Sunteți pe pagina 1din 23

ARGUMENT

„Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, ştiinţifice şi practice sunt fără


sfârşit atât în ceea ce priveşte cuprinderea fenomenelor economice cât şi al modului în
care ele sunt sistematizate, prelucrate şi prezentate, astfel că despre ea niciodată nu poţi
să pretinzi că şti totul.”
Arta contabilizării pe principii ştiinţifice era deja cunoscută în Italia înainte de 1495 când
LUCA PACIOLI (1445-1517), cunoscut şi ca PĂRINTELE LUCA DAL BORGO, a publicat la
Veneţia tratatul său de contabilitate. Prima carte in limba engleză a fost publicată la Londra de JOHN
GOUGE OR GOUGH în 1543: A profitable treatyce called the instrument or boke to learn to knowe
the good order of the kepyng of the famouse reconynge, called in latin, Dare and Habere, and, in
englyshe, Debitor and creditor.
Consider că tratarea temei „Inventarierea patrimoniului” este necesară şi interesantă, deoarece
actuala programă şcolară pentru clasa a XII-a acordă un rol primordial acesteia. Am avut în vedere şi
faptul că numeroase probleme publicate în diverse cărţi de contabilitate şi nu numai, precum şi cele
care au fost date la diverse concursuri, au rezolvări ce implică, inventarierea patrimoniului.
Scopul principal al lucrării este de a oferi o varietate de noţiuni teoretice necesare referitoare la
inventariere, aceasta fiind un instrument principal al conducerii firmei, ajutând la adoptarea unor
decizii fundamentale din punct de vedere ştiinţific.
Lucrarea este alcătuită din trei capitole, primul realizându-se printr-o prezentare a firmei S.C.
VIVA S.R.L.: Date de identificare a societăţii S.C. VIVA S.R.L.; Scurt istoric al societăţii. Mod de
constituire al societăţii. Baza legală de funcţionare a societăţii; Profilul activităţii si obiective; Structura
organizatorică si administrativ-teritorială a societăţii.
În cel de-al doilea capitol sunt caracterizate noţiunile de bază ale inventarierii patrimoniului:
inventarierea patrimoniului- procedeu de lucru al contabilităţii; felurile inventarierii; etapele
inventarierii; documente necesare inventarierii; funcţiile inventarierii; înregistrarea diferenţelor de
inventar; rolul inventarierii.
Al treilea capitol cuprinde un studiu de caz privind diferenţele de inventar constatate la sfarşitul
exerciţiului financiar, stabilindu-se legătura intre teorie si practică.
Mi-am ales această temă deoarece consider inventarierea foarte importantă in funcţionarea in
condiţii optime a unei firme. De asemenea această temă m-a atras din momentul în care mi-a fost
1
prezentată la orele de curs deoarece mi se pare interesantă şi cu un rol foarte important in desfaşurarea
activităţii unei întreprinderi. De altfel este o temă foarte comună, uşor de înţeles şi care o să mă ajute pe
viitor in continuarea drumului in activităţile economice.
„Contabilitatea s-a născut o data cu economia de subsistenţă a comunei primitive,
desenele din peşterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale “socotelilor”:
câte animale au fost vânate si mâncate, câte piei s-au jupuit şi câte haine s-au
realizat….”

2
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII
COMERCIALE S.C. VIVA S.R.L.

1.1. Date de identificare a societăţii S.C. VIVA S.R.L.

Denumirea societăţii este: Societatea Comercială “VIVA” S.R.L. Alba Iulia. În toate actele,
facturile, anunţurile, publicaţiile şi alte acte emise de societate, denumirea societăţii va fi urmată de
cuvintele „Societate cu răspundere limitată” sau iniţialele S.R.L., de sediul social, capitalul social şi
numărul de înregistrare din Registrul Comerţului.
Societatea comercială „VIVA” S.R.L. are sediul în Alba Iulia, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 7A
şi a fost înregistrată la Registrul Comerţului, Camera de Comerţ şi Industrie Alba Iulia sub numărul
J01/613/1994, cod fiscal RO 1772254.
Societatea are personalitate juridică, conturi bancare la băncile: BNR, BCR, B. Transilvania,
CITIBANK şi încheie bilanţuri contabile proprii având răspundere materială stabilită prin legile şi
reglementările în vigoare.

1.2. Scurt istoric al societăţii. Mod de constituire al societăţii. Baza legală de


funcţionare a societăţii

Societatea comercială „VIVA” S.R.L. şi- a început activitatea în anul 1994. La începutul
funcţionării acesteia scopul era comercializarea unor produse şi accesorii de telefonie mobila, deşi
obiectul principal de activitate era comerţul materialelor de construcţii, activitate care a devenit pe
parcursul timpului din ce în ce mai eficientă, şi datorită faptului că această ramură a economiei a
cunoscut o dezvoltarea puternică în ultima perioadă.
Societatea reuşeşte într-o perioadă de timp relativ scurtă să mărească gama de produse pe care o
comercializează, extinzându-se de la un an la altul, astfel încât datorită unor costuri mai reduse unele
produse sunt chiar importate.
Societatea comercială „VIVA” S.R.L este persoana juridică română, desfăşurându-şi activitatea
în conformitate cu legile române, contractul de societate şi statut.
Durata de funcţionare a societăţii este nelimitată începând cu data de înregistrare în Registrul
Comerţului.
3
Capitalul social poate fi mărit sau redus pe baza Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor cu
respectarea procedurii prevăzute de lege. Drepturile şi obligaţiile legate de acţiuni urmează acţiunile în
cazul trecerii lor în proprietatea altor persoane. Obligaţiile societăţii sunt garantate cu capitalul social al
acesteia, iar acţionarii răspund în limita valorii acţiunilor deţinute.
Capitalul social este în valoare de 70000 RON, integral vărsat împărţit în 7000 părti sociale,
fiecare în valoare de 10,00 RON.
Societatea are patru acţionari persoane fizice, fiecare având un aport la capitalul social de 17500
RON, un număr de 1750 părţi sociale şi respectiv o cotă de participare la beneficii şi la pierderi de
25%.
Fiecare acţiune subscrisă şi vărsată de acţionar conferă acestuia dreptul la un vot în Adunarea
Generală a Acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere şi dreptul de a
participa la distribuirea beneficiilor conform prevederilor statului şi dispoziţiilor legale.

1.3. Profilul activităţii şi obiective

Scopul principal al acestei societăţi este comercializarea de materiale de construcţii, precum şi


efectuarea de lucrări şi prestări servicii în acest domeniu: lucrări de ipsoserie, de instalaţii electrice şi
tehnico-sanitare, tâmplărie şi dulgherie, vopsitorie, zugrăveli.
Comercializarea en gross şi en detail de materiale de construcţii se face atât cu materiale
achiziţionate din interiorul tării cât şi din import (în special din Ungaria), societatea urmărind să aibă o
activitate lucrativă.

1.4. Structura organizatorică şi administrativ-teritorială a societăţii

S.C VIVA S.R.L. are sediul social în Alba Iulia precum şi patru puncte de lucru situate în
judeţ: Sebeş, Aiud, Abrud, Câmpeni puncte de lucru care contribuie semnificativ la realizarea cifrei de
afaceri. Societatea îşi vinde marfa prin societăţi comerciale de sine stătătoare, cu care au contract de
livrare, cât şi persoanelor fizice.
Structura organizatorică a S.C. VIVA S.R.L. este prezentă în anexa 1, societatea având un
număr de 48 angajaţi.
Din organigrama se poate observa că sistemul decizional este asigurat de Adunarea Generală a
Asociaţilor. La nivel ierarhic imediat inferior se afla trei directori, respectiv: economic, tehnic şi de
vânzări, în subordinea fiecărui director aflându-se un anumit număr de compartimente.
4
CAPITOLUL.2 NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA
PATRIMONIULUI

2.1. Inventarierea patrimoniului- procedeu de lucru al contabilităţii

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale asupra


activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentale din punct de vedere
ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o reprezintă concordanţa deplină
care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptica existenta în unitate.
Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi compararea datelor
obtinute pe aceasta cale cu datele contabilitaţii, îl reprezintă inventarierea. Uneori, însă, pot apărea
discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice,
naturale, neglijente, greşeli, delapidări, etc.
DEFINIŢIE
Inventarierea este procedeul prin care se determină printr-un ansamblu de operaţii,
starea şi existenţa faptică, cantitativă şi valorică, la un moment dat a tuturor elementelor
patrimoniale de activ şi pasiv a unităţii economice.
Toate aceste operaţii se efectuează cu scopul evaluării elementelor inventariate şi punerii de
acord a datelor contabilităţii cu realitatea faptică constatată.
Necesitatea inventărierii patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa deosebită pe care o
prezintă pentru activitatea practicată a acestora.
În primul rând ea constituie baza de pornire pentru dechiderea şi organizarea evidenţei operative
şi contabile la unităţile patrimoniale nou înfiinţate.
La începutul activitaţii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea şi evaluarea elementelor
patrimoniale care constituie aporturile în natură şi/sau în bani ale asociaţilor/acţionarilor sau
întreprinzătorului particular, în funcţie de forma de organizare a unităţii economice.
În al doilea rând, în decursul exerciţiului, ea este determinată de faptul că între datele
contabilităţii şi realitatea de pe teren pot să apară anumite diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi în
condiţiile unei bune organizări a evidenţei operative şi contabile, datorită mai multor cauze dintre care
menţionăm :
5
- Modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor cauze
naturale( ca de exemplu : uscarea, evaporarea, scăderea în greutate, etc.), fie datorită unor cauze
subiective( ca de exemplu : măsurări inexacte, sustrageri de mijloace economice) ;
- neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente ;
- neînregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a unor operaţii ;
- neglijenţa şi neatenţia gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile economice

2.2. Felurile inventarierii

1. Din punct de vedere al perioadei când se efectuează, inventarierea este:


- anuală
- periodică
Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului
financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii unităţii economice.
Inventarierea periodică se face la alte intervale de timp mai mici, sau mai mari, decât anul
calendaristic. De exemplu, casa şi alte valori gestionate în casieria unităţii se inventariază cel puţin o
dată pe lună, de către contabilul şef sau altă persoană desemnată în acest scop, mărfurile şi ambalajele
la unităţile comerciale cu amanuntul se inventariază de doua ori pe an, vagoanele de cale ferată o dată
la cinci ani.
2. Din punctul de vedere al sferei de cuprindere, inventarierea poate fi :
- generală
- parţială
Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu, adică toate elementele patrimoniale ale
unităţii, precum şi toate bunurile deţinute, cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice.
Potrivit prevederilor Legii Contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi Ordinului Ministrului Finanţelor
nr. 2388/XII.1995, pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii,
inventarierea generală se efectuează : la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an obligatoriu, cu
ocazia închiderii exerciţiului financiar, pe parcursul funcţionarii sale, în cazul fuzionarii, divizarii sau
încetării activităţii precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Inventarierea parţială cuprinde anumite elemente patrimoniale sau numai anumite gestiuni şi are, de
regulă, caracter ocazional. Ea se efectuează în următoarele situaţii :
- în cazul modificării preţurilor ;

6
- la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe prevazute de
lege;
- ori de câte ori există indicii că exista lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert
decât prin inventariere ;
- ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune ;
- cu prilejul reorganizarii gestiunilor
- ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră.
Conform reglementărilor art. 8 al. (2) din Legea contabilităţii, Ministerul Finanţelor poate aproba,
pentru instituţiile publice, exceptii de la regula inventarierii obligatorii anuale, la solicitarea justificată a
unităţii patrimoniale, cu avizul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
În cazul în care în situaţiile menţionate anterior sunt inventariate toate elementele patrimoniale
dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a
ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului. În registrul
inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere,
actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data de 31
decembrie.
3. După natura elementelor supuse inventarierii se disting :
- inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, adică : imobilizări corporale, elemente
patrimoniale de natura stocurilor(materii prime, materiale consumabile, mărfuri), titluri de
valoare, disponibilităţi, etc. Verificarea acestora se face prin constatare faptică şi cantitativă iar
în cazul disponibilităţilor în conturi la banci se face pe baza de documente( extrasul de cont).
- Inventarierea producţiei neterminate se efectuează, fie prin constatare faptică la sfârşitul
perioadei, fie prin metoda contabilă.
- Inventarierea creanţelor( clienţi, debitori interni şi externi), respectiv a datoriilor(furnizori, etc.)
se face pe bază de documente şi punctaje cu persoanele juridice sau fizice partenere. Acestea se
concretizează în situaţii în care se înscriu facturile sau alte documente de decontare cu referire
la : numărul şi data lor, valoarea care urmează să se încaseze sau să se plătească, dupa caz,
precum şi termenele de decontare.
4. După rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică a unităţii patrimoniale :
- inventarierea de control a gestiunii, ce reprezintă, de fapt, o formă a controlului gestionar asupra
modului de gospodarire a bunurilor materiale şi valorilor băneşti.
- Inventarierea de predare-primire de gestiuni, constituie o operaţiune obligatorie în cazul
înfiinţării unei gestiuni sau schimbării unui gestioar.
7
- Inventarierea ca o operaţiune premergătoare întocmirii bilanţului contabil anual al unităţii
patrimoniale, care are ca scop verificarea concordanţei dintre realitatea faptică şi datele
înregistrate în contabilitate.
În desfaşurarea inventarierii trebuie să se respecte anumite condiţii cu caracter de principii, care
conduc la creşterea eficienţei inventarierii, prin care menţionăm :
- stabilirea cu anticipaţie a elementelor supuse inventarierii, a limitelor de extindere a acesteia
asupra patrimoniului. Ele se stabilesc, în funcţie de specificul activităţii, în cadrul unui plan al
inventarierii, de către conducătorul compartimentului financiar contabil, aprobat de conducerea
unităţii şi au la bază obiectivele urmărite prin inventarierea patrimoniului ;
- comisiile de inventariere trebuie să aibă o componenţă care să asigure buna desfaşurare a
operaţiunilor de inventariere. În acest sens, se are în vedere aspectul pregătirii profesionale
(economice şi tehnice) a membrilor ei cu respectarea, în acelaşi timp, a principiului
incompatibilităţii inventarierii de către gestionar( el nu face parte din comisie, dar participă
efectiv la realizarea ei) ;
- inventarierea trebuie să se efectueze corect, iar în cazul mijloacelor materiale şi bănesti
verificarea se face prin constatare directă a acestor elemente. Inventarierea valorilor materiale
se face la locul de depozitare şi păstrare ;
- pentru evitarea încercărilor de acoperire a eventualelor lipsuri din gestiune sau de sustragere a
plusurilor, trebuie să se respecte caracterul inopinat al acestei operaţiuni păstrându-se secretul
asupra datei ei.

2.3. Etapele inventarierii

Inventarierea este o etapă complexă care cuprinde mai multe etape şi anume :

Pregatirea inventarierii
Constă în luarea unor măsuri organizatorice, cum sunt :
- determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere ;
- constituirea comisiei de inventariere, care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane
numite prin decizie proprie ;
- sistarea operaţiunilor de intrare- ieşire a bunurilor din gestiune ;
- sigilarea căilor de acees în gestiuni, atunci când comisia părăseşte gestiunea;

8
- întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune
bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii, dacă a predat sau primit bunuri fără să
întocmească documentele necesare, daca are cunoştiinţă de existenţa unor plusuri sau minusuri
de inventar, etc.
- aranjarea separată a bunurilor degradate, demodate, a bunurilor primite în custodie, spre
reparare sau pentru pastrare;
- verificarea aparatelor de măsurat etc.

Inventarierea propriu-zisa
În această etapă are loc la constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu
în listele de inventariere.
Procedeele folosite diferă, în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate, şi anume :
- brevetele, licenţele, mărcile de fabrică, know-how-urile, terenurile şi construcţiile, se
inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al
acestora ;
- imobilizările corporale şi necorporale în curs de execuţie se identifică menţionând, pentru
fiecare obiect în parte, denumirea obiectului şi descrierea stadiului în care se află acesta.
- stabilirea stocului faptic se face prin numărare, cântărire, măsurare sau calcule tehnice, culoare,
după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj.
- creanţele şi obligaţiile faţă de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor
debitoare, respectiv creditoare, ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică
în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce, în funcţie de necesităţi ;
- disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu
soldurile din contabilitate ;
- numeralul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar,
confruntându-se soldurile din registru de casa cu cele din contabilitate ;
- pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor
respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor ataşa la listele
respective, după primirea confirmării.
Se înscriu în liste de inventariere separate :
- lucrările de investiţii sistate sau abandonate ;
- bunurile aflate temporar în afara entităţii ;
- bunurile care aparţin altor entităţi ;
- bunurile aflate asupra angajaţilor ;
9
- stocurile fără mişcare, de calitate slabă, depreciate, greu vândabile.

Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de


elemente patrimoniale. Listele se semnează, pe fiecare filă, de către membrii comisiei şi de către
gestionar. Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lispurilor şi
plusurilor de bunuri şi valori, precum şi pentru constatarea deprecierilor. Pentru elementele de activ
şi de pasiv care nu reprezintă bunuri, este suficientă prezentarea lor in situaţii analitice distincte,
care sa fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective.
Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor, lipsurilor şi deprecierilor constatate şi
propune modul de regularizare a diferenţelor de inventariere. În cazul în care lipsurile nu sunt
considerate infracţiuni, se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile
constatate, daca sunt îndeplinite următoarele condiţii :
1. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material ;
2. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi
gestiune.

Stabilirea rezultatelor inventarierii


Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor
consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în
contabilitate, în vederea stabilirii diferenţelor de inventariere. Pot exista 2 tipuri de diferenţe stabilite la
inventariere :
1. Diferenţe cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar, care se stabilesc astfel :
(stoc faptic–stoc scriptic)xpreţul de înregistrare în contabilitate= plus sau minus
de inventar
Dacă stocul faptic este mai mare decât stocul scriptic, rezultă un plus de inventar, în caz contrar, rezulta
un minus de inventar.
2. Diferenţe valorice, care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale
la valoarea de inventar.
Valoarea de inventar se stabileşte astfel :
- activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de unitatea bunului, tarea acestuia sau
preţul pieţei ;
- creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare, respectiv de plată.
Diferenţele valorice se stabilesc astfel :
(stoc faptic x valoarea actuală) – ( stoc faptic x valoarea contabilă)
10
În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, în listele de
inventariere se va înscrie valoarea de inventar. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în
contabilitate. În schimb, minusurile valorice(deprecierile) se înregistrează, în funcţie de natura lor,
astfel :
- deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri ;
- deprecierile ireversibile aferente imobilizarilor necorporale şi corporale se înregistrează sub
forma amortizării suplimentare.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces verbal, care conţine,
în principal, următoarele :
- data întocmirii ;
- numele membrilor comisiei de inventariere ;
- rezultatele inventarierii ;
- concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor, minusurilor şi deprecierilor
constatate ;
- persoanele vinovate, propunerile de măsuri în legătură cu acestea, etc.
Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, grupate dupa natura lor, conform
posturilor din bilanţ, se înregistrează în registrul inventar. Elementele patrimoniale înscrise în registrul
inventar au la baza listele de inventariere, situaţiile analitice şi procesele verbale de inventariere.

2.4.Documente necesare inventarierii

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului sau altei
persoane care are obligaţia gestionării elementelor de activ şi de pasiv şi care elaborează şi transmite
comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la specificul unităţii.
Conform prevederilor legale, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere
trebuie prezentate administratorului unităţii propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de
inventariere. Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil şi al conducătorului
compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile de la primirea procesului-verbal, asupra
soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult 3
zile de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator.
Registrul-inventar este documentul contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de
activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii. Elementele de

11
activ şi de pasiv înscrise în acest registru au la baza listele de inventariere sau alte documente care
justifica conţinutul acestora.
În concluzie, în termen de cel mult 11 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere trebuie
înscrise în Registrul-inventar elementele inventariate.
În continuare sunt prezentate documentele ce trebuie să existe în dosarul întocmit cu ocazia
inventarierii:
-decizia de numire a comisiilor de inventariere (acestea sunt coordonate, acolo unde este cazul,de
către o comisie centrala);
-declaraţia scrisă a gestionarului (gestionarilor);
-fişele de magazie - barate şi semnate de comisia de inventariere, la ultima operaţiune, menţionând
data la care s-au inventariat bunurile;
-listele de inventariere - semnate pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi de către
gestionar (în cazul gestiunilor colective, listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii); pe
ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi valorile
băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa să
menţioneze dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii;
-extrasele de cont pentru comunicarea şi solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, rămase
neachitate;
-extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi lucrătoare a anului, cu stampila
oficială a unităţilor bancare şi unităţilor Trezoreriei Statului emitente.
-proces-verbal privind rezultatele inventarierii;

Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv se efectuează de către comisii de inventariere,


formate din cel puţin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de administrator sau altă
persoană care are obligaţia gestionării elementelor de activ şi de pasiv. În decizia de numire se
menţionează în mod obligatoriu componenţa comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de
efectuare a inventarierii (numărare, cântărire, măsurare, cubare etc., după caz), gestiunea supusa
inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor. La persoanele fizice care desfaşoară
activităţi producătoare de venituri, precum şi la unităţile al căror număr de salariaţi este redus, iar
valoarea bunurilor din gestiune nu depăşeşte plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi
efectuata de către o singură persoană. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii
depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt
urmatoarele:
12
a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere sa ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea
bunurilor o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor unităţii respective, are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu sau
fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele
aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost
predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului
document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune. Declaraţia se datează şi se semnează de către
gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi de către comisia de inventariere, care atestă că a fost
dată în prezenţa sa;
b) să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;
c) să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de cate
ori se întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea.
d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-au
inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în
gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la
contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea.
e) să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitând
întocmirea monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la casieria
unităţii;
f) să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost
verificate şi dacă sunt în bună stare de funcţionare.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se
întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri. Listele de inventariere se
semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar.
Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mişcare ori greu vandabile,
comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori in litigiu se
întocmesc liste de inventariere separate sau situaţii analitice separate, după caz.
13
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi
valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa.
De asemenea, aceasta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În
acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se
vor menţiona la sfârşitul listelor de inventariere.
Bunurile aparţinând altor unităţi (închiriate, în leasing, în custodie, cu vânzare în consignaţie,
spre prelucrare etc.) se inventariază şi se înscriu în liste separate. Listele de inventariere pentru aceste
bunuri vor conţine informaţii cu privire la numărul şi data actului de predare-primire şi ale
documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile. Listele de inventariere cuprinzând bunurile
aparţinând terţilor se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române ori străine, după caz, căreia îi
aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile de la terminarea inventarierii, urmând ca
proprietarul bunurilor să comunice eventualele nepotriviri în termen de 5 zile de la primirea listelor de
inventariere. Neconfirmarea în acest termen presupune recunoaşterea exactităţii datelor înscrise în
listele de inventariere.
Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum şi pentru pagubele
determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de
inventariere trebuie să primească explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării,
respectiv a urmăririi decontării creanţelor.
În cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în vedere posibilitatea
compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce
priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi
gestiune.
Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate. Listele cu
sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare
datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori, respectiv de către ordonatorii de
credite, şi servesc pentru uz intern în cadrul unităţilor respective.
Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile Trezoreriei Statului se inventariază
prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea unităţii.
În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi lucrătoare a anului,
puse la dispoziţie de unităţile bancare şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta stampila oficială a
acestora.

14
Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria unităţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a
exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul
respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casa cu monetarul şi cu cele din contabilitate.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în
listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate şi
se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină, în principal, următoarele elemente:
data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere; numărul şi data deciziei de
numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariată; data începerii şi terminării operaţiunii de
inventariere; rezultatele inventarierii; concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor
şi ale lipsurilor constatate şi la persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu
acestea; volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere
asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic; propuneri de scoatere
din uz a obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri; constatări privind păstrarea,
depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de
activitatea gestiunii inventariate.

2.5. Funcţiile inventarierii


Funcţiile inventarierii sunt :
1. Funcţia de control a concordanţei dintre evidenţa scriptică (contabilă) şi realitatea faptică,
diferenţe ce apar chiar în condiţiile înregistrării corecte în contabilitate din cauze cum sunt:
- modificările cantitative şi calitative pe perioada transportului şi a depozitării;
- gestionare proastă şi neglijenţa gestionarului ;
- anulări de comenzi ;
- calamităţi ;
- neînregistrarea sau înregistrarea eronată în documente.
Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A" , dacă stocul
din fişa de cont pentru valori materiale este de 200kg , iar stocul real stabilit prin inventariere este
de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg.
(stoc faptic –stoc scriptic) x preţul de înregistrare= plusuri sau minusuri de inventar
(205-200) x 20lei/kg= 100 lei, plus de inventar.
2. Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale

15
Pentru ca situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară
actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se
valorile actuale sau de inventar ale acestora.
Prin compararea valorilor de înregistrare(contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta
plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei :
Valoarea actuală – valoarea de înregistrare= plusuri sau minusuri de valoare
- plusurile valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate ;
- minusurile se înregistreaza în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a
amortizărilor suplimentare.
Exemplu : se stabilesc diferenţele valorice la inventariere, pentru materia primă
"B", dacă stocul scriptic corespunde cu cel faptic şi este de 200kg. Preţul de înregistrare este de
20lei/kg, iar preţul actual, din momentul inventarierii, este de 18lei/kg. În acest caz nu există plusuri
sau minusuri cantitative, dar există o depreciere a preţului, care se va înregistra în contabilitate sub
forma unei ajustări pentru deprecierea materiilor prime.
(stoc faptic x valoarea actuală) – ( stoc faptic x valoarea contabilă) = diferenţe valorice
(200 x 18 lei/g) - ( 200 x 20lei/kg) = -400 lei
3.Funcţia de stabilire a situaţiei nete a patrimoniului şi a rezultatului, pe baza situaţiei reale
determinată prin inventariere conform relaţiilor :
ACTIV NET CONTABIL = total active inventariate – datorii inventariate
(ANC)

Rezultatul net = Activ net la sfarşit – Activ net la început


de exerciţiu de exerciţiu
4.Funcţia de calcul şi evidentă a stocurilor, consumurilor şi a vanzărilor prin utilizarea a două
metode de contabilitate a stocurilor :
a) metoda inventarului permanent – aplicată la întreprinderi mari conform căreia :
Sf = Si + Intrări – Ieşiri
şi care utilizează trei procedee de evidenţa analitică :
- procedeul operativ-contabil care utilizează fişele de magazie pentru evidenţa cantitativă şi
fişele de cont pentru operaţii diverse, pentru evidenţa valorica, verificându-se lunar
concordanţa;
- procedeul cantitativ-valoric care foloseşte fişele de magazie şi fişele de cont analitic pentru
valori materiale, concordanţa verificându-se tot lunar ;

16
- procedeul global-valoric în cadrul căruia atât la nivel de gestiune cât şi la nivel de
compartiment contabil se întocmesc separat fişe de cont pentru operaţii diverse care se
confruntă lunar.
b) metoda inventarului intermitent – aplicată la întreprinderi mici şi mijlocii care obligă la
inventarierea lunară a stocurilor, ieşirile de stocuri se determină la sfârşitul lunii conform relaţiei :
Ieşiri = Stoc iniţial inventariat – Stoc final inventariat
la sfaşitul lunii la sfarşitul lunii
precedente curente
Stocul final la sfârşit de lună devenind stoc iniţial în luna următoare, se trece pe cheltuieli pornind
de la ipoteza consumului sau a vânzării în acea perioada.

2.6.Înregistrarea diferenţelor de inventar

Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult


3zile de la data aprobării procesului verbal de inventariere, de către administrator.
În contabilitate, rezultatele inventarierii se înregistrează astfel:
- plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective;
- lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective;
- deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de
valoare;
- deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor
amortizări suplimentare.
Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă, iar lipsurile se vor imputa la valoarea de
înlocuire a bunurilor respective, care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracterisitici şi grad
de uzură similare, la data constatării pagubei.
Pe baza registrului inventar şi a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie, se întocmeşte
bilanţul, ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu
situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv, stabilită la inventariere.

2.7.Rolul inventarierii

Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcţii şi anume :

17
- inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a celorlalte
forme de evidenţa economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă ;
- constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice, a bunei
gospodariri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice. Cu această ocazie se stabilesc
răspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului ;
- inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite identificarea
valorilor materiale fără mişcare, neutilizabile sau degradate, a produselor şi mărfurilor greu
vandabile etc., şi valorificarea acestora.
- constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor şi valorilor economice, cu ocazia
inventarierii, consta în valorificarea acestora.
- prin inventariere se determină mărimea unor indicatori economici cuprinşi în contabilitate. Pe
această bază are loc determinarea producţiei neterminate care influenţeaza claculul exact al
costurilor şi rezultatelor finale.
- Inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanţului contabil anual,
contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanţ ;
- inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare şi la desfăşurarea normală a
decontărilor , prin descoperirea creanţelor neîncasate, respectiv a datoriilor neplătite la timp ;
- pe baza inventarierii se pot obţine o serie de concluzii pentru îmbunătăţirea organizării
contabilităţii curente, a evidenţei operative a stocurilor, a controlului gestionar, etc.
Obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimoniu, adică toate elementele de activ şi de pasiv de
care dispune unitatea patrimonialp, în momentul efectuării inventarierii.
Inventarierea ajută la :
- determinarea situaţiei reale a patrimoniului propriu ;
- determinarea bunurilor aflate în unitate dar care aparţin altor persoane fizice sau juridice ;
- stabilirea valorilor actuale sau de utilitate a elementelor patrimoniale determinându-se creşterea
sau descreşterea valorii contabile a acestora;
- determinarea şi evaluarea bunurilor aportate ;
- controlul gestionar, diminuarea pierderilor sau recuperarea lipsurilor constatate.

18
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ

La S.C. VIVA S.R.L., societate care are ca obiect de activitate comercializarea de materiale de
construcţii, precum şi efectuarea de lucrări şi prestări servicii în acest domeniu: lucrări de ipsoserie, de
instalaţii electrice şi tehnico-sanitare, tâmplărie şi dulgherie, vopsitorie, zugrăveli. Cu ocazia
inventarierii efectuate în luna decembrie a anului 2007 s-au înregistrat următoarele plusuri si minusuri
de inventar:
• plus de materii prime la inventariere în valoare de 800 lei
301 Materii prime A + D
601 Cheltuieli cu materiile prime A - C
301 = 601 800
• plus de materiale consumabile la inventariere in valoare de 450 lei
302 Materiale consumabile A + D
602 Cheltuieli cu materialele consumabile A - C
302 = 602 450
• plus de utilaje la inventariere in valoare de 5000 lei
2131 Echipamente tehnologice A + D
131 Subvenţii pentru investiţii P + C
2131 = 131 5000
• plus de obiecte de inventar la inventariere in valoare de 250 lei
303 Materiale de natura obiectelor de inventar A + D
603 Cheltuieli privind materialele de natura A - C
obiectelor de inventar
303 = 603 250
• plus de numerar in casieria unitatii in valoare de 700 lei
5311 Casa în lei A + D
7588 Alte venituri din exploatare P + C
5311 = 7588 700
• minus de mijloc de transport complet amortizat in valoare de 2000 lei
2133 Mijloace de transport A - C
2813 Amortizarea mijloacelor de transport P - D
2813 = 2133 2000

19
• minus de materii prime in valoare de 400 lei din neglijenţa gestionarului. Minusul se imputa
la o valoare de 500 lei + TVA .
601 Cheltuieli cu materiile prime A + D
301 Materii prime A - C
4282 Alte creanţe în legătură cu personalul A + D
7588 Alte venituri din exploatare P + C
4427 TVA colectată P + C
601 = 301 400
4282 = % 595
7588 500
4427 95
• minus de aparatură birotică in valoare de 2800 lei amortizata 50%
a) scăderea din gestiune
214 Aparatură birotică A - C
2814 Amortizarea altor imobilizări corporale P - D
6583 Cheltuieli privind activele cedate A + D
şi alte operaţii de capital
% = 214 2800
2814 1400
6583 1400
b) înregistrare TVA aferent valorii rămase
635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate A + D
4427 TVA colectată P + C
635 = 4427 266
• închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri
a) închiderea conturilor de cheltuieli
601 Cheltuieli cu materiile prime A - C
602 Cheltuieli cu materialele consumabile A - C
603 Cheltuieli privind materialele de natura A - C
obiectelor de inventar
635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi A - C
vărsăminte asimilate

20
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte A - C
operaţii de capital
121 Profit sau pierdere A/P D
121 = % 3566
601 1200
602 450
603 250
635 266
6583 1400
b) închiderea conturilor de venituri
7588 Alte venituri din exploatare P - D
121 Profit sau piedere A/P C
% = 121 700
7588 700

21
Bibliografie

22
Cuprins

pag 1-2. Argument

CAPITOLUL I. Prezentarea generală a societăţii comerciale S.C. VIVA S.R.L.

pag 3. 1.1. Date de identificare a societăţii comerciale S.C. VIVA S.R.L.


pag 3-4 1.2. Scurt istoric al societaţii. Mod de constituire a societăţii. Baza legală de
funcţionare a societăţii.
pag 4 1.3. Profilul activităţii şi obiective

CAPITOLUL II. Noţiuni teoretice privind inventarierea patrimoniului

pag 5-6 2.1. Inventarierea patrimoniului+ procedeu de lucru al contabilităţii


pag 6-8 2.2. Felurile inventarierii
pag 8-11 2.3. Etapele inventarierii
pag 11-15 2.4. Documente necesare inventarierii
pag 15-18 2.5. Funcţiile inventarierii

CAPITOLUL III. Studiu de caz

pag 19-21 Studiu de caz


pag 22 Bibliografie

23