Sunteți pe pagina 1din 56

D

I SCIP L INAREA POZITiVĂ SAU CUM SĂ DISCIPL I NE Z I

FĂRĂ S Ă RĂNEŞTI

Toate dr e pturile rezervate . Rep r oducerea integrală sau pa rţi al ă a te x tului fă r ă acordul prealabil Î n scris al editurii este inte r zis ă .

Consultan ţ i ş ti i n ţ ifi ci:

Lecto r univ . drd . Gabriela Lemeni, psiholog drd . Domnica Petrovai

Editura ASCR (Asocia ţ i a de Ştiinţe Cognitive d i n România) Str . Gh . Bilaşcu nr . 3 7 , C l uj - Napoca Tel . : (+40)-264-590967 Fa x: (+40) - 264-595576 Email: ascr@ p sy cholog y . r o

Pentru c o men z i :

Tel . : (+40)- 264 - 590967 Email : ascr @ p s y ch o lo gy . ro

Adina Botiş

( '

""

DISCIPLINAREA POZITIVA

CUM SĂ DISCIPLINEZI FĂRĂ SĂ RĂNEŞTI

Mihaela Cretiu

,

Dana Mar i ca

David Opriş

Ramona Răducan

CI \ ' A CORP"Vl'U' OfGA-eTlC Cristi na Sârb PAr-AU

r -

_-.

~ li ' : i~ v.

- · -----1

C at a

: i { i l l ~ ) 7 3 ~

E

ditura A S CR

Cluj-Napoca

2004

I. CE PRESUPUNE DISCIPUNAREA

1 . 1 . Ce a Însemnat pâna acum disc i plinarea?

1 . 2 . C e presupune de fapt discipl in area ?

1 . 3 . Disciplinarea pozi t iva şi pedeapsa

II. SĂ VORBIM DESPRE COMPORTAMENTUL COPILULUI

1 1 . 1 . Care sunt nevoi l e care mo t ivea z a compor t ame n tul c op i lului ?

11 . 2 . Când ar trebui sa

Caracteristic i le de vârsta Mediul În care apare Diferenţele ind i viduale Standardele comportamentale ale famil i ei II.3 . Care este diferenţa dintre compo r tament şi etichetare

ne Î ngrijoreze comportamen t u l c opil u lu i?

I II. 2 . Metode care ne ajut a În disciplinare

A . Când copilul Învaţa un comportament

Aplicatii

B . Când dorim sa consolidam un comportament

1. RECOMPENSA

a) Tipuri de recompense

b) Recomandari pentru aplicarea recompensei

Aplicatii

2. CONTROLUL MEDIULUI

Aplicatii

C . Când copilul " nu vrea"

1 . METODA CONSECINŢELOR LOGICE ŞI NATURALE

a) Consecintele naturale

b) Consecinţele logice

Apli c atii

2 . CONTRACTUL COMPORTAMENT AL

Aplicatii

3 . EXTINCŢIA

Aplicatii

4 . EXCLUDEREA

Aplicatii

III. INGREDIENTELE UNEI BUNE DISCIPLINĂRI

III . 1 . Disciplinarea Începe cu o buna com u n i car e

IV. PAŞI ÎN APUCAREA DISCIPUNĂRII

A . Bariere În comunicarea cu cop i lul

B . C omun i careaÎnseamna mai mult decât a vorbi

V . APUCAŢII

Preşcolari

c olari mici Preadolescenţi şi adolescenţi

1

. Asculta r ea reflex i va la . C um ştie copilul ca ÎI ascultati?

 

l

b . Câteva recomandari p ri v i nd ~scul ta rea re f le x i v a

l

c . Comentar ii frecvente ale pa ri nţilor În l ega tu ra cu ascultarea reflexiva

l

d . Cum raspund copii i câ nd parin ţ ii f olo s e sc p ent ru prima d ata a s cult a rea refl e x i v a?

2

. C ons t ruirea ş i tra n smi t e r e a m esaju l u i

Apl ic a t ' i

54

54

56

57

57

57

63

64

66

66

67

67

68

69

72

73

74

76

77

78

80

89

90

97

101

r

( '

\

Ghidul

de

fată

se adresează părintilor,

educatorilor ,

persoane care Interact i onează

co'nsilierilor

şcolari

şi

altor

EI

cu copii i .

cuprinde

informatii

despre

modalitătile

eficiente

de modificare a comportamentului

copilului , din perspectiva disciplinării pozitive . De obicei, părintii sunt preocupati mai mult de

mai

putin de cultivarea comportamentului dorit. Ei

eliminarea comportamentului

nedorit

şi

vin la psiholog sau psihiatru atunci când copilul

de

adaptare sau are randament scăzut la şcoală.

Este oarecum de aşteptat doar În cazuri extreme

psihiatru ,

merge

nu ne gând i m că am

sau la

are deja probleme

comportamentale,

ca părintii

la psiholog

când totul

să vină

pentru

că atunci

bine, cel putin aparent,

putea beneficia de vreun ajutor, deoarece ni se

pare că ne descurcăm multumitor .

Suntem obişnuiti cu imaginea păr i ntelui care ,

cel putin În ocAhii copilului

putem

fiind o autoritate ,

său, nu are cum să greşească . Insă

admite, fără

rezerve ,

că nici un părinte

nu

poate să fie

perfect .

Da, ceea ce vrem să

spunem este

că părintele

poate Învăta tot

timpul câte ceva, pentru a le oferi copiilo r mai

mult din ceea ce au nevoie .

Disciplinarea

pozitivă

cuprinde

mai

mult

decât abordarea comportamente lor problematice .

Ea vizează

şi

Încurajarea, Învătarea unor comportamente şi atitudini

adaptati ve .

. Acesta este segmentul neglijat atunci când se vorbeşte despre creşterea

o

educatie bună copiilor , aceştia vor Învăta de la Început ce trebuie să facă

şi va fi nevoie de mai putine actiuni corective .

prin care puteti schimba

comportamentul copilului dumneavoastră . Probabil că y-nele metode de disc i plinare sunt cunoscute deja sau chiar le aplicati . In ghidul de fată ele sunt abordate În aşa fel Încât să aveti un răspuns la Întrebarea : "După atâtea Încercări, de ce nu se vede nic i o schimbare În comportamen t ul copilului meu?"

cop i ilor . Disciplinarea pozitivă cere mult

efo r t ,

Însă dacă oferim

Sugestiile oferite

se referă

la modalitătile

În pr i mul capitol v o m aborda disciplinarea aşa cum a fost ea v ăz ută Î n

trec ~ t şi , respectiv, . c um o ~de f inim În prezent .

. I n al doilea capitol " Sa vorbim despre comportamentul copiluluI . vom

."

de

f i ni comportamentul problematic şi vom stabili care sunt fac t orII ca r e

po

t <iuce la o interpretare eronată a acestuia .

In capitolul "Ingredientele

.

.

.

~

. "

unei bune dlSClpllnarl

 

vom aborda

aspecte legate de comunicarea eficientă şi def i citară cu cop i lul , modalităti de Îmbunătăt i re a comunicării, precum ŞI cele ma l frecvente

me t ode ' de disc i plinar~

comportamente noi, la consolidarea celor deja existente şi, respectiv , l a

atenuarea sau eliminarea celor nedorite .

a copilului .

Ele se referă

la Învă t area

unor

ori . e~tat spre

Î ntelegerea procesului de disciplinare pozitiva , adica a puner I I In aplicare

Capitolul

"Paşi

În

aplicarea

discipli~ri i " .

~ste

a metodelor abordate.

Aplicatiile

care

urmează În următorul .

ale copiilor ,

capitol

sunt 9ând i te

pe

categorii

probleme cu care se confruntă părintii În discp!inare.

de vârstă

În functie

de cele mOi frecvente

~ .

.'

. Sugestiile din ultimul capitol se adreseaza In mod sp~cl,?1parintelUi ş~

se referă

la modalitătile

prin care acesta

poate

sa IŞI folosea s ca

resursele

pe care le are - care sunt, desigur , limitate

- pentru a face

fată solicitării inerente, datorate atributi i lor de părinte .

I. CE

PRESUPUNE

DISCIPLINAREA?

Vi s-a Întâmplat

ca, acasă fiind,

copilul dumneavoastră să

golească toate şampoanele În chiuvetă? Sau să strige , minute Î n şir : "Vreaaaaau să meeeeeergem - acuuuuum!" ? Sau atunc i când Îi

cereti să facă ceva să vă Întoarcă spatele şi să cont i nue jocul lui

să fie liniştit,

gălăgios? Sau dimpotrivă,

un copil de vârsta lui? Sau ati dori să ştiţ i ce ar presupune Îmbunătătirea relatiei cu copilul dumneavoastră sau optimiza r ea

Însă prea liniştit

pentru

modalităt i lor

Dacă vă regăsiti În aceste situaţii

trăite

adresate dumneavoastră.

de raportare la problemele cu care se confruntă ?

sau există o asemănare cu cele

cu copilul, atunci paginile care vor urma vă sunt

În re l at i a

ar putea fi legată de

ce metodă să folosească, astfel Încât copilul să Î nceteze

Unii părint i tind

comportamentul nedorit sau să , , fie ascu l tător" .

să fie mai permisivi ignorând comportamentul sau folosind Încurajarea. Alt i i sunt mai directiv i , intervenind prin acordarea de pedepse, amenintarea cu pedeapsa , izolarea copilului sau moralizarea lui . În continuare vom vedea cum putem să şt i m ca r e este cea mai potrivită modalitate de disciplinare a copilului.

În

situatiile amintite, dilema părin t elu i

I. l . Ce a În semnat până acum dis c ip lin ar e a? va Încerca să facă pe plac celo r lalţi În detrimentul i nt ereselor proprii va putea dezvolta ulterior tu l burăr i emoţionale .

. Î~ trecut, educaţ i a se baza pe dominare , fr i ş i culpa b ili z are ,

Inducand copiluluI teama de a nu pierde

iubirea păr i nte l ui s au a nu m i te

În ceea ce priveşte conseci n ţele asupra părintelui , de multe o ri acesta se s i mte vinovat d u pă ce pedepseşte copilul, mai ales dacă l - a pedepsit prea aspru , "I a mânie" ; v a regreta ulterior că a folos i t o met odă care a avut efecte negative asupra copilului şi nu a f o st efi c ientă În s c himbarea comportamentului . De asemenea, relatia dintre părinte şi copil va avea de s uferit :

cop i lul va fi mai puţin comunicativ cu părintele , va căuta afecţiun e În altă parte, Î şi va pierde Încrederea În părinte , va ascunde u n e l e lucruri faţă de el etc. Apariţia imedia t ă a efectului pedepse i poate funcţiona c a o

recompensă pentru cel care o foloseşte (În cazul nostru părintele) şi, prin urmare , poate duce la utilizarea e i abuzivă. De exemp l u , dacă Î I pedepseşte pe copil punându-I la co l ţ pentru că se juca prea gălăg i os , păr i ntele obţine ca benef i ciu imediat Î ncetarea gă I ăgiei . r ă s ă- ş i dea seama , părintele nu mai caut ă alt e soluţi i la o situaţie nedorită, f iind tentat să o rezolve rapid p r i n pedepsirea celui care a produ s- o . Pedeapsa poate m o dela c o mp o rtame n tul celui pedepsi t. O seri e de studi i au evidenţiat , Î n mo d repetat , că acei copii care au fo st martorii sau ţinta unor pede p se excesive tind să recurgă ei Înş i şi la pedeps i rea oamen i lor din jurul l or. Uneori , exprimarea pedepse i poa t e

f i amânată până când

p rivi l e gii . Acestea erau mijloacele prin care copiii erau co n s t rân şi se supună . Dacă el e nu funcţionau , atunci u r ma pedeapsa , c ar e ducea l a s u p un er ea c opiilor din frica de a nu fi ped e psiţi mai aspr u .

Deseori disciplinarea a fost confundată cu pedeapsa . Pri n ped e apsă se Înţelege exercitarea unui control exterior , pr i n fortă , asupra copiilor cu scopul de a le modifica un c omportam~n t problemat i c. Putem include aici :

provocarea durer i i prin pălmuire , l ov i re suferinţa impusă prin reţinerea mâncăr i i , Închiderea Într - o camerăÎntunecată (de exemplu În p i vniţă sau În baie) penalizări c a re nu au nici o legătură cu comportamentu l inacceptabil (ex . co pi lu l nu are voie să iasă la joacă toată săptămâna,p entru că a spa rt o farfurie sau a stric a t o j u cărie)

atacuri pe r s on a l e, c um a r fi p ronunt ar ea nume l ui copilului cu

tonalităţi n egat i ve, pore cl i r e a, ridiculiz ar ea,

ins ul tele .

C i tind rândurile de mai sus, S-ar putea spune că părintele nu do r eşte să recurgă la astfel de metode, pentru că nu par a fi cele ma i potrivi te . Totuşi, unii părinţi a l eg să d i scipli n eze În acest fel Întrucât nu cunosc nici o altă metodă prin care să obţină rezultatul aşteptat. Au primit ei Înşişi aceiaşi " tratament " când au fost copi i, ob s ervă că şi al ţ i părinţi fac ace i aşi lucru, deci se pot gândi că este "normal" să facă aşa sau că pr i n aceste metode se o bţine pe moment rezultatu l t eptat .

Dacă luăm Î n considerare Însă efectele de lungă durată , acestea s ~ n t neplăcute sau chiar devastatoare atât pent r u copii , cât ş i pen t ru pa r lnţl . De exemplu copilul :

devin ei Înşişi adulţi ş i intră În rolul de păr i n ţi .

Termenul de " d i s c iplină" este Înrudit cu termenul de " di s ci p ol " .

Dis c ipolul este o pe r soană care urmează Învăţăturile şi sti lul de vi a ţ ă al altei persoane , urmând modelul compor t amentu l ui său În di f e r it e situaţii . În aceiaş i fel, disciplinarea reprezintă o experienţ ă d e Învăţare, care deseor i e s te percepută de către copil ca fiind difi c i ,

pe

c opi 1 s ă pe rs ever ez e Î n acest proces d e Înv ăţ ar e a unor compo r tamente s pecifice vârstei ş i a asumăr i i responsab i li tăţ i i. Modelul oferi t d e c ăt re părinţi are uneo r i un im p a c t mai mare asupra copilului , decâ t o ri ce alt e metode folos ite În dis cip li narea l ui. C op i lul Înva ţ ă cel mai bin e i mitând , uneori inc onşt ie n t, exe mp lul care Îi es te of er it de c ă tre p ă r i nte.

i ncomodă sau chiar dureroasă . Rolul părintelui este s ă Î I Î ncu r aje ze

va avea o imagine de s i ne negativă va Învăta să răspundă cu agresivitate În situat i i l e frustrante s - ar putea s ă aibă resentimente fată de părinti sau să Î i f i e "

t e am ă de ei

va avea repuls i e fată de comportamentul dorit

I . 2 . Ce presupune de fapt disciplinarea?

Disciplinarea presupune Învăţarea comportamentului dorit În paralel cu eliminarea comportamentului inadecvat, prin metode specifice .

Eficienţa

acestor

metode

este

dată

de următoarele

caracteristici :

1. Ele constituie o bază pentru adaptarea copilului la cer i nţele ulterioare ale vieţii de adult. Sunt orientate spre Învăţarea asumării responsabilităţii şi a rezolvării problemelor cu care se confruntă copilul (care vizează fie propria persoană , f i e relaţia copilului cu ceilalţi oameni, cu anumite sarcini specif i ce vârstei sau cerinţele sociale) . Aceasta presupune ca părinţi i să răspundă nevoilor copilului de a Învăţa să facă faţă cerinţelor specifice vârstei, Într-un mod care să nu afecteze negativ formarea unei imagin i de sine adecvate.

2 . Presupun implicarea activă a copilului În procesul de Învătare a unor comportamente . În acest sens, părintele îl poate implica În stabilirea r egulilor (adică ce este permis şi ce nu este permis să facă), În i dentificarea consecinţelor comportamentului său sau În alegerea a ceea ce va face părintele În cazul În care copilul persistă

Într-un comportament nedor i t . Copilul poate, de la o anumită vârstă la care este capabil să Îşi evalueze propriul comportament , să noteze singur situaţiile În care nu a respectat anumite reguli sau, dimpotrivă , când a reuşit să le respecte. Această implicare activă va duce la autodisciplinarea sa şi ÎI va ajuta să facă faţă cu succes c erinţelor

sociale şi de dezvoltare personală (de exemplu În adaptarea

şcolară).

3 . Copilul interiorizează regulile stabilite Împreună cu părintele , fără a f i nevoie ca acesta să i le i mpună p r in constrângeri exterioare sau să i le amintească de fiecare dată. Desigur , În primii ani (până În jurul vârstei de t r ei an i ), cop i lul nu este capabil să in t eriori z eze

a cest e r egul i . Es t e importa n t În să ca ş i În acest prim stadiu al

d

A cest lucru este posibil dacă ea es t e a b ordată ca u n p ro ces de

metodele folos i te c ât ş i pr i n atit u d i n ea c u c are

sunt puse În apl i care .

Î nvăţare, atât pr i n

ez voltări i,

c opilul a ibă o i m agi n e p ozitivă desp r e disc i pli nare .

Având În vedere a cest l u c r u , cât şi faptul că d i s c i pl i n a r ea n u a re de- a face doar c u c omp or tam ent ele pro b lem ati c e, ci şi cu Învăţ ar ea unor comportamente noi , dezirab i le , propunem uti l iza r ea term e nulu i

reg ă s i şi Î n

literatura de specialitate d i n ul ti mi i an i , p e ca re o p u teţ i consul t a

pentru a obţine unele detal i i.

de d i sciplinare poz i t i .

Sub această f ormă ÎI ve ţ i

I. 3. Disciplinarea pozitivă şi pedeapsa

Pentru a sublinia avantajele utilizării metodelor de disciplinare pozitivă, vom identifica diferenţele dintre acestea şi metodele

bazate pe pedeapsă.

(1) PEDEAPSA se exprima prin puterea autorităţii, copilul fi i nd forţat să adopte un anumit comportament . De asemenea, părintele se va simţi responsabil şi vinovat pentru comportamentul copilului .

Exemplu:

Tatăl: Dan , opreşte televizorul! Eu şi mama ta Încercăm să dormim .

În acest caz, cererea de adoptare a comportamentului dorit este

formulată ca un ordin ce trebuie executat, deoarece părintele deţine

"puterea" .

Prin contrast, DISCIPLINAREA POZITIVA exprimă o realitate a ordinii sociale, o urmare firească a comportamentului inadecvat . Ea implică drepturi egale şi respect reciproc. Copilului i se oferă posibilitatea de a lua decizii, de a alege singur modul În care doreşte să se deruleze acţiunea . Astfel, el devine responsabil de propriul comportament şi de consecinţele acestuia.

Tatăl: Dan , ştiu că este duminică dimineata şi urmăreşti la televizor desenele tale favorite , dar eu şi mama ta Încercăm să dormim, deci te rog să dai televizorul mai Încet sau dacă nu, joacă-te afară . Este alegerea ta .

(2) PEDEAPSA este arbitrară, adică este aplicată după bunul plac al

părintelui ,

fără

să aibă o l egătură

logică cu un compo r tament

inadecvat .

Exemplu :

Mama (pe un ton nervos) : Maria , ti-am spus de sute de or i să-t i păstrezi ordinea În cameră . Nu pot să aspir covoarele c u toa t ă

mizeria care este sâmbătă seara .

pe jos. Poti uita de filmul la care ai dorit să merg i

Prin contrast , DISCIPLINAREA POZITIV A este asociată În mod logic cu comportamentul inadecvat .

Mama: Maria , voi curăta azi covoarele . Nu voi putea

ta cu toate jucăriile şi hainele care sunt Împrăştiate pe jos. Dacă nu le adum ~le voi pune În sacoşe şi le voi duce În pivnită .

aspira În camera

(3) PEDEAPSA se adresează persoanei, nu comportamentului şi presupune judecata morală a "făptaşului" . Aceasta poate duce la atitudini sau comportamente de răzbunare din partea copilului .

Exemplu:

Tatăl: (nervos) Ai luat ciocanul fără permisllmea mea. Nu ştii că asta este ca şi cum ai fura? Să furi este un lucru greşit, urât. Acum l - ai pierdut . Nu Îti vei mai primi alocatia până când ciocanul nu va fi plătit .

DISCIPLINAREA POZITIV A se adresează comportamentului , nu

persoanei şi nu implică judecata morală. Aceasta permite copilului acceptarea ideii că s-a comportat inadecvat şi dorinţa să se schimbe .

Mihai a împrumutat ciocanul tatălui fără să - i ceară permisiunea . Tatăl a abordat situaţia centrându-se comportament, şi anume pe modul cum va fi înlocuit ciocanul .

Tatăl copilului: Mihai , cum vei Înlocui ciocanul?

(4) PEDEAPSA se concentrează asupra comportamentelor anterioare, amintind mereu copilului de greşel i le făcute . Aceasta Î I face pe copil să se simtă umilit şi să Îi fie teamă , ceea ce împiedică

Învăţare a unor comportamente potrivite . P r in urmare, copilul Învaţă doa r ce să nu facă şi nu ceea ce ar trebu i să facă .

Exemplu :

Dan a promis să ajungă acasă la ora nouă, dar nu a ajuns decât zece .

Mama copilului (furioasă) : Dan! Est e ora zec e. Întotdeauna ajungi

mai târ zi u! Până când vei mai face a s ta? Nici odată nu pare să-ti pese!

la ora

V e i sta aca s ă o săptămână ş i poti uita de bi c icleta pe care ti-ai

dor i t - o!

DISCIPLINAREA POZITIVĂ

ajută copilul să Înveţe ceea ce ar

trebui să facă Într - o anumită s itua ţ ie, fără a-I face să se simtă umilit

pentru " nereuşita" lu i.

Mama copilulu i (pe un ton liniştit): Pentru că ai venit mai târziu , nu poti să te mai uiti la televizor . Trebuie să dormi , altfel mâine dimineată vei fi obosit .

(5) PEDEAPSA ameninţă făptaşul cu pierderea respectului sau a iubirii . Uneori părinţii şantajează copilul În acest fel, făcându - 1 să se simtă resp i ns .

Exemplu :

Dan şi - a Împrăştiat jucări i le În toată casa . S-a plictisit să stea În casă şi acum vrea să se joace fotbal afară cu copiii .

Mama copilului: (pe un ton moralizator) : Pentru că ai făcut aşa dezordine , mama nu te mai iubeşte!

Prin DISCIPLINAREA POZITIVĂ , părinţii Îi transmit copilului că este ac c eptat şi iub i t, Î n pofida comportame n tului său inadecvat .

Dan : M a , mer g să mă jo c fotbal cu copii i ! Mama : Pot i s ă t e du ci la fotb a l , dup ă c e Î t i aduni hainele .

(6) PEDEAPSA cere supunere. Ea implică folosirea forţei , i ar co pilu l

dacă domină pr i n

a g r e sivitate.

Î n vaţă

că poate să obţină

ceea ce doreşte

Exemplu:

M a ria şi An a deranjeaz ă servi rea c i nei lov i ndu-se cu picioare l e pe sub masă .

Tatăl fetelor: Încetaţi

culcare fără să l uaţi cina!

c u b ă taia sau veţi merge amândou ă la

Uti l izarea DIS C IPLINĂRII

Tatăl : Stati cuminţi la masă câ n d vă l i niştlf i

POZITIVE permite li bera aleger e .

cu noi , sau ridica ţ i - v ă de l a m a să pâ n ă

(7 ) PEDEAPSA poate Încuraja comportamentul indezirabil, În ca z ul În care este f olo sit de către co pi l pentru a atrage a t enţia păr i nte l ui , chiar da c ă aceas t a p resupune ca p ărinte l e să ÎI certe.

Exemplu:

D e c â te or i Dan se j oac ă l in iştit În camera lui, m a maÎI I a să În pace şi

s e o c up ă d e treburile casnice, fără

o bservat că d e c ât e or i face o b o a cănă,mamaÎi d ă atent i e .

D eoda t ă , copil ul Înce p e să trâ n t e ască jucăriile pe jos şi să

să-i acorde atentie . EI a

facă

zgom o t . Atu n c i mamav in e În

cameră şi Îi

spune :

Mama: Da n , nu mai f ace a t âta gă l ăgie,

că mă doare

iau jucări i l e şi n u l e m ai pr i m eşti până mâi n e!

capul! Am să - ti '

DIS C IPLINAREA

POZITIV Ă stimulează şi comportamentul

dorit, nefiind orientată doa r spre compor t amentele - problemă .

D an se j oa c ă li n iştit

Mama:

În c am eră . M a ma observă a cest lucru şi Îi spune :

Ce fr u mos te joci cu jucăriile , Dani Vreau ş i eu să mă jo c

puti n cu tin e i (prin aceasta mama Î i dă a t e ntie lui Dan) .

În aceeaşi idee a diferenţelor pedeapsă - disciplinare poz i tivă , vă recomandăm să reţineţi următoarele aspecte. Furia , avert i za r ea sau amenintarea pot schimba disciplinarea În pedeapsă . Încercaţi să controlaţi concomitent cu exprimarea verbală a ostilităţii , a furiei , şi mesajele nonverbale. Ne referim aici la gesturi , la expresia feţei , la postura corpului . Se spune că unii părinţi "strigă cu gura Închisă" . Este vorba tocmai despre acele persoane care verbal nu-şi exprimă nemulţumirea , dar ale căror gesturi reflectă tocmai această sta r e . E bine să reţineţi că În acest caz influenţaţi copilul i nducându - i sentimente de vinovăţie, ceea ce poate deveni manipulare. Metoda pe care v-o propunem urmăreşte să ÎI facă pe copil responsabil pentru propriile lui decizii , Învăţând din consecinţele care apar atunci când ia decizii greşite .

Să luăm următorul

exemplu , pentru a ilustra

modul În care

motivele ascunse pot influenţa disciplinarea:

De obice/ ~ cei doi copii ai doamnei Elena făceau gălăgie mare pe bancheta din spate a maşinii Ar fi putut striga la ei , dar după putin timp găIăgia ar fi reÎnceput, mai puternic . Când a Învătat despre eficienta consecintelor logice, doamna Elena a adoptat o altă tactică . Astfel, a oprit pe marginea drumului, spunând că nu poate conduce În acel zgomot şi că va porni doar În momentul În

În

care se vor potolt : Cu toate acestea , a fost nevoită să oprească nenumărate rândur/ ~ fără a obtine un rezultat Îmbucurător.

Se pare că nonverbal, doamna le comunica acestor copii intenţia de a-i forţa să se supună, intenţie percepută şi de către copii .

Pe de altă parte, În cazul În care aveţi de-a face cu astfel de situaţii , vă recomandăm să ţineţi cont de dorinţele copiilor . De pildă , Înainte de a organiza o ieşire Întrebaţi copilul dacă vrea sau nu să vă Însoţească . Luând În considerare dorinţele copiilor, aceştia devin mult mai cooperanţi . Nu uitaţi că este nevoie de t i mp şi de aplicarea constantă a disciplinării pentru ca aceasta să aibă succes .

De asemenea, reţineţi că este i mportant să facem distin cţie Între acţiune şi cel care face acţiunea şi să ne purtăm ca atare . Veţi fi mult mai eficient dacă veţi Încerca să priviţi comportament ul ' inadecvat al copilului În mod obiectiv şi nu ca pe un afront personal . Când Încercati să-i dezvoltati copilului dumneavoastră noi abilită ţ i , cum ar fi cel~ atletice sau ~uzicale , sunteţi probabil mai răbdător, aceasta pentru că vă aşteptaţi să existe greşeli ş i le a~ceptaţi . Acelaşi lucru se Întâmplă şi În cazul Însuşirii de către copil a unor

comportamente adecvate. Dacă veţi Învăţa să abordaţi toate ~reş~ l i . l~ copilului În acest mod, veţi realiza că e mai uşor sa P~IVlţl comportamentul inadecvat mai degrabă ca pe o experienţa de

Învătare decât ca pe o Încălcare a autorităţii parentale .

N i c i odată

nu putem spune că am aplicat

suficient

de mult

d i sciplinarea, Încât să fie justificată folosirea pedepsei.

II. SĂ VORBIM DESPRE COMPORTAMENTUL COPILULUI

. \// /

V ; / ·

Comportamentul poate fi definit ca "tot ceea ce facem", in c lu z ând atât aspectele poziti v e, cât şi pe cele neutre sau negative (inadecvate) . Aprecierea de către părinte a unui comportament c a

fiind acceptabil sau inacceptabil

Înainte de a vedea care sunt criteriile În funcţie de care stab i lim

dacă un comportament este problematic e important să şt i m care sunt nevoile care stau În general la baza comportamentulu i

copilului.

poate

fi

uneori subiectivă .

II . 1 .

comportamentul copilului?

Care sunt nevoile care motivează

Comportamentu l copilului este motivat Întotdeauna de o nevoie. Pot fi nevoi esenţiale, legate de suprav i eţuire (hrană ,

Îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată În c asă , igienă et c. ) ; altele ţin de adaptarea la mediul social În care trăieşte copi l ul (educaţie, şcolarizare), de sănătatea fizică şi psihică ( c on t ro l medical, vaccinuri, Îngrijire medicală În caz de Îmbolnăvire, sport , a l imentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, Învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei etc . ), iar altele sunt nevoi emoţionale . Dintre acestea amintim nevoia de :

Dragoste.

Copiii au nevoie de dragoste - şi atunci când au dreptate şi când nu au dreptate, şi atunci când sunt fericiti şi când sunt trişti . Ei au nevoie să fie iubiti aşa cum sunt, tot timpul . Dragostea nu este aceiaşi lucru cu sentimentul de iubire . Un părinte poate simti că îşi iubeşte copilul, fără ca acesta să afle acest lucru vreodată sau să îl simtă . Aceasta se poate întâmpla atunci când dragostea nu este manifestată la nivelul comportamentului . O fat e tă a dragostei este disciplinarea . Dragostea mai include şi ascultare a copilului când îşi exprimă gândurile şi sentimentele, acordarea

atentiei când are nevo i e de aceasta şi presupuneatingerea adec va

(mângâieri , îmbrătişări, săruturi) , însotită

obicei afectiune (zâmbet, cuvinte de încurajare , aprecie r e , exprimarea încrederii în el ca persoanăetc.). Chiar şi atunci când toate acestea sunt prezente, dacă părintele alternează manifestarea dragostei cu unele comporta m ente abuzive sau prin care îşi neglijează copilul (fizi c sau emotional), atunci dragostea nu mai este percepută ca atare, f i ind ştirbită de neîncrederea copilului în părinte şi de sent i mentul de respingere.

de ceea ce numim de

Onestita t e .

C opii i au nevo i e de a cunoaşte o a me n ii şi de a avea încredere în

e i . Minciuna, adevă r ul spus

j umătate şi deceptiile îl fac pe cop i l să fie confuz. Dumnea - v oastră sunte t i cel mai important m odel în ac es t sens , putând să îl

ajutati să fie ones t prin exemplul propriu .

pe

Respect .

Tratati copilul ca pe o persoan ă valoroasă . Lăsati-1 să facă

alegeri. Explicati- i

pentru care trebuie să ia anumite decizii, nu i le impuneti fără să îl ajutati să înteleagă motivu l pentru care acestea sunt importante . Fo l ositi un limbaj al respectului ( ,. multu -

mes c ", " i artă-mă") .

mot i vele

Înţelegere . Copilul are nevoie să fie înteles . Ascultati-1 . Nu îl întrerupeti atunc i când vorbeşte şi încercati să vedeti lucrurile şi din perspectiva lu i . De asemenea,cântăriţi dacă ceea ce vă aşteptati de la el este mai mult dorinta dumneavoastră sau este ceea ce într-adevăr e mai bine pentru copil . În unele situatii s-ar putea să descoperti că şi copilul are dreptate din perspectiva lui . Există regul i care trebuie respectate, dar există şi libertate, care îi conferă copilu l ui unicitate

şi contribuie la formarea unei imagini de

sine pozitive , sănătoase .

Acceptare . Chiar şi atunci când comporta- mentul copiilor este greu de

tolerat,

acceptati ca persoane . Nu respin-

comporta-

geti

mentului său inadecvat . Ajutati-I să

compor-

tamentul său şi nu pe el, ca persoană.

ei trebuie

să se simtă

copilul datorită

înteleagă că respingeti

Răbdare. Este uşor să ai aşteptări mari din partea copilului . Dar este ma i greu să ai răbdare pentru a-I ajuta să le reali- zeze . Copii i au nevoie uneori de explicatii şi de exer c itii repetate pentru a - şi însuşi unele comportamente sau atitudini . Încercat i să vă implicati şi în acest sen s .

Corectitudine. Copiii trebu i e să cunoască regulile, iar ap l icarea lor să fie constantă şi corectă, după cum au fost stabilite.

Constantă. Comportamen t u l adultului trebui e să fie constant În timp şi În diferite situaţii . Schimbarea reg u lilor ÎI face pe copil să fie confuz şi nesigur şi Î i transmite mesajul că respecta r ea lor nu este atât de importantă .

Timp.

Copilul are nevoie de atenţia şi companiadumneavoastră .Aloca ţ i -

timp să-I Învăţaţi, să-I ascu l taţi, să vă jucaţi cu el,

vorbi ţ i cu el, să vă plimbaţi Împre u nă cu e l . O să constataţi că petrecând mai mult timp cu cop i lul, veţi aprecia mai mult acest lucru şi va fi ma i uşor să renunţaţi la alte ac t ivităţ i care iau mul t timp , dar care nu sunt l a fel de importante. Suntem conştienţi că timpul este din ce În ce mai preţios, că uneori părintele este nevoit să lucreze mai mult pentru a asigura un " tra i decent" fami l iei, copiilor . Dar nu Înto t deauna acest lucru presupune sacrificarea timpului petrecut cu copi l ul . Este bine ca timpul petrecut cu copil u l să devină un obiectiv a l părintelui, pentru care să depunăefort conştient şi care, c u siguranţă, va fi răs p t it În viitor.

- i c i ti ţ i ,

În disciplinarea pozitivă, sarcina părintelui es t e să identifice

nevo il e ca r e generează comportamentul nedorit al copilului şi să caute modalităţi mai adecvate prin care să Împ l inească ace l e nevoi ş i

elim i ne comportamentul inadecvat. Dar vedeţi, acestea nu trebu i e

schimbe pe r cepţia părintelui faţă de copil, dragostea şi respe ct ul faţă d e el .

n d ar tr e bui s ă v ă ÎngrIjoreze comportamentul copilului?

Comport amentele nedori t e sunt cele considerate că apar pre a

Iată În ce

I des, Î n nu măr pr ea ma r e sau l a un moment nepotrivit .

s ituaţ i i put e m spun e de spre comportamente că sunt inadecvate :

C om por ta m e nte lecare continuă după o anum i rs , când ne aştep t ăm de la copiI să răs p undăÎnt r- un alt mod .

C o mport amentele care se r ep e t ă pr e a d e s ş i int e rferează cu a bilitatea copilului de a În v ăţa sau limitează posibilita- tea c opilului de a se dezvolta corespunzător.

Comportamentele care În alt context sunt adecvate, dar care Înt r- o anumită situaţie pot reprezenta un risc pentru el sau pentru alţi i sau pot duce la violarea drepturilor altora.

Care este diferenta

t ulburare comportamentală?

dintre comportamentele nedorite şi o

O tulburare comportamen t ală se caracterizează prin existenţa unui set de probleme care sunt stab i le În timp , apar În diferite s i t ua ţ ii , sunt destul de grave şi Împiedică dezvoltarea norma l ă.

C âfi copii au probleme comportamentale?

Aproape orice copi l va prezenta un comportament inadecvat l a un m oment dat , şi aproximativ 10-15';10 din copiii de vârstă preşcolară p re z in t ă probleme compo r tamentale la un nivel moderat . Păr i nţii şi educatorii au observat o creştere a problemelor c omportamenta l e la cop iii cu v ârsta cuprinsă Între 3-5 ani, ia r apo i o sc ăde r e a acestora la c ei cu vârstele Între 5-6 ani .

II. 2. Când ar trebui să ne Îngrijoreze comportamentul copilului?

Atunci când stabilim dacă un comportament este adecvat sau nu , trebuie să tinem cont de mai multi factori, eliminând situatiile În care :

1 . este vorba despre un comportament specific vârstei respective (as i gurându-vă În aceiaşi timp că nu sunteti tentat

să ÎI considerati ca pe ceva care " trece cu vârsta") 2 . a apărut Într-un anumit mediu care facilitează manifestarea comportamentului 3 . apare datorită caracteristici lor individuale ale copilului 4. este un comportament acceptabil În alte familii , dar nu corespunde cu standardele comportamentale ale familiei din care face parte copilul .

Să le luăm pe rând.

În rândurile de mai jos sunt redate aspecte care sunt specifice vârstei . Sunt caracteristici care ne putem aştepta să apară la grupele de

vârstă specificate, Însă ele trebuie Întelese În contextul diferentelor individuale şi al nivelului actual de dezvoltare a copiilor, tinând cont

de faptul că unii se dezvoltă mai rapid, iar altii

mai lent.

Nou născut şi sugar (0-1 an) dependentă totală de persoana care ÎI Îngrijeşte dezvoltarea sentimentului de ataşament fată de părinte nu face distinctia Între sine şi lume În primele luni imită expresiile emotionale pe care le observă la părinti sau la alte persoane apropiate manifestă teamă sau nelinişte În absenta persoanelor apropiate (anxietate de separare)

comunică prin plâns nevoile fiziologice şi emotionale

• are tendinta continuă de explorare (ex . merge În patru lab e prin camer5, ia diferite obiecte În mână , le introduce În gu etc.).

Copilăria timpurie (1-3 ani) explorează mediul

• actionează spontan, necontrolat gândeşte Într-o manieră concretă

• apar primele abilităti de interactiune cu copiii Începe să perceapă relatia cauză - efect referitor la

ceea ce

se Întâmplă (ex . dacă Închide uşa nu se mai aude atât de tare zgomotul)

• se enervează foarte uşor atunci când nu obtine ceea ce doreşte (ex. Îi este dificil să accepte că părintele nu Îi poate cumpăra Înghetată acum)

• nelinişte / teamă În absenta părintilor sau a unor persoane apropiate hiperactivitate - explorează continuu mediul şi solicită părintele să participe la jocurile lui manifestă gelozie fată de cei care sunt În centrul atentiei părintelui la un moment dat

Vârsta preşcolară (3-6 ani) convingerea că ceilalti percep lumea ca şi el şi că nu există un alt punct de vedere ("egocentrism") este important pentru el să spună "NU", Îi dă un sentiment al controlului (ex. refuză să facă ceea ce i se spune)

are nevoie de ajutor pentru a-şi putea controla reactiile emotionale

• Începe să Învete ce este potr i vit pentru anumite situatii sociale (când trebuie să salute , să multumească) spune " minciuni " despre lucruri care s - au Întâmplat sau ar dori să se Întâmple (ex . inventează o Întreagă poveste desp r e cum s - a dus În drumetie cu alti cop i i şi s-au În t âlni t cu ursul) -

acestea fiind mai degrabă rodu l i m agin a ţiei decât minciuni autentice

are crize de fur i e dacă lucrur i le n u Se Î n m plă după placul lui , dar Î ncepe s ă se cont r o l e z e da c ă i s e exp l ică de ce nu poate face sau av e a anumite l ucrur i

p e care nu le

• h i peractiv i tate (se apucă de t ermină şi Îi es t e greu să stea

mai Îndelungată de

nelini şt e şi t eamă legat e de des părţirea

mul t e a ctivităţi

ma i mu lt ti mp Î n tr-un loc)

părinţi , de pildă când trebuie să me a rgă l a grăd i n i ţ ă

Vârsta şcolară mică (6 - 10 ani)

• copilul preia de la părinţi comportamen t e sa u per ce pţii legate de evenimente sau persoane

• re l aţia cu copiii d e aceeaşi vârstă devine to t ma i i mpor t a n t ă

• evaluarea propriei persoane Î n te r men i de Î nsu ş i ri p o z i tiv e sau negative se realizează prin comparaţ i e cu al ţi copi i are multă energie, nu are răbdare să pers i s t e În a ctivităţi statice - ex. să Îşi facă temele

Preadolescenta I pubertatea (10 - 14 ani)

• prietenii devin grupul de referinţă pen t ru pre a dole scent, părinţii având o influenţă tot mai m i că se manifestă tot mai pregnant nevoi a de i nd epe ndenţ ă vrea să fie competitiv , să exceleze Î ntr- un d om e n i u, ac es t lucru fiind important pentru a-şi me n ţ in e s ta tutu l În grupul

de prieteni

• petrece mai puţin timp cu părinţii

• Începe să manifeste interes faţă de s e x u l o p u s

• realizează faptul că părinţii

• caută noi modele , În afară de

Începe să a ibă interes pen t ru viit oru l a pro p i at

• devine tentat să experimente ze fuma tu l, alc o o l ul ş i alte droguri

nu sun t pe rfec ţ i

părinţ i

Ad olescen t a (15 - 18 ani)

gru pu l de pr i ete n i are un rol impo rt ant În formarea une i păreri despre pr o pria persoană

• proces de constituire a valorilo r

• ho r monale la această vârstă determină fluctuaţii

este Într-un

modif i cările

emoţiona l e e x pri m a t e pr i n : sens i bilitate excesivă , p l âns, nevoie de activitate fizică sau reactii emotionale

necontrolate (ex. râde fără ni ci un mot i v)

,

.

are nevoie de un " spaţi u privat" (ex . să aibă camera lui, să nu i se asculte convorbirile telefonice etc . )

• poate avea sentimentul că e s te puter n i c şi "atotştiutor" , s i multan cu cel de inadecvanţă sau eşec

are nevoie să se relaţi o neze la adult de la egal l a egal este tentat să experi m enteze fumatul, consumul de alcool şi alt e drogu r i manifestă interes faţă de sexul opus

Atu n ci c â nd eval u ăm dacă un c o mportament este adecv a t sau inadecv a t, pe lângă c a ra c ter i stici le de vârstă menţionate mai sus , tre b uie să ţinem cont şi de co n diţiile În ca re se manifestă . C o mporta m e n tul survine de multe ori doar Într-u n an u mit context , a pariţia lui f i ind facili t ată de caracterist i cile acelui mediu (ex . sunt prezente persoane semnificative pentru c o pil) sau de modificările din me d iu l respect i v (ex. păr i nţii s u nt plecaţi aproape t o t timpul şi persoanele care Îngrijesc copilul se sch i mbă frecvent) . Astfe l , pot fi amintiţ i an u miţi factori externi : stresul familial , conflictele d i n familie, st il ul par e ntal , mediul În care creşte copilu l În familie ş i În afara ei etc. De exemplu , dacă familia se mută În fiecare an În a l l ocuinţă, copilul poate fi afectat . De f i ecare dată când familia s e va muta , copilul poate deveni fie mai retras, fie mai agitat, exteriorizându-şi neliniştea.

De asemenea, trebuie să tinem cont de diferentele dintre copii. Fiecare este unic În ce priveşte:

• nivelul de activ i sm (este mai activ sau mai inert)

• sensibi li tatea (un i i reactionează la orice mod i ficare din mediu, În sens pozitiv sau negativ, altii, În schimb, sunt mai indiferenti)

• ritmul biologic (unii copii au nevoie de un program, altii pot să se adapteze mai uşor la schimbări - ex . ora la care iau masa)

• exprimarea emotiona l ă (intensă sau mai interiorizată)

• cur i ozitatea (unii explorează mai mult, asumându-şi riscuri, altii sunt mai rezervati, luându-şi măsuri de precautie)

• adaptabilit a tea (diferă În f un ct i e de situatiile În care se produc schi m bări)

• tolera n ta la frustrare şi amânarea recompensei (unii persistă mai mult În sarcină, În pofida dificultătilor Întâmpinate, altii renuntă mai repede având nevoie de Încurajare pentru a continua - de ex. atunci când a u de făcut teme) • concentrarea (unii se pot angaja În sarcini care presupun

au nevoie de ceva

concentrare t i mp mai Î n delungat, altii dinamic, plictisi n du-se uşor)

• diferentele Între fetite şi băieti.

Pe lângă diferente l e individuale ale copilului existi;! şi diferentele

specifice familiei. Astfel, În unele famil i i ora de culcClf ' enu este cea mai importantă, st i lul de viată nu impune stabilirea unui orar fix pentru orele de somn . Dacă este vorba despre o familie În care sotii lucrează şi copilul trebuie să meargă la şcoală, cel mai probabil se va impune respectarea orelor de culcare, acestea fiind mai putin

21 . 00

flex i bile. În primul caz, dacă un copil vrea să se joace după ora

nu constituie o problemă pentru fam i lie. În a doua situatie Însă , jocul după o anumită oră poate constitui o problemă comportamentală. În tabelul de mai jos sunt sintetizate aspectele amintite anterior pe care le urmărim pentru a eval\l - (lc;l(!!: ; ăes . te ~ cl{o . r .bad~spre . un

j ~~"1-;

,;

:') ~:"r:' };- ':""'r '.~:' .~~ f: (",'i / : :

comportament problematic sau nu . Pr i mele patru rubrici al e tab e l ul u i contin factorii care trebuie excluşi deoarece nu constitu i e prob leme comportamentale. Apoi sunt descrise caracteristici le comportamentelor problematice, iar În ultima rubrică sunt specificate comportamer ; ttele problematice propriu-zise.

Vârstă

Exemple de comportamente

specifice de dezvoltare

0-1 an

-

1-3 ani

-

comunică prin plâns este orientat spre atingerea mediul ui

unui scop - ex . explorarea

3-6 ani

-

face crize de furie dacă nu i se face pe pla c

6-10 ani

-

relatia

cu copiii de aceeaşi vârstă

dev i ne tot mai importantă

10-14 ani

-

vrea să exceleze Într-un domeniu

14-18 ani

-

are nevoie să se relationeze

decât a făcut-o până la această

cu un adult, dar În alt mod

 

vârstă.

Mediul În care apare

ex. mutarea Într-un

alt cartier,

conflictele

dintre părinti.

st

ilul autoritar

al păr i ntelui

etc .

D

i ferentele individuale

n ivelul de activism

 

• curiozitatea

sensibilitatea

• adaptabilitatea

ritmu l b i ologi c

 

• toleranta la frustrare

şi

expr i marea emotională

amânarea recompensei

• concentrarea

Standardele comportamentale ale familiei

ex. În familie, cameră

toată

lumea Îşi Iasă papucii la intrarea

În

Factori care definesc un comportament

problematic

• Comportamentele

care cont i nuă după o anumită vârstă, când ne aşteptăm

de la copi I să răspundă Într-un

Comportamentel e

copilului de a Învăta sau limitează posibilitatea

corespunzător .

Comportamentele

anum i tă situatie pot reprezenta

duce la violarea drepturilor

alt mod.

care se repetă prea des şi interferează

care În alt context

cu abilitatea

copilului de a se dezvolta

sunt adecvate , dar car e Într-o

un risc pentru el sau pentru altii sau pot

altora.

Vârstă

E x emple de p r obleme compo r tamentale

1-3 ani

În po fi da

inte r dicţiilor

r intel ui ,

copilu l î l d era nje az ă

 

l u i, care Î ş i f ac e teme l e.

 

pe f r atele Pentru

că pă ri nte l e

prietenulu i

a refuza t

s ă ÎI

du p e c o p il la

familia

lui , a cesta a Î ncepu t

s ă t n t ească

pe jos jucăriile.

Copilul se duce a f a r ă să se jo a ce, c u toa t e

părintele Îi a minteş t e

Î nc epe s ă f u m e z e p e a s c un s : pări n t el e

pachet de ţ i găr i În buz una rul

c ă a re multe t eme de făcut.

se ş t e u n

de la ha in ă .

Refuză să răspundă Înt r e b ărilor

modul c um s-a desfăşurat

nu vrea să î i dea explicaţii

leg a te de

ieş i rea la mun t e, pentru c ă

părintelu i

la unele Întrebări

pe ca r e i

le pune .

După ce am obser v at comportamen t u l copilului ţ inând cont de criteriile amintite, ne putem pune problema dacă es t e necesară

disciplinarea.

II.3. Care este diferenta d i ntre comportam ent ş i e ti c he tare?

E x ist ă

di f erenţe

Între

a rema r c a prezen ţ a

un ui a n u m i t

com p ortam en t şi a- I e t ic h et a. Ne i n t er e s ea ză să ş ti m ce fa ce , de fapt, c o p ilu l .

C o m po rt ame nt ul este o di mensi un e s p eci fic ă, obse r vabilă şi m ă s u rab i l ă (ex. sub raportul frecvenţe i c u ca r e apar e , a d u rate i şi a i n tensi tăţii manifestării lu i ). Astfel , a tu n c i când co p i l ul Îi spune

r i nte l u i "p ro st ule!" pentru că l-a certat , În lo c s ă Îi sp u n ă ş i e l c opilului că este "obraznic", v a Încerca să v adă cum po at e i nfl ue n ta sch imba r e a a cestui compor t ament . În acest scop, v om în c epe pr i n' a o bserva În ce momente copilul vorbeşte astfel c u părin t e l e n ac es t ca z , atunci când este certat) şi cât de des se Întâmplă. Ace st l u cr u se poate În t âmpla foarte des (ex. de 2-3 ori pe zi). C u toate aces t ea, nu es t e justificat ca părintele să Îi răspundă copilului : n t otdeaun a vorbeşt i urât cu mine". Aceste observaţii sunt tot e t i che t ă ri , c a r e a fe c tează s tima de sine a copilului, fără a-I ajuta s ă Îş i sch imbe obiceiul de a vorbi astfel cu părintele . În lumina criteriilor amintite anterior, ne punem Înt r e b area În ce sit u a ţ i i ar t r ebui disciplinat copilul când acesta Îi s pune , d e ex e m pl u, păr i nte l ui "prostule!" . Dacă ţinem cont de vârsta copilului , s - ar p u tea s ă fie un cuvânt auzit de la alţi copii sau de la adulţi, dar pe c a r e n u ÎI î nţelege deplin când acesta este mic (până la 2-3 a ni ). În aces t c a z, pr ob a bil cea ma i bună modalitate de a reacţiona e s te să ignore c eea ce spune cop i lul . În timp, văzând că ceea c