COLEGIUL ECONOMIC MANGALIA

ELEV: GRECU MIHAI ALEXANDRU

ATESTAT

BILANŢUL CONTABIL, CONTUL DE PROFIT ŞI

PIERDERE

ÎNDRUMĂTOR: TEODORESCU ANIŞOARA

 CUPRINS

BILANŢUL CONTABIL……………………………… ……3

1. STRUCTURA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI BILANŢIER……………... 3

2. ABORDĂRILE PATRIMONIULUI…………………………………………4
3. STRUCTURI PRIVIND SITUAŢIA PATRIMONIULUI………...……….5
4. FUNCŢIILE PATRIMONIULUI…………………………………………… 6
5. STRUCTURAREA ASPECTULUI FINANCIAR AL BILANŢULUI
CONTABIL……………………………………………………………………….6

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE……………………7

1. IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢII……………………………………….. 7
2. PREZENTAREA SCHEMEI DE CONT………………………………….8
3. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN
NORMALIZAREA CONTABILĂ INTERNAŢIONALĂ……………………..9

2
 BILANŢUL CONTABIL

Structurile calitative folosite pentru modelarea situaţiei patrimoniului

sunt cele de activ si pasiv Ele se explică şi definesc simultan prin prisma
economicului, juridicului si financiarului.
Din punct de vedere juridic, activul, prin compoziţia lui grupeaza
elementele in bunuri reale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in
capital propriu si datorii.
Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa
se facă distincţie intre structurile privind activitatea de investiţie si activitatea
de exploatare,astfel activul se împarte in activ de investiţie si in activ de
exploatare (stocuri creante ,lichidităţi), iar pasivul in capitaluri si datorii, din
care, datorii financiare si datorii de exploatare.
Perspectiva financiara grupeaza activele in funcţie de lichiditatea acestora
,iar pasivul, in funcţie de exigibilitatea lor (termen de plata).
Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active
realizabile si disponibile(lichidităţii)iar cea a pasivului in capitaluri permanente
(pe termen lung )si pe termen scurt. În situaţia in care obiectul modelarii
bilanţiere este fundamentat pe categoria resurse economice ,activul
desemnează utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iar
pasivul ,originea resurselor(provenienţa acestora).
In cadrul activului sunt delimitate utilizări permanente sau durabile de
resurse sub forma de bunuri de investiţie ,utilizări temporare sau curente sub
forma de stocuri ,creante si valori mobiliare de plasament.
Pasivul prin structura sa delimitează cele trei modalităţi de formare a resurselor
si anume:
Resurse permanente sau pe termen lung ,furnizate de proprietar
(individual sau asociaţii), resurse temporare curente,asigurate de terţi
(furnizori, bănci, obligatori), si resurse rezultat,sub forma profiturilor realizate
in cadrul fiecărui exerciţiu financiar.
Astfel, privind in genere, putem spune ca activul,prin componenţa sa
evidenţiază destinaţia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul
clasificarea surselor de finanţare in funcţie de modul de constituire (surse
proprii-străine)si exigibilitatea lor.
Analizat prin prisma teoriei modelarii,bilanţul contabil este simultan un
model structural si global, prin intermediul căruia se asigura o reprezentare a
patrimoniului pornind de la părţile sale
componente către caracteristicile de ansamblu.
Astfel in cadrul bilanţului contabil,patrimoniul este reprezentat prin
prisma activului si pasivului,
in cadrul activului, elementele mulţimii de activ fiind grupate in raportul
destinaţiei bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active
imobilizate,circulante, si active de regularizare si asimilate .La rândul lor
activele imobilizate sunt diferenţiate in imobilizări necorporale corporale si
financiare ,cele circulante sunt împărţite in raport de forma pe care o îmbracă
in stocuri de producţie in curs de execuţie ,creante ,plasamente si
disponibilităţi băneşti.

3
 Cat priveşte pasivul, elementele mulţimii de pasiv sunt grupate in raport
de căile de formare a surselor de finanţare in capitaluri proprii,provizioane
pentru riscuri si cheltuieli si pasive de regularizare precum si in funcţie de
gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.
Dispunerea activului in cadrul bilanţului contabil este de regula cea
inversă lichidităţii activelor, de la cele mai puţin lichide, cum sunt imobilizările
necorporale,pana la cele mai lichide,adică către disponibilităţile
băneşti,care,îmbracă deja forma de bani. Analizând elementele pasivului putem
observa dispunerea acestora invers exigibilităţii surselor de finanţare începând
cu elementele capitalului propriu, continuând cu datoriile pe termen lung si
cu cele curente sau pe termen scurt.
Astfel, structura bilanţiera poate prezenta mai multe forme(abordări)
folosind elementele patrimoniale in mai multe abordări:
I. Prima dintre acestea se bazează pe conceptul de patrimoniu ,definit ca
ansamblul bunurilor corporale şi necorporale , al drepturilor şi obligaţiilor ce
situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat. Astfel, pornind de la acest
concept bilanţul poate fi privit in mai multe moduri:
A)ECONOMIC
B) JURIDIC

PARTEA ECONOMICA pune in fata utilizările cu resursele,generând

următoarea ecuaţie:

UTILIZARI= RESURSE
SAU
ACTIV = PASIV
Acest tip de bilanţ permite să răspundă unor
întrebări,cum ar fi:
a-de unde provin fondurile necesare finanţării necesităţilor întreprinderii ?
a-care sunt necesităţile si care a fost utilizarea data resurselor de care
întreprinderea a dispus?
astfel de întrebări oferă posibilitatea unei previzionări si dezvoltării viitoare a
societăţii.

A doua si ultima abordare bilanţieră “patrimonială” ABORDAREA JURIDICĂ

prezintă bilanţul ca o lista de drepturi de proprietate si creante înscrise in
activ,si de obligaţii către terţi care sunt înscrise in pasiv
Aceasta abordare are la baza o relaţie care este următoarea:
SN = A-D

SN-situaţia neta(capitaluri proprii)

A-active
D-datorii fata de terţi

4
 STRUCTURI PRIVIND SITUATIA PATRIMONIULUI

ACTIV PASIV

1)ACTIVE IMOBILIZATE 1)CAPITALURI PROPRII

a-imobilizări - necorporale a-capital
a-corporale prezerve
a-financiare a-rezultat (profitul cu +;pierderea cu
2)ACTIVE CIRCULANTE -)
a-stocuri de producţie in curs de a-alte capitaluri proprii
execuţie 2)PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI
a-creanțe CHELTUIELI
a-disponibilități 3)DATORII
3)ACTIVE DE REGULARIZARE SI a-împrumuturi si datorii financiare
ASIMILATE a-alte datorii
4)PASIVE DE REGULARIZARE

Concluziv, indiferent de modul ales pentru ierarhizarea elementelor

patrimoniale in activul si pasivul bilanţului,necesar este ca in aceasta ordine sa
se asigure o corelaţie intre lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor.

BILANTUL CONTABIL
Încheiat la data………
a-în lei-a

ACTIV PASIV
a-mijloace fixe…………500000 a-capital social………….500.000
a-materii prime………...100 000 prezerve…………………50.000
a-producție in curs de a-rezultatul exerciţiului…..42.000
execuţie………………..50 000 a-credite bancare
a-produse finite………....30 000 pe termen lung………...200.000
a-clienți………………….40 000 a-credite bancare
defecte comerciale de pe termen scurt………….50.000
primit…………………..20 000 a-furnizori………………..30.000

Schema prezentata mai sus este cunoscuta sub forma de tablou bilanţier, sau
bilanţ cu secţiuni separate. Ea se întemeiază pe ecuaţia fundamentala:

Activ=Capital Propriu+Datorii

Un alt gen de abordare se bazează pe finalitatea bilanţului de a

răspunde nevoilor analizei economico-financiare.

5
 Astfel, modelul de bilanţ lansat de noul sistem contabil romanesc prevede o
structurare a activelor după destinaţia lor ,iar a pasivelor după originea lor.
Plecând de la acest model,printr-o regruparea posturilor bilanţiere,se poate
ajunge la o abordare de tip FUNCTIONAL.
Prezentarea funcţionala a bilanţului este următoarea:

FUNCTIA DE INVESTITII

ACTIV IMOBILIZAT CAPITALURI PROPRII

STOCURI+CREANTE-CLIENTI-DATORII-FURNIZORI

DATORII
FINANCIARE
TITLURI DE PLASAMENT

FUNCTIA DE EXPLOATARE/
FUNCTIA DE FINANTARE

In aceasta perspective criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt criterii

secundare de clasificare,activele fiind clasificate in ordinea crescătoare a
lichidităţilor,iar pasivele ,in ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor.
Printr-o prelucrare adecvata a bilanţului funcţional se poate face trecerea la
bilanţul financiar. Pentru aceasta,elementele de active si pasiv trebuie
reclasificate după criteriul duratei:elemente cu o durata de peste un an si
elemente cu o durata de sub un an.
Astfel,sub aspectul financiar,orice bilanţ se descompune in trei mari grupe:
1)FONDUL DE RULMENT(FR), care reprezintă totalul capitalurilor permanente
(adică capitaluri proprii+împrumuturi pe termen lung)diminuate cu activele
imobilizate.
2)NECESARUL IN FOND DE RULMENT(NFR),care reprezintă stocuri si creante
din exploatare si in afara exploatării –datorii din exploatare si din afara
exploatării
3)TREZOERIA(T)care este egala cu disponibilităţi-împrumuturi pe termen scurt
si conturi bancare creditoare

Aceşti trei indicatori informează asupra echilibrului financiar al întreprinderii

prin relaţia:

FR-NFR=T

6
Aceasta relaţie de echilibru, rod al abordării de tip financiar, evidenţiază faptul
ca echilibrul financiar al întreprinderii este consecinţa deciziilor luate de
întreprindere pe termen scurt(privind gestiunea stocurilor,politica de credit
comercial fata de clienţi, relaţiile de deconectare cu furnizorii etc.) cat şi pe
termen lung(privind investiţiile si acoperirea lor cu resurse de finanţare
permanente)

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Bilanţul contabil este considerat documentul ce descrie poziţia a unei
întreprinderi la un moment dat,indicând si mărimea rezultatului .Apare însă
necesara prezenţă unui alt instrument de modelare conotabila care sa explice
modul de constituire a rezultatului şi să permită desprinderea unor concluzii
legate de performantele activităţii întreprinderii. Acest instrument este cea de-a
doua componentă a situaţiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica,întreprinderea devine un centru de calcul
economic,calculul având la baza:
- valorile produse si vândute pe piaţa clienţilor,denumite generic VENITURI;
- valorile utilizate pentru obţinerea unor venituri, care sunt constituite in
costuri angajate pe alte pieţe, denumite cheltuieli. Aceasta reprezintă, in fapt,
renumărarea factorilor de producţie
Din compararea celor doua mărimi valorice se obţine un rezultat. Acesta
poate fi o mărime valorica pozitiva,denumita profit, atunci când veniturile sunt
mai mari decât cheltuielile,sau o mărime valorica negativa, denumita pierdere,
atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
In contextul economiei de piaţa, întreprinderea are ca obiectiv obţinerea
profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogăţire, deci o resursa, pe
când pierderea este o sărăcie, fiind asimilata unor utilizări fără asigurarea unui
contra-echivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de
expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica
a acestora,celalalt pleacă de la funcţiile sau activităţile unei întreprinderi (deci
de la destinaţia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
a-sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)
a-sub forma de lista(schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv
veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogăţire a întreprinderii
legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a
veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizata de întreprindere in cursul
exerciţiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de
întreprindere in cursul exerciţiului.
Daca bilanţul contabil permite o cunoaştere a poziţiei financiare a
întreprinderii,contul de profit si pierdere oferă informaţii asupra activităţii
întreprinderii,a modului cum aceasta îşi gestionează afacerile prin dimensiunea
veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le generează.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale
societăţilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea

7
contului de profit si pierdere. Totuşi, datorita diferenţelor de cultura si tradiţie
contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a
contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de opţiune intre mai multe
scheme de cont de profit si pierdere.

SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE DIRECTIVA a IV-a

SE POT REPREZENTA ASTFEL:

STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT

“LISTA” CU PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR
1. Mărimea reala a cifrei de afaceri.
2. Variaţi stocurilor de produse finite si lucrări in curs de execuţie.
3. Lucrări efectuate de întreprindere pentru sine si înregistrate in activ.
4. Alte venituri de exploatare.
5. a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile.
b) Alte cheltuieli externe.
6. Cheltuieli de personal.
7. a) Corectările de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizările corporale si
necorporale.
b) Corectările de valoare privind elementele activului circulant, in măsura in care ele
depăşesc corectările normale de valoare in cadrul întreprinderii.
8. Alte cheltuieli de exploatare.
9. Venituri ce provin din participaţii, cu menţionarea separata a celor ce provin de la
întreprinderile legate.
10. Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu
menţionare separata a celor ce provin de la întreprinderile legate.
11. Alte dobânzi si venituri asimilate, cu menţionarea separata a celor ce provin de la
întreprinderile legate.
12. Corectările de valoare privind imobilizările financiare si valorile mobiliare aparţinând
activului circulant.
13. Dobânzi si cheltuieli asimilate cu menţionarea separata a celor ce vizează întreprinderile
legate.
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activităţile ordinare.
15. Rezultatul care provine din activităţile ordinare după impozitare.
16. Venituri extraordinare.
17. Cheltuieli extraordinare.
18. Rezultate extraordinare.
19. Impozitul asupra rezultatelor extraordinare.
20. Alte impozite care nu figurează in posturile anterioare.
21. Rezultatul exerciţiului

8
 STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN NORMALIZAREA
CONTABILA INTERNATIONALA

Organismul internaţional de normalizare contabila (IASC) , considera

contul de rezultate ca un component al ansamblului de situaţii financiare
destinate procesului de informare financiara.
In “Cadrul de pregătire si prezentare a situaţiilor financiare” denumit
uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care măsoară performanta
întreprinderii:
- veniturile
- cheltuielile

Veniturile sunt creşteri de avantaje economice in cursul perioadei de

gestiune (exerciţiul financiar) sub forma de creşteri de active sau de diminuări
de datorii care au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, sub alte forme
decât noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice creştere de
capitaluri proprii sub alte forme decât noile capitaluri. Astfel spus, un venit
este orice creştere de capitaluri proprii, alta decât creşterea capitalului.
In aceasta definiţie se cuprind veniturile care provin din activitatea
curenta a întreprinderii sau venituri propriu-zise (vânzări, onorarii, comisioane,
dobânzi, etc.) cat si alte venituri si plusuri de valori sau câştiguri (plusurile de
valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizărilor, etc.)

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuări de

avantaje economice, in cursul unui exerciţiu sub forma diminuării activelor sau
creşterii datoriilor şi care au generat o scădere de capitaluri proprii alta decât
distribuirile către proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri
proprii alta decât reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende
constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
- cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum
sunt costul vânzărilor, cheltuielile de personal, etc.
- pierderile si minusurile de valoare (rezultând din catastrofe
naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variaţia cursului imobiliar, etc.)
si care pot sa rezulte sau nu din activităţi curente ale întreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanţa

întreprinderii este necesară respectarea principiului conectării cheltuielilor la
venituri, adică din momentul contabilizării unui venit in contul de rezultate
trebuie să se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obţinerea
venitului respectiv.

9
BIBLIOGRAFIE:

1. Conf.Prof.Dr. Traian Nicolae - Bazele Contabilităţii

2. Octavian Bojian - Bazele Contabilităţii
3. Negescu Ion - Bazele Contabilităţii
4. Oprea Călin – Bazele Contabilităţii

10