Sucursala si filiala - termeni care definesc personalitatea juridica

Diferenta fundamentala intre aceste doua entitati este descrisa de statutul de personalitate juridica.
Filiala constituind un element independent poseda personalitate juridica spre deosebire de sucursala
care este conectata prin prerogativele sale cu societatea mama. Sucursala are un numar redus de
libertati raportata la capacitatea societatii mama de exercitare a autoritatii asupra masurilor intreprinse
in cadrul acestui tip de intreprindere. Astfel filiala are posibilitatea si libertatea de a stabili singura
parametrii de interactiune cu tertii in timp ce sucursala este obligata sa-si ghideze actiunile in numele
societatii mama. Pentru cazul filialei vorbim despre existenta unui patrimoniu propriu. Acest fapt nu
caracterizeaza profilul sucursalei. Ea nu are patrimniu propriu astfel patrimoniul general al societatii
mama urmeaza sa garanteaze pentru masurile luate de sucursala.

Un alt amanunt care constituie un detaliu de finete in ceea ce priveste diferentierea celor doua tipuri de
entitati priveste obiectul de activitate. Intrucat filiala poate actiona in nume propriu pentru ca detine
personalitate juridica separata, ea isi poate individualiza si obiectul de activitate. Aceasta masura nu
este posibila pentru sucursala. Societatea-mama defineste prin obiectul de activitate si sfera de actiune
a sucursalei. Inregistrarea filialei in cadrul Registrului Comertului se face printr-un capital social minim
deinit prin termenii legali corespunzatori. Sucursala trebuie inregistrata si ea in cadrul Registrului
Comertului dar nu exista prevederi in privinta capitalului minim societatea mama fiind responsabila cu
definirea patrimoniului.

Asemanarile si deosebirile dintre filiala si sucursala

În practica vieţii comerciale se folosesc o serie de denominaţii pentru dezmembrămintelesocietăţii

comerciale: filiale, sucursale, sediu secundar, agenţii, reprezentanţe sau alte unităţi fărăpersonalitate
juridică. Aceşti termeni sunt menţionaţi şi în legea nr. 31/1990, iar art. 7 alin 2 din Codulde procedură
civilă foloseşte termenul generic de “reprezentanţă”. Multitudinea denominaţiilorexistente în limbajul
curent şi în limbajul legal est

generată de lipsa unor fundamente şi explicaţii clare începând cu Codul Comercial însuşi.Pentru prima
dată conceptul de filială este introdus în legislaţia naţională prin art. 34 alin 1

din Legea nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice f

ără a

-
l preciza statutul şi reglementândmaterii civile şi nu comerciale. După 1990 discuţiile referitoare la
sediile secundare ale societăţilor

comerciale

au continuat şi spunem noi, doctrina a impus legiuitorului reglementarea acestordezmembrăminte ale

societăţilor comerciale. Într

o primă fază regimul filialelor în interiorul ţării a fosttratat diferit de regimul filialelor din exterior, astfel
încât în ţară filialele şi sucursalele nu aveaupersonalitate juridică (a se vedea Legea nr. 26/ 1990 şi leg

ea nr. 31/1900), pe când în exterior conformart. 13 din legea nr. 33/1991

se atribuia filialei calitatea de persoană juridică, distinctă de a societăţiimame, atribut pe care sucursala
nu îl avea. Această teorie a fost numită “dualistă”. Opinia monistă

orespundea punctului de vedere potrivit căruia filiala era concepută ca o întreprindere cu personalitate
juridică, aparţinând societăţii comerciale care a constituit

o, posedând un patrimoniu propriu şi încheindcontracte cu terţii în nume propriu, spre deosebire de

sucursală care nu are personalitate juridică. Art.113 lit c1) prevede că “înfiinţarea sau desfiinţarea unor
sedii secundare precum: sucursala, agenţii,reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate
juridică sunt de competenţa AdunăriiGenerale extraordinare, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
altfel. Legiuitorul francez a definitfiliala utilizând criteriul financiar cantitativ. “Atâta timp cât o societate,
“societate mamă” deţine maimult de jumătate din capitalul unei alte societăţi, a doua este numită filială
a primei societăţi”. CurteaSupremă de Justiţie a arătat în decizia nr. 752/1995 că: “Deosebindu

se de filială, sucursala nu devinepersoană juridică, ci face parte din structura organică a societăţii
fondatoare, singura care deţinecalitatea de subiect de drept”.Ordonanţă de Urgenţă nr. 32/1997
introduce art. 42 şi 43 care pun capăt disputei şireglementează coerent statutul filialei şi sucursalei. Art
42 defineşte filialele ca fiind “societăţi

comerciale cu pers

onalitate juridică şi se înfiinţează într

-una dintre formele de societate enumerate la

art. 2 (din lege n.n.) şi în condiţiile prevăzute pentru acea forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de

societate în care s-au constituit.Sucursalele sunt dezme

mbrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale.Sucursala se priveşte ca un

dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activităţii societăţiiprimare, având o dublă
subordonare faţă de aceasta, atât pe plan economic, comercial cât

şi de natură juridică. Actul de înfiinţare a sucursalei constituie în esenţă un mandat complex pe care i

l încredinţeazăsocietatea primară, definindu

i modul de organizare, dotarea materială, condiţiile de funcţionare şi sferade activitate”.

Referito

r la statutul celorlalte sedii secundare, agenţii, reprezentanţe etc. legea nr. 31/1990(art. 43, alin 3)
prevede că acestea vor avea un regim juridic echivalent cu cel al sucursalei. Celelalte sediisecundare
agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea sedii se menţionează numai în cadrul înmatriculări