Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ex. Dealu-i deal și valea-i vale/mândra-i mândră până moare! (Cântec popular). În cele trei
construcții tautologice, formele articulate (vocala u substituie articolul: dealul) au funcția de
subiect; formele nearticulate, dispuse simetric, după verbul -i (e, este) au funcția de nume
predicativ. Valoarea stilistică a textului reține atenția prin sublinierea „calității" exprimate în
ultima construcție tautologică: așa cum dealul este (și rămâne deal), cum valea e (și rămâne vale)
tot așa (și mai ales așa!) mândra e mândră pentru totdeauna (în textul de la nuntă exprimarea ar fi
ceva mai directă dar limita temporală ne-ar trimite tot… „dincolo").
În DEX (p. 1072) se insistă asupra identității celor doi termeni. În logica simbolică se exprimă
identitatea de sens în orice interpretare (un sistem în care adevărul rămâne adevăr): dealul e deal
(și niciodată vale)… mândra (în mod sigur!) rămâne mândră.
E un model al relațiilor umane cu transfer din mediul înconjurător (… eu fac ce fac demult -
construcție tautologică), într-un plan al unui sentiment general - uman.
Tautologia întărește caracterul autentic, real al primului termen. „De frumos, e frumos, orice ai
spune!" Uneori prin construcția tautologică se exprimă ideea de concesie: „Înțeleptul, cât e de
înțelept, tot mai greșește uneori".
Am reținut și construcția tautologică. Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești". (M.
Eminescu). În manualul de liceu, clasa a XI-a (coordonator Eugen Simion) este amintit acest
vers, cuvântul repetat este derivat cu sufix adjectival (gând-gânditor).
http://www.cuvantul-liber.ro/news/93473/61/Tautologia