EVALUAREA ŞI MANAGEMENTUL RISCURILOR BIOLOGICE

ÎN ABATOARE

BIOLOGICAL RISK ASSESSMENT AND MANAGEMENT IN

SLAUGHTERHOUSES

Conf.univ.dr.ing. Gabriel BĂBUŢ - Universitatea din Petroşani

Conf.univ.dr.ing. Roland MORARU - Universitatea din Petroşani
Drd.ing. Monica Crinela BĂBUŢ - Universitatea din Petroşani

Rezumat: Riscurile biologice reprezintă principala ameninţare la adresa securităţii şi sănătăţii

lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea într-un abator. Pornind de la această constatare,
lucrarea încearcă să sintetizeze principalele elemente care concură la formularea unei strategii de
prevenire a riscurilor biologice în acest domeniu de activitate. Demersul de evaluare a riscurilor a
fost structurat în strânsă legătură cu agenţii biologici care pot provoca zoonoze. La formularea
măsurilor de prevenire a riscurilor biologice în abatoare au fost luate în considerare atât
prevederile legislaţiei în vigoare, cât şi regulile de bună practică conţinute în bibliografia studiată.

Cuvinte cheie: zoonoză, pericol, risc biologic, evaluare, management, abator

Abstract: The biological risk represents the main threat for the health and safety of the employees
working in sluaughterhouses. Based on this observation, the paper has as goal to synthesize the
basic elements to be considered in biologic risk prevention strategy development, in this particular
activity. The risk assessment procedure was structured in direct and strong connection with the
biological agents which can induce zoonosis. When setting the prevention measures for biological
risk factors in slaughterhouses, both the legal requirements and the rules contained in best practice
codes from studied literature, were considered.

Key words: zoonosis, hazard, biological risk, assessment, management, slaughterhouse

1.Introducere

În conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 [4] evaluarea riscurilor pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor trebuie să vizeze toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
Într-un abator această evaluare trebuie să ia în considerare, în special, riscurile biologice generate de
prezenţa animalelor vii şi a carcaselor, inclusiv a riscului de transmitere a encefalopatiei
spongiforme bovine (ESB), cunoscută sub denumirea de boala „vacii nebune”.
În context profesional, de o atenţie specială beneficiază bolile transmisibile de la animale la
om, boli cunoscute sub denumirea de zoonoze. În abatoare, acest risc este cunoscut de mult timp.
Măsurile adoptate de autorităţi în ceea ce priveşte interzicerea introducerii animalelor bolnave în
abatoare ar fi trebuit să reducă sau chiar să elimine acest risc. Totuşi, animalele pot fi purtătoare de
1
microorganisme (germeni sau agenţi biologici), fără să prezinte simptome aparente. În consecinţă,
lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea într-un abator sunt susceptibili de a fi expuşi la riscuri
biologice.
Statisticile existente pe plan european demonstrează faptul că, pentru anumite boli, cum sunt
tuberculoza şi bruceloza, numărul de cazuri de contaminare a scăzut de o manieră considerabilă.
Acesta este rezultatul unei lupte sistematice duse în unităţile de creştere a animalelor şi, în ceea ce
priveşte abatoarele, în implementarea măsurilor de prevenire pentru lucrători. O parte din bolile
care pot fi contactate în abatoare sunt înscrise în Tabelul bolilor profesionale cu declarare
obligatorie (Anexa nr. 22 din H.G. nr. 1425/2006 [5]) cum ar fi, de exemplu, bruceloza. Alte boli,
mai rare, nu sunt incluse în categoria bolilor profesionale, un exemplu în acest sens constituindu-l
infecţiile provocate de anumite tulpini de Escherichia coli.

2.Pericolele asociate prezenţei agenţilor biologici în abatoare

Agenţii biologici pot să fie reprezentaţi prin bacterii, virusuri, paraziţi, ciuperci sau agenţi
transmisibili neconvenţionali (prioni). În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1092/2006 [6],
agenţii biologici sunt clasificaţi în 4 grupe de risc, în funcţie de importanţa riscului de infecţie pe
care îl prezintă (tabelul 1).

Tabel 1. Clasificarea agenţilor biologici în funcţie de importanţa riscului

de infecţie pe care îl prezintă
Grupa Riscul de infecţie la Pericolul pentru Propagarea în Existenţa unei
om lucrători colectivitate profilaxii sau a unui
tratament eficace
1 nu - - -
2 da da improbabilă da
3 da da posibilă da
4 da da risc ridicat nu

Agenţii biologici din grupa 1 nu prezintă risc de infecţie, în timp ce agenţii biologici din
grupele 2, 3 şi 4 sunt patogeni. Anumiţi agenţi biologici clasificaţi în grupa 3 şi marcaţi prin (**) în
listele conţinute în H.G. nr. 1092/2006 pot prezenta un risc de infecţie limitat pentru lucrători,
deoarece aceşti agenţi nu sunt în mod normal infecţioşi pe cale aerogenă.
Lucrătorii din abatoare pot să fie expuşi la agenţi biologici aparţinând grupei 2 (rujetul
porcilor), grupei 3 (agentul brucelozei şi tuberculozei) sau 3(**) (virusul turbării şi agentul
encefalopatiei spongiforme bovine).

3.Zoonozele care pot conduce la o boală încadrată în categoria bolilor profesionale cu

declarare obligatorie

În tabelul 2 sunt prezentate principalele caracteristici ale zoonozelor care pot conduce la o
boală încadrată în categoria bolilor profesionale cu declarare obligatorie [1, 8].

Tabelul 2. Caracteristicile zoonozelor care pot conduce la o boală încadrată în categoria bolilor
profesionale cu declarare obligatorie
Boala Speciile animale Modurile de Principalele simptome la Agentul biologic
vizate transmitere la om om cauzal şi grupa de
risc
Tuberculoza Bovine, ovine, Inhalarea de particule Afecţiuni pulmonare, Mycobacterium
caprine, cabaline, fine contaminate în osoase, articulare, bovis
porcine suspensie în aer ganglionare Grupa 3
(aerosol), înţepătură
sau rană

2
 Boala Speciile animale Modurile de Principalele simptome la Agentul biologic
vizate transmitere la om om cauzal şi grupa de
risc
Bruceloza Bovine, ovine, Inhalarea de aerosoli, Febră prelungită sau Brucella
caprine, porcine ingestia şi contactul repetată, dureri articulare Grupa 3
cutanat, inclusiv
proiectarea în ochi de
particule potenţial
infectate
Febra Q Bovine, ovine, Inhalarea de aerosoli, Febră prelungită, Coxiella burnetii
caprine contact cutanat pneumonie etc. Grupa 3
Rujetul porcilor Ovine, porcine, peşti, Înţepătură, rană sau Infecţie cutanată care se Erysilopethrix
(brânca) păsări, vânat escoriaţie manifestă prin febră şi rhusiopathiæ
prin apariţia unor pete de Grupa 2
culoare violet în punctul
de inoculare; posibile
afecţiuni articulare
Infecţii cu Porcine Contact cutanat Febră, stare de vomă, Streptococcus suis
Streptococcus suis cefalee, diaree etc. Groupe 2
Rabia (turbarea) Toate animalele cu Muşcătură, Paralizie ascendentă, Virusul rabiei
sânge cald zgârietură, rană deces (turbării)
Grupa 3 (**)
Pasteureloza Bovine, ovine, Muşcătură, zgârietură Infecţie locală, edem, Pasteurella spp.
porcine, iepuri, dureri Grupa 2
păsări
Leptospiroza Bovine, porcine, Contact cu apă sau cu Frisoane, febră, cefalee Leptospira
ovine, caprine, particule de praf puternică, dureri în interrogans
cabaline, rozătoare* contaminate cu urină* articulaţii, insomnie şi Grupa 2
slăbiciune generală;
tulburări hemoragice sub
formă de hemoragii
nazale, gastrointestinale;
forma icterică se
manifestă prin apariţia
icterului, pielea şi
mucoasele devin galbene
Antraxul (cărbunele Bovine, ovine, Contact cutanat, Pustule cutanate, edem; Bacillus anthracis
emfizematos) caprine, porcine micro-răni, inhalarea afecţiuni pulmonare sau Grupa 3
de aerosoli gastro-intestinale
Perionyxis şi onyxis Bovine, ovine, Contact cutanat, Afecţiuni ale degetelor: Diverse ciuperci
caprine, porcine micro-răni inflamaţie periunghială; microscopice sau
afecţiuni ale degetelor de bacterii
la picior: deformarea
unghiilor
Micoze cutanate Bovine, ovine, Contact cutanat Descuamarea pielii, Diverse ciuperci
caprine, porcine vezicule, fisuri în piele microscopice
* leptospirele pot să fie prezente atât în urina vitelor, cât şi în urina rozătoarelor care sunt eventual prezente la nivelul
staţiei de pretratare sau de epurare

4.Modul de transmitere a bolii de la animal la om

În mediul profesional, transmiterea agenţilor biologici de la animal la om, pornind de la un

„rezervor de germeni” (plămân, intestine, aparat genital etc.), poate să se realizeze prin [1]:
• ducerea mâinilor sau a unui obiect murdar (chiar de o manieră inaparentă) la gură;
• proiectarea în ochi;
• rănirea diferitelor părţi ale corpului (tăieturi, zgârieturi, înţepături etc.);
• neprotejarea unei răni existente;
• inhalarea de particule fine în suspensie în aer (cunoscute sub denumirea de „aerosol”).

3
 Riscul de infecţie depinde de concentraţia de agenţi patogeni. Această concentraţie variază
în funcţie de:
• tipul de agent biologic;
• tipul de animal abatorizat;
• natura ţesuturilor sau fluidelor infectate.
Trebuie luate în considerare atât riscurile generate de animalele infectate care nu prezintă
încă simptome, cât şi riscurile generate de animalele purtătoare sănătoase (purtătoare de agenţi
patogeni în concentraţii limitate, de exemplu, în tubul lor digestiv).
Este deosebit de important să se identifice pericolele inerente fiecărui tip de animal şi, de
asemenea, este indispensabil să se cunoască părţile din animal care constituie „rezervoarele de
germeni” şi prezintă un risc ridicat de infecţie.
Pentru cea mai mare parte a bolilor de origine bacteriană aceste rezervoare sunt reprezentate
prin:
• aparatul genital (organele genitale, placenta, fetusul, apele fetale);
• tubul digestiv;
• conţinutul tubului digestiv.

5.Derularea procesului de evaluare a riscurilor biologice într-un abator

Realizarea evaluării riscurilor constituie o condiţie prealabilă oricărui demers de prevenire.

Angajatorul trebuie să realizeze o evaluare specifică a riscurilor biologice într-un abator, în
condiţiile stabilite de H.G. nr. 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi biologici în muncă. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8, alin. 1, „pentru
orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici, angajatorul trebuie
să determine natura, nivelul şi durata de expunere, pentru a se putea evalua orice risc pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate”.
Evaluarea riscurilor biologice se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente:
• clasificarea agenţilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate;
• recomandările emise de inspectorii de muncă şi/sau de inspectorii autorităţilor de sănătate
publică, ce indică necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul de a proteja
sănătatea lucrătorilor care sunt sau pot fi expuşi acestui agent biologic, în cursul
activităţii lor;
• informaţiile asupra bolilor ce pot fi contactate datorită unei activităţi profesionale a
lucrătorilor;
• efectele alergice şi toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii lucrătorilor;
• faptului că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.
Prima etapă a unei evaluări de risc constă în identificarea pericolelor generate de activitatea
profesională analizată. Pentru riscurile biologice două elemente sunt fundamentale:
• noţiunea de „rezervor de germeni”;
• noţiunea de mod de transmitere posibil (contact cutanat, proiectare, inhalare de aerosoli
etc.).
Cea de-a doua etapă constă în trecerea de la noţiunea de pericol la cea de risc prin
identificarea [7]:
• locurilor de muncă/posturilor de lucru la care expunerea este posibilă;
• situaţiilor în care au fost deja implementate măsuri (bariere) de securitate pentru protecţia
lucrătorilor împotriva agenţilor biologici proveniţi din „rezervoarele de germeni”
(sisteme de ventilaţie, mecanizarea unor operaţii cu un nivel ridicat de risc, purtarea de
mănuşi de protecţie etc.).
Această evaluare calitativă a riscurilor biologice trebuie să fie însoţită, ori de câte ori este
posibil, de o cuantificare a acestora, prin luarea în considerare a:
• numărului de persoane expuse;

4
 • duratei de expunere în raport cu timpul de muncă (zilnic, săptămânal sau lunar) etc.
Analiza acestor date permite:
• ierarhizarea priorităţilor de acţiune;
• aprecierea eficacităţii măsurilor de prevenire existente;
• implementarea de măsuri suplimentare;
• stabilirea listei de lucrători expuşi la agenţi biologici.
În conformitate cu prevederile art. 22, alin. 1, din H.G. nr. 1092/2006, „angajatorul trebuie
să deţină lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4 care indică activitatea
efectuată şi, atunci când este posibil, agentul biologic la care lucrătorii au fost expuşi şi, după caz,
datele referitoare la expuneri, la accidente şi incidente”. Această listă trebuie să fie păstrată timp
de cel puţin 10 ani de la terminarea expunerii. Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, lista este
păstrată pe o perioadă mai îndelungată, care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere cunoscută,
în cazul expunerilor susceptibile să antreneze infecţii:
• produse de agenţi biologici despre care se ştie că pot provoca infecţii persistente sau
latente;
• care, ţinând seama de stadiul actual al cunoştinţelor, nu pot fi diagnosticate înainte ca
boala să se declanşeze, mulţi ani mai târziu;
• a căror perioadă de incubaţie prealabilă declanşării bolii este deosebit de lungă;
• care produc boli ce pot prezenta recrudescenţă după un timp îndelungat, în ciuda
tratamentului aplicat;
• care pot lăsa sechele grave pe termen lung.
Lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4 este diferită de lista
lucrătorilor supuşi unei supravegheri medicale speciale. Ea trebuie să conţină, pentru fiecare
lucrător, cel puţin următoarele elementele rezultate din evaluarea riscurilor:
• activitatea efectuată;
• măsurile de protecţie colectivă implementate;
• echipamentele individuale de protecţie utilizate.
Medicul de medicina muncii, inspectorul de muncă pe domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, precum şi orice altă persoană responsabilă cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă
trebuie să aibă acces la lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4.

6.Măsurile de prevenire a riscurilor biologice în abatoare

Obiectivul fundamental al evaluării riscurilor îl constituie definirea măsurilor de prevenire

care trebuie implementate [2].
Prin prevederile art. 12, alin. 2, din H.G. nr. 1092/2006 au fost stabilite măsurile care trebuie
să fie aplicate de angajator pentru reducerea riscului de expunere profesională la agenţi biologici la
un nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea lucrătorilor:
• limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expuşi sau care pot
fi expuşi;
• conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite
sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă;
• măsuri de protecţie colectivă şi/sau măsuri de protecţie individuală, atunci când
expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;
• măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori
diseminării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;
• utilizarea panourilor care semnalizează pericolul biologic şi a altor semne de avertizare
relevante;
• elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică
prezenţa agenţilor biologici;

5
 • dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea în afara izolării fizice primare a prezenţei
agenţilor biologici utilizaţi în procesul de muncă;
• utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplină
securitate de către lucrători, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea
unor recipiente sigure, uşor identificabile;
• măsuri care să permită manipularea şi transportul fără risc al agenţilor biologici la locul
de muncă.
Evaluarea riscurilor poate conduce la modificări de ordin organizaţional, acestea vizând, în
special, anumite tehnici de muncă sau moduri de operare susceptibile de a favoriza dispersia
agenţilor biologici (de exemplu, eviscerarea abdominală). De asemenea, ea poate conduce la
îmbunătăţirea calităţii aerului ambiant la anumite locuri de muncă/posturi de lucru.
În industria cărnii, măsurile de igienă generală se aplică de mult timp, respectarea acestora
garantându-le consumatorilor un nivel ridicat a calităţii sanitare a cărnii. De asemenea, ele
contribuie şi la protejarea sănătăţii lucrătorilor.
Măsurile de igienă şi de protecţie individuală pentru toate activităţile în care se utilizează
agenţi biologici care constituie un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor au fost
reglementate prin prevederile art. 15 din H.G. nr. 1092/2006. Astfel, angajatorul este obligat să ia
următoarele măsuri:
• să asigure condiţiile corespunzătoare ca lucrătorii să nu servească masa şi să nu bea în
zonele de lucru unde există riscul de contaminare cu agenţi biologici;
• să furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecţie adecvată sau alte tipuri de
îmbrăcăminte specială adecvată;
• să asigure lucrătorilor spaţii dotate cu instalaţii igienico-sanitare adecvate, care pot
include soluţii/picături pentru ochi şi/sau substanţe antiseptice pentru piele;
• să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie:

aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;

verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare utilizare;

reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă defecţiuni;
• să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor de
origine animală.
În funcţie de operaţiile efectuate într-un abator măsurile precedente pot să fie completate, în
anumite situaţii, prin următoarele reguli de igienă specifice:
• protejarea oricărei răni printr-un pansament impermeabil (şi printr-o mănuşă etanşă dacă
este vorba de o rană la mână).
• purtarea de mănuşi etanşe;
• protejarea ochilor prin intermediul ochelarilor de protecţie sau a întregii feţe cu ajutorul
ecranelor faciale (vizierelor).
Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă instrucţiuni de securitate scrise şi, după caz,
afişe privind procedura de urmat în caz de accident sau incident grav datorat unui agent biologic.
Dintre regulile care trebuie să se regăsească în această procedură pot fi menţionate
următoarele [3]:
• în cazul producerii unor răni prin înţepare sau tăiere, acestea vor fi curăţate imediat prin
spălare cu apă şi săpun, vor fi dezinfectate în conformitate cu recomandările medicului de
medicina muncii, iar ulterior vor fi protejate;
• supravegherea rănilor şi consultarea medicului în cazul unei evoluţii incerte sau negative
a acestora;
• spălarea imediată, abundentă şi prelungită cu apă a ochilor în caz de proiectare de
particule contaminate;
• declararea imediată a oricărui accident sau incident;
• verificarea datei ultimului vaccin antitetanic.

6
 Instruirea lucrătorilor trebuie efectuată înainte de începerea unei activităţi care implică
contactul cu agenţi biologici, adaptată la apariţia unor noi riscuri sau în cazul evoluţiei riscurilor şi
repetată periodic dacă este necesar.
Trebuie realizată o analiză a cauzelor oricărui accident sau incident în vederea adoptării şi
implementării măsurilor necesare pentru prevenirea reapariţiei acestora.
Vaccinarea vizează creşterea capacităţii de apărare a organismului unui individ susceptibil
de a fi expus la un risc infecţios. Din păcate nu există vaccinuri pentru toate bolile infecţioase care
pot să se manifeste în abatoare. De asemenea, aplicarea unui program de vaccinare nu-i exonerează
pe lucrători de respectarea instrucţiunilor de securitate.
În conformitate cu prevederile art. 24, alin. 4, din H.G. nr. 1092/2006, angajatorii trebuie să
pună la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizaţi împotriva
agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expuşi.
Evaluarea riscurilor biologice permite identificarea lucrătorilor pentru care sunt necesare
măsurile de protecţie speciale. Medicul de medicina muncii trebuie să participe activ la evaluarea
riscurilor biologice în abatoare, având în vedere faptul că acesta deţine un rol de o importanţă
primordială atât în ceea ce priveşte propunerea şi implementarea măsurilor de prevenire şi protecţie,
cât şi în ceea ce priveşte informarea lucrătorilor, inclusiv după ce a încetat expunerea la agenţi
biologici.
Angajatorul trebuie să informeze imediat medicul de medicina muncii cu care are relaţie
contractuală despre orice accident sau incident care ar putea să provoace diseminarea unui agent
biologic care ar putea provoca lucrătorilor o infecţie şi/sau o boală gravă.
În cazul în care se confirmă că un lucrător prezintă o infecţie şi/sau o boală care ar fi putut
rezulta din expunerea la agenţi biologici, medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina
muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul trebuie să propună şi celorlalţi lucrători care
au fost expuşi în mod similar să se supună supravegherii medicale. În acest caz angajatorul
efectuează o reevaluare a riscului de expunere.

7.Informarea şi formarea lucrătorilor privind riscurilor biologice

Informarea şi formarea privind riscurilor biologice şi măsurile de prevenire care trebuie

respectate vizează toţi lucrătorii care efectuează o activitate care implică un contact posibil cu
agenţii biologici.
Conform prevederilor art. 18 din H.G. nr. 1092/2006 angajatorul trebuie să ia măsurile
corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, sub formă de
informări şi instructaj, o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile
privind:
• eventualele riscuri pentru sănătate;
• măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
• prescripţii aplicabile din domeniul igienei;
• purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcămintei de protecţie;
• măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente
periculoase, precum şi măsurile de prevenire a acestora.
Instruirea lucrătorilor trebuie efectuată înainte de începerea unei activităţi care implică
contactul cu agenţi biologici, adaptată la apariţia unor noi riscuri sau în cazul evoluţiei riscurilor şi
repetată periodic dacă este necesar.
Dintre elementele din evaluarea riscurilor biologice în abatoare care trebuie să se regăsească
în materialele de instruire pot fi menţionate următoarele:
• riscurile identificate la nivelul locurilor de muncă/posturilor de lucru;
• măsurile care trebuie luate pentru evitarea acestora;
• utilizarea echipamentelor individuale de protecţie;
• gestiunea deşeurilor (triere, colectare, stocare, transport etc.);
• procedura de urmat în caz de accident sau incident grav datorat unui agent biologic.
7
 Informarea şi eventual formarea trebuie să vizeze şi intervenienţii externi (vizitatori,
subcontractanţi).
La fel ca şi pentru alte riscuri profesionale, membrilor CSSM sau reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să li se
prezinte o informare specifică cu privire la evaluarea riscurilor biologice şi măsurile de prevenire şi
protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru.

8.Concluzii

Lucrarea propune un demers de prevenire în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale

în vigoare. Acolo unde a fost cazul, cerinţele legislative au fost completate cu reguli de bună
practică conţinute în bibliografia studiată.
O atenţie deosebită a fost acordată rolului pe care îl joacă formarea şi informarea
lucrătorilor, atât în ceea ce priveşte conştientizarea riscurilor la care aceştia sunt expuşi, cât şi în
ceea ce priveşte implicarea lor activă în implementarea măsurilor de prevenire.
Obiectivul declarat al acestei lucrări este de a informa şi de a furniza recomandări practice
tuturor persoanelor implicate în procesul de adoptare, implementare şi control al măsurilor de
prevenire şi protecţie destinate elimininării sau diminuării efectelor expunerii lucrătorilor din
abatoare la acţiunea agenţilor biologici. Astfel, sunt vizaţi angajatorii, persoanele cu atribuţii în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, medicii de medicina muncii, inspectorii de muncă şi, nu
în ultimul rând, lucrătorii care sunt în realitate principalii beneficiari.

Bibliografie

1. * * *, Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la agenţi

biologici - Proiect PHARE RO99/IB/OT01, Inspecţia Muncii, Bucureşti, 2002.
2. * * *, Ghid de evaluare şi gestionare a riscului biologic, Editura OEDI-INCDPM,
Bucureşti, 2009.
3. * * *, Maladies animales. Pourquoi et comment se protéger à l’abattoir - ED 858,
INRS, Paris, France, 2000.
4. * * *, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 646/26.07.2006.
5. * * *, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 882/30.10.2006.
6. * * *, H.G. nr. 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi biologici în muncă, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
762/07.09.2006.
7. * * *, Les risques biologiques en milieu professionnel - ED 6034, INRS, Paris, France,
2008.
8. * * *, Zoonoses en milieu professionnel - Dosier web, INRS, Paris, France, 2009
(www.inrs.fr).