Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Romana Ang PDF
Romana Ang PDF
LIMBA ROMÂNĂ
Autori:
conf. univ. dr. Mariana NOREL
cadru did. asociat dr. Daniela Mihaela FLORESCU
2014
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................... 3
Chestionar evaluare prerechizite ............................................................................................ 6
Unitatea de învăţare 1. LIMBĂ ȘI STIL................................................................................ 7
1.1. Introducere .................................................................................................................... 7
1.2. Obiective ......................................................................................................................... 7
1.3. Limbă și limbaj .............................................................................................................. 7
1.4. Procesul de comunicare ................................................................................................ 9
1.5. Limbă literară, limbă populară, limbă standard ..................................................... 10
1.6. Stilul individual și stilurile funcționale...................................................................... 13
1.7. Rezumat........................................................................................................................ 17
1.8. Test de autoevaluare ................................................................................................... 17
Unitatea de învăţare 2. LEXICOLOGIE ............................................................................. 19
2.1. Introducere .................................................................................................................. 19
2.2. Obiective ....................................................................................................................... 19
2.3. Definiție. Caracteristici ............................................................................................... 19
2.4. Cuvântul ....................................................................................................................... 21
2.5. Mijloace de îmbogățire a vocabularului.................................................................... 22
2.6. Rezumat........................................................................................................................ 42
2.7. Test de autoevaluare ................................................................................................... 42
2.9. Tema de control nr. 1 .................................................................................................. 47
Unitatea de învăţare 3. FONETICA ȘI FONOLOGIE ...................................................... 50
3.1. Introducere .................................................................................................................. 50
3.2. Obiective ....................................................................................................................... 50
3.3. Aparatul fonator și sunetele limbii române .............................................................. 50
3.4. Vocale, consoane, semivocale ..................................................................................... 56
3.5. Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe ........................................................... 59
3.6. Rezumat........................................................................................................................ 61
3.7. Test de autoevaluare ................................................................................................... 61
Unitatea de învăţare 4. MORFOLOGIE.............................................................................. 67
4.1. Introducere .................................................................................................................. 67
4.2. Obiective ....................................................................................................................... 67
4.3. Părțile de vorbire flexibile .......................................................................................... 67
4.4. Părțile de vorbire neflexibile ...................................................................................... 71
4.5. Rezumat........................................................................................................................ 71
4.6. Test de autoevaluare ................................................................................................... 71
4.7. Tema de control nr. 2 .................................................................................................. 88
Unitatea de învăţare 5. SINTAXA ........................................................................................ 91
5.1. Introducere .................................................................................................................. 91
5.2. Obiective ....................................................................................................................... 91
5.3. Enunțul ......................................................................................................................... 91
5.4. Părți de propoziție și corespondentele lor la nivelul enunțului-frază .................... 92
5.6. Rezumat........................................................................................................................ 96
5.7. Test de autoevaluare ................................................................................................... 96
5.8. Temele de control nr. 3 și 4....................................................................................... 114
Tema de control nr. 4 (posibile modele de subiecte pentru examenul oral) .................... 116
Răspunsuri/Sugestii/Recomandări pentru testele de evaluare şi de autoevaluare ......... 118
Bibliografie ............................................................................................................................ 129
2
Introducere
Obiectivele cursului
- Obiectiv general: Dezvoltarea competențelor de comunicare corectă, orală
și scrisă (fluenţă, logică şi expresivitate în comunicare)
- Obiective specifice:
identificarea nivelurilor limbii române (nivelul fonetic, lexical, morfolo6âgic,
sintactic);
descrierea flexiunii nominale şi a flexiunii verbale, clasificarea în declinări şi în
conjugări;
abordarea unor probleme de gramatică normativă;
evidenţierea unor probleme controversate ale gramaticii româneşti, în vederea
îmbunătăţirii comunicării interpersonale;
cunoaşterea, utilizarea şi valorificarea stilurilor funcţionale ca subansambluri
ale sistemului general al limbii române, orientate spre diverse domenii de
activitate practică, în comunicarea cotidiană.
3
în realizarea activităţilor instructiv-educative din învăţământul preşcolar şi
primar.
C2.5 Realizarea activităţilor instructiv-educative care să respecte şi să ilustreze
principiile şi metodologiile specifice didacticilor aplicate în învăţământul
preşcolar şi primar.
Structura cursului
Cursul este structurat în cinci unităţi de învăţare, alocate celor 28 de ore de
studiu individual.
Sunt propuse 4 teme de control, la finalul unităţilor de învăţare 2, 3, 4 şi 5, a
căror rezolvare se realizează electronic (pe platforma e-learning), predându-se
conform termenelor propuse în cadrul unităţilor respective și stabilite definitiv cu
ocazia activităților tutoriale. Temele de control corectate şi rezultatele obţinute
sunt transmise (de către tutore) la o săptămână după predarea fiecărui material.
Temele de control corectate fac parte integrantă din portofoliul studentului; care se
predă/transmite electronic, pe platforma e-learning, împreună cu celelalte aplicaţii
cerute pentru portofoliu, cu o săptămână înainte de susţinerea probei scrise a
evaluării finale.
Evaluarea
Pentru realizarea temelor sunt alocate, conform planului de învățământ, 20 de ore.
Componenţa notei finale:
– ponderea evaluării finale (examen scris) – 50%;
4
– ponderea portofoliului studentului (în care sunt incluse cele patru teme
de control corectate şi alte materiale cerute pe parcurs) – 40 %;
– din oficiu – 10%.
5
Chestionar evaluare prerechizite
6
Unitatea de învăţare 1. LIMBĂ ȘI STIL
Cuprins
1.1. Introducere .......................................................................................................... 7
1.2. Obiective .............................................................................................................. 7
1.3. Limbă și limbaj .................................................................................................... 7
1.4. Procesul de comunicare ...................................................................................... 9
1.5. Limbă literară, limbă populară, limbă standard ............................................... 10
1.6. Stilul individual și stilurile funcționale.............................................................. 13
1.7. Rezumat.............................................................................................................. 17
1.8. Test de autoevaluare ..........................................................................................17
1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 1 îți oferă posibilitatea de a-ți reactualiza
caracteristicile stilurilor funcționale și de a-ți demonstra competențele de
redactare de texte în stiluri funcționale variate, apelând la imaginația și
creativitatea care te caracterizează.
1.2. Obiective
După parcurgerea unităţii de învăţare, vei fi capabil:
- să folosești în acte concrete de comunicare noțiunile de lingvistică și de
stilistică abordate;
- să redactezi texte aparținând unor stiluri funcționale diferite;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
7
Exemple
Ferdinand de Saussure, în Curs de lingvistică generală, evidențiază rolul
limbii și al vorbirii:
„Studiul limbajului comportă deci două părți: una, esențială, are drept
obiect limba, care este socială în esența ei și independentă de individ; acest
studiu este numai psihic; cealaltă, secundară, are drept obiect partea individuală
a limbajului, adică vorbirea, inclusiv fonațiunea: ea este psihofizică.
Fără îndoială, aceste două obiecte sunt strâns legate și se presupun unul
pe celălalt; limba este necesară pentru ca vorbirea să fie inteligibilă și să-și
producă toate efectele; dar vorbirea este necesară pentru ca limba să se instituie;
istoric, faptul de vorbire o precedă întotdeauna. Cum ne-am putea gândi să
asociem o idee cu o imagine verbală, dacă nu am surprinde mai întâi această
asociere într-un act de vorbire? Pe de altă parte, învățăm limba maternă
ascultându-i pe ceilalți; ea nu ajunge să se depună în creierul nostru decât în
urma a nenumărate experiențe. În sfârșit, vorbirea face ca limba să evolueze:
impresiile primite ascultându-i pe ceilalți ne modifică deprinderile lingvistice.
Există deci o interdependență între limbă și vorbire; limba este totodată
instrumentul și produsul vorbirii.” (Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică
generală, Editura Polirom, Iaşi, 1998, pp. 43-44)
Aplicaţii
Descoperă diferenţa dintre limbă şi limbaj, pornind de la textul lui
Ferdinand de Saussure (Curs de lingvistică generală, Editura Polirom, Iaşi,
1998, p.36):
„Dar ce este limba? Pentru noi, ea nu se confundă cu limbajul; ea nu este
decât o parte determinată, esenţială – ce-i drept – din el. Este, totodată, un
produs social al facultăţii limbajului şi un ansamblu de convenţii necesare,
adoptate de corpul social pentru a îngădui exercitarea acestei facultăţi de către
indivizi. Luat în întregul său, limbajul este multiform şi heteroclit; intersectându-
se în acelaşi timp cu mai multe domenii: fizic, fiziologic şi psihic, el aparţine atât
domeniului individual, cât şi domeniului social; el nu se lasă clasificat în nicio
categorie a faptelor umane, pentru că nu ştim cum să-i definim unitatea.
Limba, dimpotrivă, este un tot în sine şi un principiu de clasificare. De
îndată ce îi dăm primul loc printre faptele de limbaj, introducem o ordine
naturală într-un ansamblu care nu se pretează la nici o altă clasificare.
Acestui principiu de clasificare i s-ar putea aduce obiecţia că exerciţiul
limbajului se bazează pe o facultate pe care o deţinem de la natură, în timp ce
8
limba este un lucru dobândit şi convenţional, care ar trebui să fie subordonat
instinctului natural şi nu invers.”
Să ne reamintim...
LIMBĂ VORBIRE
Exemple
9
Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU)
Reactualizează-ți cunoștințele, explicând schema procesului de
comunicare.
10
elemente lexicale şi gramaticale din celelalte variante (vezi noul DOOM),
influenţându-le, în acelaşi timp, la toate nivelurile, producând schimbări care pot
provoca modificarea configuraţiei variantei influenţate.
„Limba literară este o formă elaborată de existenţă a limbii comune,
naţionale, ea este expresia ei cea mai desăvârşită, în sensul că reprezintă o
sinteză a dezvoltării şi a posibilităţilor limbii întregului popor. Fiind legată de
tradiţie, ea este mai conservatoare decât limba populară, mai convenţională, dar
şi mai receptivă la inovaţiile impuse de dezvoltarea economiei, a ştiinţelor şi a
tehnicii. Ea este, totodată, un produs al vieţii culturale a unui popor, ale cărui
manifestări spirituale le exprimă în formele scrisului şi le transmite de la o
generaţie la alta. De aceea, a şi fost numită de unii lingvişti limbă de cultură
(langue de la civilisation, Kultursprache).” (Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra –
op.cit., p. 16)
Exemple
Termenul „literar” din sintagma „limbă literară” se referă, pe de o parte,
la aspectul scris al limbii (>lat. littera = literă), pe de altă parte, la forma îngrijită
controlată, a comunicării unui vorbitor cult; cunoaşte mai multe accepţiuni:
- la vechii romani, litteratus = „cel ce cunoaşte literele”, „ştiutor de
carte”;
- subst. lat. litteratura = grecescul grammatica = „ştiinţa (cunoaşterea)
scrisului şi cititului”;
- mai târziu, litteratus = „a fi foarte cult”;
- limbă literară = „limbă cultivată”, folosită de oamenii culţi. Dante
foloseşte termenul în La vita nuova, cap. XXV, numindu-i pe poeţii
care scriu în latină „litterati poete”, iar pe cei care scriu în limba
maternă (vulgară) – „volgari poete”.
- în Renaştere, a scrie literar înseamnă a adopta o formă elaborată a
limbii materne.
Aspectul cultivat al limbii literare se realizează prin:
o selectarea celor mai potrivite mijloace, impuse de scopul
comunicării;
o folosirea exactă şi nuanţată a cuvintelor, îmbinarea lor corectă,
clară şi coerentă în enunţuri;
o estetica limbii literare – un semn de maturitate intelectuală a
utilizatorului limbii.
11
O limbă literară se formează pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică,
socială, politică şi culturală a unui popor. Lingvistul francez J. Vendreyes
realizează o definiţie metaforică a limbii literare: „Limba scrisă (literară) este
stratul de gheaţă dintr-un râu. Apa care continuă să curgă pe sub gheaţa ce o ţine
încătuşată este limba populară şi naturală. Frigul care produce gheaţa vrând să
oprească râul este efortul gramaticilor şi al pedagogilor, iar raza de soare care
redă limbii libertatea este forţa de neînfrânt a vieţii biruitoare peste reguli şi
nimicitoare a obstacolelor tradiţiei.” (J.Vendreyes, Le langage, Paris, 1921, p.
325, apud Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra – op.cit., p. 20) – de fapt, Vendreyes
înţelege prin limba literară limba literaturii artistice, o limbă specială, care cere
iniţiere în cercetare.
Limba populară este aspectul spontan, neelaborat al limbii române, se
manifestă mai ales oral.
Exemple
Limba populară se caracterizează prin:
diferenţieri de ordin fonetic de la o zonă la alta (reducerea africatelor
č, ğ la componenta lor constrictivă s, z prin Moldova şi Banat,
palatalizarea dentalelor d, t prin Banat şi Crişana);
existenţa unui număr mai mare sau mai mic de unităţi lexicale
(cuvinte şi locuţiuni), specifice unei zone;
folosirea cuvintelor cu sens concret (→ dezvoltarea
polisemantismului);
simplitate şi uniformitate în sintaxă;
registru funcţional redus.
La baza limbii literare stă limba populară, între cele două limbi există
întrepătrunderi şi schimburi active, fiind în permanent şi strâns contact.
Limba comună este limba întregii comunităţi lingvistice, indiferent de
apartenenţa dialectală a vorbitorilor, este o variantă virtuală supradialectală a
limbii române contemporane, include fapte de limbă comune tuturor vorbitorilor
de limbă română.
Limba naţională este limba folosită de naţiunea română ca mijloc de
comunicare, ea tinde să înlocuiască variantele locale ale limbii române.
Limba standard este varianta limbii române nemarcată de trăsături
dialectale, în care faptele de limbă sunt utilizate cu sens denotativ; ea serveşte
drept model neutru cu care sunt comparate eşantioanele lingvistice cu trăsături
locale, afective, expresive etc.
12
Limba literaturii artistice oferă istoricului limbii literare documente de
epocă, marcând formele, oscilaţiile şi inovaţiile care demonstrează etapele
parcurse de limba literară, până la consolidarea normelor acceptate pentru o
epocă dată. De fapt ceea ce interesează istoricul limbii literare nu este stilul
individual al creaţiei artistice a unui scriitor anume, ci bogăţia internă a limbii pe
care scriitorul o pune în valoare şi o transmite cititorilor/vorbitorilor, cu alte
cuvinte, trăsăturile comune şi virtuale ale limbii.
G. Lanson, în Histoire de la littérature française (Paris, 1906) – cf. Petre
V. Haneş, Limba literară română în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ed. a
II-a, Bucureşti, 1927, p. 8 –, consideră că locul istoriei limbii literare se află între
gramatica istorică şi istoria literaturii, obiectul istoriei limbii literare fiind,
potrivit istoricului literar francez, studiul aptitudinilor, al resurselor şi însuşirilor
de ordin literar ale limbii comune în diversele etape pe care ea le-a străbătut.
Lingviştii şi criticii literari adoptă poziţii diferite în ceea ce priveşte
raporturile între limba literară şi limba literaturii artistice: lingviştii consideră
limba literaturii o variantă a limbii literare, un stil, pe când cercetătorii literari
văd în limba literaturii artistice mai mult decât un stil, o realitate mai complexă,
care îşi are raţiunea în însăşi creaţia literară – artă a cuvântului. În acest caz,
limba este un mijloc de realizare artistică, un instrument al artei literare.
Aspectul estetic (funcţia estetică) deosebeşte limba literaturii de limba
literară, caracterizată prin aspect normat (funcţia social-culturală).
De asemenea, sfera limbii literaturii este mai cuprinzătoare decât sfera
limbii literare, se foloseşte de un material lingvistic divers, pe când tendinţa
fundamentală a limbii literare este nivelarea, integrarea în normă şi lărgirea
progresivă a limitelor ei.
Aplicaţii
Comentează afirmația lui G. Ivănescu (Istoria limbii române, Editura
Junimea, Iaşi, 1980, p. 4), evidențiind nevoia de comunicare a ideilor, gândurilor
și sentimentelor:
„Cel dintâi factor determinant al limbii, care trebuie luat în considerare de
lingvist, este actul (sufletesc sau spiritual) de gândire exprimat prin limbaj şi care
poate fi însoţit sau nu de o trăire afectivă, de un sentiment.”
13
Calităţile generale ale stilului:
claritatea – formularea și exprimarea clară a ideilor, gândurilor,
sentimentelor;
proprietatea – selectarea și folosirea celor mai adecvate mijloace
lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri) în exprimarea
ideilor, gândurilor și a sentimentelor, respectarea concordanței
dintre conținut, expresie și intenție;
precizia – folosirea riguroasă a mijloacelor lingvistice necesare
exprimării ideilor, gândurilor și a sentimentelor;
corectitudinea – respectarea normelor limbii literare în
organizarea comunicării, a exprimării ideilor, gândurilor și a
sentimentelor;
puritatea – utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba
literară.
14
necesare exprimării ideilor, gândurilor și sentimentelor) ↔
poliloghia;
oralitatea (introducerea particularităților limbii vorbite într-un
anume mediu social în exprimarea ideilor, gândurilor și
sentimentelor).
Aplicaţii
Ilustrează două calități generale și două calități particulare ale stilului,
folosind ca suport textul următor:
Să ne reamintim...
... caracteristicile stilurilor funcționale, încadrând textele următoare în
stilul funcțional adecvat:
15
a. Industria de carte cunoaşte o nouă ameninţare, pe lângă criza economică: trusturile de
presă care distribuie volume împreună cu ziarele lor. Acestea au luat circa 15% din piaţa de
carte din România, care este estimată la 130-150 de milioane de euro, a declarat, ieri, Mihai
Penescu, preşedinte al Uniunii Editorilor din Romania (UER) şi director al editurii All, în
cadrul dezbaterii „Criza culturii scrise. La marginea Europei”, de la Casa Universitarilor din
Bucureşti, informează Mediafax. Potrivit lui Grigore Arsene, preşedintele Asociaţiei
Editorilor din România (AER) şi proprietarul editurii Curtea Veche, „există mai multe
provocări care ameninţă cartea propriu-zisă: de exemplu, descoperirea faptului că literatura şi
nu numai sunt vehicule foarte bune pentru publicitate şi pentru creşterea audienţei şi foarte
multe trusturi de presă sunt interesate de a intra în această industrie şi de a concura cartea bine
făcută în edituri.” El a fost susţinut de ceilalţi editori, prezenţi la dezbatere, care au spus că
„ofensiva” a fost pornită de ziare precum Cotidianul, Adevărul şi Jurnalul Naţional, care au
început să distribuie volume la preţuri mult mai mici decât cele practicate în librării. În ceea ce
priveşte măsurile pe care le pot lua pentru a contracara ofensiva cotidienelor pe piaţa de carte
românească, editorii au spus că din punct de vedere legal nu se poate face nimic, deşi au
constatat şi probleme. „(Cei care distribuie cărţi pentru a-şi promova ziarele, n.r.) pot fi
acuzati de practici neloiale, pentru că preţurile de vânzare la unele dintre cărţile lor sunt sub
preţul de producţie”, a spus Valentin Nicolau, directorul editurii Nemira. Singurul atu al
cărţilor vândute de edituri este calitatea net superioară.
(Cristina Spiridon, Presa ameninţă cartea, în
http://www.ziua.ro/display.php?id=250847&data=2009-03-21, accesare 21.03.2009)
c. CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla
după... ♢ Expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice
preţ. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva. A
căuta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a încerca să descopere (pe cineva sau ceva) într-un grup,
într-o mulţime etc. A căuta cu gândul = a se sili să-şi aducă aminte. A căuta privirile cuiva = a
încerca să întâlnească privirile cuiva. ♦ Intranz. A cerceta, a scotoci, a cotrobăi. ♦ A se deplasa
16
undeva pentru a găsi pe cineva; a se interesa undeva de prezenţa cuiva. 2. A încerca să obţină
ceva, a urmări ceva. ♦ Refl. (Despre mărfuri) A avea căutare, a se cere. II. 1. Intranz. A se
interesa, a se ocupa de... ♢ Expr. A-şi căuta de treabă (sau de treburi, de nevoi, de cale, de
drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-şi vedea de treabă. 2. Intranz. şi tranz. A
purta de grijă (unui bolnav), a se îngriji de... ♢ Refl. Se caută la doctor. ♦ A băga de seamă, a
fi atent. 3. Tranz. A-şi da silinţa, a se strădui să... 4. Tranz. impers. A trebui, a se cuveni. III.
1. Intranz. A se uita, a privi, a urmări cu ochii. ♢ Expr. (Fam.) A-i căuta (cuiva) în coarne = a
răsfăţa (pe cineva). ♦ Fig. A fi îndreptat, orientat spre...; (despre fiinţe) a se îndrepta spre... 2.
Tranz. A cerceta, a examina. 3. Intranz. A avea sau a da aspectul sau înfăţişarea de... 4.
Intranz. şi tranz. Fig. A lua în consideraţie, a se lua după... Nu căuta că-s mic. 5. Intranz. (În
superstiţii) A cerceta poziţia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [Pr.: -că-u-. –
Var.: (pop.) cătá vb. I] – Lat. *cautare. (DEX)
d. „– Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion pupăza, care ne trezeşte
des-dimineaţă la lucru de atâţia ani? – Ce spui, cumnată! Da că l-aş ucide în bătaie, când aş
afla că el a prins pupăza s-o chinuiască. De-amu bine că mi-ai spus, las’ pe mine, că ţi-l ieu eu
la depănat.” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
e. „Acolo, la domnia lui Ştefăniţă-Vodă, şi-a fost clădit curte cu turn cu strajă un cneaz,
cu nume Iurg Litean. Nu era cneaz, dar aşa-i zicea lumea, pentru pohfala ce arăta.
Totuşi curtea lui, afară de turn, n-avea nimic deosebit. Casa era clădită din bârne de
stejar, lipită cu lut şi apoi stropită cu tencuială de var. Împrejmuire de şipci înalte. Numai la
odăi şi saraiuri erau parcane. Chilii cu îndestulare pentru oaspeţi şi petreceri. De câteva ori pe
an aici se afla desfătarea boierilor curteni ai Măriei sale. (Mihail Sadoveanu, Nicoară
Potcoavă)
1.7. Rezumat
Unitatea de învățare nr. 1 prezintă, sintetic, noțiuni despre limbă și stil:
limbă, limbaj, proces de comunicare, limbă literară, limbă populară, limbă
standard, calități generale și particulare ale stilului, stil individual, stiluri
funcționale.
17
din bârne de stejar, lipită cu lut şi apoi stropită cu tencuială de var. Împrejmuire
de şipci înalte. Numai la odăi şi saraiuri erau parcane. Chilii cu îndestulare
pentru oaspeţi şi petreceri. De câteva ori pe an aici se afla desfătarea boierilor
curteni ai Măriei sale. (Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă)
18
Unitatea de învăţare 2. LEXICOLOGIE
Cuprins
2.1. Introducere ........................................................................................................ 19
2.2. Obiective ............................................................................................................ 19
2.3. Vocabular (Lexic). Definiție. Caracteristici ..................................................... 19
2.4. Cuvântul ............................................................................................................. 21
2.5. Mijloace de îmbogățire a vocabularului ........................................................... 22
2.6. Rezumat.............................................................................................................. 42
2.7. Test de autoevaluare ......................................................................................... 42
2.1. Introducere
În această unitate de învățare sunt clarificate noțiunile de lexicologie, cu
accent pe modalitățile de îmbogățire ale vocabularului.
2.2. Obiective
După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil :
- să descoperi, în texte variate, categoriile lexicale studiate;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
vocabular studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
19
au mare capacitate de derivare/compunere;
fac parte din numeroase locuţiuni şi expresii;
cele mai multe sunt polisemantice.
b) masa vocabularului cuprinde 90% din cuvintele limbii:
termeni ştiinţifici/tehnici din limbajele de specialitate (neologisme);
arhaisme;
regionalisme;
termeni populari;
termeni argotici;
elemente de jargon.
Exemple
Arhaismele sunt cuvinte sau expresii vechi care nu se mai folosesc astăzi.
Ele pot fi:
fonetice: a lăcui = „a locui”; a îmbla = „a umbla”;
semantice: mișel = „sărac”; voinic = „ostaș”;
lexicale: vel vistiernic, chelar
Neologismele sunt cuvinte împrumutate din alte limbi sau create recent în
limba română, prin mijloace proprii acesteia: fan, trend, tabletă, notebook etc.
Regionalismele sunt cuvinte folosite doar în anumite regiuni ale țării, de
exemplu cuvântul „cartofi” are formele regionale: barabule, în Moldova; crumpi,
crumpiri, în Banat; picioci, crumpene, în Transilvania. Regionalismele pot fi:
fonetice: dește = „degete”; frace = „frate”;
semantice: a tăbărî = „a obosi”
lexicale: berechet = „belșug”; imală = „noroi”
Argoul este un limbaj convențional care îndeplinește funcțiile unei
exprimări codificate, este varianta expresivă a vorbirii unor anumite categorii de
persoane. Argoul nu îmbogățește și nu înfrumusețează limba: potol = „mâncare”;
mălai = „bani”; profa = „profesoara”; roiu! = „pleacă!”; gagiu = „băiat” etc.
Elementele de jargon sunt cuvinte care erau/sunt folosite de persoane din
„înalta societate” pentru evitarea exprimării simple, a oamenilor obișnuiți, sunt,
de fapt, cuvinte din alte limbi, unele pronunțate greșit: arevoar, monșer, bonsoar,
ciau-ciau etc.
Aplicaţii
Identifică, într-o poveste de Ion Creangă, regionalismele folosite și indică
sensul lor.
20
2.4. Cuvântul
Cuvântul este unitate de bază a limbii: „Faţă de enunţ, cuvântul are un
statut privilegiat, în măsura în care aparţine atât sistemului (în calitatea sa de
«semn lingvistic stabil» ), cât şi comunicării (ca parte a enunţului – text, rezultat
al actului enunţiativ), pe când enunţul (constituit în virtutea sistemului) nu este
decât text – produs concret al enunţării, al actului discursiv.” (GALR I, p. 7)
În calitatea sa de semn lingvistic, cuvântul asociază un semnificant (o
componentă fonică) cu un semnificat (reprezentat printr-o anumită informaţie).
Cuvintele pot fi:
autonome (au un înțeles obiectiv):
pot denumi (fată, carte);
pot exprima însușiri (frumos, cald), caracteristici (bine,
astfel), acțiuni (a asculta, a vorbi);
se pot referi la numărul și ordinea prin numărare a
obiectelor (a asculta, a vorbi), la numele obiectelor (el,
acesta, cineva);
pot exprima sau imita fără să numească (ah!, zdup!);
instrumente gramaticale – cuvinte cu înțeles abstract, servesc la
exprimarea unor relații între cuvinte autonome, în cadrul unei
comunicări: cu, de, că, și, -l (din elevul)
Sensul lexical este înțelesul atribuit unui cuvânt. Cuvintele pot fi: cuvinte
monosemantice (cu un singur înţeles) ↔ cuvinte polisemantice (cuvinte cu
aceeaşi formă, cu înţelesuri apropiate).
Exemple
Cuvinte monosemantice: clorură, săptămână.
Cuvinte polisemantice: carte („volum”, „învățătură”, „scrisoare”,
„carnet”)
Aplicaţii
Alcătuiește enunțuri potrivite pentru a ilustra polisemantismul cuvintelor
carte, baie, cap.
Distingem:
1. Sensul propriu – sensul obişnuit, denotativ, al cuvântului
a. Sensul propriu de bază – sensul cuvântului în sine, care apare în
orice context s-ar afla.
b. Sensul propriu secundar – sensul rezultat dintr-o asemănare,
21
depinde strict de context.
2. Sensul figurat – conotativ, folosit cu valoare expresivă (metaforă,
metonimie, sinecdocă).
De exemplu, cuvântul picior, în contexte variate, are înțelesuri diferite:
- Mă doare piciorul. – sens propriu;
- Ne-am oprit la piciorul muntelui. – sens derivat;
- „Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai” (Miorița) – sens figurat
(metaforă).
După formă și sens, cuvintele pot fi:
1. Sinonime – cuvinte cu formă diferită şi cu sens asemănător sau identic
(vocabular = lexic);
2. Antonime – cuvinte cu forme diferite şi cu sensuri opuse (pretutindeni ↔
nicăieri);
3. Omonime – cuvinte cu aceeaşi formă şi cu sens diferit (omografe:
véselă, vesélă; omofone: casă, ca să, odată, o dată);
4. Paronime – cuvinte cu forme asemănătoare şi cu sens diferit (a colabora
– a corobora; literal – literar)
Câmpul lexical:
cuprinde cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu;
este alcătuit din cuvinte care aparţin aceleiaşi clase lexico-gramaticale;
de exemplu, grade de rudenie: mamă, tată, bunic, bunică, frate, soră,
mătuşă, unchi, văr, verişoară, nepot, nepoată etc.
Aplicaţii
Alcătuiește enunțuri potrivite cu paronimele: a colabora – a corobora;
literal – literar; temporar – temporal; riguros – viguros.
22
Derivarea cu sufixe este un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului limbii
române extrem de productiv. Numărul mare al sufixelor şi varietatea lor impun
două clasificări: morfologică şi semantică.
SUFIXELE sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină.
Sufixele sunt:
• lexicale, când formează cuvinte noi;
• gramaticale, când creează forme gramaticale (sufixe de timp şi de
mod);
• lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou şi o
23
b. Compunerea – formarea de cuvinte noi prin unirea (contopirea),
alăturarea sau abrevierea unor termeni diferiți: binevoitor, bloc-turn, de la,
ONU, TAROM.
c. Conversiunea – schimbarea valorii gramaticale – constă în
trecerea unor cuvinte dintr-o clasă morfologică în alta: ars de soare, miroase a
ars.
d. Formaţiile analitice sunt structuri stabile de cuvinte în care
termenii îşi pierd semnificaţia lor proprie pentru un sens general comun –
locuţiunile şi expresiile.
Cuvintele înrudite ca înțeles și formate de la același cuvânt de bază sau
de la un radical alcătuiesc o familie lexicală.
Familia lexicală înglobează totalitatea cuvintelor formate prin derivare, prin
compunere și prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
De exemplu: frumos, frumușel, frumusețe, preafrumos, Târgu-Frumoa, a
înfrumuseța.
Să ne reamintim...
... mijloacele interne și externe de îmbogățire a vocabularului, valorificând
informațiile oferite de materialele-resursă de pe platforma e-learning.
Exemple
1. Identificați cuvintele din vocabularul fundamental din următorul
text:
„Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea oriental
a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate din momentul
pătrunderii limbii latine în aceste provincii și până în zilele noastre.” (Alexandru
Rosetti-Istoria limbii române).
24
4. Subliniați cuvintele care aparțin jargonului:
demuazelă, darling, madam, mersi, parol;db. bonjur, ui, lovele, mălai, a şparli;ec.
pa, ceau, cer, pământ, diriga;fd. pălărie, a molări, pălincă, clop, cucuruz.
25
se stinge, ascunsă, din urmă.
26
a face temenele –
27
23. Se dau enunţurile: 1) Vestea l-a afectat; 2) Afectează tristeţe de câte ori
îl vede; 3) A fost afectat în mândria lui.
24. Marcaţi seria care conţine, în ordine, unităţile lexicale sinonime ale
cuvântului
polisemantic subliniat:
a) a vătăma, a interveni, a ofensa;
b) a întrista, a simula, a leza;
c) a leza, a întrista, a păgubi.
28
a-şi lua tălpăşiţa
a strica orzul pe gâşte
a face pe cineva cu ou şi cu oţet
29
cele cu altă rădăcină.
Cuvânt dat Antonimele
Derivate Cu altă rădăcină
Respectuos nerespectuos obraznic
Hotarât nehotărât
Noroc nenoroc
Consegvent inconsecvent
Continuu incontinuu
Sătul nesătul
30
c.dilatare, fertil, laudă, efemer, omogen;
d.a dilata, dilatat, dilataţie, dilatabil, diluat.
31
a evalua – a evolua
lacună – lagună
fisă – fişă
stradă – estradă
scală – scară, escală
anual-anuar
numerar – numeral
glaciar – glacial
a investi – a învesti
eminent – imir
emergent – imirgent
comunicare – comunicaţie
a însera – a insera
conjunctură – conjectură
învederat – înveterat
a enerva – a inerva
bolero – bolerou
arbitrar – arbitral, arbitraj
concesic – concesiune
petrolier – petrolifer
carbonier – carbonifer
familial – familiar
literar – literal
originar – original
ordinal – ordinar
atlas – atlaz
adagiu – maximă
adagio – ritm
albastru – alabastru
temporal – temporar
complement – compliment
prepoziţie – propoziţie
autonomie – antinomie
campanie – companie
cazual – cauzal
a debita – a debuta
antinomie – antiteză
soclu – socru
32
48. Marcaţi seria care conţine numai paronime:
a) livret / libret, manej / menaj, inegal / egal;
b) gresa / gresia, confident / confient, cenzură / cezură;
c) vertij / verbiaj, ventriloc / ventricul, mensual / mensură.
49. Alegeți cuvinte potrivite cu contextul.
a) Comisie arbitrală (arbitrară)
b) Dispoziția / depoziția scrisă a unui martor.
c) Falsificator învederat sau înveterat.
d) Pelerintă lucioasă de atlas / atlaz.
e) Virtuos / virtuoz alviori.
f) Făptura sa relevă / revelă blândețe.
g) Martiriul / martirul celor patruzeci.
h) Rechiziție / rechizitoriu adusă războiului.
i) Concilierea / consilierea unor persoane în dispută.
j) Copilul doarme la versul / viersul blând al mamei
33
1. a adjudeca, a apropria
2. androgen, a adopta
3. adagio, arbitrar
4. apical, adagiu
5. a adapta, opoziţie
6. apoziţie. atlaz
7. aferent, apicol
8. a apropia, eferent
9. alabastru, arhivist
10. arbitral, albastru
11. aliteraţie, imputaţie
12. arhivar, androgin
13. amputaţie, a abjudeca
14. atlas, aliterare
34
16.compliment – o. „cu privire la cazurile gramaticale”;
17.evolua – p. „parte de propoziţie”;
18.evalua – q. „care are loc o dată pe an”;
19. însera – r. „a-şi însuşi un lucru străin”;
20.insera – s. „a se deplasa mai aproape”,
35
Articulație, A aspira, Atac, Atlas, Atmosferă, Atu, Audiență, Augur, Avans,
Avantaj
36
66. Alcătuiţi enunţuri cu omofonele:
casă, ca să, oarecare, oare care, numaidecât, numai de cât;
37
încontinuu - în continuu,
nicidecum - nici de cum,
numaidecât - numaide cât,
degrabă - de grabă,
totodată - tot o data
38
a) a se compromite
b) a batjocori
c) a se ruşina
d) a ironiza
39
b) impune, răstălmăci, dezmembra, arhetip, dezgoli
c) inpune, răztălmăci, dezmembra, arhietip, desgoli
d) impune, răstălmăci, desmembra, arhitip, dezgoli
40
c) bulimie - dezgust
d) acribie – neglijenţă
89. Precizaţi care dintre cele patru perechi de cuvinte nu sunt antonime:
a) onest – necinstit
b) lizibil - neciteţ
c) copt – necopt
d) tot – netot
41
95. Dintre cele patru cuvinte sinonime, face parte din fondul vechi al
limbii:
a) trist
b) deprimat
c) descurajat
d) mâhnit
2.6. Rezumat
Prin Unitatea de învățare nr. 2 se realizează o sinteză a noțiunilor de
vocabular, exemplele date oferă posibilitatea recapitulării și sistematizării
cunoștințelor, precum și pregătirea adecvată pentru susținerea examenului.
42
d) a se încălzi
43
11. Ilustrați omonimia termenilor prin integrarea în enunțuri:
atac, arcadă, arie, a aspira, atlas, atmosferă.
12. Precizaţi care dintre cele patru perechi de cuvinte nu sunt antonime:
a) onest – necinstit
b) lizibil - neciteţ
c) copt – necopt
d) tot – netot
44
d) ispravnic
45
alte informaţii.
c. - Întreabă, domnule, tot ce doreşti, că, vrând-nevrând, tot nu ai de unde să
capeţi alte informaţii.
46
b. mamii soacre
c. mamei-soacră
d. lui mama-soacră
47
1. Explică, prin cuvinte sau expresii sinonime, sensurile cuvântului
polisemantic „a pune” din expresiile:
- a pune de mâncare –
- a pune foc la casă –
- a pune în cumpănă –
- a pune capul în pământ –
- a pune mâna în foc –
- poartă
- șiret
- vie
48
lună, în trei enunțuri adecvate.
49
Unitatea de învăţare 3. FONETICA ȘI FONOLOGIE
Cuprins
3.1. Introducere ........................................................................................................ 50
3.2. Competenţe vizate .............................................................................................. 50
3.3. Aparatul fonator și sunetele limbii române ....................................................... 50
3.4. Vocale, consoane, semivocale ........................................................................... 56
3.5. Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe ................................................... 59
3.6. Rezumat.............................................................................................................. 61
3.7. Test de autoevaluare ..........................................................................................61
3.1. Introducere
Unitatea de învățare nr. 3 oferă informații utile despre sunete și litere
(foneme și grafeme), despre combinarea lor în silabe și în cuvinte, pregătind
viitorul prfesor pentru învățământ primar să-și valorifice competențele dobândite
în aplicarea metodei fonetice, analitico-sintteice de învățare a citit-scrisului în
clasa I.
3.2. Obiective
După parcurgerea unităţii de învăţare, vei fi capabil:
- să descoperi, în texte variate, fonemele, grafemele și corespondența lor;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
fonetică studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
50
rezonator al vocii şi de transformator al suflului în sunet vorbit articulat.
Dacă tratăm aparatul fonator pe nivele, constatăm că există trei etaje:
respirator, vibrator şi rezonator, corespunzătoare plămânilor, laringelui, respectiv
cavităţilor nazofaringiană şi bucală.
Exemple
Aparatul fonator (fig. 1) poate fi asemănat cu un claxon de tip vechi
(Jurcău,E.; Jurcău,N.; 1989):
Componentele claxonului:
1 – pompă
2 – lamele
3 – pâlnie de rezonanţă
Componentele aparatului
fonator uman:
S – etajul respirator
R – etajul vibrator
C – etajul rezonator
Fig. 1
51
palatului închide sau nu una dintre deschizături;
cavitatea bucală (gura) – se compune din bolta palatului (partea
osoasă a bolţii) şi palatul moale (partea posterioară), care se prelungeşte cu
uvula;
bolta – este împărţită în regiunea anterioară (dentală şi alveolară),
mediană (palatală) şi posterioară (velară); marginile bolţii sunt atinse de limbă în
timpul articulării vocalelor;
limba (muşchiul lingual) – are roluri diferite în articularea
sunetelor, dar este cea mai importantă componentă a aparatului fonator. Limba
este, pe rând, barieră şi canal de dirijare a aerului expirat, şi, în funcţie de
orientarea şi poziţionarea ei, contribuie la articularea tuturor sunetelor. Limba are
un apex (vârf) şi radix (rădăcină);
uvula – are un rol secundar în articulaţie: vibrează în timpul
emisiei sunetelor formate în partea posterioară a gurii.
Cunoscând modul de alcătuire a aparatului fonator, putem vedea cum se
formează sunetele (cf. Jurcău, E.; Jurcău, N.; 1989):
Prin efectele influxului nervos transmise la muşchii laringieni, coardele
vocale vibrează odată cu trecerea curentului de aer expirator. Sunetul primar
laringian se îndreaptă spre cavitatea bucală sau nazală, dobândind o serie de
modificări calitativ-rezonatorii sub influenţa structurilor prin care trece.
Articularea sunetelor în vocale sau consoane se produce în cavitatea bucală
prin închiderea totală, dar de scurtă durată, a pasajului aerian sau de scurgerea
aerului printr-un canal mai mult sau mai puţin îngustat. Locul unde se produce
închiderea (ocluzia) sau îngustarea canalului de scurgere a aerului se numeşte
punct de articulaţie. Sincronismul mişcărilor efectuate de către organele
articulatorii asigură formarea corectă a sunetelor în timpul vorbirii.
Exemple
Fig. 2
52
b. Articularea sunetelor limbii române
Pentru a avea o imagine cât mai cuprinzătoare asupra locului, modului şi a
gradului de articulare a sunetelor limbii, îţi prezentăm, în continuare, cu ajutorul
unor imagini sugestive articularea vocalelor, respectiv, a consoanelor.
Vocalele sunt sunete care se rostesc independent; ele cunosc următoarele
zone de articulaţie în cavitatea bucală (fig. 3):
Fig.3
Exemple
Prin urmare:
„Dacă în articularea vocalei a deschiderea maxilarelor este mai mare şi
limba se află în stare de repaus relativ, în articularea vocalelor e-i maxilarele se
apropie şi limba se ridică până spre partea anterioară a palatului tare; la o-u limba
se retrage în fundul cavităţii bucale, apropiindu-se de partea posterioară a
palatului, în timp ce buzele sunt avansate şi rotunjite. La ă-î, dosul limbii se
retrage puţin spre partea posterioară a palatului, prelungind astfel rezonatorul în
care va intra şi partea medială a limbii şi a palatului.” (Jurcău, E.; Jurcău, N.;
1989)
53
canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge continuu pe parcursul
emisiunii:
o consoanele fricative (f-v, s-z, ş-j) se formează printr-o îngustare
mai accentuată a canalului de scurgere a aerului;
o vibranta r se formează printr-o vibraţie a vârfului limbii în timpul
emisiunii;
o laterala l se emite prin curgerea aerului pe marginile limbii;
consoane africate (semioclusive), formate printr-o reuniune a
două sunete oclusive şi fricative articulate cu o intensitate mai redusă (ţ, č, ğ).
Exemple
Pentru o mai bună înţelegere a modului şi locului de articulare, îţi
prezentăm descrierea consoanelor (apud Jurcău E., Jurcău N., 1989):
54
Consoanele perechi t (surdă) şi d (sonoră) se formează cu vârful
limbii sprijinit de arcada superioară, în timp ce tensiunea suflului
foarte puternică produce la dezlipirea limbii un sunet exploziv. (Fig.
Fig. 8 8)
55
Consoanele compuse ţ, č şi ğ (africate) se formează după
modul de articulaţie a sunetelor din care derivă.
Consoana č (ce-ci) se apropie, în prima fază, de
articularea sunetului t şi în a doua fază se apropie de
articularea sunetului ş (t + ş), iar consoana ğ (ge-gi) după
cerinţele sunetelor d şi j (d + j).
Deşi în prima fază poziţia articulatorie este asemănătoare
cu a sunetelor t şi d, buzele sunt mult mai evazate şi uşor
Fig. 15
rotunjite, iar vârful limbii se apropie de alveolele
superioare; odată cu scurgerea suflului, limba se retrage
lent, apropiind o poziţie similară sunetelor ş şi j, fiind
totuşi mai apropiată de dinţi şi mai încordată. (Fig.15)
Fig. 16
Aplicaţii
a. Verificați, oral, în fața oglinzii, rostirea fiecărui sunet.
b. Identificați eventualele greșeli de rostire a sunetelor, descoperite la
preșcolarii sau școlarii mici, văzuți în timpul praticii pedagogice.
56
Clasificarea consoanelor:
Locul de bilabiale m - - b p - - - -
articulare labiodentale - - - - - v f - -
dentale n r l d t z s - ts
prepalatale - - - - - ž š ğ č
palatale - - - g’ - - - -
k’
velare - - - g k - - - -
laringale - - - - - - h - -
- după sonoritate: sonante: m, n, r, l
sonore: b, d, g’, g, ğ, v, z, ž
surde: p, t, k’, k , č, f, s, š, ts, h
- după modul de articulare: oclusive nazale: m, n
oclusive (explozive): b, p, d, t, g’, k’, g, k
constrictive fricative: v, f, z, s, ž, š, h
constrictive lichide: r (vibrantă)
l (laterală)
semioclusive (africate): ğ, č, ts
- după locul de articulare: bilabiale: b, p, m
labiodentale: v, f
dentale(alveolare): n, r, l, d, t, z, s, ts
prepalatale: ž, š, ğ, č
palatale: g’, k’
velare: g, k
laringale: h
c. semivocale – sunete intermediare: seară, iute. Semivocalele e, i, o, u se
definesc drept vocale nesilabice, ele apar în structura diftongilor şi a triftongilor.
Diftongii sunt formaţi dintr-o vocală şi o semivocală – diftongii
descendenţi (nou, mâine) şi dintr-o semivocală şi o vocală – diftongii ascendenţi
(soare, iarbă).
Triftongii sunt formaţi dintr-o vocală şi două semivocale, având structura:
57
semivocală + semivocală + vocală (inimioară) sau semivocală + vocală +
semivocală (lupoaică).
Sunetele articulate iau naştere prin intrarea în vibraţie şi prin modificarea
caracteristicilor curentului de aer expirat; sunt fenomene fizice cu anumite
proprietăţi:
înălţime – dată de frecvenţa vibraţiilor undei sonore, care, la rândul
ei, este determinată de gradul de contracţie a coardelor vocale, de
grosimea şi elasticitatea acestora şi de volumul rezonatorului care
amplifică sunetele; rezultatul este un sunet mai acut (înalt) sau mai
grav (jos);
intensitate – determinată de amplitudinea vibraţiilor, care depinde
direct proporţional de lărgimea cutiei de rezonanţă (a cavităţii bucale)
şi de forţa curentului fonator (ipostaza funcţională – accentul);
durată – urmarea directă a timpului de vibraţie a coardelor vocale,
corelat cu menţinerea organelor articulatorii în poziţia respectivă
(varianta - ritmul – înlănţuirea sunetelor);
timbru (sau culoare) – constituie o calitate de sinteză, este rezultatul
îmbinării dintre unda sonoră fundamentală şi undele sonore armonice.
Exemple
Valorificați informațiile de pe platforma e-learning referitoare la vocale,
consoane, semivocale.
58
în semivocală (al-toi, spai-mă) sau în consoană (ver-set, ar-bust).
Alternanţele fonetice sunt substituiri regulate ale unor foneme în
diferitele forme ale aceluiaşi cuvânt:
- alternanţe vocalice: ţară – ţări
- alternanţe consonantice: brad – brazi
Accentul pune în evidenţă o silabă printr-o pronunţare mai intensă. În
cuvintele polisilabice accentul poate cădea pe orice silabă (silabele unui cuvânt se
numără de la dreapta spre stânga):
- pe ultima : a-mar
- pe penultima: a-lu-nă
- pe antepenultima: mar-gi-ne
- pe a patra: ve-ve-ri-ţă
- pe a cincea: do-uă-spre-ze-ce
Cuvintele polisilabice pot avea două accente: unul principal (´) şi unul
secundar (`): ìn-ter-ac-ţi-ú-ne.
Intonaţia este modulaţia vocii (variaţiile de ton) în timpul emisiunii unei
tranşe sonore; în limba română ea nu are rol fonologic. Intonaţia are semnificaţie
în morfologie (marcă a vocativului şi a imperativului) şi în sintaxă (intonaţia
neutră caracterizează enunţurile neutre, intonaţia interogativă – enunţurile
interogative, intonaţia exclamativă – enunţurile exclamative).
59
- principiul simbolic – recomandă scrierea aceluiaşi cuvânt după
împrejurare – cu iniţială mică în accepţia obişnuită (răsărit, unire),
dar cu majusculă dacă are semnificaţie deosebită simbolică (Răsărit,
Unire).
Semnele ortografice sunt semne auxiliare folosite în scris, de regulă, la
nivelul cuvântului – în interiorul unor cuvinte, pe lângă segmente de cuvinte
sau între cuvinte care formează o unitate –, precum şi în unele abrevieri.
- pauza albă – delimitarea cuvintelor după sensul lor lexical şi după
valoarea lor gramaticală,
- cratima – folosită în cuvintele conjuncte, compuse, abrevieri (nu te-
am văzut, d-ta),
- punctul – în abrevieri (ş.a.m.d.)
- apostroful – marchează pierderi de sunete în corpul unui cuvânt:
sal’tare, las’,
- bara – se foloseşte în abrevieri – 80 km/h,
- linia de pauză – se utilizează la scrierea unor cuvinte compuse
formate din termeni în care cel puţin unul este termen compus : sud –
sud-est.
Regulile ortografice sunt cuprinse în lucrări de specialitate, cum ar fi:
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM),
Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Dicţionarul explicativ al limbii
române (DEX), Mic dicţionar enciclopedic (MDE).
Despărţirea cuvintelor în silabe este strâns legată de ortografie. În limba
română întâlnim patru situaţii de despărţire a cuvintelor în silabe:
a. grupurile vocalice:
- vocalele în hiat fac parte din silabe diferite: a - le – e
- diftongii şi triftongii sunt grupuri vocalice cuprinse în aceeaşi silabă:
soa – re, lu – poai – că,
- o semivocală aflată între două vocale formează silabă cu vocala
următoare: plo – uă, fe – me – ie
b. consoanele intervocalice:
- o consoană intervocalică formează silabă cu vocala următoare: ma -
re
- două consoane intervocalice se despart astfel: prima consoană rămâne
în prima silabă, a doua trece în silaba următoare: mer-ge
- dacă din două consoane intervocalice a doua este l sau r, atunci
amândouă formează silabă cu vocala următoare: ca-pră
- din trei sau mai multe consoane intervocalice, prima formează silabă
60
cu vocala anterioară, iar celelalte cu vocala următoare: as-tru, com-
plot
- în grupurile intervocalice lpt, mpt, ncş, nct, ncţ, ncv, rct, rtf, stm,
primele două consoane se despart de a treia: sculp-tu-ră, arc-tic
c. cuvintele compuse şi cele derivate se despart ţinându-se seama de
elementele componente: drept-unghi, sub-li-ni-a
d. cuvintele conjuncte care formează silabă comună nu se despart unul
de altul la capăt de rând, dacă sunt monosilabice: mi-a spus, te-ai uita.
Exemple
Preluați, de pe platforma e-learning, regulile de despărțire a cuvintelor în
silabe, conform noului DOOM (2005).
3.6. Rezumat
În Unitatea de învățare nr. 3 am prezentat informații utile despre sunete și
litere (foneme și grafeme), despre combinarea lor în silabe și în cuvinte. Testul de
autoevaluare oferă posibilitatea fixării cunoștințelor și dezvoltării competențelor
de comunicare corectă, orală și scrisă.
61
d) ia-i, i-ai, ni-oi, ţi-oi, mi-au, i-au
62
b. binemeritat, bine mirositor, răufăcător
c. preafericit, pur-sânge, cu-minte
63
d) patru
17. Alegeţi forma scrisă corect a următoarelor cuvinte compuse: apă grea
/ apă-grea • apă oxigenată/apă-oxigenată • bineînţeles/bine-înţeles •
binevoitor/ bine-voitor • cale ferată / cale-ferată • drum de fier / drum-de-
fier • prim ajutor / prim-ajutor.
64
a) băietan, copilaş, brădet, B.C.R.
b) prim-plan, blănărie, untdelemn, Făt-Frumos
c) O.N.U, N.A.T.O., A.S.I.R.O.M, B.D.R.
d) T.V.R., redactor-şef, tehnico-ştiinţific, miazănoapte
65
d.radár, coréctor, asfixíe, butélie, tipíc
66
Unitatea de învăţare 4. MORFOLOGIE
Cuprins
4.1. Introducere ........................................................................................................ 67
4.2. Obiective ............................................................................................................ 67
4.3. Părțile de vorbire flexibile ................................................................................. 67
4.4. Părțile de vorbire neflexibile ............................................................................. 71
4.5. Rezumat.............................................................................................................. 71
4.6. Test de autoevaluare .......................................................................................... 71
4.7. Tema de control nr............................................................................................. 88
4.1. Introducere
Unitatea de învățare nr. 4 oferă o sinteză a noțiunilor de morfologie, a
claselor și categoriilor morfologice studiate, bazându-se, în primul rând, pe
aplicații concrete, utile în comunicarea corectă, orală și scrisă.
4.2. Obiective
După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil :
- să descoperi, în texte variate, clasele și categoriile morfologice studiate;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
morfologie studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
67
gramaticale de număr, caz și determinare. Genul nu este un criteriu de flexiune
pentru substantiv, ci o trăsătură inerentă, fixă, în funcție de care categoriile
flexiunii se manifestă în mod specific.
Categoriile morfologice specifice substantivului sunt: genul, numărul și
cazul.
Instrumentele gramaticale care determină sau însoțesc substantivul în
declinare sunt: articolul și prepozițiile.
Aplicaţii
Recapitulează noțiunile studiate despre categoriile specifice substantivului
din cărțile de specialitate existente în biblioteca proprie.
Poți utiliza, de asemenea, resursele didactice încărcate pe platforma e-
learning.
Exemple
Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului:
68
agent
Atribut substantival Am citit lucrarea colegului meu de bancă.
genitival Am citit lucrarea lui Mihai despre primăvară.
Nume predicativ Cartea este a cititorilor.
Complement Ei luptă împotriva sărăciei.
indirect
G Complement
(genitiv) circumstanțial:
- de loc Barza zboară deasupra casei.
- de timp S-a întors înaintea orei fixate.
- de mod Ei înoată contra curentului.
- de cauză Am întârziat din cauza ploii.
- de scop Ne-am adunat în vederea excursiei.
Complement I-am împrumutat elevului cartea dorită.
indirect I-am împrumutat lui Mihai cartea cerută.
Complement
D
circumstanțial:
(dativ)
- de mod Am câștigat concursul, conform previziunilor noastre.
- de loc Stai locului!
- de cauză Am câștigat datorită efortului depus.
Nume predicativ Rezultatul a fost contrar așteptărilor.
V Nu are funcție Hai, Ana, la plimbare!
(vocativ) sintactică Stai, elevule, în banca ta!
Aplicaţii
Recapitulează noțiunile studiate despre categoriile specifice adjectivului din
cărțile de specialitate existente în biblioteca proprie.
Poți utiliza, de asemenea, resursele didactice încărcate pe platforma e-
learning.
69
Pronumele este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte fără autonomie
semantic-referențială, având rolul de a reprezenta (= a evoca) în enunț entități
prezente implicit sau explicit în universul de discurs. (GALR I, p. 181).
Clasificare:
- pronume personale: pronume personale propri-zise, pronume de
politețe, pronume de întărire, pronume reflexive, pronume posesive;
- pronume nepersonale:
pronume demonstrative;
pronume de cuantificare: pronume nehotărâte, pronume
negative;
pronume relative, pronume interogative;
pronume hibride: prnume relativ-interogative, pronume relativ-
exclamative.
Să ne reamintim...
... pronumele studiate, valorificând informațiile oferite de materialele-
resursă de pe platforma e-learning.
Aplicaţii
Recapitulează noțiunile studiate despre categoriile specifice numeralului,
din cărțile de specialitate existente în biblioteca proprie.
Poți utiliza, de asemenea, resursele didactice încărcate pe platforma e-
learning.
70
Verbul este o categorie lexico-gramaticală cu un inventar extrem de bogat
și deschis, distingându-se, în raport cu alte părți de vorbire prin mai multe
trăsături. (GALR, I, p. 323). Prezintă o flexiune specifică numită conjugare.
Exemple
Pe platforma e-learning, poți descoperi prezentarea verbului din punct de
vedere morfologic, sintactico-semantic, semantic și pragmatic, precum și
exemple privind conjugarea verbelor.
Exemple
Pe platforma e-learning, poți descoperi prezentarea părților de vorbire
neflexibile.
4.5. Rezumat
În Unitatea de învățare nr. 4 se realizează o sinteză a noțiunilor de
morfologie, a claselor și categoriilor morfologice studiate, bazându-se, în primul
rând, pe aplicații concrete, utile în comunicarea corectă, orală și scrisă.
71
2. Alege varianta corectă de plural pentru substantivul vis din
următoarele enunţuri:
a) De două nopţi am numai vise/visuri ciudate.
b) De când era mic, Andrei are vise/visuri măreţe.
72
7.Alege varianta corectă de dativ-genitiv a următoarelor substantive
comune:
vulpii – vulpei
mamei – mamii
fetei – fetii
unei nore – unei nurori
acelei nore – acelei nurori
mătuşei – mătuşii
tandreţei – tandreţii
aripei – aripii
amiezei – amiezii
73
c) dimpreună cu, alături de, în locul, cu privire la
13. În propoziţiile: „Pantofii sunt ai lui Catrinel” şi „I-a dat dreptate lui
Ion”, cuvintele „lui"” sunt:
a) pronume personale în genitiv
b) pronume personale în dativ
c) pronume posesive în genitiv
d) articole hotărâte
16. În exemplele: „Ei sunt gata de drum” şi „Era gata să cadă”, cuvintele
„gata” sunt:
a) adverbe
b) adjective
c) 1 - adverb; 2 - adjectiv
d) 1 - adjectiv; 2 – adverb
74
b) anii
c) nici unul nu e articulat
d) concedii, bucurii, anii
22. În exemplele: „Nici o fată nu a venit”, „Nici fata aceasta nu ştie” „Nici
unul, nici altul nu se interesează”, există:
a) pronume negative
b) adjective negative
c) adverbe negative fără funcţie sintactică
d) adjectiv pronominal negativ în exemplul 1; adverb în exemplul 2; pronume
nehotărât în exemplul 3
75
24.Este corectă forma de infinitiv a verbului:
a) a ţinea
b) a tăcea
c) a pare
d) a place
76
30. Alegeţi varianta conţinând prepoziţii cerând numai cazul genitiv:
a) înaintea, conform, asemenea, înapoia, datorită
b) înaintea, asupra, împotriva, deasupra
c) înaintea, asemenea, înapoia, mulţumită
d) înapoia, asupra, împrejurul, datorită
32. În exemplul: „Nu l-a văzut pe nici unul dintre ei”, cuvântul „nici
unul” este:
a) adverb + pronume nehotărât
b) conjuncţie coordonatoare + numeral cardinal
c) pronume negativ
d) adverb + numeral cardinal
33. În exemplul: „Drumul era tot mai greu”, cuvântul „tot” este:
a) substantiv
b) adverb
c) pronume nehotărât
d) adjectiv
77
36. Conţine numai pronume care îşi pot schimba valoarea devenind
adjective pronominale, seria:
a) fiecare, altul, nici unul
b) ce, ai mei, eu
c) sie, însuşi, tot
d) unul, oricine, noi
78
42. În exemplul „Vinde pe nimic”, expresia „pe nimic”, este:
a) pronume negativ + prepoziţie
b) substantiv + prepoziţie
c) locuţiune adverbială
d) locuţiune adjectivală
79
48. În exemplul: „Uite ce ai făcut!”, cuvântul „uite” are valoare de:
a) interjecţie
b) verb la indicativ
c) verb la imperativ
d) adverb
53. În enunţul: „Ce ispravă ai făcut ?”, „ce” are valoare de:
a) pronume interogativ
b) adjectiv pronominal interogativ
c) pronume relativ
d) adjectiv pronominal relativ
80
54. În enunţul „Are şi el un ce profit”, cuvântul „ce” are valoare
morfologică de:
a) substantiv
b) pronume relativ
c) pronume nehotărât
d) adjectiv pronominal nehotărât
59. În enunţul: „Un geamăt din totul inimii pornit se auzi în camera
de alături”, termenul „totul” este:
a) adverb
b) pronume nehotărât
81
c) substantiv
d) adjectiv pronominal nehotărât
65. Fraza: „Rusia şi-a asigurat raţia de petrol din Golf într-un
moment în care administraţia Clinton ar fi putut miza măcar pe sprijinul
82
populaţiei, revoltate de modul în care liderul de la Bagdad tratează Statele
Unite.”, este scrisă în stil:
a) publicistic
b) ştiinţific
c) administrativ
d) beletristic
68. Cuvântul „unei” din enunţul „ Stiloul este al unei alte fete” este:
a. articol nehotărât
b.pronume nehotărât
c. adjectiv pronominal nehotărât
83
a. 2 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. pasivă
b.2 verbe: verb la diat. activă pronominală + vb. la diat. Activă
c. 3 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. activă + vb. la diat. Activă
84
este:
a. numeral cardinal cu valoare adjectivală
b. numeral ordinal cu valoare adjectivală
c. numeral cardinal cu valoare substantivală
85
85.În exemplul: „Sfârşitul părţii”, este corectă forma:
a) întâi
b) a întâia
c) întâia
d) antâia
86
a) fratele fetei acestia, fratele acestii fete
b) fratele fetei acestea, fratele acestei fete
c) fratele fetei acesteia, fratele acestei fete
d) fratele fetei aceasta, fratele acestei fete
87
97. Verbul "a continua" are, la indicativ şi conjunctiv prezent,
formele din seria:
a) (eu) continu, (tu) continui, (el) continuă; să continue
b) (eu) continui, (tu) continui, (el) continuă; să continue
c) (eu) continuu, (tu) continuui, (el) continuuă; să continuue
d) (eu) continuu, (tu) continui, (el) continuă; să continue
98. Sunt corecte formele de viitor din seria:
a) voi fii, voi ştii, voi privii, mă voi sfii, voi pustii, voi înmii
b) voi fi, voi şti, voi privi, mă voi sfi, voi pusti, voi înmi
c) voi fi, voi şti, voi privi, mă voi sfii, voi pustii, voi înmii
d) voi fii, voi ştii, voi privii, mă voi sfi, voi pusti, voi înmi
100.Funcția sintactică a structurii „din alb” din enunţul „Din alb s-a făcut
roşu.” este:
a. C.c.mod
b.C.c.cauză
c. C.indirect
88
e. adjectiv substantival
f. substantiv în nominativ
4. În enunţul „Se purta ca şi când ar fi fost prezentă”, avem:
d. 2 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. pasivă
e. 2 verbe: verb la diat. activă pronominală + vb. la diat. activă
f. 3 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. activă + vb. la diat. activă
5. Numele predicativ din enunţul „Ionel e tobă de carte” este exprimat prin:
d. locuţiune adverbială
e. locuţiune adjectivală
f. locuţiune substantivală
6. Forma de dativ posesiv se află în enunţul:
a. Ţi-am adus cărţile necesare.
b. Voi veni să-ţi văd grădina.
c. Şi voinicul mi ţi-l loveşte cu paloşul.
7. În enunţul „Nu te tulbura fără de vreme, draga mea”, structura subliniată este:
a. locuţiune adverbială
b. locuţiune substantivală
c. locuţiune prepoziţională
8. În enunţul „Ca un băiat cuminte ce e, începe să înveţe”, cuvântul subliniat este:
a. verb nepredicativ, copulativ
b. verb predicativ, personal
c. verb predicativ, impersonal
9. Sunt predicative interjecţiile:
d. vai! hai! o!
e. hait! ah! brrr!
f. iată! poftim! hai!
10. În enunţul „Cu câteva chirii a devenit proprietar”, cuvântul subliniat este:
d. pronume nehotărât
e. adjectiv pronominal
f. numeral
11. În enunţul „La dus a călătorit cu avionul”, cuvântul subliniat este:
d. verb la supin – compl.circ. de timp
e. subst. + prep. – compl. circ. de loc
f. participiu + prep. – compl.circ. de timp
12. În enunţul „Poate nu te-a mai anunţat”, cuvântul subliniat este:
d. adverb predicativ
e. adverb modalizator
f. cuvânt incident
89
13. În enunţul „Mi-e tare frig”, cuvântul subliniat este:
d. adverb
e. substantiv
f. substantiv în componenţa unei locuţiuni verbale
14. În enunţul „La pagina treizeci sunt ilustraţii”, cuvântul subliniat este:
d. numeral cardinal cu valoare adjectivală
e. numeral ordinal cu valoare adjectivală
f. numeral cardinal cu valoare substantivală
15. În enunţul „Ei se ceartă mereu”, cuvântul subliniat este:
d. verb la diateza reflexivă
e. verb la diateza activă
f. verb la diateza activă pronominală
16. În enunţul „Fără a fi fost sărac, tot nu se descurca”, structura subliniată este:
d. verb la infinitiv perfect, diateza activă + adjectiv
e. verb la infinitiv perfect, diateza pasivă
f. verb la infinitiv prezent, diateza activă + adjectiv
17. În enunţul „Grupul în urma căruia au sosit ocupase întreg oraşul”, structura
subliniată este:
d. pron.rel., caz acuzativ, c.c.t.
e. pron.rel., caz acuzativ, c.c.l.
f. pron.rel., caz genitiv, c.c.t.
18. În enunţul „Deşi chemat, a refuzat oferta”, cuvântul subliniat este:
d. verb la participiu, diateza pasivă, predicat verbal
e. verb la participiu, diateza activă, c.c.concesiv
f. verb la participiu, diateza activă, nume predicativ
19. În enunţul „Mariei, fetei celei mari, nu-i oferise cadouri”, cuvântul subliniat
este:
d. substantiv, cazul dativ, apoziţie
e. substantiv, cazul nominativ, apoziţie
f. substantiv, cazul genitiv, atribut substantival
20. În enunţul „Le-ai dat apă la vite?”, cuvântul subliniat este:
d. substantiv, caz acuzativ, c.c.l.
e. substantiv, caz acuzativ, c.i.
f. substantiv, caz dativ, c.i.
90
Unitatea de învăţare 5. SINTAXA
Cuprins
5.1. Introducere ........................................................................................................ 91
5.2. Obiective ............................................................................................................ 91
5.3. Enunțul ............................................................................................................... 91
5.4. Părți de propoziție și corespondentele lor la nivelul enunțului-frază ............... 92
5.5. Rezumat.............................................................................................................. 96
5.6. Test de autoevaluare .......................................................................................... 96
5.7. Temele de control nr. 3 și 4 ..............................................................................114
5.1. Introducere
Unitatea de învățare nr. 5 oferă o sinteză a noțiunilor de sintaxă, bazându-
se, în primul rând, pe aplicații concrete, utile în comunicarea corectă, orală și
scrisă.
5.2. Obiective
După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil :
- să descoperi, în texte variate, părțile de propoziție, propozițiile principale
și subordonate studiate;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
sintaxă studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
5.3. Enunțul
Sintaxa este o parte componentă a gramaticii care se ocupă de modul cum
este organizată comunicarea în enunţuri, de relaţiile care se stabilesc între
diferitele părţi ale enunţului şi de posibilităţile de exprimare a acestor relaţii,
precum şi de funcţiile pe care le au unităţile lexicale în enunţuri.
Enunţul este o comunicare independentă şi suficientă, o unitate sintactică
fundamentală prin care se transmite sau se cere o informaţie – deci este o
comunicare, spre deosebire de cuvinte – care denumesc sau exprimă ceva, sunt
semne lingvistice, de morfeme – segmente semnificative ale cuvintelor şi de
foneme – cele mai mici unităţi de expresie.
În enunţ, diferitele lui părţi se află în anumite relaţii unele faţă de altele:
91
- relaţia predicativă sau de interdependenţă - care se stabileşte între
doi termeni, fiecare termen depinde de celălalt (relaţia stabilită între
subiect şi predicat)
- relaţia de subordonare – se stabileşte între doi termeni, unul este
subordonat celuilalt, îl determină. Când regentul este un substantiv,
numeral sau pronume, subordonatul său este un atribut, când regentul
este un verb, interjecţie, adjectiv sau adverb, atunci subordonatul este
un complement
- relaţia de subordonare cu dublu regent – în cazul elementului
predicativ suplimentar
- relaţia apozitivă – este alcătuită din doi termeni: termenul explicat şi
termenul explicativ, între cei doi termeni există un raport de
echivalenţă – termenii îşi pot inversa poziţiile
- relaţia de coordonare este relaţia care se stabileşte între cel puţin doi
termeni aflaţi în acelaşi plan sintactic, fără să depindă unul de celălalt
- relaţia zero se caracterizează prin negarea oricărei relaţii, prin izolare
sintactică. Această izolare este caracteristică enunţurilor
nepropoziţionale, cuvintelor şi construcţiilor incidente.
Exemple
92
- adverb şi locuţiune adverbială: Este bine să fii atent.
- interjecţie: E vai de tine!
Predicativa este o propoziţie echivalentă cu un nume predicativ. În calitate
de regent al PR este admis orice verb copulativ care va constitui un Pn incomplet:
El a ajuns ce şi-a dorit.
Elementele de relaţie pot fi:
- conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: că, să, ca…să,
ca şi cum, după cum : Dorinţa mea este să nu întârziem.
- pronume şi adjective relative: care, cine, ce, cât: Problema este care
vine mai repede.
- pronume şi adjective nehotărâte: oricine, oricare: Invitaţia este pentru
oricine doreşte să vină.
- adverbe relative: unde, când, cum: Întrebarea este încotro te îndrepţi.
Topica PR urmează, de regulă, topica numelui predicativ, care, conform
definiţiei, urmează verbului copulativ şi, implicit, subiectului.
93
- Locuţiuni verbale impersonale: Nu are rost să mai insişti.
- Verbe reflexive impersonale: Se aude că va veni mâine.
- Verbe pasive impersonale: Ţi-a fost scris să înţelegi totul.
- Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative: Pesemne că am greşit.
- Expresii verbale impersonale: Nu e bine să greşeşti.
Elemente de relaţie: conjuncţii subordonatoare (Reiese că ai dreptate),
pronume şi adjective pronominale interogative şi relative (Nu se ştie a câta va
reuşi), adverbe relative (Mă nelinişteşte cum ai ajuns).
Punctuaţia: în general SB nu se desparte prin virgulă de regentă.
94
echivalenta la nivel frastic a atributului.
Atributiva poate fi introdusă prin:
- conjuncţii subordonatoare: că, să, dacă, de: Ideea să plece la ţară nu-l
părăsea.
- Pronume relative, interogative şi nehotărâte: Oamenii ce se îndreptau
spre piaţă erau hotărâţi.
- Adjective pronominale relative, interogative şi nehotărâte: Mi-a pus
întrebarea care copil lipseşte.
- Adverbe pronominale relative sau interogative: Locul unde ne-am
întâlnit era departe de casă.
Topica AT este fixă, ele stau lângă substantivele regente.
95
5.6. Rezumat
Prin Unitatea de învățare nr. 5, se reactualizează cunoștințele despre
sintaxa propoziției și sintaxa frazei, cu scopul de a se utiliza corect noțiunile de
sintaxă în contexte variate și pentru a facilita învățarea – fără teoretizare – în
clasele primare.
Sunt propuse 100 de exerciții care contribuie la sistematizarea cunoștințelor
și la aplicarea lor corectă în comunicarea orală și scrisă.
96
b) circumstanţială de loc
c) circumstanţială de timp
d) circumstanţială concesivă
7. În frazele:
1) „Să-l văd venind / Aş mai trăi o viaţă”;
2) „M-aş mira să-l văd venind”, subordonatele sunt:
a) completive indirecte
b) 1) - circumstanţială de scop; 2) - completivă indirectă
c) circumstanţiale condiţionale
d) 1) - circumstanţială condiţională; 2) completivă indirectă
10. În fraza: „Fugim, căci e totuna de stai pe loc”, propozitia „de stai pe
loc” este:
a) subiectivă
b) predicativă
97
c) completivă directă
d) circumstanţială de loc
12. În frazele: „Nu-i place cum lucrează. Nu se ştie cum lucrează. Nu ştie
cum lucrează.”, propoziţiile introduse prin „cum” sunt:
a) toate trei - subiective
b) toate trei - circumstanţiale de mod
c) toate trei - completive directe
d) primele două - subiective, a treia - completivă directă
13. În fraza: „În loc să-ţi dai osteneala ca să afli până şi gândul oamenilor, tu
nu ştii nici măcar ceea ce vorbesc ei”, există:
a. trei propoziţii;
b. patru propoziţii;
c. cinci propoziţii.
15. Propoziţiile din fraza: „Nu era chip să te apropii de dânsul, că aşa
tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul” sunt, în ordine:
a. principală, circumstanţială de cauză, subiectivă, consecutivă;
b. principală, subiectivă, consecutivă, circumstanţială de cauză;
c. principală, subiectivă, circumstanţială de cauză, consecutivă.
98
16. Primele două propoziţii din fraza : „Ce fel de împrejurări au fost alea
care au putut sili privighetoarea să ajungă să cânte aşa?” sunt:
a. principală şi atributivă;
b. principală şi subiectivă;
c. subiectivă şi atributivă.
17. Ultima propoziţie din fraza: „Nu-i totdeauna cum se chiteşte, ci-i şi cum
se nimereşte” este:
a. circumstanţială de mod;
b. predicativă;
c. principală;
d. subiectivă
19. În fraza : „Te-ai antrenat bine pentru meciul de mâine, însă aşteaptă
mai întâi sfârşitul partidei, fii pregătit pentru orice situaţie şi nu-ţi subaprecia
adversarii”, raporturile dintre propozitii sunt, în ordine:
a. coordonare adversativă, coordonare prin juxtapunere, coordonare conclusivă.
b. coordonare adversativă, coordonare prin juxtapunere, coordonare copulativă;
20. În fraza: „V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat, că lupul se-
ntâmplase s-ajungă împărat”, există:
a. trei propoziţii;
b. patru propoziţii;
c. cinci propoziţii.
21.În fraza: „Aşa e lumea asta şi, de-ai face ce-ai face, rămâne cum este ea;
nu poti s-o întorci, măcar să te pui în ruptul capului”, există:
a. o propoziţie subordonată circumstanţială;
b. două propoziţii subordonate circumstanţiale;
c. trei propoziţii subordonate circumstanţiale.
22. Prin extensia părţii de propoziţie „pe luminăţia-sa”, din textul ; „Aş
99
ruga pe luminăţia-sa a ne ospăta”, se obţine:
a. o propoziţie completivă directă;
b. o propoziţie completivă indirectă;
c. o propoziţie subiectivă.
23. În fraza: „Cum a ajuns pe plajă, s-a simţit minunat”, prima propoziţie
este:
a. circumstanţială de mod;
b. circumstanţială de timp;
c. circumstanţială de cauză.
24. În fraza: „Poetul privea îngândurat sălciile (1)/ ale căror ramuri atingeau
undele lacului” (2)/ pronumele relativ determină :
a. propoziţia 1
b. substantivul „sălciile”
c. substantivul „ramuri”
d. atât propoziţia 1 cât şi substantivul „sălciile”
25. În fraza „N-a fost problemă, n-a fost situaţie, n-a fost moment politic pe
care <<Cuvântul>> să nu-l fi înţeles şi luminat sub unghiul de vedere al
revoluţiei” (M. Sebastian), există :
a. 5 predicate nominale
b. 5 predicate verbale
c. 1 predicat verbal şi 3 predicate nominale
d. 1 predicat verbal şi 4 predicate nominale
26. În fraza : „Ce pot suferi mai puţin oamenii neizbutiţi e să vadă la altul ce
ar fi fost ei, dacă ar fi izbutit”(N. Iorga), sunt:
a. 3 predicate verbale, 1 predicat nominal incomplet, 1 predicat nominal
b. 3 predicate verbale, 2 predicate nominale incomplete
c. 3 predicate verbale, 2 predicate nominale incomplete, 1 predicat nominal
d. numai predicate verbale
100
28. În fraza: „Am traversat un râu a cărui apă curgea lin.”, propoziţia
atributivă este introdusă prin :
a.pronume relativ cu funcţia sintactică de atribut pronominal
b. adjectiv relativ cu funcţia sintactică de atribut adjectival
c. pronume relativ cu funcţia de complement indirect
d. pronume interogativ cu funcţia de atribut pronominal
29. În fraza : „Copilul lor e (1)/ cum n-am mai văzut niciodată (2)”,
propoziţia P2 este:
a. completivă directă
b. atributivă
c. predicativă
d. circumstanţială de mod
30. În fraza: „Dacă învaţă (1)/ înseamnă (2)/ că va înţelege (3)/”, propoziţiile
subordonate sunt:
a. condiţională şi completivă directă
b. subiectivă şi predicativă
c. condiţională şi predicativă
d. cauzală şi completivă directă
31. În fraza: „Cum au plecat părinţii, (1)/ fuga la joacă. (2)/”, propoziţia
subordonată este:
a. condiţională
b. modală
c. cauzală
d. temporală
33. În fraza : „Contează (1)/ pe cine e cel mai bun (2)/”, propoziţia
subordonată este:
a. subiectivă
b. completivă directă
101
c. completivă indirectă
d. predicativă
34. În fraza : „Contează foarte mult (1)/ ce vei face în viaţă (2)/”, propoziţia
subordonată este :
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. atributivă
35. În fraza : „S-a ştiut (1)/ unde ai fost (2)”, propoziţia 2 este:
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. circumstanţială de loc
37. În fraza: „Că neantul este implicat în ideea de moarte, (1)/ o dovedeşte
frica de moarte. (2)” (Emil Cioran), propoziţia 1 este:
a. subiectivă
b. atributivă
c. completivă directă
d. cauzală
38. În fraza : „Ceea ce este uluitor în motivele pentru care Caron îi interzice
fiului său să-l urmeze este împrejurarea că, dacă l-ar fi găsit la fel de apt
de libertate ca pe sine, i-ar fi permis să se omoare alături de el” (H. R.
Patapievici), există :
a. 1 propoziţie principală, 2 atributive, 2 completivă direct, 1 conditională
b. 1 propoziţie principală, 1 subiectivă, 1 atributivă, 1 completivă directă,
2 completive indirecte, 1 cauzală
c. 1 propoziţie principală, 2 subiective, 1 atributivă, 1 predicativă, 1 completivăa
102
directă, 1 condiţională
d. 1 propoziţie principală, 1 subiectivă, 2 atributive, 2 completive directe,
1 condiţională
39. În fraza: „Nu-ţi merge (1)/ să-l minţi pe acest profesor (2)”, propoziţia 2
este :
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. circumstanţială de scop
41. În fraza: „Cum îl vede, fuge către el.”, propoziţia subordonată este:
a. circumstanţială de cauză
b. circumstanţială de mod
c. circumstanţială de loc
d. circumstanţială de timp
43. În fraza: „Arta este o minciună (1)/ care ne ajută (2)/ să înţelegem
adevărul.(3)” (P. Picasso), propoziţia 3 este :
a. completivă directă
b. completivă indirectă
c. atributivă
d. subiectivă
103
a. numai pentru subiectivă
b. numai pentru predicativă
c. numai pentru completivă directă
d. pentru orice subordonată, cu excepţia atributivei
45. În fraza : „Costul casei este la cât l-ai apreciat tu.”, subordonata este:
a. circumstanţială de mod
b. predicativă
c. completivă indirectă
d. atributivă
46. În fraza „Una e (1)/ să te plimbi (2)/ şi/ alta e (3)/ să munceşti. (4)”,
subordonatele sunt :
a. subiective
b. predicative
c. completive directe
d. atributive
47. În fraza : „Ce înseamnă (1)/ să pierzi un minut ? (2)”, propoziţia 2 este :
a. principală
b. subiectivă
c. predicativă
d. completivă direct
48. În fraza : „Adevărul era că fusese la început sărac lipit şi ceea ce avea
acum încă nu se cunoştea.”, există :
a. 1 principală: 2 predicative; 1 subiectivă
b. 2 principale; 2 predicative
c. 2 principale; 1 subiectivă; 1 predicativă
d. 2 principale; 2 suniective
49. Fraza : „Ţin (1)/ să subliniez (2)/ că (3)/ întrucât motivul vieţii şi al
morţii este învăluit în mister, (4)/ artistul este liber (3)/ să-l prelucreze
(5)/ cum vrea. (6)”, are urmatoarea structură:
a. 1.propoziţie principală; 2.completivă indirectă; 3.subiectivă; 4. consecutivă;
5.completivă directă; 6. modală
b. 1.propoziţie principală; 2.completivă indirectă; 3.subiectivă; 4. cauzală;
5.completivă indirectă; 6. modală
104
c. 1.propoziţie principală; 2.subiectivă; 3.cauzală; 4. cauzală; 5.finală;
6. predicativă
d. 1.propoziţie principală; 2.completivă directă; 3.completivă directă; 4. cauzală;
5.completivă indirectă; 6. Modală
51. În fraza : „Iată (1)/ că mai sunt trei zile (2)/ până ce se împlineşte sorocul,
(3)/ aşa că n-ar fi rău (4)/ să încerci (5)/ să-mi faci socotelile". (6)” (Ion
Creangă), sunt completive directe :
a. P2 şi P6
b. P5 şi P6
c. P2
d. P2, P5 şi P6
54. În fraza : „Supărarea lui e (1)/ fiindcă n-am rezolvat corect toate
problemele. (2)”, propoziţia 2este :
a. subiectivă
b. predicativă
c. cauzală
105
d. completivă indirectă
55. În fraza: „Îmi pare rău (1)/ că am greşit. (2)”, subordonata este:
a. subiectivă
b. completivă indirectă
c. cauzală
d. completivă direct
60.În fraza: ”Ce-aţi văzut (1)/ căci făcut-am noi în Ţara Românească,
(2)/ o veţi face voi acolo, pentru legea creştinească ....” (Al. Davila),
propoziţiile P1 şi P2 sunt :
a. subiective
b. completive directe
c. P1 este subiectivă şi P2 este completivă directă
d. P1 este completivă directă şi P 2 subiectivă
106
61. În versurile: „Aşa cântă de cu jele,/ Cât şi altele-n vâlcele/ Prind a vărsa
lăcrimele.” (Folclor), propoziţia subordonată este :
a. consecutivă
b. concesivă
c. modală
d. cauzală
64.În fraza : „Striga cu turbare (1)/ şi/ se bătea cu pumnul în piept (2)/ şi
/ nu-i venea (3)/ să creadă (4)/ că boieri mari de casa lui (5)/ pe care i-a miluit
(6)/ vor (5)/ să-l dărâme (7)/ şi să-l piardă (8)." (M. Sadoveanu), propoziţiile
subordonate introduse prin „să” sunt :
107
a. completive directe
b. subiective
c. P4 este subiectivă, iar P7 şi P8 sunt completive directe
d. finale
67. În fraza : „Dacă vreun inconştient ar vrea (1)/ să folosească atomii pentru
război, (2)/ pământul va fi prefăcut într-un bulgăre de zgură.” (Geo Bogza),
propoziţia circumstanţială este:
a. completivă directă
b. temporală
c. concesivă
d. condiţională
68. În fraza: „Nu şi-a scris (1)/ pentru că nu şi-a notat tema pentru acasă.
(2)”, nu s-a pus
virgulă între cauzală şi regenta ei, deoarece :
a. cauzala nu se desparte de regentă prin virgulă
b. s-a făcut o greşeală
c. vorbitorul insistă asupra cauzalei, subliniind că este elementul esenţial care
justifică acţiunea din regentă
d. nu se insistă asupra cauzalei
108
69. În fraza : „Ceea ce am aflat, (1)/ n-o să-ţi spun.(2)”, s-a pus virgulă
între P1 şi P2, deoarece:
a. s-a făcut o greşeală
b. completivă directă aşezată înaintea regentei se desparte, de obicei, de aceasta
prin virgulă
c. sunt două propoziţii de acelaşi fel în raport de coordonare prin juxtapunere
d. propoziţia 1 este reluată în regenta ei prin pronumele personal „o”
70. În fraza : „Orice colţ sufletesc din noi are atâta rezonanţă pentru tot
ce se petrece în noi, încât de multe ori mi se pare că fiecare idee are o inimă care
bate pentru ceva şi fiecare simţământ are un cap care cugetă.” (L. Blaga), există :
a. 1 principală, 2 subiective, 3 atributive, 1 consecutivă
b. 2 principale, 1 subiectivă, 4 atributive
c. 1 principală, 1 subiectivă, 2 completive directe, 1 atributivă, 1 consecutivă
d. 2 principale, 2 subiective, 2 atributive, 1 consecutivă
72. Citeşte cu atenţie fraza : „Cultul nostru pentru Eminescu, acela (1)/
care n-a avut înaintaşi (2)/ şi/ nu va putea (3)/ să aibă urmaşi ai geniului său, (4)/
pentru marele creator de vesnică poezie, (1)/ în care se dovedeşte strălucit (5)/ că
se pot îmbina armonic şi cele mai înalte preocupări morale, cel mai nobil avânt
naţional, cu cele mai frumoase realizări estetice, (6)/ e o adevarată garanţie
pentru viitorul acestei ţări." (N. Iorga) Stabileşte câte greşeli are structura
sintactică propusă :
P1 - principală regentă pentru P2 si P3
P2 - atributivă subordonată la P1
P3 - atributivă subordonată la P1
P4 - subiectivă subordonată la P3
109
P5 - atributivă subordonată la P1
P6 - completivă directă subordonată la P5
a. o greşeală
b. două greşeli
c. mai multe greşeli
73. În fraza : „De-ar veni mai repede vacanţa să mă joc !”, prima
propoziţie este :
a. condiţională
b. finală
c. concesivă
d. principală
74. Nu există decât elemente de relaţie subordonatoare, în seria :
a. că, sau, ori, dar, cum
b. cui, încât, fie, nici, iar
c. când, deci, deoarece, să
d. unde, deşi, dacă, fiindcă, cine
75. În fraza : " Cu cine te-ai întâlnit (1)/ când ai fost la concert ? (2)",
propoziţia 1 este :
a. principală
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. subiectivă
110
a. verbală, adjectivală, adverbială, prepoziţională
b. adjectivală, adjectivală, pronominală, conjunctivală
c. verbală, adjectivală, adverbială, pronominală, conjuncţională
d. verbală, adverbială, adverbială, prepozţională
79. Se despart între ele prin virgulă propoziţiile de acelaşi fel în raport de
coordonare
a. copulativă prin "şi"
b. disjunctivă prin "ori"
c. disjunctivă prin "sau"
d. prin juxtapunere
81.În fraza : „Ca să spui conştiinţei tale că este liberă este ca şi când ai
asigura universul că este liber să fie infinit.” (I. Buga), există :
a. 1 principală, 1 predicativă, 3 completive directe, 1 finală
b. 1 principală, 1 predicativă, 2 subiective, 2 completive directe
c. 1 principală, 1 subiectivă, 1 predicativă, 1 completivă directă, 2 completive
indirecte
d. 1 principală, 4 completive directe, 1 finală
111
a. condiţională
b. concesivă
c. incidentă
d. cauzală
112
citit!;Iată că vin şi ei!.
92. Se dă fraza : „Scrie-ţi cărţile aşa, încât fiecare cititor să poată crede
că le-ai scris pentru el”. Identificați predicatele, stabiliţi propoziţiile, faceţi
schema;
113
100. Precizaţi felul subordonatelor: Singura lui vină este că nu poate să
vină oricând doreşte, întrucât nu tot ce vrei, poţi. La întrebarea mea dacă şi cum a
pregătit examenul, mi-a răspuns că n-a citit prea mult . Oricât mi-aş frământa
mintea, nu pot să-ţi răspund la întrebarea dacă şi unde am mai auzit de problema
aceea.
114
este:
a. C.indirect
b. Subiect
c. C.direct
7. În textul „Ce e val, ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te cheamă/ Tu rămâi la
toate rece.” sunt:
a. trei predicate nominale, două predicate verbale
b. două predicate nominale, trei predicate verbale
c. un predicat nominal, patru predicate verbale
8. În enunţul „Cei care m-au căutat sunt doi dintre colegii mei., numeralul are
funcţia sintactică de:
a. Subiect
b. Atribut adjectival
c. Nume predicativ
9. În enunţul „Nu ştie cine ştie ce carte”, avem:
a. predicat verbal, atribut pronominal, complement direct
b. predicat verbal, atribut adjectival, subiect
c. predicat verbal, atribut adjectival, complement direct
10. Indică enunţul în care „cât” nu este element de relaţie:
a. Cât ar fi de departe trebuie să ajungi acolo.
b. E înalt cât casa.
c. Ştiu cât ai lucrat azi.
11. În enunţul „Eu nu mă mai pot gândi la tine”, predicatul este:
a. nu pot
b. nu pot gândi
c. nu mă pot gândi
12. În enunţul „Se scutură salcâmul de ploaie şi de vânt:”, structurile „de ploaie”
şi „de vânt” sunt:
a. complemente de agent
b. complemente circumstanţiale de cauză
c. complemente indirecte
13. În enunţul „Străzile erau pline de apă după ploaie”, substantivul „apă” are
funcţia sintactică de:
a. complement indirect
b. complement de agent
c. complement circumstanţial de cauză
14. Precizează enunţul în care verbul „a rămâne” este predicativ, personal:
a. El rămâne cum îl ştim cu toţii.
115
b. După un drum lung, el rămâne unde şi-a dorit.
c. După cele văzute, mai rămâne să discutăm.
15. Indică valoarea sintactică a pronumelui din enunţul „De azi norocu-mi
surâde”:
a. Atribut pronominal
b. Atribut adjectival
c. Complement indirect
16. Indică enunţul în care pronumele relativ are funcţia sintactică de complement
direct:
a. Ştiu ce contează.
b. Am descoperit ce anume te interesa.
c. Am aflat pe cine aştepţi.
17. Indică enunţul în care se află un atribut adjectival exprimat prin adjectiv
pronominal:
a. Nu am înţeles ai cui sunt aceştia.
b. Ştiam că niciunui om nu-i place minciuna.
c. Adesea cei ce vin sunt acei care mă caută.
18. Precizează valoarea verbului „a ajunge” din enunţul „Îmi ajunge cât am
muncit.”:
a. Predicativ, impersonal
b. Copulativ, personal
c. Predicativ, personal
19. Indică enunţul în care verbul „a avea” este auxiliar:
a. N-avea să prindă trenul.
b. Ea n-are ce se face.
c. Tu ai de citit tema.
20. Precizează felul subiectului din enunţul „Într-o dimineaţă, mi s-a bătut la
uşă.”:
a. Subînţeles
b. Exprimat (dimineaţă)
c. Nedeterminat
1. Se dă textul:
„Ţăranii, deşi unii fuseseră bătuţi, iar alţii mai auziseră povestea, o
ascultau cu interes, de parcă o auzeau pentru prima oară, încât se convingeau că
lucrurile ce le cunoscuseră de o viaţă nu mai puteau rămâne cum fuseseră mai
116
înainte.”
a. Analizează sintactic fraza:
b. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Arată valorile pe care le poate avea cuvântul „o” (prin
conversiune).
d. Alcătuieşte fraze în care conjuncţia „că” să introducă cinci
subordonate diferite.
e. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului „lucru”.
2. Se dă textul:
„Pentru că era adevărat ce spunea Calomfirescu şi ceilalţi prieteni ai lui,
era necesar ca şi ce afirmau inamicii să fie tratat cu seriozitate, dacă voia să
reuşească.“
a. Analizează sintactic fraza:
b. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Alcătuieşte propoziţii cu sinonimele neologice ale cuvintelor:
îndemânatic, a spune, a merge, a aşeza.
d. Alcătuieşte fraze în care conjuncţia „dacă” să introducă cinci
subordonate diferite.
e. Desparte în silabe cuvintele: apreciabil, nestăvilit, indignare,
dreptunghiular, coordonate.
3. Se dă textul:
„Întâi nu se putea povesti tristeţea care îi mâna paşii, cu toate că plecase
de la acest Isosică cu speranţa că nu va ajunge să i se întâmple ceea ce fusese
ameninţat că i se va întâmpla.”
a. Analizează sintactic fraza:
b. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Desparte în silabe cuvintele: cooperaţie, înfiinţare, afectuos,
transcriere, inegalitate.
d. Formează familia lexicală a cuvântului: loc.
e. Alcătuieşte propoziţii cu antonimele cuvintelor: înalt, deştept,
progres, a se lumina, a veni.
117
Răspunsuri/Sugestii/Recomandări pentru testele de evaluare şi de
autoevaluare
118
loc unde se treieră cerealele
măsura unei suprafețe
compoziție muzicală vocală (cu acompaniament)
Arteră
de la inimă
rutieră
A aspira
a trage aer în piept
a nazui
Atac
agresiune, vătămare
iritare, enervare
Atlas
culegere de hărți
prima vertebră cervicală
lanț de munți în N Africii
titan prefăcut în munte și osândit să poarte cerul pe umerii săi
Atmosferă
înveliș gros de înconj. Pământul
ambianță
unitate de măsură a presiunii gazelor
12. d
13. b
14. a
15. b
16. a
17. c
18. d
19. c
20. c
21. d
22. b
23. a
24. b
25. b
26. c
27. a
119
28. c.
29. b
30. d
31. b
32. b
Pentru a lămuri eventualele neclarităţi, discută cu tutorele.
120
31. a
32. c
33. d
Pentru a lămuri eventualele neclarităţi, discută cu tutorele.
2. R: a) vise b) visur
Vis – vise – imagine din timpul somnului
Vis – visuri–aspiraţie
121
Cu copiii aceia m-am înţeles de minune.
Geamgiii au venit la lucru.
S-a întâlnit cu geamgiii recomandaţi de tine.
Cafegiii şi-au dat întâlnire la ora două.
Nu pot concura cu cafegiii înverşunaţi de acolo.
9.c
10.a
11.c
12.c
13.d
14.b
15.c
16.a
17.a
18.d.
19.b
20.c
21.a
22.d
23.c
24.b
25.a
26.c
27.c
28.c
29.d
30.b
31. a
32.a
33.b
34.b
35.a
36.a
37.a
38.d
39.a
40.c
41.a
122
42.c
43.a
44.c
45.c
46.b
47.c
48.b
49.c
50.a
51.d
52.c
53.b
54.a
55.c
56.b
57.d
58.d
59.c
60.a
61.b
62.c
63.a
64.d
65.a
66.c
67.a
68.a
69.c
70.a
71.a
72.a
73.c.
74.b
75.c
76.a
77.a
78.a
79.a
123
80.b
81.c
82.b
83.a
84.b
85.a
86.d
87.a
88.d
89.a
90.a
91.c
92.b
93.a
94.c
95.c
96.c
97.d
98.c
99.b
100.c
124
13. b
14. d
15. c.
16. a.
17. d
18. b.
19. b
20. .c.
21. b.
22. a.
23. b.
24. b.
25. b.
26. b.
27. a.
28. b.
29. c.
30. c.
31. d.
32. d.
33. b.
34. a.
35. b.
36. b.
37. a.
38. c.
39. a.
40. b.
41. d.
42. b.
43. b.
44. d.
45. b.
46. b.
47. c
48. c.
49. d.
50. “Dacă cuvintele au aşa de mare vrajă/1 este /2că poartă în ele bucăţi
125
din sufletul acelora3/ care le rostesc/4, bucăţi din sufletul/3 pe care
oratorul şi-l rupe /5şi îl împrăştie/6 ca să ajungă, fie măcar pentru o
clipă, la deliciul suprem/7 care se cheamă comunicare desăvârşită cu
ceilalţi."/8 (N. Titulescu).
1-CZ
2-PP
3-PR
4-ATR(3)
5- ATR(3)
6- ATR(3)
7-CS
8- ATR(7)
51.a.
52.c.
53.d.
54.b.
55.b.
56.a.
57.Dacă vă scrie înseamnă că nu v-a uitat întrucât astfel încearcă să fie mai
aproape de voi;
58. c
59.d.
60.c.
61.a.
62.c.
63.c.
64.c.
65.b.
66.a.
67.d.
68.c.
69.b.
70.a.
71.b.
72.
73.a.
74.d.
75.b.
126
76.a.
77.a.
78.c.
79.d.
80.a.
81.c.
82.a.
83. Nu se știe momentul reîntoarcerii.
Mașina de bărbierit a tatălui meu este nouă.
Se miră de răbdarea mea.
După apusul soarelui, se înserează repede.
Aleargă din răsputeri.
84.c
85.Cu siguranță că va veni la petrecere.
Fără îndoială se întoarce în luna septembrie.
Este sigurcă nu a luat examenul.
86. Construiţi: Aleargă de parcă ar fi fost urmărit; Cartea este utilă cui
învaţă; Asupra cui ai ridicatmâna?;Ştiu ale căror elevi sunt cărţile
astea; Am plecat înainte de a fi fost sunat de tine;
87.Verbe copulative: El este silitor; A rămas neschimbat; A ajuns profesor;
Verbe impersonale: Era să nu te mai recunosc; Rămânesăne mai
vedem; Ajunge să-l vezi o dată!;
Verbe predicative: El este înclasă; A rămas acasă cu părinţii; A ajuns
la şcoală devreme;
88.1.-CM
2-CT
3-PP-SB-CI-ATR
4-CD
5-PR.
89.Subordonate: CT, ATR; CI; SB; CD.
90. Exemple posibile: Aleargă de parcă ar fi fost urmărit; Cartea este utilă cui
învaţă; Asupra cui ai ridicat mâna? ;Ştiu ale căror elevi sunt cărţile astea; Am
plecat înainte de a fi fost sunat de tine;
127
Propoziţii: 1 – Scrie-ţicărţileaşa; 2 – încâtfiecare…crede; 3 – căle-ai scris
pentru el;
Felul lor: 1 – PP; 2 – CNS(1); 3 – CD(2);
94. Exemplu posibil: „A lăsa fiului tău o moştenire este ca şi cum l-ai ţinea pe
umeri, pe când alţii se căznesc să se suie.”
95. De exemplu: Ceea ce nu recunoştea era că absentase ieri;
96. Fraze diferite (5): SB – Nu ar fi rău de te-ai pregăti serios; PR –
Întrebarea este de înveţi; ATR – Întrebarea de înveţi mă preocupă; CD – Nu
ştiu de înveţi; CI – Hotărăşte-te de înveţi sau nu;
97. Subordonate: SB; CI; (SB - PP - PR); (SB – PP - CZ);
98. SB : E bine să citeşti; PR : Problema e să citeşti zilnic; ATR :
Problema să citeşti mă preocupă; CD :Învaţă să citeşti cursiv; CI : Gândeşte-te
să citeşti toată bibliografia indicată;
99. Subordonate: SB; ATR; CI; COND.; PR;
100. (PP – PR – CD – T – CZ - ATR); (ATR – ATR – PP - CD); (CSV – PP
– CD – ATR - ATR);
128
Bibliografie
129
Pană-Dindelegan, Gabriela – Teorie şi analiză gramaticală, Editura Coresi, Bucureşti,
1992
Sala, Marius (coord.) – Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988
130