Unitatea 1:

1) Potrivit art. 2 TUE, Uniunea se întemeiază pe următoarele valori:

a) respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept,
precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;
b) alegeri liberei și democratice, statul de drept, dreptul la educație, dreptul la un proces echitabil, respectarea drepturilor
omului.

2) Precizați care este temeiul juridic al obiectivelor UE:

a) art. 3 TUE;
b) art. 49 TUE.

3) Faptul că Uniunea instituie o Uniune economică și monetară a cărei monedă este Euro reprezintă:
a) un obiectiv al Uniunii Europene;
b) o valoare a Uniunii Europene.

Unitatea 2:
1) În temeiul principiului atribuirii:
a) Uniunea acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de
statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate;
b) orice competență care este atribuită Uniunii prin tratate aparține și statelor membre.

2) În temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine:
a) numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre;
b) în mod automat.

3) Instituțiile Uniunii aplică principiul subsidiarității:

a) potrivit Constituțiilor naționale ale statelor membre;
b) în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

4) În temeiul principiului proporționalității, acțiunea Uniunii, în conținut și formă:

a) nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.
b) este echivalentă acțiunii statelor membre.

5) În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre:

a) ajută instituțiile în accesul acestora la informații;
b) se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

Unitatea 3:
1) În cazul competențelor exclusive:
a) numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie;
b) statele membre pot oricând să legifereze în aceste domenii.

2) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

a) uniunea vamală;
b) politica agricolă comună.

3) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competență partajată cu statele membre într-un domeniu determinat:
a) Uniunea poate acționa numai în urma deciziei în unanimitate a Consiliului European;
b) Uniunea și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu.

4) Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre:
a) în cazul politicii comerciale comune.
b) în domeniul protecției și îmbunătățirii sănătății umane.

5) Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale, stabilite prin art.4
TFUE:
a) protecția consumatorului;
b) turismul.
 Unitatea 4:
1) În cazul procedurii legislative ordinare, Comisia își păstrează dreptul exclusiv de inițiativă legislativă, prin prezentarea
propunerilor legislative Consiliului și Parlamentului European:
a) adevărat;
b) fals.

2) Procedura legislativă ordinară se caracterizează prin:

a) 4 momente distincte;
b) 2 momente distincte.

3) Procedura legislativă specială, implică faptul că, în cazurile prevăzute de tratate, actele juridice ale Uniunii Europene pot fi
adoptate:
a) de către Parlamentul European, cu participarea Consiliului;
b) de către Comisie cu participarea Parlamentului European.

4) În procedura ordinară de adoptare a actelor juridice ale UE, sunt implicate trei instituții, și anume:
a) Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European;
b) Comisia Europeană Parlamentul European și Consiliul Europei;
c) Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul.

5) Comitetul de conciliere, care este convocat în cadrul procedurii ordinare, este format din:
a) reprezentanți ai Comisiei, Consiliului și Parlamentului European;
b) reprezentanți ai Comisiei și Consiliului;
c) reprezentanți ai Consiliului și Parlamentului European.

Unitatea 5:
1) Pe calea acțiunii în anulare Curtea de Justiție a Uniunii Europene controlează legalitatea actelor legislative:
a) cu forță juridică obligatorie;
b) indiferent de forța lor juridică.

2) Orice persoană fizică sau juridică poate formula, prin intermediul acțiunii în anulare, o acțiune împotriva actelor:
a) al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual;
b) normative care nu o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.

3) Controlul inacțiunii instituțiilor, organelor, agențiilor și oficiilor Uniunii Europene este realizat pe calea acțiunii în:
a) carență;
b) anulare.

Unitatea 6:
1) Începând cu septembrie 2016, competența în primă instanță în cauzele din domeniul funcției publice a Uniunii Europene au
fost transferate către Tribunal, pe baza unei solicitări de adoptare a unui act legislativ:
a) adevărat;
b) fals.

2) Tribunalul poate examina posibilitățile unei soluționări pe cale amiabilă a litigiului și poate încerca să faciliteze o asemenea
soluționare:
a) în etapa imediat ulterioară depunerii cererii de chemare în judecată;
b) în orice etapă a procedurii.

Unitatea 7:
1) În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor,
aceasta poate iniția procedura prin care se poate constata încălcarea obligațiilor de către un stat membru:
a) oricând consideră oportun;
b) numai după un aviz din partea Consiliului.

2) În cazul în care statul în cauză nu se conformează avizului Comisiei, în termenul stabilit de aceasta:
a) Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
b) Comisia este obligată să sesizeze, în aceste condiții, instanța.
3) Instituția care va aprecia, potrivit art. 260 TFUE, dacă statul membru în cauză a luat măsurile pe care le impune executarea
hotărârii Curții este:
a) Comisia;
b) Curtea de Justiție.

Unitatea 8:
1) Trimiterea preliminară reprezintă un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene, care este menit să confere
instanțelor statelor membre mijloacele de:
a) a asigura o interpretare și o aplicare uniforme a dreptului Uniunii;
b) a beneficia de o cale extraordinară de recurs.

2) În conformitate cu dispozițiile art. 267 TFUE, dispune de prerogativa de a adresa Curții o cerere de decizie preliminară
referitoare la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii în cazul în care apreciază că o astfel de decizie îi este necesară
pentru soluționarea litigiului cu care a fost sesizată:
a) orice instanță națională;
b) numai instanțele de ultim grad de jurisdicție.

3) Decizia prin care instanța unui stat membru adresează Curții una sau mai multe întrebări preliminare:
a) este redactată într-un format stabilit de Regulamentul de procedură al Curții de Justiție;
b) poate să îmbrace orice formă admisă de dreptul național în materia incidentelor procedurale.

Unitatea 9:
1) Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme:
a) stabilite prin tratate;
b) negociate anual în cadrul Consiliului European.

2) Politica comercială comună se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii:
a) adevărat;
b) fals.

Unitatea 10:
1) Definiția noțiunii de marfă în accepțiunea dreptului Uniunii Europene este:
a) stabilită prin tratat;
b) elaborată pe cale jurisprudențială, de către Curtea de Justiție a UE.

2) Jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg a definit taxele cu efect echivalent dreptului de vamă ca fiind toate acele
taxe care, oricare ar fi denumirea sau tehnica lor, se adresează specific și exclusiv produselor importate sau exportate,
influențând prețul lor în mod analog cu dreptul de vamă:
a) adevărat;
b) fals.

Unitatea 11:
1) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce
privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă:
a) adevărat;
b) fals.

2) Restricțiile de la libera circulație a lucrătorilor pot fi justificate pentru motive, cum ar fi:
a) respectarea drepturilor omului;
b) siguranță publică și sănătate publică.

3) Libertatea de stabilire presupune:

a) accesul la activități independente și exercitarea acestora, precum și constituirea și administrarea întreprinderilor și, în special,
a societăților;
b) angajarea în administrația publică.
 Unitatea 12:
1) În hotărârea pronunțată în cauza Luisi și Carbone21, Curtea face distincție între următoarele două noțiuni: „plăți curente”
și „circulația capitalurilor”:
a) adevărat;
b) fals.

2) Liberalizarea definitivă a circulației capitalurilor a intervenit odată cu:

a) Directiva din 24 iunie 1988;
b) Tratatul de la Maastricht.

Unitatea 13:
1) Ajutoarele de stat acordate anumitor întreprinderi sau produse, care conduc la denaturări ale concurenței:

a) sunt interzise, însă pot fi, în anumite cazuri, autorizate;

b) sunt, fără excepție, interzise.

Unitatea 14:
1) Acordurile dintre întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi, practicile concertate, care pot afecta comerțul dintre
statele membre și care au drept obiect ori efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenței în cadrul pieței comune sunt:
a) incompatibile cu piața comună;
b) compatibile cu piața comună în situațiile precizate de tratat.

Grile DUE 2022

1. La nivelul Uniunii europene, delimitarea competențelor este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competențe
este reglementată de principiile : subsidiarității și proporționalității;

2. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, unul dintre obiectivele Uniunii europene este institituirea unei piețe:
interne;

3. Libera circulație a persoanelor nu presupune absența oricărei discriminări, bazată pe cetățenia originară, între lucrătorii
statelor membre în ceea ce privește remunerarea: Fals;

4. Libera circulație a persoanelor este condiționata de împlinirea unor cerințe ce țin de: exercitarea unei activități profesionale
și stabilirea reședinței pe teritoriul statului gazdă;

5. Calitatea de lucrător include următoarele elemente: remunerarea, existența unui raport de subordonare și munca reală și
efectivă;

6. În cadrul regimului comun aplicabil importurilor, diferența dintre “prejudiciu grav” și “amenințarea cu prejudiciu grav” este
următoarea: în cazul “prejudiciului grav” este necesară o degradare generală considerabilă a situației producătorilor din
cadrul Uniunii, în timp ce în cazul “amenințării cu prejudiciu grav” este vorba despre iminența evidentă a producerii unui
prejudiciu grav;

7. În cadrul procedurii legislative ordinare, la finalul celei de-a doua lecturi, în situația în care Consiliul nu este de acord cu
poziția Parlamentului European, președintele Consiliului de comun acord cu președintele Parlamentului European: convoaca
Comitetul de conciliere

8. Abținerea/refuzul unor instituții, organe, agenții și oficii ale Uniunii Europene face obiectul unei acțiuni în: carență;

9. În cadrul acțiunii preliminare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența: de a se pronunță, cu titlu preliminar cu
privire la interpretarea actelor adoptate de intitutiile, organele sau agențiile Uniunii;

10. Reprezintă taxe cu efect echivalent taxelor vamale: orice obligatie pecuniara, indifferent de marimea, destinatia si modul
sau de aplicare si care este impusa in mod unilateral asupra marfurilor care trec o frontiera.

11. Care sunt actele ce pot face obiectul acțiunii în interpretare? Tratatele UE, actele juridice ale UE, principiile generale de
drept, hotărârile CJUE, acordurile internaționale la care Uniunea este parte;
12. Varianta care nu reprezintă o modalitate de declanșare a procedurii de infringement este dată de: o plângere înaintată
Consiliului de către orice persoană fizică sau juridică;

13. Privitor la excepțiile de la libera circulație a mărfurilor: statele pot restricționa libera circulație a mărfurilor prin invocarea
protecției sănătății și a vieții animalelor sau conservarea plantelor;

14. În cadrul relațiilor comerciale externe ale Uniunii Europene, dumping-ul și subvențiile, reprezintă: practici comerciale
neloiale;

15. Operațiunile cu valori mobiliare și alte instrumente tranzacționate în mod obișnuit pe piață monetară fac parte din circulația:
capitalurilor;

16. Prin noțiunea de “resortisant” al unui stat se înțelege: persoana fizică sau juridică având cetățenia, respective
naționalitatea, acelui stat (dobândite) în conformitate cu legistatia internă a acestuia;

17. O hotărâre a Curții de Justiție de la Luxemburg pronunțată într-o acțiune în anulare poate antrena: nulitatea totală sau
parțială a actului;

18. La nivelul Uniunii Europene, abuzul de poziție dominantă și înțelegerile sunt guvernate de: regulile aplicabile
întreprinderilor;

19. În calitate de “gardian al tratatelor”, Comisia Europeană: verifică transpunerea și aplicarea corectă a dreptului Uniunii
Europene în ordinea juridică a statelor membre, putând introduce, în anumite condiții, în fața CJUE, o acțiune împotrivă unui
stat atunci când constată că acesta nu își îndeplinește obligațiile (în temeiul articolului 258 din TFUE)

20. Prestarea unui serviciu presupune îndeplinirea cumulative a următoarelor cerințe: existenta unei prestații remunerate;
prestația să fie oferită în mod independent, fară a avea relevanță sectorul economic în care intervine.