Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Mihaela Crăcană , Marcel Căpăţână -Libera circulaţie a persoanelor , bunurilor ,serviciilor şi capitalurilor , Ed. Tritonic,
Bucureşti , 2007 , pag. 19
2
Cătălin Zamfir, Simona Ştefănescu -Enciclopedia dezvoltării sociale , Ed Polirom Iaşi , 2007 , pag. 281
3
I. Bădescu , I.Mihăilesccu , I.N. Sava - Geopolitica integrare, globalizare, Ed . Mica Valahie , Bucureşti , 2003 , pag.
113
4
Aurel Vasile Sime, Gabi Eşanu -Migraţie şi globalizare , Ed. Detectiv , 2005 , pag. 238
personalităţii umane, astfel că, prin exercitarea acestui drept omul îsi îmbogăţeşte cunoştinţele şi
îşi dezvoltă sentimentele specifice 18.
Fenomenul globalizării are o serie de efecte pozitive dar şi negative pentru
statele membre ale Uniunii Europene. Chiar dacă noile state membre sunt încântate de
acest nou statut care presupune o arie largă de posibilităţi de liberă circulaţie şi de acces
la piaţa muncii , acestea manifestă o anumită temere cu privire la exodul de „creiere” şi
de plecare a specialiştilor . Chiar şi pe fondul unor măsuri privind blocarea imigraţiei
luate de către statele cu tradiţie în UE, acestea se confruntă cu un val neaşteptat de
imigranţi. Pentru ţările recent aderate la UE , mai există în prezent câteva restricţii
privind libera circulaţie a lucrătorilor , restricţii privite ca măsuri de combatere a
migraţiei ilegale.
Cetăţenii Uniunii Europene au dreptul de a munci sau de a căuta un nou loc de muncă
într-un alt stat membru al UE . Acest drept la libera circulaţie a lucrătorilor face parte din
drepturile cetăţenilor comunitari . Totodată aceştia au dreptul de a călători şi de a se stabili
oriunde în Uniune. „Piaţa unică este una dintre valorile de bază ale Europei . Pentru cetăţeni
înseamnă dreptul de a trăi şi munci în orice altă ţară din UE şi de a accesa o gamă largă de
produse şi servicii de calitate la preţuri mici” 19.
La baza libertăţii de circulaţie a persoanelor stă eliminarea oricărui tip de
discriminare ( bazată pe condiţiile de intrare , şedere, deplasare , muncă, angajare sau plata
muncii prestate ) între cetăţenii unui stat membru şi cetăţenii celorlalte state membre ce locuiesc
sau muncesc pe teritoriul acestui stat.
Secţiunea I
5
Cristian Bocancea - Migraţie , aculturaţie şi valori politice , Revista „Sfera politicii „ , nr. 166/2011, pag. 4
6
Cristina Elena Bobu -Politica UE în domeniul migraţiei -mai multe faţete ale aceluiaşi fenomen , Revista „ Sfera
politicii” , nr. 137 , (www.sferapoliticii.ro)
perfecţionare vocaţională şi reconversie, inclusiv experienţa practică de lucru , angajare şi
conditii de lucru, inclusiv demiteri şi remunerare , activarea ca membru şi implicarea într-o
organizaţie de muncitori sau angajatori, sau în orice organizaţie ai cărei membri au o anumită
profesie, inclusiv beneficiile oferite de asemenea organizaţii , protecţie socială, inclusiv
securitate socială şi asistenţa sanitară , avantaje sociale , educaţie, acces la bunuri şi servicii
care sunt disponibile publicului, inclusiv locuire.7
Pornind de la premisa unei noi abordări a fenomenului migraţiei , liderii Uniunii
Europene au stabilit în timpul întâlnirii Consiliului European de la Tampere ( Finlanda ) , din
octombrie 1999 , elementele pentru o politică migratorie comună a UE .Abordarea agreată la
Tampere a fost confirmată în 2004 odată cu adoptarea Programului Haga , care stabileşte
obiectivele de întărire a libertăţii , securităţii şi justiţiei în UE pentru perioada 2005-2010.
Cooperarea europeană trebuie să se bazeze pe politici de integrare a
resortisanţilor ţărilor terţe cu şedere legală. Minorii neînsoţiţi care sosesc în statele membre din
ţări terţe reprezintă un grup deosebit de vulnerabil care necesită o atenţie deosebită şi răspunsuri
adaptate la fiecare caz în parte , în special în cazul minorilor aflaţi în pericol. Aceştia pot cădea
victime ale traficanţilor de persoane, ale grupărilor infracţionale şi nu numai. Acest lucru
reprezintă o problemă delicată şi destul de dificilă pentru statele membre care generează
preocupări comune.
Se poate spune că migraţia este o zonă de dezbatere politică şi de politici publice
efervescentă în ultimele două decenii, ce ne poate oferi, dacă privim în profunzime fenomenul, o
exemplificare a modului în care funcţionează democraţiile liberale, gradul lor de adaptabilitate şi
deschidere faţă de schimbare. La nivel naţional, reacţiile politice faţă de imigranţi reflectă ideile
de naţiune, toleranţă. Pe măsură ce subiectul privind imigraţia, azilul, cetăţenia, a avansat în sfera
preocupărilor politice ale UE în anii ’90, UE a încercat să găsească instrumentele necesare
pentru conturarea unei politici comune în privinţa migraţiei, care nu de puţine ori s-a lovit de
provocarea pe care acest fenomen a adus-o conceptului de suveranitate a statului naţiune.8
Ţara noastră a adoptat Strategia naţională privind imigratia pe o perioadă de 4 ani (
2011-2014 ) , aceasta reprezentând un pas important pe care aceasta îl face în cadrul eforturilor
de modernizare a procesului de gestionare a imigraţiei pe teritoriul naţional.
Una dintre priorităţile cooperării dintre statele membre ale Uniunii Europene o
reprezintă politica de azil , faţă de care acestea manifestă mult interes . Statele europene au o
lungă tradiţie în a primi pe cei persecutaţi din diverse motive în toate ţările de origine . Din
acest motiv şi din multe altele , este binecunoscut faptul că nucleul identităţii europene este
reprezentat de protecţia drepturilor fundamantale ale omului.
În decursul timpului Uniunea Europeană a adoptat o serie de acte normative
importante cu scopul de a armoniza sistemele diferite de azil ale statelor membre . Astfel, odată
cu adoptarea Tratatului de la Maastricht politica în domeniul azilului se bucură de o atenţie
deosebită din partea statelor membre în contextul cooperării în domeniul Justiţiei şi Afacerilor
Interne . Considerată iniţial „ domaine réservé” , legislaţia în domeniul azilului cade sub
auspiciile cooperării interguvernamentale , ceea ce permite fiecărui stat să deţină controlul
7
Art. 3 Directiva 2000/43/EC 10
8
Revista „Sfera politicii” articol „ Politica UE în domeniul migraţiei .Mai multe faţete ale aceleiaşi dileme” de Cristina
Elena Robu ,( www.sferapoliticii.ro)
asupra propriei legislaţii în domeniu. 9
Intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam la 01 mai 1999 a marcat o nouă etapă
în ceea ce priveşte azilul . Acesta priveşte stabilirea unui „spaţiu de libertate , securitate şi
justiţie” şi conferă instituţiilor Uniunii noi atribuţii pentru dezvoltarea legislaţiei privind
aspectele referitoare azil.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam , Consiliul European adoptă
două programe şi anume : Programul de la Tampere şi Programul de la Haga . Acestea definesc
sistemul european comun de azil , ca parte a zonei de securitate , libertate şi justiţie , pentru
construirea căruia sunt necesare două faze . Prima fază , corespunzătoare perioadei (1999-2005) ,
vizează armonizarea legislaţiei în interiorul Uniunii Europene iar cea de-a doua fază ,
corespunzătoare perioadei ( 2005-2010 ) urmăreşte instituirea unei proceduri comune de azil şi a
aceluiaşi statut pe tot cuprinsul Uniunii pentru toate persoanele care au nevoie de protecţie
internaţională.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam şi pe baza principiilor
elaborate de Consiliul European de la Tampere au demarat demersurile pentru crearea
unui sistem european comun de azil ( SECA ) . Acest sistem presupune că statele membre UE
vor asigura accesul solicitanţilor de azil , beneficiarilor de protecţie internaţională şi membrilor
familiilor acestora la o formă de protecţie şi la justiţie , la integrare socială şi la piaţa forţei de
muncă , cu respectarea principiului nediscriminării.
Un rol important în cadrul legislaţiei privind azilul la nivelul Uniunii Europene îl are
Regulamentul 343/2003 denumit şi Regulamentul Dublin II care integrează principiile
Convenţiei Dublin10 în contextul comunitar . Totodată acesta înlocuieşte această Convenţie .
Cooperarea practică în materie de azil urmăreşte creşterea convergenţei şi asigurarea
calităţii permanente a proceselor decizionale ale statelor membre în domeniul respectiv, în
contextul cadrului legislativ european. În ultimii ani au fost luate deja un număr considerabil de
măsuri de cooperare practică, în special adoptarea unei abordări comune în domeniul
informaţiilor privind ţara de origine şi stabilirea unui program de formare european comun în
materie de azil.11
Legislaţia germană , mai exact un act normativ intrat în vigoare în 30 iulie 2004 ,
prevede o serie de condiţii privind intrarea şi şederea cetăţenilor străini . Acest act normativ
reglementează două tipuri de şedere : permanentă şi temporară . Legislaţia germană prevede
reguli stricte în ceea ce priveşte refuzul intrării persoanelor pe teritoriul Germaniei .
13
Daniela Luminita Constantin , Valentina Vasile , Diana Preda , Luminita Nicolescu , IER, Studii de impact II ,
Fenomenul migrationist din perspectiva aderării României la UE , Studiul 5 , Bucuresti , 2004 , p 23 ; (www.ier.ro )
14
Daniela Luminita Constantin , Valentina Vasile , Diana Preda , Luminita Nicolescu , IER,Studii de impact II ,
Fenomenul migrationist din perspectiva aderării României la UE,Studiul 5 ,
Bucuresti , 2004 , p 24 ; ( www.ier.ro )
transpunerii actelor normative europene în materie de liberă circulaţie a persoanelor.Astfel,
conform legislaţiei spaniole , unui cetăţean străin i se poate refuza intrarea în ţară pentru faptul
că acesta nu deţine documentele necesare în acest sens sau dacă acestea nu corespund cerinţelor
de valabilitate prevăzute de legea spaniolă.
15
Ion Suceavă -Interpol la început de mileniu , Ed. Meronia, Bucureşti, 2007 , pag. 31
16
Ion Suceavă -Interpol la început de mileniu , Ed. Meronia, Bucureşti, 2007 , pag. 31
17
IER , Studii de impact III, România şi Republica Moldova -între politica europeană de
vecinătate şi perspectiva extinderii Uniunii europene , pag. 31 , (www.ier.ro )
Din punct de vedere juridic , migrarea poate fi o expresie practică a năzuinţei fireşti a
omului spre cunoaştere , comunicare şi confort , a cărei evoluţie a condus în epoca modernă la
consacrarea dreptului legitim intitulat „dreptul la liberă circulaţie” al persoanelor.18
Dificultăţile generate de criza mondială au stimulat creşterea criminalităţii
transfrontaliere . Este binecunoscut faptul că această criză este însoţită de o serie de fenomene
secundare. Unul dintre acestea este creşterea criminalităţii care presupune şi intensificarea şi
diversificarea criminalităţii transfrontaliere . Aceasta duce la creşterea numărului persoanelor
care intenţionează să treacă ilegal frontierele statelor şi , implicit , să desfăşoare anumite
activităţi ilegale pe teritoriul acestor state . În decursul timpului a fost studiată cauzalitatea
acestui fenomen .
S-a demonstrat că organizaţiile care se ocupă cu imigraţia clandestină acţionează
pe teritoriul mai multor state , din acestea făcând parte cetăţeni din mai multe ţări . Interesant
este că persoanele care fac parte din astfel de grupări nu sunt numai cetăţeni din statele membre
ale Uniunii Europene ci şi din Federaţia Rusă, Ucraina , Belarus , Republica Moldova , Turcia şi
Iugoslavia. Din aceste grupări fac parte însă şi persoane din ţările de origine ale migranţilor , în
special cei care au şedere legală în ţările de tranzit şi de destinaţie dar şi cetăţeni din ţările de
unde migranţii doresc să se stabilească ( şi care au dezvoltat filiere foarte greu de destructurat ).
18
Cristian Florin Popescu ,-Lume în mişcare . Aspecte juridice şi manageriale privind migraţia , Ed. Prouniversitariia ,
2006 , pag.39
propriul ordin comunitar. În acest sens ,în ciuda dificultăţilor cărora trebuie să le facă faţă,
dezvoltarea principiului libertăţii de circulaţie a persoanelor în înaintarea procesului de integrare
,pentru a depăşi cadrul acestor consideraţii iniţiale ,trebuie să aibă în vedere că în însăşi raţiunea
de a fi a acestui principiu rezidă legătura cu idea de cetăţenie .Această legătură a devenit
evidentă încă de la primele încercări de a intensifica dimensiunea politică pe care o conţine
procesul de integrare europeană, ceea ce permite receptarea sensului liberei circulaţii a
persoanelor ca unul dintre elementele definitorii ale unei asemenea cetăţenii.
CONCLUZII
Datorită faptului că dreptul comunitar european este aplicabil în mod direct şi imediat în
ordinea juridică internă a statelor membre , norma comunitară se întâlneşte , la acest nivel , în
mod firesc , cu norma naţională.19
Astfel , în practică se pot ivi situaţii în care se pune problema unui conflict între norma
comunitară şi cea naţională. Întrebările care se pun sunt următoarele : cum se va rezolva acest
conflict ? Ce normă juridică va avea întâietate ? Răspunsurile la aceste întrebări sunt foarte
simple .Unul dintre principiile de drept comunitar este acela al primordialităţii dreptului
comunitar în raport de norma naţională ceea ce presupune că , în eventualitatea unui conflict
între aceste norme, va avea întâietate norma de dreptcomunitar.
Libera circulaţie a persoanelor reprezintă un fenomen în continuă evoluţie şi
transformare,cu toate consecinţele pozitive şi negative care decurg din aceasta. Legislaţia
comunitară şi, implicit, cea naţională a statelor membre , trebuie să se adapteze rapid acestor
schimbări . Mai mult decât atât , criminalitatea transfrontalieră dobândeşte noi forme de
manifestare odată cu evoluţia tehnologiei şi cu descoperirea de către infractori a anumitor lacune
legislative . Confruntate cu această realitate , statele membre trebuie să fie în orice
moment pregătite să facă faţă acestor noi provocări. Dar nu trebuie să se neglijeze deloc
faptul că între statele membre trebuie să existe o bună colaborare şi că , numai astfel, se
poate preveni fenomenul infracţional transfrontalier dar se poate realiza şi un climat
favorabil unei libere circulaţii a persoanelor în spaţiul Uniunii Europene .
19
Augustin Fuerea, Manualul UE , Ed Universul Juridic , 2006,pag. 171