Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Al treilea act ca putere normativă îl constituie legea ordinară, adică acea lege care se
votează de Parlament cu majoritate simplă (jumătate plus 1 din parlamentarii prezenţi)
reglementând celelalte domenii care nu intră în obiectul legii organice.
O lege ordinară nu poate modifica o lege organică, nici nu poate contraveni acesteia şi
bineînţeles, Constituţiei.
In vacanţele parlamentare, Guvernul este delegat provizoriu de Parlament, printr-o Lege de
abilitare, să emită ordonanţe obişnuite în anumite domenii, acte normative cu putere de lege
ordinară până la aprobarea sau respingerea lor de către Parlament. Prin aceast tip de ordonanţă nu
se poate modifica o lege organică şi bineînţeles nici Constituţia.
In cazuri excepţionale, de urgenţă, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă prin care
se modifică legea, inclusiv cea organică, până la aprobarea sau respingerea acestora în Parlament.
Ca şi legile emise de Parlament, ordonanţele Guvernului pot fi atacate ca neconstituţionale numai
în faţa Curţii Constituţionale.
Pentru organizarea executării şi executarea în concret a legii, Guvernul emite acte
administrative numite hotărâri care sunt subordonate ordonanţelor, legii ordinare, legii organice şi
Constituţiei. Evident, o hotărâre de Guvern nu poate fi contrară ordonanţelor Guvernului şi deci,
nici nu le modifică. Atunci când hotărârile Guvernului contravin legii pot fi atacate în justiţie,
putând fi anulate de Curtea de Apel, Secţia de Contencios administrativ.
După hotărârile Guvernului, ca putere normativă, se situează ordinele şi instrucţiunile cu
caracter normativ, emise de miniştri după o anumită procedură. Acestea, evident, sunt acte
administrative subordonate tuturor celorlalte acte normative mai sus enumerate, adică trebuie să fie
în concordanţă cu ele, potrivit ierarhiei actelor juridice.Toate aceste acte normative, emise de
miniştri, din punct de vedere teritorial, se aplică în toată ţara, însă din punct de vedere material,
numai în domeniile ce le-au fost rezervate şi pe care le reglementează ministerul respectiv.
Acte normative cu competenţă limitată de aplicare atât teritorială cât şi materială,
emit Consiliile judeţene, Consiliile locale şi primăriile, respectiv cu putere numai pe teritoriul lor
de competenţă şi numai ' n domeniile ' n care au fost 'mputerniciţi de lege. De exemplu, Legea
32/1968, privind regimul general al contravenţiilor, stabileşte domeniile ' n care aceste autorităţi
pot institui contravenţii şi sancţiunile corespunzătoare acestora.