COTIATA ANDREEA-ALEXANDRA

LMA FR-EN
AN III

Traducerea – un substitul pentru creație (II)

Există un pasaj în scrisoarea lui Jules Renard care ar putea să trezească interesul oricărui
scriitor, unde acesta descrie cu acuratețe permanenta și nesfârșita angoasă a creativității:
“Totuși ar trebui să mă obișnuiesc cu asta, de fiecare dată cer ceva, orice, sunt neliniștit ca și
cum aș scrie primul meu rând. Asta are legătură cu faptul că nu progresez, că scriu când îmi
vine, și că mă tem mereu că nu îmi va mai veni.” Când anxietatea se confirmă, munca de
traducere, ce este un soi de pseudo-creație, poate deveni un refugiu pentru scriitor. Istoria
literară oferă numeroase exemple, de la Baudelaire la Valery Larbaud: nu numai traduceri, ci
alte numeroase alternative de activități pot îndeplini același rol – adaptări teatrale, de
exemplu, precum Camus a adaptat Faulkner. Aceștia prezintă ei înșiși echivalări din alte arte:
Shostakovich vorbește în memoria acestei terori a sterilizării, și dă diferite rețete pentru a
preveni ..... El evidențiază inutilitatea muncii transcrierii orchestrale, de exemplu – scopul de
a păstra cu orice preț o formă de activitate artistică, o imitație a activității creative pentru „ a
stimula” sau să traversei deșertul în căutarea unei noi primăveri. Ca o temporară sau
permanentă înlocuire pentru creație, traducerea este aliată creației, și totuși este o natură
diferită,

Traducerea – un substitut pentru creație (III)

Nu putem decât să reușim să traducem cu adevărat acele cărți.... Pentru ca o traducere
literară să fie ispirată și animată, traducătorul trebuie să se identifice cu autorul, al cărui spirit
a devenit locuit. Ar părea imposibil pentru mine să traduc bine un scriitor pentru care nu am
nici simpatie, nici respect, sau ale cărui valori nu le împărtășesc, sau a cărui univers
intelectual, moral, artistic sau psihologic este indiferent sau ostil pentru mine. Acest lucru
este cu atât mai obișnuit cu cât este repetat de fiecare traducător-maestru. Așadar Coindreanu
declara: “Un traducător trebuie să-și cunoască propriile limite și să nu aibă de a face cu scrieri
pe care el însuși nu ar putea, sau mai exact nu ar fi dorit să le scrie. Traducerea este un act de
a iubi colaborarea.” Iar Valery Larbaud spunea: “Niciodată nu voi fi speriat de ideea că o
traducere a cărui autor începe să ne spună în prefață că a ales asta pentru că i-a plăcut
originalul are toate șansele să fie una bună.” Însă apoi Larbaud merge mai departe, și
dezvoltă ideea că traducerea este un soi de plagiat sublim. Conform lui, primul gest al unui
scriitor este cel de plagiat. (Malraux a accentuat același fenomen în artele plastice, comentând
de exemplu modul în care tânărul Rembrandt îl imita pe Lastman: „Geniile încep cu o
copie.”) Larbaud continuă: “Abia mai târziu, când a observat că ca regulă generală nu ne plac
propriile scrieri, că este suficient pentru noi să ne placă un poem sau o carte să simțim că nu
COTIATA ANDREEA-ALEXANDRA
LMA FR-EN
AN III

ne aparține; abia după acesta observă diferența dintre a tău și a meu, și că plagiatul devine nu
numai detestabil pentru noi, ci și imposibil. Dar totuși rămâne în noi ceva din acel instinct
primitiv de însușire. Există în adâncul nostru unul dintre acele vicii instinctive ale copilăriei,
pe care dezvoltarea deplină a caracterului nostru refuză să-i permită să se trezească.
Contactul cu un maestru ne comunică un fel de încărcătură electrică: amintiți-vă de
faimosul țipăt al tânărului Corregio când a descoperit o operă de a lui Raphael: „Anch’io son
pittore!” („Și eu sunt un pictor!”). În domeniul literar, conform cu Larbaud, există “un
instinct profund la care traducerea răspunde, și care se schimba individual, în funcție de
valoarea morală, sau poate de gradul de forță intelectuală, în plagiați sau traducători.”
Traducerea e atunci o sublimare a tendinței noastre spontane pentru furt sau plagiat: “A
traduce o operă care ne place înseamnă să pătrundem în ea mai adânc decât o putem face
printr-o simplă citire; acest lucru înseamnă să o deții mai bine, într-un fel să ți-o însușești.
Acesta este întotdeauna scopul nostru, plagiatori așa cum suntem toți la origine.”