Sunteți pe pagina 1din 7

LEGENDA

MÃRŢIŞORULUI
Povestea datează încă din vremea
ocupaţiei romane în Dacia, în timpul unei
eclipse de soare.
Se spune că Soarele, văzând bucuria
oamenilor , a dorit să li se alature . Aşa că,
a decis să coboare pe Pământ luând
chipul unui tânăr şi să ia parte la
sărbătoare.

Dar fericirea lui a fost


scurtă, deoarece un
zmeu l-a răpit şi l-a
închis.
Oamenii au fost foarte
trişti pentru că nu mai era
soare.
Păsările nu mai cântau,
copiii nu mai erau fericiţi, ,
iar râurile nu mai curgeau.
Dar, totuşi, nimeni nu
îndrăznea să înfrunte
zmeul, până când, într-o zi,
un tânăr războinic viteaz a
poposit pe meleagurile
acelea şi s-a hotărât să
lupte cu zmeul.
El a căutat zmeul trei
anotimpuri: vara, toamna şi iarna
până când i-a gasit palatul.
Ajungând la palat, viteazul s-a
luptat cu zmeul zile întregi şi într-un
final, zmeul a fost ucis.

La sfârşit, viteazul războinic,


epuizat, cu ultimele puteri, a
eliberat Soarele , care a început
să străluceasca imediat ,
aducând primăvara din nou în
lume.
Din nefericire, viteazul razboinic a
murit înainte să poata vedea
primăvara.
De atunci , tinerii
împletesc un şnur
alb cu roşu pe care
îl oferă fetelor dragi
sau apropiaţilor,
culoarea roşie
amintind de sângele
cald al razboinicului
viteaz , iar culoarea
albă fiind un simbol
al sănătăţii şi
purităţii ghiocelului,
prima floare a
primăverii.
Aceasta este o
legendă a unei tradiţii
româneşti.