Sunteți pe pagina 1din 5

Tema 4.7.

Întreţinerea tehnică a sistemelor de frânare

Conţinuturi:
4.7.1. Defecţiunile posibile în exploatare a sistemului de frânare;
4.7.2. Operaţiile de întreţinere tehnică a sistemului de frânare;

4.7.1. Defecţiunile posibile în exploatare a sistemului de frânare

Dereglările de bază în sistemul de frânare şi metodele de lichidare sunt următoarele: frânarea


insuficientă; frânarea incompletă a roţilor; frânarea unei roţi, când pedala este eliberată; automobilul duce
într-o parte la frânare; zgomote în frâne, etc.

Frânarea insuficientă poate fi cauzată de:

- scurgerii lichidului de frânare din cilindrii roţilor din faţă şi spate, care trebuie lichidate prin
înlocuirea pieselor uzate, spălarea şi uscarea saboţilor, evacuarea aerului din circuitul hidraulic
al sistemului de frânare;
- prezenţa aerului în acţionarea hidraulică, care trebuie evacuat;
- deteriorarea manşetelor pompei centrale, care trebuie schimbate;
- deteriorarea furtunurilor, care trebuie înlocuite.

Frâna „freacă”, deşi pedala de frână nu este acționată, poate avea loc din cauzele:

- lipsei cursei libere a pedalei frânei, care trebuie reglată;


- îmbâcsirea cu impurităţi ale găurilor de compensare cu lichid a pompei centrale, care se curăţă şi
se suflă cu aer;
- umflării manşetelor pistoanelor pompei centrale în urma pătrunderii în lichid a benzinei,
uleiurilor minerale, care necesită spălarea sistemului de frânare şi înlocuirea pieselor deteriorate,
suflarea cu aer comprimat;
- blocării pistonului pompei centrale, care se controlează şi la necesitate de schimbat pompa
centrală.

Frânarea unei roţi la eliberarea pedalei poate fi cauzată de:

- slăbirea sau ruperea arcurilor de revenire a saboţilor, care trebuie schimbate;


- blocarea pistoanelor pompei centrale în urma coroziunii sau îmbâcsirii cu impurităţi, care
necesită demontarea, curăţirea şi spălarea pieselor, schimbarea pieselor deteriorate sau a
cilindrului în ansamblu;
- umflarea manşetelor cilindrilor roţilor la pătrunderea în lichid a lubrifianţilor, care necesită
schimbarea inelelor de etanşare, spălarea acţionării hidraulice a frânelor;
- lipsa jocului între saboţi şi tamburul de frânare, care trebuie de lichidat prin reglare;
- schimbarea poziţiei etrierului faţă de discul de frânare în urma slăbirii fixărilor, care se strâng
sau se înlocuiesc piesele defectate;
- bătaia radială a discului de frânare (peste 0,15 mm.), care necesită rectificarea sau înlocuirea lui.

Automobilul duce într-o parte la frânare din următoarele cauze:

- scurgerea lichidului într-un cilindru al roţii, care trebuie schimbat;


- înfundării unei conducte de lichid în urma deformării, care trebuie suflată cu aer sau schimbată;
- diferenţei de presiune în pneuri, care trebuie adusă în normă;
- dispunerii incorecte a unghiurilor de stabilizare ale roţilor, care trebuie reglate;
1
- pătrunderii la suprafaţa garniturilor a uleiului, care trebuie spălate şi uscate;
- deteriorării regulatorului de presiune, care trebuie schimbat.

Zgomote la frânare din cauzele:

- slăbirii arcurilor de revenire ale saboţilor, care se verifică sau se schimbă;


- ovalizării tamburului, care se curăţă cu hârtie abrazivă sau se strunjeşte;
- pătrunderii uleiului la suprafaţa garniturilor, care se spală, se usucă şi se lichidează scurgerile
lichidului de frânare;
- uzării excesive a garniturilor de frânare, care se schimbă.

4.7.2. Operaţiile de întreţinere tehnică a sistemului de frânare


Întreținerea sistemului de frânare cu acționare hidraulică cuprinde următoarele lucrări:
– controlul etanşeităţii instalației hidraulice;
– verificarea şi completarea nivelului lichidului din rezervorul pompei centrale;
– verificarea şi reglarea jocului dintre tija şi pistonul pompei centrale;
– evacuarea aerului din instalație;
– verificarea uzurii garniturilor de frânare;
– verificarea şi reglarea jocului dintre saboţi şi tambur.

Controlul etanșeității instalației hidraulice


Constă în urmărirea nivelului lichidului din rezervorul pompei centrale şi urmărirea presiunii în
instalație. Urmărirea nivelului lichidului în rezervorul pompei centrale la frânări repetate, pe loc, dă
posibilitatea să se constate eventualele neetanşeităţi ale instalaţiei. Dacă nivelul scade se urmăresc
canalizațiile, racordurile flexibile, pompa centrală, cilindrii receptori, în scopul depistării locului prin care
se produc pierderile. La apăsarea pedalei de frână, nivelul lichidului scade în rezervorul pompei centrale
proporțional cu jocul dintre saboţi şi tambur, respectiv plăcuţe şi disc. La eliberarea pedalei nivelul scade
cu încă 2-6 mm, datorită compensării volumului retras al pistonului pompei centrale, după care revine
continuu în 2-3 secunde la nivelul iniţial, pe măsura revenirii saboţilor în poziţia de frânat.
Urmărirea presiunii în instalație dă indicații mai ales asupra modului de etanşare a garniturii
pistonului pompei centrale. În locul unui ventil de aerisire de la un cilindru receptor se montează un
manometru de control de înaltă presiune sau de joasă presiune. În cazul verificării la presiune înaltă,
apăsându-se progresiv pedala, cresc continuu şi indicațiile aparatului. Dacă prin menținerea apăsată a
pedalei presiunea scade, garnitura pistonului pompei centrale nu etanşează şi lichidul returnează în
rezervor.
Dacă presiunea remanentă este exagerată cauzele pot fi:
– arcul pistonului pompei centrale rupt;
– orificiul de compensare obturat– jocul dintre tijă şi piston nul.

Verificarea nivelului lichidului din rezervorul pompei centrale


Nivelul lichidului în rezervor este necesar să fie cuprins între reperele de maxim şi minim ale
acestuia. Datorită uzurilor garniturilor de frânare nivelul lichidului în timpul exploatării scade. Dacă
garniturile au o uzură avansată, nu este indicat a se completa lichid până la nivelul maxim. Scăderea
nivelului la frânări succesive este cauzată de scurgeri din circuit. În general, lichidul de frână se
înlocuiește la un interval de doi ani. Culoarea maronie sau cenuşie neagră indică degradarea în timp sau
prin supraîncălzire şi, în acest caz, lichidul trebuie înlocuit. Lichidul trebuie să fie limpede, de culoare
galbena-verzuie, uneori albastră.

2
Figura 4.7.1 - Verificarea nivelului lichidului din rezervorul pompei centrale

Verificarea si reglarea jocului dintre tijă şi pistonul pompei centrale


Jocul dintre tijă şi pistonul pompei centrale trebuie să se încadreze în limitele prescrise. Acest joc
oferă certitudinea ca orificiul de compensare este întotdeauna deschis când pedala de frână este liberă.

Figura 4.7.2 - Verificarea si reglarea jocului dintre tijă şi pistonul pompei centrale

Evacuarea aerului din instalație


În cazul înlocuirii lichidului de frână, în instalație pătrunde aer, care trebuie eliminat. Pentru
evacuarea aerului din instalație se efectuează următoarele operaţii:
 inițial se completează lichidul din rezervor până la un nivel cu 10-15 mm sub marginea
gurii de umplere;
 se îmbracă la supapa cilindrului de evacuare a aerului un furtun transparent de cauciuc (fig.
4.7.1) pentru scurgerea lichidului şi capătul se introduce într-un vas străveziu umplut pe
jumătate cu lichid de frânare;
 se apasă de 3 ... 5 ori pedala de frânare cu interval de 2 ... 3 s pentru a forma presiunea
lichidului;
 ţinând apăsată pedala se defiletează supapa la ½ din rotaţie. O dată cu lichidul se
evacuează şi aerul, a cărui prezenţă se constată prin degajarea unor bule în vasul cu lichid
de frână, care ies prin capătul furtunului;
 după ce pedala a atins podeaua se înfiletează supapa şi procedeul se repetă până când
lichidul se va scurge fără bule de aer.

Figura 4.7.3 - Evacuarea aerului din instalația de frânare


3
Reglarea jocului dintre saboţi şi tambur
Jocul dintre saboţi şi tambur se verifică şi se reglează, de obicei, cu ajutorul unor came excentrice
pe care se reazemă sabotul. Se ridică automobilul de pe sol cu ajutorul unui cric, se scoate roata şi prin
fereastra de vizitare special prevăzută, cu ajutorul unui calibru, se măsoară jocul dintre sabot şi tambur.
Jocul nu trebuie să fie mai mare decât valorile indicate de fabrica constructoare (0,25 mm), dacă jocul
este mai mare, se slăbesc bolţurile cu excentric executându-se reglarea necesară.

Figura 4.7.4 - Reglarea jocului dintre saboţi şi tambur

Verificarea uzurii garniturilor de frână


La frânele cu tambur, grosimea garniturii se măsoară prin ferestrele de vizitare şi reglaj, sau, în
lipsa acestora, prin demontarea tamburelor. La frânele cu disc, uzura garniturilor se apreciază prin
măsurarea grosimii plăcuţelor, cu o rigletă.

Figura 4.7.5 - Verificarea uzurii garniturilor de frână

Reglarea frânei de parcare


Frâna de parcare trebuie să reţină automobilul pe o pantă de 20 ... 25o sau să se cupleze după
deplasarea manetei peste 4 ... 5 dinţi ai clichetului.
Această reglare se efectuează după reglarea frânei de serviciu, procedându-se astfel:
– se ridică autoturismul;
– se slăbeşte frâna de parcare;
– se deșurubează piulițele tijei frânei de parcare;
– se strânge piulița până ce saboţii vin uşor în contact cu tamburul;
– se blochează piuliţele.

Figura 4.7.6 - Reglarea frânei de parcare


Controlul reglării corecte a frânei de parcare se face pe un traseu plat de 5 ... 6 km la care frâna nu
se utilizează. După parcurgerea acestei distanţe se opreşte automobilul şi prin palpare se verifică
încălzirea tamburului, care nu trebuie să provoace arsuri.
4
Controlul funcţionării servomecanismului vacuumatic se face în următorul mod:
- se apasă pedala de 5 ... 6 ori când motorul nu funcţionează pentru a căpăta aceeaşi presiune în
ambele cavităţi ale diafragmei (aproape de cea atmosferică);
- ţinând pedala apăsată se porneşte motorul;
- la instalaţia în regulă pedala se va sprijini în podea;
- dacă aceasta nu are loc, se scoate furtunul de vacuum şi se controlează prezenţa vacuumului.

Cursa liberă a pedalei de frânare când motorul nu funcţionează, constituie 3 ... 5 mm (pentru
fiecare model de automobil se consultă documentaţia tehnică recomandată). Reglarea se face prin
deplasarea conectorului 6 (fig. 4.7.7) a semnalului stop. Conectorul se instalează în aşa mod ca tamponul
4 să se sprijine în pedală, iar cursa liberă să fie 3 ... 5 mm. În această poziţie se strâng piuliţele 5.

Figura 4.7.7 – Reglarea cursei liberă a pedalei de frânare