Fişa 14

INJECŢIA INTRAMUSCULARǍ (IM)

Definiţie: injecţia intramusculară reprezintă introducerea unor soluţii izotonice,
uleioase sau coloidale, în stratul muscular, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop: terapeutic.
Locul de elecţie:
- pătratul supero-extern fesier;
- faţa antero-externă a coapsei în 1/3 mijlocie;
- faţa exterioară a braţului în muşchiul deltoid.
Materiale necesare:
- mănuşi;
- tampon cu alcool;
- tăviță renală;
- doua ace, o seringă sterilă;
- soluţia medicamentoasă.
Pregătirea psihică:
- se anunţă bolnavul, i se explică tehnica şi necesitatea acesteia, se obţine consimţământul.
Pregătirea fizică:
- se aşează bolnavul în funcţie de locul ales;
- se descoperă regiunea aleasă pentru injecţie;
Efectuarea tehnicii:
- se spală mâinile, se dezinfectează şi se îmbracă mănuşile;
- se dezinfectează şi se desface fiola;
- se aspiră conţinutul fiolei şi se elimină aerul din seringă;
- se schimbă acul;
- se dezinfectează locul de elecţie cu alcool, se invită bolnavul să îşi relaxeze musculatura;
- acul se introduce perpendicular;
- se verifică poziţia acului, apoi se injectează lent soluţia;
- după injectare se aplică tamponul şi se extrage acul brusc;
- se masează uşor locul de elecţie pentru a favoriza resorbţia, cu excepţia soluţiilor uleioase.
Reorganizarea locului conform P.U..
Incidente şi accidente:
- paralizia - prin lezarea nervului sciatic;
- durere vie - prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale;
- hematom - prin lezarea unui vas;
- embolie uleioasă - prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.