Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ierahic inferior.
Un robot industrial este un echipament care nu funcţioneazã în mod izolat, ci lucreazã
împreunã cu alţi roboţi şi/sau maşini unelte, benzi transportoare, ajungându-se astfel la
noţiunea de celulã flexibilã de fabricaţie. Dacã acest termen este acceptat şi folosit adesea
împreunã cu acela de sistem de tip CIM (Computer Integrated Manufacturing), conducerea şi
optimizarea funcţionãrii unei celule de fabricaţie este încã o problemã deschisã. Pentru
obţinerea flexibilitãţii în utilizare, împreunã cu autonomia şi siguranţa în funcţionare, se
inpune o abordare unitarã a unei celule de fabricaţie robotizatã, care sã îmbine elementele de
automaticã şi cele de inteligenţã artificialã (IA).
Lucrarea de licentă are următoarele obiective:
- Analiza funcţionării şi structurii generale a unui robot industrial în vederea
introducerii in procesele de fabricatie;
- Prezentarea arhitecturii unui robot industrial 4R;
- Optimizarea constructiv funcţională a robotului industrial 4R;
- Programarea robotului industrial 4R pentru operaţiuni manipulare a unor obiecte;
- Planificarea mişcării robotului în coordonate carteziene şi generarea traiectoriilor
care unesc două puncte ale spaţiului de lucru;
- Realizarea conducerii simultane a articulaţiilor robotului 4R cu motoare electrice
pas cu pas;
CAPITOLUL 1
CERCETĂRI ACTUALE ÎN ANALIZA
ROBOŢILOR INDUSTRIALI
Primele cercetări în domeniul roboticii au fost iniţiate începând cu anul 1960. Dupa un
avânt substanţial al aplicaţiilor roboticii în domeniul industrial, cu precadere în industria
automobilelor, după 1990 s-au conturat multiple aplicatii in domeniile neindustriale
(nemanufacturiere).
Această dezvoltare, chiar spectaculoasă, în direcţia aplicaţiilor neindustriale justifică
trecerea în revistă a principalelor subdomenii în care roboţii nemanufacturieri sau roboţii de
serviciu îşi pot gasi aplicabilitate.
Robotul este un sistem automatizat de înalt nivel al cărui principal rol este manipularea
pieselor şi uneltelor, înlocuind acţiunea umană.
Principalele aplicaţii în care utilizarea roboţilor industriali are avantaje evidente:
- sudură prin puncte sau pe contur;
- operaţii de ansamblare;
- vopsire;
- turnarea în forme a pieselor mari;
- controlul calităţii;
- manipularea substanţelor toxice, radioactive;
Robotul industrial este definit în prezent ca un manipulator tridimensional,
multifuncţional, reprogramabil, capabil să deplaseze materiale, piese, unelte sau aparate
speciale după traiectorii programate, în scopul efectuării unor operaţii diversificate de
fabricaţie. Pentru diferitele componente ale roboţilor industriali (fig. 1.1.), s-au definit termeni
specifici preluaţi din literatura anglo – saxonă.
a. b.
Fig. 1.1 Roboţi industriali tip manipulator
Retelele Petri reprezintă o categorie aparte de grafuri. Un graf este complet definit dacă
se cunosc mulţimile nodurilor si arcelor acestuia. Diferenţa dintre un graf şi o reţea Petri
constă în faptul că, în cazul acesteia din urmă, mulţimea nodurilor este înlocuită cu doua
mulţimi disjuncte :
- mulţimea locurilor Pi , i = 1, ..., n (reprezentate prin cercuri);
pătrate).
Arcele unei retele Petri sunt unidirecţionale. Un arc nu poate lega decât fie o tranzitie
de un loc, fie un loc de o tranzitie. La o tranziţie sau la un loc pot ajunge mai multe arce, iar de
la o tranzitie sau de la un loc pot pleca de asemenea mai multe arce. Un loc şi o tranziţie pot fi
legate prin cel mult un arc. Structura unei reţele Petri este astfel complet definită de cele trei
mulţimi anterioare: a locurilor, a tranziţiilor şi a arcelor.
Fig. 1.9. Retea Petri cu trei locuri şi trei tranziţii
�-1 -1 2 �
� �
A = �1 0 -1� , (1.4)
�0 2 -1�
� �
unde elementele a 2, 2 şi a 3,1 au valori nule deoarece intre locul P2 şi tranziţia T2 , sau intre
locul P3 şi tranziţia T1 nu există nici un arc; elementele a1,1 , a1,2 , a 2,3 şi a 3,3 au valori
Marcajul reţelei din fig. 1.9. este M = (2, 1, 0), deoarece locul P1 contine 2 jetoane,
Fiind dată o reţea Petri marcată, se spune că o tranziţie Tj a acestei reţele este
activabilă pentru marcajul M dacă şi numai dacă, pentru orice loc Pi care este loc de intrare în
tranziţia Tj , marcajul locului Pi este mai mare sau la limita egal cu evaluarea arcului dintre
Pi şi Tj .
Dacă o tranziţie este activabilă atunci ea poate fi activată. Activarea unei tranziţii
constă în modificarea marcajelor locurilor de intrare şi de ieşire din tranziţia respectivă.
cu o cantitate egală cu evaluarea arcului ( Pi , Tj ). Daca Pi este un loc de ieşire din tranziţia
Tj , atunci marcajul său creşte cu o cantitate egală cu evaluarea arcului ( Tj , Pi ). Dacă un loc
al reţelei nu este legat de tranziţia Tj prin nici un arc, la activarea acesteia marcajul locului
rămâne neschimbat.
Robotul fiind o maşină cu abilităţi în mişcare şi/sau de manipulare una din cele mai
importante probleme de rezolvat este de a îi planifica mişcările, ceea ce implică modelarea
spaţiului de lucru, cu obstacolele pe care le conţine, şi a robotului, ca entitate de formă
complexă şi variabilă.
Planificarea mişcărilor poate fi considerată ca problema realizării algoritmilor pentru a
calcula automat o traiectorie continuă pentru o mulţime de obiecte (posibil legate) astfel încât
să se deplaseze de la o poziţie la alta evitând coliziunile cu alte obiecte fixe sau având mişcare
proprie.
Pentru un robot cu bază fixă problema se poate formula mai simplu prin alegerea unei
traiectorii ferite de coliziuni pentru braţul robotului, între două poziţii, în cazul unui spaţiu
închis.
Reprezentarea parametrică
Reprezentarea parametrică tratează reprezentarea parametrică a curbelor şi
suprafeţelor, expunând modul de abordare a reprezentării curbelor Bézier şi B-spline, precum
şi construcţia porţiunilor de suprafaţă pe baza acestor tipuri de curbe.
O curbă parametrică este definită printr-o mulţime discretă de puncte cunoscute ca
puncte de control împreună cu un set de funcţii de bază.
Această metodă de specificare a curbei este complet diferită faţă de cea matematică normală,
care are forma unei funcţii implicite.
Cercetări recente sunt orientate spre:
Reprezentarea parametrică a curbelor tridimensionale:
- curbele cubice Bézier
- unirea segmentelor de curbe cubice Bézier
- curbele B-spline, uniforme şi neuniforme;
Reprezentarea suprafeţelor cubice biparametrice:
- combinarea porţiunilor de suprafaţă Bézier
- porţiuni de suprafaţă B-spline
- editarea suprafeţelor parametrice
Reprezentarea parametrică a spaţiilor de lucru proprii ale roboţilor prin utilizarea
Matlab:
- funcţii utilizate în programele Matlab scrise pentru generarea reprezentărilor grafice;
- modelarea suprafeţelor descrise de efectorul final
Program de calcul pentru trasarea curbelor Bezier
Parametrii curbei
Parametrii curbei
x = ( 1 2 3 4 5 ) y = ( 1 4 5 3 5 )
unde x şi y sunt coordonatele punctelor de control.
P = stack ( x y)
6
5.4
4.8
T 4.2
y 3.6
3
Bez( t P) 1 2.4
1.8
1.2
0.6
0
1 1.4 1.8 2.2 2.6 3 3.4 3.8 4.2 4.6 5
T
x Bez( t P) 0
Solidul rigid este un sistem de puncte materiale la care distanţele dintre acestea rămân
constante în timpul mişcării şi nu îşi modifică poziţiile în raport cu un reper fixat de rigid. A
cunoaşte mişcarea unui solid înseamnă a determina, la un moment dat, vectorul de poziţie,
viteza şi acceleraţia unui punct oarecare al acestui solid.
Translaţia este determinată prin vectorul de poziţie al noii origini faţă de originea
sistemului iniţial (fig. 2.1).
( )
Relaţiile de legătură între coordonatele unui punct M rx , r y , rz , faţă de sistemul
r = x�
i y�
j z�
k, (2.21)
�( i 0 ) T ( r ) �
� T �� a11x a 21y a 31z � � a11 a 21 a 31 ���
x
(r )
0
=� � � � ���
( j0 ) ( r ) �= �a12 x a 22 y a 32z �= �a12 a 22 a32 ���
� T �
y , (2.24)
�( k0 ) ( r ) � a13 x a 23 y a 33z �
�
� �� �a13 a 23 a 33 �
���
z
��
� �
unde:
a11 = ( i0 ) T ( i ) ; a12 = ( j0 ) T ( i ) ; a13 = ( k 0 ) T ( i ) ;
a 21 = ( i0 ) T ( j ) ; a 22 = ( j0 ) T ( j ) ; a 23 = ( k 0 ) T ( j ) ; (2.25)
a 31 = ( i0 ) T ( k ) ; a 32 = ( j0 ) T ( k ) ; a 33 = ( k 0 ) T ( k ).
�b1x �
� �
( a1 ) ( b1 ) = �
T
a1x a1y a1z �
� ��b1y �= a1x b1x a1y b1y a1z b1z , (2.37)
�b1z �
� �
iar cel vectorial
�0 -a1z a1y ��b1x �
� �� �
[ a1 ] ( b1 ) = �a1z 0 -a1x ��
b1y �,
� 0 �� (2.38)
�-a1y a1x b1z �
�� �
( r) = ( r0 ) [ a]T ( r ) , (2.39)
de unde, prin derivare în raport cu timpul, se obţine viteza punctului M în raport cu sistemul
fix:
( r ) = ( r 0 ) [ a ] T ( r ) . (2.40)
Pentru a determina proiecţiile vitezei punctului M în raport cu sistemul de referinţă
mobil (sistemul propriu), se înmulţeşte la stânga cu operatorul [ a ] , obţinându-se:
Pe baza relaţiei (2.46) expresia vitezei punctului M în raport cu sistemul propriu Oxyz
dată de relaţia (2.42) devine:
(VM ) = (V0 ) [ ]( r ) , (2.47)
unde:
�0 -z y �
� �
[ ] = - [ ] = [ a ] [ a&] = - [ a&][ a ]
T T T
= �z 0 -x �
,
�-y x 0 �
� �
�
VM � �
V0 �
� x� � x�
( VM ) VM y �; ( V0 ) = [ a ] ( r&0 ) = �
=� V0y �
. (2.48)
� � � �
VMz �
�
� � V0z �
�
� �
Menţiuni
] T se multiplică la stânga cu matricea [ a ] , obţinându-se:
1. Ecuaţia [ ] = [ a ] [ a
T
[ a&] = [ a ] [ ] ,
T T
(2.49)
[ a&] = [ ] [ a ] ,
T
(2.50)
două relaţii foarte importante pentru stabilirea regulilor de derivare, în vederea obţinerii
ecuaţiilor cinematice;
2. Matricea antisimetrică [ ] joacă rolul unui operator diferenţial aplicat unui vector,
exprimat prin proiecţiile sale pe axele unui sistem de referinţă mobil (propriu):
d
dt
( r) = [ a]
d
dt
{ [ a ] ( r ) } = [ a ] [ a ] [ ] ( r ) = [ ] ( r ) .
T T
(2.51)
Poisson:
d d d
( i ) = [ ] ( i ) ; ( j ) = [ ] ( j ) ; ( k ) = [ ] ( k ) . (2.52)
dt dt dt
Ţinând cont de relaţia (2.49), ecuaţia (2.40) devine
( r&) = ( r&0 ) [ a ] [ ] ( r ) .
T
(2.53)
{ [ ] }
(2.54)
&0 ) [ a ]
=(r [
&] ( r ) .
T 2
&
Se consideră în acest caz rotaţia solidului rigid în jurul unei axe oarecare, D, cu un
unghi j [84, 125, 128, 131](fig. 2.6).
(2)
Considerăm că un punct M¢ definit în sistemul O 2 x 2 y 2 z 2 , de vector rM �, se obţine
ca rezultat al rotaţiei de unghi j în jurul axei (D) din punctul M ce aparţine sistemului
1
O1 x1 y1 z1 , de vector rM( )
. Ştiind că expresia analitică a vectorului de poziţie este un
invariant faţă de rotirea axelor de coordonate, se poate scrie
( rM2 �) = ( rM1 ) ,
din care, prin multiplicare la stânga cu matricea [ a 21 ] T , se obţine
[ a 21 ] ( rM2 �) = [ a 21 ] ( rM1 ) .
T T
(2.85)
( r ) =[a ] [a ] [a ]( r ) ,
0
M� 10
T
21
T
10
0
M
[ ar ] = [ a10 ] [ a 21 ] [ a10 ] .
T T T
(2.92)
Matricea [ ar ] , definită de relaţia (2.92), defineşte rotaţia solidului rigid în jurul axei
(D), cu unghiul j, în raport cu sistemul de referinţă fix.
Notăm ca = cos a, sa =sina, . . . şi efectuând produsele matriceale,
� cb cg �
ca -ca
� -
sb sb ��1 0 0 �
� ��
[ a10 ] T [ a 21 ] T 0 cj -sj�
�= [ a 20 ]
T
=�
cb sb 0 ��
� cg ca � �0 sj cj �
�
cg -cb �� �
� sb sb �
şi
[ a 20 ] T [ a10 ] =
� �
� cacbcj cgsj -cgcj cacb sj � �
c
� a - � ca cb cg �
sb sb � �
� � � cacb cbcg �
=�
cb s b cj -sbsj ��- sb - ,
� � sb sb �
casj - cbcgcj cb cgsj cacj � �
�cg � � cj ca �
� sb sb � �- 0
� sb sb � �
[ ar ]
T
în final, matricea transformării, , devine
a11
� r
a r21 a31
r
�
�r r �
[ ar ] = [ a10 ] [ a 21 ] [ a10 ]
T T T
=�
a12 a 22
r
a32 �, (2.93)
�
a13
r
a 23
r
a33
r
�
� �
unde:
c2a �
c2b �
cg ca �
cb �
cg �
sj - ca �
cb �
cg �
sj c 2 g �
cj
a =c a
r
11
2
;
sb
2
sb �
cj �ca �
cb sb �
cg �
sj
a r21 = ca �
cb - ;
sb sb
c2a �cb �sj ca �
c 2b � cg �
cj cb �
c2 g �
sj ca �
cg �
cj
a = cg �
r
31 ca - - ;
s 2b s 2b s 2b
ca �
cb �
sb �
cj cg �
sb �
sj
a12
r
= ca �
cb - ;
sb
a r22 = c 2b s 2b �
cj ; (2.94)
ca �
sb �
sj - cb �
sb �
cg �
cj
a32
r
= cg �
cb ;
sb
ca �
c2b �
cg �
cj cb �
c2 g �
sj - ca �
cg �
cj c 2a �
cb �
sj
a = ca �
r
13 cg ;
sb
2
sb �
cb �cg �
cj sb �
ca �
sj
a r23 = cb �
cg - - ;
sb sb
ca �
cb �cg �
sj c 2b �
c2 g �
cj cb �
cg �
ca �sj c 2a �
cj
a =c g-
r
33
2
.
sb
2
sb
2
sb
2
Semnul pentru j este determinat de regula burghiului drept, când rotaţia are loc în
sensul pozitiv al axei (D).
Fiind dată matricea de rotaţie, se pot determina cosinusurile directoare şi unghiul de
rotaţie:
a11 a 22 a 33 - 1
j = arc cos , (2.96)
2
�a r23 - a 32
r
�
1 �r r �
( u) = �
�a 31 - a13 �. (2.97)
2�sj
�a12 - a 21 �
r r
� �
2.6. Mişcarea compusă a solidului rigid
2.6.1 Distribuţia vitezelor
sistem mobil O1x1y1z1 , precum şi parametrii cinematici ai mişcării acestui sistem de referinţă
Poziţia solidului rigid faţă de triedrul O1x1y1z1 este dată prin coordonatele originii
[ a 21 ] = [ a r ] = �
a jr ��
� a r ��
�� a r �
�� �. (2.120)
fi coordonatele x10 , y10 , z10 ale originii O1 şi unghiurile lui Euler t , t , j t care
formează matricele coloană:
x10 t
( r10 ) = y10 ; ( t ) = t , (2.121)
z10 jt
( r2 ) = [ x 2 z2 ] .
T
y2 (2.122)
( r1 ) = ( r21 ) ( r2 ) , (2.123)
( r ) = ( r10 ) ( r1 ) , (2.124)
( r21 ) [ a 21 ] ( r2 ) = ( r1 ) ,
T
(2.125)
[ a ] = [ a 21 ] [ a10 ] = [ a r ] [ a t ]
se obţin proiecţiile vitezei punctului M pe axele sistemului legat O 2 x 2 y 2 z 2 :
Folosind notaţiile:
[ 10 ] = [ t ] , [ 21 ] = [ r ] ,
[ a10 ] ( r&10 ) = ( V10 ) , (2.127)
[ a 21 ] ( r&21 ) = ( V21 ) ,
ecuaţia (2.126) capătă forma:
(2.135)
[ 21 ] [ a 21 ] [ 10 ] [ a 21 ] .
T T
[ 20 ]
2
[
&20 ] = [ a 21 ] { [ 10 ]
2
[
&10 ] } [ a 21 ]
T
[ 21 ] [
&21 ]
2
(2.136)
2 [ a 21 ] [ 10 ] [ a 21 ] [ 21 ] ,
T
( aM ) = ( ao 2
) { [ ] [ & ] } ( r ) ,
20
2
20
2
2 (2.137)
atunci când se cunoaşte acceleraţia originii O 2 a sistemului de referinţă legat de solidul rigid.
axa z 0 .
Se poate arăta că pentru un sistem manipulator se pot alege întotdeauna sistemele de
coordonate 0, 1,..., n în aşa fel încât să se respecte cele două ipoteze Denavit-Hartenberg,
(DH1) şi (DH2), în condiţiile în care se acceptă posibilitatea că sistemul “i” să nu aparţine în
unele situaţii articulaţiei “i”.
Axa zi -1 este axa de mişcare, adică se alege astfel încât mişcarea articulaţiei “i” să fie
de rotaţie în jurul axei zi -1 , sau de translaţie de-a lungul axei zi -1 . Cu această regulă se
�ci -si 0 bi �
� �
ca is
� cai ci -s a i -d i s a i �
=� i �
sai si
� sai ci c ai d ic a i �
�0 0 0 1 �
� � (2.147)
CAPITOLUL 3