ECONOMIE EUROPEANA -GRILE

U1.Fundamente teoretice ale procesului de integrare europeană

1. Realizarea uniunii vamale presupune în relațiile comerciale cu țările terțe și:

a) instituirea unui tarif vamal intern comun;
b) elaborarea unei politici comerciale comune;
c) înlăturarea, în mod treptat și complet, a taxelor vamale;
d) înlăturarea, în mod treptat și complet, a restricțiilor cantitative și a altor bariere netarifare.

2. Pe lista obiectivelor Uniunii Europene a fost adăugată cel mai târziu:

a) promovarea unei dezvoltări echilibrate şi armonioase a activităţilor economice în ansamblul
Uniunii Europene;
b) promovarea coeziunii economice şi sociale;
c) creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii;
d) creşterea durabilă şi neinflaţionistă.

3. Piaţa comună, ca etapă a procesului de integrare economică, implică şi realizarea:

a) uniunii vamale;
b) uniunii economice;
c) uniunii politice;
d) niciuneia dintre etapele de mai sus.

4. Uniunea Europeană a urmărit încă de la înfiinţarea sa:

a) promovarea coeziunii economice şi sociale;
b) creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii;
c) dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a activităţilor economice în ansamblul Uniunii Europene;
d) promovarea solidarităţii între generații.

U2.Apariția și evoluția procesului de integrare europeană

 5. Care dintre ţările de mai jos este membru fondator al CECO:
a) Belgia;
b) Germania;
c) Luxemburg;
d) toate țările de mai sus.

6. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene a Energiei Atomice a vizat:

a) crearea unei pieţe comune;
b) formarea şi dezvoltarea industriilor nucleare europene, astfel încât toate statele membre să poată
profita de pe urma dezvoltării energiei atomice și să garanteze securitatea aprovizionării;
c) realizarea unei zone de comerţ liber şi a uniunii vamale între statele membre;
d) coordonarea politicilor economice ale statelor membre.

7. Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene a vizat:

a) instituirea unui tarif vamal comun și a unei politici comerciale comune față de terți;
b) stabilirea unei politici prin care să se asigure ca în piaţa comună concurenţa să nu fie distorsionată;
c) instituirea unei Bănci Europene de Investiţii cu rolul de a sprijini dezvoltarea economică a
Comunităţii;
d) toate măsurile de mai sus.

8. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este falsă:

a) Tratatul CECO reprezintă punctul de pornire al procesului de integrare europeană;
b) Tratatul CEE a suferit, de la intrarea sa în vigoare şi până în prezent, diverse completări, adaptări
sau modificări;
c) Tratatul de la Paris a permis să se experimenteze formula unei integrări sectoriale;
d) niciuna dintre afirmaţiile de mai sus.

9. Printre statele membre ale Uniunii Europene de astăzi se numără și:

a) Norvegia;
b) Elveția;
c) Malta;
d) Liechtenstein
U3. UNIFICAREA INSTITUȚIONALĂ ÎN PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANĂ

10. Principiul echilibrului instituțional presupune:

a) capacitatea fiecărei instituții de a-și adopta propriul regulament intern de organizare;
b) obligația fiecărei instituții de a stabili proceduri care să permită asigurarea bunei desfășurări a
procesului decizional;
c) dreptul fiecărei instituții de a-și alege singură membrii;
d) obligația fiecărei instituții de a-și exercita competențele cu respectarea totală a competențelor
celorlaltor instituții.

11. Spre deosebire de regulament, decizia:

a) are o influenţă generală;
b) vizează, îndeosebi, aplicarea prevederilor tratatelor la situaţii particulare;
c) nu este obligatorie în toate elementele ei;
d) lasă statelor membre alegerea mijloacelor prin care vor fi puse în practică.

12. Principiul autonomiei instituțiilor presupune:

a) obligația fiecărei instituții de a-și exercita atribuțiile cu respectarea competențelor celorlaltor
instituții;
b) capacitatea fiecărei instituții de a-și adopta propriul regulament intern de organizare;
c) obligația fiecărei instituții de a stabili proceduri care să permită asigurarea bunei desfășurări a
procesului decizional;
d) dreptul fiecărei instituții de a-și alege singură membrii.

13. În cadrul procedurii de codecizie, Parlamentul European:

a) este asociat direct la procesul de adoptare a deciziilor de către Comisie;
b) are rol de co-legislator;
c) este consultat obligatoriu de Consiliu;
d) nu are niciun rol.

U4.STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ A UNIUNII EUROPENE

 14. Prin „Convenţia relativă la unele instituţii comune Comunităţilor Europene” (1957) a
devenit instituţie comună pentru cele trei Comunităţi Europene şi:
a) Parlamentul European;
b) Comitetul Regiunilor;
c) Comisia Europeană;
d) Consiliul European.

15. Printre atribuţiile Parlamentului European nu se numără:

a) examinarea diferitelor documente şi discutarea, în şedinţă publică, a raportului anual pe care îl
prezintă Comisia Europeană;
b) puterea de a constrânge Comisia, prin votarea unei moţiuni de cenzură, de a demisiona, în anumite
condiţii stabilite;
c) alegerea, pe durata legislaturii sale, a Avocatului poporului;
d) niciuna dintre atribuțiile de mai sus.

16. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată. Consiliul European:
a) este locul unor schimburi de păreri libere între statele membre în probleme politice şi activităţi cum
sunt mediul, cultura, promovarea principiilor democraţiei, respectarea drepturilor omului etc.;
b) dispoziţiile adoptate de acesta reprezintă acorduri politice;
c) reprezintă o instituţie prevăzută de tratatele iniţiale de înfiinţare ale Comunităţilor Europene;
d) devine instituţie comună pentru Comunităţile Europene prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles.

17. Comitetele consultative ale instituțiilor comunitare:

a) au un mandat de doi ani și jumătate;
b) adoptă decizii numai la cererea instituțiilor comunitare;
c) au apărut mai târziu, ca o necesitate pentru realizarea diferitelor proiecte legislative;
d) emit recomandări din proprie inițiativă sau la cererea instituțiilor comunitare.

18. Care dintre următoarele instituţii nu a fost prevăzută de Tratatele de la Paris şi Roma:
a) Comisia Europeană;
b) Consiliul de Miniştri;
c) Consiliul European;
d) Curtea de Justiţie.
 19. Prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles (1965) a devenit instituţie comună celor trei
Comunităţi Europene şi:
a) Adunarea Parlamentară;
b) Comisia Europeană;
c) Comitetul Economic şi Social;
d) Curtea de Justiţie.

20. Spre deosebire de Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene:

a) se întruneşte mai des;
b) este compus din şefii de stat şi de guvern ai statelor membre;
c) stabileşte orientările generale ale construcţiei europene;
d) nu exercită atribuții legislative.

21. Membrii Comisiei Europene:

a) se reunesc la Luxemburg;
b) sunt aleși dintre resortisanții statelor membre în conformitate cu un sistem de rotație strict egal între
statele membre;
c) au un mandat diferit de cel al europarlamentarilor;
d) trebuie să reprezinte interesele statelor membre

U5.PIAȚA UNICĂ INTERNĂ – DRUMUL SPRE UNIUNEA ECONOMICĂ ÎN PROCESUL DE

INTEGRARE EUROPEANĂ

22. Actul Unic European:

a) a identificat trei categorii de bariere ce trebuiau eliminate în vederea definitivării pieţei unice;
b) a înlocuit unanimitatea cu votul majorităţii calificate pentru marea parte a problemelor analizate în
Consiliul de Miniştri referitoare la piaţa unică;
c) a fixat un calendar precis privind examinarea şi adoptarea măsurilor legislative necesare realizării
pieţei unice;
d) a pus accent pe recunoaşterea mutuală şi mai puţin pe armonizarea legislaţiilor naţionale în
definitivarea pieţei unice.

23. Printre deficiențele pieței unice interne se numără și faptul că:

a) în anumite sectoare nu se poate vorbi încă de existența unei piețe europene pe deplin integrate;
b) lipsesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale;
c) potențialul pieței unice a Uniunii Europene nu este exploatat în întregime;
d) toate deficiențele de mai sus.

24. Carta Albă privind definitivarea pieţei unice interne:

a) a pus accent pe dezvoltarea politicilor comune şi armonizarea celorlaltor politici economice ale
ţărilor membre;
b) a înlocuit unanimitatea cu votul majorităţii calificate pentru marea parte a problemelor analizate în
Consiliul de Miniștri referitoare la piaţa internă;
c) a pus accent pe recunoaşterea mutuală şi mai puţin pe armonizarea legislațiilor naționale;
d) a introdus conceptul de piaţă internă într-un tratat comunitar.

25. Spre deosebire de Carta Albă privind definitivarea pieței unice interne, Actul Unic
European:
a) a fixat un calendar precis privind examinarea și adoptarea măsurilor legislative necesare realizării
pieței unice;
b) a pus accent pe dezvoltarea politicilor comune și armonizarea celorlaltor politici economice ale
țărilor membre;
c) a identificat trei categorii de bariere ce trebuiau eliminate în vederea definitivării pieței unice;
d) a înlocuit votul majorității calificate cu unanimitatea pentru marea parte a problemelor analizate în
Consiliul de Miniștri referitoare la piața unică.

U6.ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE PIEȚEI UNICE INTERNE

26. Eliminarea frontierelor fizice ce afectau libera circulație a măfurilor în cadrul pieței
unice a presupus:
a) eliminarea completă a formalităţilor vamale şi a controalelor la frontierele intracomunitare pentru
orice marfă, cu excepţia drogurilor şi a armelor de foc;
b) eliminarea completă a formalităţilor vamale şi a controalelor la frontierele extracomunitare pentru
orice marfă, cu excepţia drogurilor şi a armelor de foc;
c) eliminarea completă a formalităţilor vamale şi a controalelor la frontierele intracomunitare pentru
orice marfă;
d) simplificarea controalelor administrative făcute la punctele de frontieră extracomunitare.
 27. Unul dintre principalele drepturi ce le revin studenţilor atunci când circulă în Uniunea
Europeană îl reprezintă şi:
a) garantarea unor venituri salariale suficiente şi a asistenţei medicale la locul de muncă;
b) dreptul la informare, consultare şi participare la locul de muncă;
c) egalitatea de tratament faţă de cetăţenii statului de primire;
d) dreptul la protecţia sănătăţii şi securităţii muncii.

28. Liberalizarea serviciilor financiare:

a) s-a desfăşurat independent de liberalizarea circulaţiei capitalurilor;
b) s-a bazat pe supravegherea activităţii de către statul gazdă;
c) a presupus eliminarea restricţiilor referitoare la libertatea de stabilire a societăţilor financiare în
orice stat membru;
d) nu poate fi împiedicată prin niciun fel de prevederi.

29. Libera circulaţie a capitalurilor în cadrul pieţei unice presupune:

a) eliminarea oricărei restricţii din calea circulaţiei capitalurilor aparţinând rezidenţilor din ţările
membre;
b) menţinerea discriminărilor de tratament în funcţie de localizarea plasamentului de capital;
c) libertatea de stabilire a posesorilor de capitaluri dintr-un stat membru oriunde în spaţiul comunitar;
d) aplicarea de către statele membre a unor măsuri de salvgardare pentru o perioadă de minim 6 luni.

30. Eliminarea barierelor fiscale pentru liberalizarea circulaţiei mărfurilor în cadrul pieţei
unice a presupus:
a) limitarea listei produselor cărora li se aplică TVA normal;
b) limitarea numărului de taxe pe valoare adăugată la două în fiecare ţară membră;
c) facturarea TVA la cumpărător;
d) toate măsurile de mai sus.

31. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii este falsă:

a) pentru a-şi desfăşura activitatea într-un stat membru, persoanele care lucrează pe cont propriu
trebuie să posede diplome eliberate de statul membru unde urmează să-şi presteze activitatea;
b) pensionarii statelor membre au dreptul la plata pensiei doar în statul în care au muncit pentru
obţinerea acesteia;
c) orice lucrător al unui stat membru are dreptul să aspire la un loc de muncă salariat pe teritoriul altui
stat membru doar dacă nu există pe piaţa muncii din ţara respectivă un lucrător apt pentru ocuparea
locului vacant;
d) toate afirmaţiile de mai sus.

32. Precizați care dintre următoarele afirmații este adevărată. Libera circulație a serviciilor
în cadrul pieței unice interne vizează:
a) acele prestaţii furnizate în mod obișnuit contra unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt
guvernate de dispozițiile referitoare la libera circulaţie a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor;
b) dreptul de stabilire al resortisanţilor unui stat comunitar pe teritoriul altui stat membru în scopul
prestării unui serviciu;
c) libertatea furnizorului de a-și desfășura temporar activitatea în statul membru în care prestează
serviciul;
d) toate afirmațiile de mai sus.

33. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la liberalizarea circulaţiei

capitalurilor este adevărată:
a) implică dreptul de stabilire al posesorilor de capitaluri dintr-un stat membru oriunde în cadrul pieței
unice;
b) are la bază principiul nediscriminării după origine şi destinaţia fondurilor;
c) presupune coordonarea legislaţiilor din ţările membre privind capitalul minim necesar pentru
autorizarea funcţionării unei instituţii de credit;
d) niciuna dintre afirmaţiile de mai sus.

U7.UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ – ETAPĂ SUPERIOARĂ A PROCESULUI DE

INTEGRARE EUROPEANĂ

34. Criteriile de convergență nominală ce trebuie îndeplinite de statele membre care doresc
să adere la zona euro stabilesc:
a) rată scăzută a inflației, care să nu depășească cu mai mult de 2% cele mai bune performanțe ale
statelor membre participante;
b) dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depășească cu mai mult de 1,5%
dobânzile din cele mai performante state membre participante;
c) un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB;
d) o datorie publică cumulată care să depăşească 60% din PIB.

35. Spre deosebire de politica monetară, politica economică comună presupune:

a) transferarea de către statele membre a puterii de decizie de la nivel naţional la nivel comunitar;
b) menţinerea responsabilității statelor membre asupra politicii economice naționale;
c) stabilitatea preţurilor în cadrul pieței unice interne;
d) este una dintre politicile comune prevăzute de Tratatul CEE.

36. Raportul Werner a propus:

a) liberalizarea fluxurilor de mărfuri şi servicii și crearea pieţei comune în domeniul factorilor de
producţie;
b) elimininarea marjelor de fluctuație ale cursurilor monedelor europene și instituirea unei parități
fixe;
c) realizarea, în trei etape, a uniunii economice și monetare;
d) adoptarea unei politici monetare unice pentru toate statele membre ale CEE.

37. Moneda unică euro a fost adoptată și de:

a) Marea Britanie;
b) Elveția;
c) Slovenia;
d) România.

U8.POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ

38. Politica comercială a Uniunii Europene:

a) este o politică comună, fiind de competenţa exclusivă a autorităţilor comunitare;
b) este o politică coordonată, având la bază consultările dintre statele membre în cadrul instituţiilor
comunitare;
c) nu a fost prevăzută iniţial de Tratatul CEE;
d) sfera sa de acoperire nu cuprinde şi aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală.

39. Acţiunea comunitară pentru a contracara consecinţele negative determinate de

liberalizarea importurilor se realizează prin:
a) proceduri de informare și consultare;
b) măsuri de supraveghere;
c) măsuri de salvgardare;
d) toate acțiunile de mai sus.
 40. Regimul Uniunii Europene aplicabil exporturilor către ţări terţe cuprinde şi acțiuni cu
privire la:
a) apărarea împotriva practicilor comerciale neloiale;
b) contracararea consecinţelor negative determinate de liberalizarea importurilor;
c) introducerea de restricţii cantitative din motive de politică, securitate şi moralitate publică;
d) armonizarea ajutoarelor publice acordate pentru finanţarea şi promovarea importurilor.

41. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) bazele relaţiilor comerciale ale Uniunii Europene cu ţările din Europa Centrală şi de Est au fost
stabilite în acordurile de asociere semnate cu acestea, ale căror obiective s-au extins, însă, dincolo de
cele comerciale;
b) Acordul-cadru cu privire la relaţiile comerciale dintre Uniunea Europeană şi MERCOSUR prevede
liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale de mărfuri între cele două grupări regionale;
c) cooperarea în domeniul comercial dintre Uniunea Europeană şi SUA urmăreşte eliminarea taxelor
vamale la importurile de produse agricole originare din cele două părți;
d) Parteneriatul Uniunii Europene cu ţările mediteraneene are la bază doar dialogul politic şi
cooperarea financiară.

42. Stabiliți care dintre următoarele afirmații este falsă:

a) politica comercială a Uniunii Europene este o politică comună;
b) măsurile de salvgardare urmăresc să contracareze efectele negative ce ar putea apare cu predilecție
în urma liberalizării exporturilor;
c) statele membre sunt autorizate să introducă restricții cantitative sau să interzică anumite exporturi
din motive de politică, securitate și moralitate public;
d) niciuna dintre afirmațiile de mai sus.

43. Regimul Uniunii Europene aplicabil importurilor din ţări terţe cuprinde şi reguli cu
privire la:
a) importul bunurilor ce ţin de patrimoniul artistic și cultural;
b) stabilirea originii mărfurilor importate;
c) asigurarea şi garantarea creditelor de import;
d) aplicarea unor măsuri antidumping provizorii până urmează a se face dovada existenţei
dumpingului.
 44. Acordurile de asociere încheiate de Uniunea Europeană cu ţările din Europa Centrală şi
de Est au conţinut prevederi referitoare şi la:
a) eliminarea barierelor tarifare şi netarifare din calea schimburilor comerciale reciproce;
b) sprijinirea efortului acestor ţări de tranziție la o economie de piaţă şi de consolidare a democraţiei;
c) crearea unor instituţii adecvate pentru a realiza efectiv demersul de asociere al acestor ţări la
Uniunea Europeană;
d) toate aspectele de mai sus.

U9.POLITICA COMUNITARĂ PRIVIND CONCURENȚA

45. Politica concurenţială a Uniunii Europene:

a) se aplică și companiilor din țări terțe care operează în Uniunea Europeană;
b) se aplică și companiilor de stat, fără excepție;
c) trebuie să garanteze unitatea piețelor naționale ale statelor membre;
d) interzice practicile comerciale restrictive care au drept efect împiedicarea, restrângerea sau
distorsionarea concurenței.

46. Tratatul CEE interzice încheierea de acorduri între întreprinderi care presupun:
a) fixarea în mod indirect a preţurilor de vânzare, fără a oferi însă părţilor posibilitatea de a elimina
concurenţa pe o parte semnificativă a pieţei la care se referă;
b) fixarea în mod direct a unor preţuri de vânzare mai reduse, avantajoase pentru consumatori;
c) aplicarea unor condiţii inegale tranzacţiilor echivalente cu alţi parteneri comerciali;
d) participarea numai a unor întreprinderi dintr-un singur stat membru şi care nu privesc nici
importurile şi nici exporturile dintre statele membre.

47. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) regulile comunitare privind concurenţa interzic acordurile încheiate între întreprinderi prin care se
fixează în mod direct preţuri de vânzare mai reduse pentru consumatori;
b) practicile concertate implică încheierea unui acord prin care se stabilesc condiţii de concurenţă
necorespunzătoare funcţionării normale a pieţei libere;
c) acordurile restrictive care nu oferă întreprinderilor participante posibilitatea de a elimina
concurenţa pe o parte semnificativă a pieţei la care se referă sunt exceptate de regulile comunitare
privind concurenţa;
d) pentru a determina dacă un acord, o decizie sau o practică concertată are ca obiect sau efect
afectarea liberei concurenţe trebuie ca efectele concrete să se fi manifestat deja.
 48. Stabiliţi care dintre următoarele situaţii constituie un abuz de poziţie dominantă interzis
de regulile comunitare privind concurenţa:
a) practicarea unor preţuri inferioare costurilor de producţie în scopul înlăturării concurenţei;
b) practicarea unor preţuri excesive, urmare a unor costuri de producţie foarte mari;
c) practicarea unor preţuri reduse, urmare a unor costuri de producţie foarte mici;
d) niciuna dintre situaţiile de mai sus.

49. Stabiliți care dintre următoarele afirmații este falsă:

a) prestarea serviciilor publice este exercitată numai în baza unei autorizații ce poate fi acordată mai
multor agenți economici sau unuia singur;
b) serviciile publice sunt activități economice de interes general prestate de întreprinderi publice;
c) atunci când statele membre acordă drepturi speciale sau exclusive privind prestarea unui anumit
serviciu public, Comisia Europeană verifică dacă acestea se conformează cu regulile comunitare
privind concurența;
d) toate afirmațiile de mai sus.

50. Din categoria ajutoarelor de stat considerate compatibile cu piața comună fac parte și
cele care:
a) favorizează dezvoltarea economică a regiunilor care se confruntă cu un grad de ocupare a forței de
muncă extrem de ridicat;
b) promovează cultura și conservarea patrimoniului, deși modifică în mod nefavorabil condițiile
schimburilor comerciale și concurența în Uniune într-o măsură ce contravine interesului comun;
c) remediază grave perturbări ale economiei unui stat membru;
d) favorizează dezvoltarea economică a regiunilor cu un nivel de trai normal.

U10.Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană

51. În domeniul protecției consumatorului, principiul precauției implică:

a) obligaţia comerciantului de a fi precaut și de a furniza informaţii considerate relevante pentru
consumator, înaintea derulării tranzacţiilor comerciale în care dorește să se implice;
b) obligația consumatorului de a fi precaut și de a se informa cu privire la tranzacțiile comerciale în
care dorește să se implice;
c) adoptarea unor măsuri urgente în faţa unui pericol potenţial asupra sănătăţii umane, atunci când
rezultatele ştiinţifice disponibile nu permit o determinare a riscurilor implicate cu o certitudine
suficientă;
d) dreptul consumatorului de a fi precaut și de a se gândi într-o perioadă specificată de timp asupra
tranzacției pe care dorește să o încheie.
 52. Protejarea consumatorilor europeni implicați în tranzacții financiare vizează:
a) dreptul consumatorului de retragere dintr-un contract de credit pentru consum fără a oferi niciun fel
de explicaţie, în interiorul unei perioade de 14 zile de la încheierea contractului;
b) obligația creditorului de a nu solicita niciun fel de compensație pentru returnarea anticipată a
creditului de către consumator;
c) dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul privind comercializarea la distanţă a
serviciilor financiare de consum, într-un anumit termen, dar numai dintr-un motiv întemeiat;
d) obligația consumatorului de a se informa cu privire la elementele principale ale creditului pe care
dorește să-l contracteze.

53. În domeniul protecției consumatorului, principiul informării implică:

a) obligaţia comerciantului de a formula în scris toate informaţiile considerate relevante pentru
consumator;
b) obligaţia comerciantului de a furniza informaţii considerate relevante pentru consumator fie înainte,
fie în timpul derulării tranzacţiilor comerciale;
c) obligația comerciantului de a se informa cu privire la tranzacțiile comerciale în care dorește să se
implice înaintea derulării acestora;
d) obligația consumatorului de a se informa cu privire la tranzacțiile comerciale în care dorește să se
implice fie înainte, fie în timpul derulării acestora.

54. În cazul vânzărilor la distanță de produse/servicii, consumatorului european trebuie să i

se asigure următoarele drepturi:
a) dreptul de anulare a contractului privind vânzarea produselor/serviciilor în decursul unei perioade
de minim 7 zile lucrătoare de la încheierea contractului, fără un motiv anume şi fără penalităţi;
b) dreptul de anulare a contractului privind vânzarea produselor/serviciilor în decursul unei perioade
de minim 14 zile de la încheierea contractului, fără un motiv anume şi fără penalităţi, cu excepția
costului de returnare a produselor;
c) dreptul la o informare corectă şi completă în legătură cu orice aspect care-l interesează, înainte de
încheierea contractului de vânzare a produselor/serviciilor;
d) niciunul din drepturile de mai sus.

U11.Politica regională a Uniunii Europene

55. Coeziunea economică și socială:

a) devine unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene prin Tratatul de la Amsterdam;
b) a fost introdusă pentru prima oară, într-o formă explicită, în Tratatul CEE prin Actul Unic
European;
c) este subordonată sferei de cuprindere a conceptului de politică regională;
d) a fost completată, prin Tratatul de la Maastricht, de conceptul de coeziune teritorială.

56. Printre obiectivele politicii regionale a Uniunii Europene se numără și:

a) încurajarea cooperării la toate nivelurile;
b) sporirea atractivităţii şi competitivităţii regionale;
c) stimularea creșterii și ocupării forței de muncă în regiunile mai puţin dezvoltate din Uniunea
Europeană;
d) toate obiectivele de mai sus.

57. Din categoria instrumentelor financiare structurale ale politicii regionale comunitare fac
parte şi:
a) FEDR și FSE;
b) PHARE, ISPA şi SAPARD;
c) FEOGA şi IFOP;
d) FC și FEOGA.

58. Politica regională comunitară:

a) este o politică coordonată, având la bază consultările dintre statele membre în cadrul instituţiilor
comunitare;
b) a fost prevăzută, încă de la început, în mod distinct, de Tratatul de la Roma;
c) înlocuiește politice regionale naționale ale statelor membre;
d) principalul instrument financiar cu care operează este Fondul de Coeziune.

59. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii este falsă:

a) toate statele membre ale Uniunii Europene au o politică regională;
b) scopul politicii regionale comunitare îl reprezintă reducerea inegalităţilor regionale existente şi
prevenirea dezechilibrelor regionale la nivel comunitar;
c) politica regională comunitară înlocuieşte politicile regionale naţionale ale statelor membre;
d) unul dintre instrumentele de început pe care se baza politica regională comunitară a fost și Fondul
Social European.
U12.Politica socială în Uniunea Europeană

60. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la politica socială a Uniunii
Europene este adevărată:
a) obiectivele sale sunt complet diferite de cele ale politicii regionale;
b) a fost vag prevăzută în Tratatul CEE;
c) principalul instrument financiar cu care operează este Fondul de Coeziune economică şi socială;
d) este o politică comună, fiind de competenţa exclusivă a instituţiilor comunitare.

61. Obiectivul Fondului Social European vizează:

a) sprijinirea ţărilor candidate să implementeze în legislaţia naţională acquis-ul comunitar în domeniul
politicii sociale;
b) dezvoltarea economică şi socială echilibrată în cadrul Uniunii Europene, prin susţinerea politicilor
naţionale de promovare a deplinei ocupări a forţei de muncă, reducerea excluderii sociale şi a
disparităţilor regionale privind angajarea;
c) implementarea Strategiei „Europa 2020” în domeniile ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și
incluziunii, prin focalizarea pe proiecte inovatoare cu o dimensiune europeană;
d) corectarea principalelor dezechilibre regionale în Uniunea Europeană, printr-o participare la
dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă.

62. Tratatul de la Amsterdam constituie un moment decisiv în domeniul politicii europene

privind angajarea forţei de muncă deoarece:
a) introduce la nivel comunitar mecanisme speciale de coordonare în domeniu;
b) modifică principiul de bază potrivit căruia statelor membre le revine responsabilitatea în ceea ce
priveşte această politică;
c) introduce votul cu majoritate simplă în adoptarea de către Consiliul Uniunii a unor măsuri
stimulatoare în domeniu;
d) din toate motivele de mai sus.

63. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la politica socială a Uniunii
Europene este falsă:
a) obiectivele sale sunt foarte apropiate de cele ale politicii regionale;
b) scopul său definit prin Tratatul CEE era de a promova condiţii de muncă mai bune şi un standard
de viaţă mai ridicat pentru lucrători, astfel încât să devină posibilă armonizarea lor în timp;
c) principalul instrument financiar cu care operează este Fondul Social European;
d) niciuna dintre afirmaţiile de mai sus.
 64. Principalele mijloace folosite pentru realizarea politicii sociale comunitare au fost:
a) funcţionarea pieţei comune;
b) coordonarea politicilor economice şi a altor competenţe în domeniu ale statelor membre de către
Consiliul de Miniștri;
c) armonizarea legislaţiei în domeniul politicii sociale;
d) toate mijloacele de mai sus.

U13.Politica comunitară în domeniul mediului

65. Tratatul de la Amsterdam marchează un important pas înainte în domeniul politicii

comunitare privind mediul deoarece:
a) înlocuieşte procedura de coperare cu procedura codeciziei în adoptarea deciziilor la nivel comunitar
privind politica de mediu;
b) introduce principiul dezvoltării durabile;
c) extinde mecanismul referitor la armonizarea prevederilor legale în domeniul mediului;
d) din toate motívele de mai sus.

66. Printre principiile politicii comunitare în domeniul mediului se numără şi:

a) conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător;
b) remedierea, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului;
c) utilizarea prudentă și raţională a resurselor naturale;
d) atragerea răspunderii pentru daunele provocate mediului în sarcina celui care poluează, plata
despăgubirilor aferente revenind societății în ansamblul ei.

67. Sprijinul financiar acordat din Fondul de Coeziune vizează:

a) integrarea politicii de mediu în celelalte politici comunitare, cu respectarea principiului dezvoltării
durabile;
b) crearea capacităţilor şi structurilor administrative necesare dezvoltării politicii de mediu în statele
în curs de aderare la Uniunea Europeană;
c) promovarea proiectelor din domeniile protecţiei mediului şi dezvoltării reţelelor de transport
transeuropene;
d) dezvoltarea şi revizuirea politicii şi legislaţiei comunitare în domeniul mediului.

68. Politica comunitară în domeniul mediului:

a) nu a fost menționată de Tratatul CEE;
b) a fost prevăzută drept o competenţă a Comunităţii, pentru prima dată, de Tratatul de la Maastricht;
c) este o politică coordonată, având la bază consultările dintre statele membre în cadrul instituţiilor
comunitare;
d) este o politică comună, fiind de competenţa exclusivă a instituţiilor comunitare.

69. Precizați care dintre următoarele afirmații referitoare la politica în domeniul mediului
este falsă:
a) dreptul pieței comune de a avea o politică a mediului a fost cuprins în Tratatul CEE prin Actul Unic
European;
b) una dintre noutățile aduse de Tratatul de la Maastricht privind politica în domeniul mediului a fost
crearea Fondului de Coeziune ;
c) combaterea schimbărilor climatice a devenit, prin Tratatul de la Lisabona, alături de dezvoltarea
durabilă, piatra de temelie a politicii Uniunii Europene în domeniul mediului;
d) niciuna dintre afirmațiile de mai sus.

U14.Politica privind transporturile în Uniunea Europeană

70. Printre regulile de bază stabilite prin Tratatul CEE pentru politica în domeniul
transporturilor nu se numără şi:
a) impunerea unui nivel rezonabil pentru taxele percepute de către un transportator la trecerea
frontierei, independendent de tarifele de transport;
b) autorizarea ajutoarelor acordate de stat în situaţia în care acestea corespund rambursării anumitor
prestaţii inerente noţiunii de serviciu public;
c) autorizarea aplicării, de către statele membre, pentru transporturile din interiorul Comunităţii, a
unor tarife şi condiţii care implică orice element de sprijin sau de protecţie în interesul unor
întreprinderi sau industrii particulare;
d) niciuna dintre regulile de mai sus.

71. Printre principiile directoare ale politicii în domeniul transporturilor urmărite în

prezent de Uniunea Europeană se numără şi:
a) garantarea siguranţei persoanelor şi a mărfurilor în timpul transportului;
b) aplicarea unui tarif corect penru serviciile de transport;
c) asigurarea unui nivel ridicat de protecţie socială;
d) toate principiile de mai sus.
 72. Politica Uniunii Europene în domeniul transporturilor:
a) a fost reglementată ulterior, prin Tratatul de la Maastricht;
b) era concentrată, iniţial, asupra transportului maritim;
c) este o politică sectorială;
d) face parte din politicile coordonate stipulate de Tratatul CEE.

73. Piaţa comună în domeniul transporturilor se bazează pe:

a) simplificarea controalelor efectuate la frontierele intracomunitare asupra mărfurilor transportate;
b) deschiderea pieţelor naţionale în domeniu către concurenţa străină;
c) perceperea de taxe vamale diferite în funcţie de originea transportului;
d) dezvoltarea unor norme în domeniu care să ţină seama de specificul naţional.