PARAMETRII DIPORŢILOR

1 2
3 4
5 6
7 8
9 10
11 12
 2) Fixarea amplitudinii:

- se apasă AMPL;

- se introduce valoarea dorită, apoi se apasă tasta de confirmare corespunzătoare (“Hz/Vpp”)

3) Selectarea tipului de funcţie generată:

- se apasă repetat tasta FUNC până la aprinderea (pe ecran) a simbolului corespunzator funcţiei dorite, care
va fi generată automat (semnal triunghiular /sinusoidal /dreptunghiular)

A) Se ridică schema de principiu a machetei cu atenuatori din laborator.

B) Se determină parametrii T ai primei secţiuni de attenuator. Parametrii corespunzători sunt rapoarte în

care intervin tensiuni şi curenti. Tensiunile se masoară în mod obişnuit cu multimetrul. In ceea ce priveşte
măsurarea curenţilor, operaţia se execută măsurând tensiunea pe o rezistenţă relativ mică şi de o valoare
cunoscută. Pentru a masura curenţii atât la poarta 1 cât şi la poarta 2 se înseriază câte o rezistenţă, Ra1 la
poarta 1 şi Ra2 la poarta 2. Situaţia este aratată în figura 7.

Ra1 Ra2

Figura 7

Tabelul 3

Determinarea experimentală a parametrilor T

I2=0 U2=0
3) Desfăşurarea lucrării
A B C D ΔT δ=1- ΔT
Mod de lucru U1a U 2a I1a U1b I1b I2b
Diporţii care vor fi studiaţi sunt diporţi rezistivi, adică sunt atenuatoare. Aparatele folosite sunt generatoare
de funcţii, multimetre şi cutii de rezistenţe decadice. Se lucrează în curent alternativ la frecvenţa 1-2 kHz.
(V) (V) (mA) (V) (mA) (mA) - (KΩ) (mS) - - -
Generatorul de funcţii

1) Fixarea frecvenţei:

- se apasă FREQ;

- se introduce valoarea 2, apoi se apasă tasta de confirmare corespunzătoare (“kHz/Vrms”).

13 14
 Curenţii se calculează prin formulele Ik=Uak/Rak, k=1,2. Pentru a se efectua masurători cu erori
minime este necesar ca Rak să fie mică faţă de valoarea minimă a rezistenţei de intrare care este Zksc, k=1,2,
ceea ce inseamnă:
Ra1 ≤ (0,05 + 0,1)Z1sc
Ra2 ≤ (0,05 + 0,1)Z2sc.
Pentru montajul din laborator cele două rezistenţe au valori în jur de 10 Ω. Rezultatele se vor trece
în tabelul 3.
Se calculează determinantul ΔT. Eroarea δ admisă în raport cu relaţia de reciprocitate este δ<5%,
adică |1- ΔT |<0,05.
C) Se determină experimental parametrii Z ai primei secţiuni de attenuator. Rezultatele se vor trece
în tabelul 4. Parametrii corespunzători sunt rapoarte în care intervin curenţi şi tensiuni. Aceştia se masoară
aşa cum s-a arătat la punctual anterior. Se calculează mărimea δ=(Z12- Z21)/ Z12, care reprezintă eroarea faţă
de condiţia de reciprocitate. Eroarea admisă este δ≤5%.
Tabelul 4
F) Se realizează montajul din figura 3 în care Z01 şi Z02 reprezintă impedanţele imagine calculate la
punctual E. Se masoară tensiunile U1 şi U2 şi se calculează atenuarea pe imagini g’ folosind formulele (8).
Se compară marimea g’ cu g calculate la punctual precedent evaluându-se eroarea δ=|g’-g|/g. Eroarea
maximă admisă este δ≤5%. Se alimentează diportul la poarta 2 şi se determinş, masurând U2 şi U1,
exponentul de transfer pe imagini în sens invers g”. Se determină eroarea în raport cu g, δ=|g”-g|/g.
Valoarea admisă este de δ≤5%.
G) Se conectează la poarta 2 impedanţa imagine Z02, calculată la punctual E şi se masoară cu
ajutorul multimetrului, pe poziţia ohmmetru, impedanţa de intrare Z’01 la poarta 1. Se conectează apoi la
poarta 1 impedanţa imagine Z01, calculată la punctual E şi se masoară impedanţa de intrare Z’02 la poarta 2.
Se compară cu situaţia asociată functionării pe impedanţe imagini şi se calculează erorile:
δ1=|Z’01-Z01|/Z01, δ2= |Z’02-Z02|.
Valorile admise sunt δ1,2≤5%.
H) Se determină experimental impedanţele imagine pentru cele trei secţiuni de atenuator. Metoda
este urmatoarea: se măsoara cu multimetrul Z1g, Z2g, Z1sc, Z2sc, şi se calculează Z01 şi Z02, folosind formulele
(3). Se calculează apoi exponentul de transfer pe imagini folosind formulele (10). Rezultatele se trec in
tabelul 5.

Tabelul 5 - Determinarea experimentală a parametrilor folosind impedanţele de scurt şi de gol

I2=0 I1=0 Z11 Z12 Z21 Z22 Z12 − Z 21
Z12
U1a U 2a I1a U1b I1b I2b Z1g Z2g Z1sc Z2sc Zo1 Zo2 gk

(Ω ) (Ω ) (Ω ) (Ω ) (Ω ) (Ω) (Np)
(V) (V) (mA) (V) (mA) (mA) (kΩ) (kΩ) (kΩ) (kΩ) -
Atenuator 1

Atenuator 2

Atenuator 3
D) Considerând ca adevăraţi parametrii T determinaţi la al doilea punct, să se determine folosind
relaţiile de trecere date în tabelul 2 parametrii Zij (indicele prim indică faptul că parametrii sunt determinaţi
indirect). Să se calculeze erorile relative dintre valorile măsurate indirect şi cele măsurate direct la al treilea I) Se conectează în cascadă cele trei secţiuni de atenuator şi se alimentează astfel încât diportul
punct. rezultat să lucreze pe imagini. Se masoară atenuarea pe imagini g’a diportului considerat. Se evaluează
eroarea faţă de situaţia prezisă de teorie δ =|g’-(g1+g2+g3) |/g’ în care gi, i=1,2,3 au fost calculate la punctul
Z ij' − Z ij H. Eroarea admisă este δ≤5%.
δ ij = , i,j =1,2,3.
Z ij
J) Se alimentează prima secţiune de atenuator în condiţiile Rg=600Ω, Rs=1000 Ω. Se determină
Eroarea admisă este δij≤5%. experimental atenuarea de inserţie ai şi atenuarea compusă ac. Pentru măsurarea atenuării de inserţie, Rg şi
Rs fiind cele prescrise, se masoară Ucs în montajul din figura 6a şi tensiunea U2 în montajul din figura 6b.
E) Folosind parametrii T determinaţi la punctual B să se calculeze impedanţele imagine Z01 şi Z02 Se calculează ai cu formula (21). Dacă se foloseşte un nepermetru, atunci:
folosind formulele (3) şi atenuarea pe imagini g’ folosind (9).
ai(Np)=Nu(os)(Np) – Nu2(Np), în care Nu(os) este nivelul în neperi al tensiunii Uos, iar Nu2 cel al
tensiunii U2.

15 16
 Pentru a măsura atenuarea compusă, la acelaşi Rg şi Rs, se masoară U0 în montajul din figura 5a şi B) Se consideră circuitul echivalent al unui tranzistor, în figura 8.
tensiunea U2 în montajul din figura 5b. Mărimea ac se determină cu formula (15). Dacă se foloseşte un
nepermetru, atunci: - Să se determine parametrii T şi să se arate că diportul nu este reciproc.

Ac(Np) = Nuc(Np) – Nu2(Np) + 0,5ln(Rs/Rg), semnificaţiile simbolurilor fiind evidente. - Să se determine impedanţele imagine.

K) Se calculează atenuarea compusa a’c folosind relatia (16) şi se compară cu cea experimentală,
calculate la punctul J. δ=(ac’ – ac)/ac ; eroarea admisă este de 5%.
4) Întrebări
A) Câţi parametrii sunt necesari pentru caracterizarea unui diport: oarecare, reciproc, simetric?
B) In ce caz condiţia de adaptare coincide cu condiţia de transfer maxim de putere ?
C) Găsiţi un exemplu în care atenuarea de neadaptare este negativă.
D) Care dintre atenuările introduse depind de sensul de propagare a puterii în diport?
5) Aplicaţii
- Să se determine atenuarea pe imagini în ambele sensuri.
C) Se consideră un generator descris de U1=R0I2 şi U2= - R0I1.
- Să se determine parametrii T şi să se arate că diportul nu este reciproc.
- Să se determine impedanţele imagine.
- Să se determine atenuarea pe imagini în ambele sensuri.
D) Se consideră prima secţiune de atenuator. Să se ridice schema şi să se măsoare rezistenţele.
- Să se determine experimental parametrii T pornind de la definiţie şi valorile rezistenţelor.
- Sa se compare rezultate (eroarea).

R3 E) Se consideră prima secţiune de atenuator. Să se ridice schema şi să se măsoare rezistenţele.

- Să se calculeze Z01 şi Z02 masurând impedanţele de scurt şi de gol.

- Sş se verifice experimental rezultatele.

R0 R0
F) Se consideră prima secţiune de atenuator. Să se ridice schema şi să se măsoare rezistenţele.
R2
- Să se calculeze Z01 şi Z02 precum şi atenuarea pe imagini.

- Determinaţi experimental atenuarea pe imagini şi comparaţi rezultatele experimentale cu cele

teoretice.
Figura 7
G) Se consideră trei atenuatoare. Ridicaţi schemele şi măsuraţi rezistenţele.
A) - Se consideră circuitul din figura 7 în care se impune condiţia R2R3= R02 .
Să se calculeze Z01 şi Z02 şi să se realizeze adaptarea pe imagini. Calculaţi atenuarea pe imagini
- Să se determine impedanţa caracteristică; totală. Verificaţi experimental rezultatele teoretice.
- Impunând o anumită atenuare pe imagini K să se determine R2 şi R3. Aplicaţie R0=600 Ω,
K=10.

e c
i 1
r
h22 h21i

b
Figura 8

17 18
FILTRE RC ACTIVE

1 2
3 4
 3) Desfăşurarea lucrării

A) Se calculează frecvenţele polilor de atenuare pentru celulele FTJ-3 si FTJ-2 (f∞j şi f∞s). Pentru
aceasta se determină zerourile următoarelor funcţii de transfer:

0, 461( sn2 + 2)
TFTJ 3 ( sn ) = (8)
sn2 + sn + 1

0,585( sn2 + 0,5)

TFTJ 2 ( sn ) = (9)
sn2 + sn + 1

unde:

sn=s/ωn;

ωn=2πfn;

fn=4.000 Hz= frecvenţa de normare.

B) Se calculează atenuările de inserţie pentru filtrele trece jos Butterworth de ordinal 2 şi de

ordinal 4, a filtrelor FTJ3, FTS1 si FTS2 la frecvenţele din tabelul 2.

Tabelul 2

f (kHz) 0 2 f∞s 4 f∞j 6 8 10

Bw2 ai (dB)

Bw4 ai (dB)

FTJ3 ai (dB)

FTS2 ai (dB)

FTS1 ai (dB)

Se folosesc relaţiile:

ai=20lg|U1/U2|=20lg|1/T(jη)|; η=f/fn; (10)

5 6
 Pentru filtrele trece jos de tip Butterworth: Tabelul 4

|T(jη)|=Hn/(1+η2n)1/2; n=ordinul filtrului (11) U1=1V, Rg=0

H2=1,59; H4=2,574; n=(2,………..). f(kHz) 0,5 1 2 3 3,5 4,5 5 6 8 10 11

Pentru filtrele cu pol de atenuare (FTJ3 şi FTS2), T(jη) rezultă din relaţia (1) înlocuind sn= jη. U2(V)

Pentru filtrele trece sus Butterworth de ordinul n modulul funcţiei de transfer se obţine din funcţia ai(dB)
corespunzătoare de tip trece jos (11) înlocuind η=1/ η.
Sak
C) Se determină senzitivitatea atenuării FTJ Butterworth de ordinal 2 la variaţia cu (aproximativ)
10% a rezistentei R1 (vezi figura 1) la frecvenţele din tabelul de mai jos (Rg este rezistenţa internă a
generatorului): U1=1V, comutatorul K pe poziţia “a”.
Δa ΔK
Tabelul 3 SaK = /
a K
Rg(Ω) f(kHz) 0,5 1 2 3 3,5 4 4,5 5 6 8 10 11 E) Se reprezintă grafic variaţia atenuării în cele trei situaţii. Concluzii.
U2(v) F) Se masoară atenuările filtrelor FTJ3, FTJ Butterworth de ordinal 4 (format din FTJ1 pe poziţia
“d” şi FTJ2) şi filtrul compus FCTJ (format din FTJ1 pe pozitia “a” şi FTJ3). Rezultatele se trec în
0 ai(dB)
tabelul 5.
U2(v)
Tabelul 5
600 ai(dB)
U1=1V, Rg=0
a
S R1 f 0,5 1 2 3 3,5 4 4,5 5 f∞j 6 8 10 11
(kHz)

U2(V)
Se folosesc relatiile ai=20lg|U1/U2| unde U1, U2 sunt mărimile electrice din figura 5, şi
FTJ3 ai(dB)
Δa ΔR1
SaR1 = / . (12)
a R1 U2(V)

D) Se determină senzitivitatea atenuării FTJ Butterworth de ordinal 2 pentru o variaţie Bw4 ai(dB)
ΔK/K=10% (comutatorul pe pozitia “b”). Se completează tabelul 4.
U2(V)

FCTJ ai(dB)

Rg Rs
U1 DIPORT U2
Se determină panta atenuării Δ a pe octava 5-10 kHz ale filtrului Butterworth de ordinul 4 şi se
compară cu panta pe octavă stabilită teeoretic: 6ndB/octavă. La frecvenţele din tabelul 2 se compară
E
rezultatele experimentale cu cele teoretice. Se reprezintă pe acelaşi grafic cele trei caracteristici măsurate,
şi caracteristica filtrului FTJ1(Bw2) din tabelul 3 (Rg=0).

Figura 5 G) Se măsoară atenuările filtrelor FTS1 şi FTS2. Rezultatele se trec în tabelul 6.

7 8
 Tabelul 6 c) Se consideră un filtru activ RC dat prin funcţia:

U1=1V, Rg=0 H ( sn2 + 0, 6)

T ( sn ) = .
0,5 1 2 f∞s 3 4 5 6 8 10 11
sn2 + sn + 1
f (kHz)

U2(V) Să se determine atenuarea de inserţie introdusă la frecvenţele f1=5 kHz şi f2=15 kHz cunoscând
H=1,756 şi fn=5 kHz.
FTS1 ai(dB)
d) Se consideră un filtru activ de tip Butterworth de ordinul II pentru care au fost măsurate
U2(V) atenuările de inserţie la frecvenţele de 10 kHz şi 15 kHz rezultând ai(10 kHz)=2,96 dB şi ai(15 kHz)=5,9
dB. Să se determine parametrii funcţiei de treansfer H şi fn. Se dă T(sn)=H/( sn2 + 1, 41sn + 1 ).
FTS2 ai(dB)
e) Să se determine experimental funcţia de transfer normată a FTJ Bw2.

Se compară rezultatele obţinute experimental cu cele teoretice şi se reprezintă grafic cele două
caracteristici măsurate.

4) Intrebări

a) Cum se explică independenţa atenuării cu Rg?

b) De ce senzitivitatea atenuării la variaţia cu rezistenţa R1 s-a putut determina prin modificarea

rezistenţei interne a generatorului?

c) Cum explicaţi limitarea domeniului de frecvenţă în care pot fi realizate filtrele RC active cu
amplificatoare operaţionale ?

d) Pentru determinarea atenuării de inseriţie în cadrul lucrării s-a măsurat U1 şi nu Uos (vezi figura
3). De ce?

e) Prezentaţi comparativ avantajele şi dezavantajele celulelor FTJ de ordinal II cu polul de

atenuare la infinit şi cu polul de atenuare finit.

f) Cum realizaţi un filtru trece bandă folosind celule de ordinal II? Explicaţi grafic realizarea FTB.

g) Ştiind că în figura 2, Ra=2kΩ să se determine valorile rezistenţelor de reacţie Rb necesare

realizării FTJBw4.

5) Aplicaţii

a) Se consideră filtrul RC activ rezultat prin montarea în cascada a filtrelor cu pol de atenuare
trece sus şi trece jos (FTS2 şi FTJ3). Să se măsoare şi să se reprezinte grafic variaţia atenuării de inserţie
ai=f(f); f=0,5...10 kHz. Să se verifice valorile obţinute pentru f1=4 kHz şi f2=8 kHz.

b) Se consideră filtrul RC activ rezultat prin montarea în cascadă a filtrelor Bw2 trece sus şi trece
jos. Să se măsoare variaţia atenuării de inserţie ai=f(f); f=1…10 kHz . Să se verifice valorile obţinute la
f1=2 kHz şi f2=8 kHz.

9 10
AMPLIFICATORUL CU CIRCUIT ACORDAT DERIVATIE

1 2
3 4
 IN OUT
M Analizor
spectru
OUT IN

Figura 6

Comutatorul K1 este pe poziţia de Rg mare.

Comutatorul K2 scurtcircuitează rezistenţa Ra.
Cunoscând valoarea L a bobinei se calculează capacitatea de acord C+p2C22=C0, folosind relaţia
(2).

Modul de lucru cu analizorul de spectru

1) Fixarea frecvenţei centrale (de lucru):

- se tastează CENTER;
- se introduce valoarea frecvenţei centrale în MHz (1,8 MHz);
- se validează cu ENTER.

2) Se fixează valoarea frecvenţa pe diviziune (SPAN):

- se tastează SPAN;
- se foloseşte reglajul “spinner” pentru a se selecta valoarea de 20 kHz/div.

3) Desfăşurarea lucrării 3) Fixarea rezoluţiei benzii de frecvenţă (RBW):

- se tastează RBW;
Macheta, a carei schema de principiu este dată in figura 5, are o serie de facilităţi pe care le - folosindu-se reglajul “spinner” se introduce valoarea 3 kHz.
prezentăm în continuare.
4) Afişarea caracteristicii amplitudine – frecvenţă:
2 - se apasă SHIFT, apoi TRK GEN;
9 - se activează opţiunea TRK GEN prin apăsarea tastei “<=” până la schimbarea mesajului “OFF” în
“ON”.

L 5) Reglarea nivelului de referinţă:

1
C S - se apasă tasta LEVEL;
1 K0 R - se folosesc tastele cu valori împreuna cu tasta ENTER sau reglajul “spinner” pentru alegerea valorii 0
K1 2
2 dB.
R1 1
0 Ra
1’ K2 2’ 6) Afişarea MARKERILOR:

- se apasă tasta MKR pentru a afişa MARKERII pe ecran;

Figura 5
Comutatorul K1 introduce sau nu rezistenţa R1. Dacă acest comutator este închis se poate aprecia
Rg≅R1; daca este deschis rezistenţa Rg este mare (intr-o buna aproximare infinită). Comutatorul K0
schimbă poziţia prin care se conectează tranzistorul la circuitul acordat. Calareţul K2 scurtcircuitează, în
condiţii normale de lucru rezistenţa adiţională Ra. Separatorul S permite eliminarea influenţei aparaturii
de masură asupra amplificatorului.
A) Se realizează sau se verifică dacă sunt făcute conexiunile din schema bloc de masură din
figura 6, în care s-a notat M => machetă amplificator.
- se selectează primul MARKER automat;
- se selectează cu săgeţile de lângă “SPINNER” cifra ce urmează a fi modificată din numărul care
indică frecvenţa MARKERULUI;
- cifra selectată se modifică cu ajutorul reglajului “SPINNER”;
- trecerea de la un MARKER la altul se face cu tasta ENTER.
B) Se parcurg pe rând următoarele etape, selecţionând pe rând pentru comutatorul K0 următoarele
prize: 1,3,5.
a) Se aduce circuitul la acord prin modificarea capacităţii condensatorului C, pornită de la
valoarea sa maximă, pentru a se evita acordarea pe o armonică, urmărind tensiunea maximă la ieşire pe
frecvenţa centrală (1,8 MHz). Se citeşte această tensiune U20[dB] şi se notează în tabelul 1.

5 6
 b) Se masoară rezistenţa de pierderi prin metoda rezistenţei adiţionale. În acest scop se conectează
'
călăreţul K2 şi se citeşte tensiunea U 20 [dB] . Se calculează:
Tabelul 2
Ra ω 02 L2
Rs = , R= U2 dB U20
U 20 Rs
'
−1 U2
U 20 dB -20 -10,46 -6 -3,1 -1,94 -0,915 0 -0,915 -1,94 -3,1 -6 -10,46 -20
U 20
unde

U [ dB ]−U ' [ dB ]
U2
U 20 20 20
- 0,1 0,3 0,5 0,7 0,8 0,9 1 0,9 0,8 0,7 0,5 0,3 0,1
'
= 10 20
. U 20
U 20
Pentru cele 3 montaje folosite rezistenţele adiţionale folosite au valorile Ra1=10 Ω, Ra2=9,97 Ω şi
respectiv Ra3=9,9 Ω f kHz
Rezistenţa Rs reprezintă practic rezistenţa de pierderi în serie cu bobina pentru circuitul acordat Δf kHz
derivaţie, iar R aceeaşi rezistenţă considerată în paralel (de fapt este rezistenţa R din figura 5, notată cu R
pentru a distinge metoda de măsurare). Se reprezintă caracteristica de amplitudine U2/U20 în funcţie de Δf. Se precizează pe diagramă
Rg' ≅ ∞ .
Tabelul 1
E) Se determină priza optimă în sensul tensiunii de ieşire la acord maxim, în condiţiile K1 închis,
Priza U20[dB] U'20 [dB] Rs R f1 f2 B Q0 R
deci Rg=R1=3 kΩ. Se completează tabelul 3 şi se interpretează rezultatele obţinute. Pentru calculul
1 factorului de priză p=M/L se folosesc datele obţinute prin măsurători, din tabelul 4 (L=34,13 μH, ).
3
5 Tabelul 3

c) Se masoară rezistenţa de pierderi prin metoda “dezacordului”. În acest scop se masoară Priza U20 p Rg
frecvenţele f1 şi f2 pentru care scade tensiunea la ieşire cu 3 dB ( în raport 1/ 2 ) faţă de cea de la acord. R 'g =
p2
Se completează tabelul 1, calculându-se:
Nr. (dB) (-) (kΩ)
0
B=f2-f1 , Q0=f0/B, R=ω0LQ0.
1
2
d) Se compară rezultatele obţinute pentru R si R la aceeaşi priză. Dacă există diferenţe mai mari 3
de 10% s-a comis o eroare de masură şi se caută cauza acestei erori.
4
5
C) Se compară rezultatele obţinute pentru R sau R la prize diferite; se interpretează variaţia 6
acestor rezistenţe. Ce concluzii rezultă cu privire la rezistenţa de ieşire a tranzistorului? 7
8
D) Se masoară caracteristica de amplitudine (caracteristica de selectivitate) pentru priza 3, în 9
condiţiile de la punctul 1. Se completează tabelul 2.
Observaţie: Atunci când se masoară frecvenţa unui maxim (sau a unui minim) datorită definiţiei
Tabelul 4
reduse a analizorului se obţine aceeaşi valoare a tensiunii nu la o frecvenţă, ci pentru o banda de frecvente
(0,5 -1 kHz). Pentru a elimina nesimetria artificială a caracteristicii care ar rezulta din această cauză, se
Nr.
recomandă să se folosească pentru f0 nu valoarea măsurată, ci valoarea medie a frecvenţelor la care
priză 1 2 3 4 5 6 7 8 9
amplificarea scade cu 1 dB:
M
(μH) 3,065 6,845 10,905 15,015 19,115 23,255 27,285 31,065 34,13
dB + f1dB
f1(1) (2)
f0 = .
2 F) Se masoară caracteristica de amplitudine la priza optimă, completându-se un tabel de forma
tabelului 2. Condiţiile de lucru sunt cele de la punctul E. Se reprezintă caracteristica de amplitudine în
functie de Δf pe acelaşi grafic ca la punctul C.
7 8
 d) Se consideră montajul folosit în lucrare şi presupunem că au fost determinate prin masurători:
G) Se determină lărgimea benzii de trecere la o atenuare cu 3 dB pentru priza optimă (p0), R∞=8Ω, f0=1,8 MHz. Se cere să se determine:
deasupra (p0 +2) şi sub priza optimă (p0-2). Se determină factorii de calitate în aceste trei situaţii: - banda la 3 dB;
- factorul de priză p pentru care se obţine transferul maxim de putere (Rg=3 kΩ, L=34,13 µH);
f0 - rezistenţa derivaţie;
Q= . - frecvenţa la care tensiunea la ieşire scade cu 6dB faţă de tensiunea de rezonanţă.
B

Ţinând seamă de relaţiile e) Să se realizeze acordul montajului folosit în lucrare cu comutatorul k0=3 pe f0=1,9 MHz. În
aceste condţii se cere:
Rg - să se măsoare rezistenţa serie şi derivaţie a circuitului;
R - să se determine cu cât scade tensiunea Uk dacă se introduce rezistenţa Rg=3 kΩ (K1=1);
p2 Re - să se verifice teoretic rezultatele de la punctul precedent.
Re = , Qc = .
Rg ω0 L
R+
p2 f) Să se realizeze acordul montajului folosit în lucrare cu comutatorul K0=4 pe f0=2 MHz. In noile
se compară valorile calculate Qc cu cele măsurate Q. condiţii se cere:
- să se măsoare factorul de calitate;
H) Se acordă circuitul la priza optimă; se masoară tensiunea la rezonanţă U20, apoi se scoate - să se calculeze frecvenţa la care tensiunea scade cu 10 dB faţă de tensiunea de rezonanţă;
'
călăreţul K2 determinându-se noua tensiune la acord U 20 . In aceste condiţii există o altă priză la care Să se verifice experimental.
tensiunea de rezonanţă este maximă? Explicaţi.

4) Întrebări

a) Explicaţi rezultatele obţinute la punctul B în sensul dependenţei de priză.

b) Se va considera exactă masuratoarea realizată prin metoda dezacordului în raport cu cea prin
metoda rezistenţei adiţionale. Explicaţi motivul.
c) Ce avantaj prezintă funcţionarea amplificatorului la priza optimă? Dar sub sau peste priza
optimă?
d) Dacă U20(m) este tensiunea U20 la priza “m” din tabelul 3, să se determine U20(4)/U20(2) şi
apoi să se verifice rezultatul prin calcul.
'
e) La punctul H s-a determinat U 20 /U20 la priza optimă; să se verifice prin calcul rezultatul
obţinut.

5) Aplicaţii

a) Pentru un amplificator cu circuit acordat se ştie că priza optimă este priza 3. Pastrând rezistenţa
Rg, cum trebuie modificată rezistenţa R astfel încât priza optimă sa fie priza 6? Se cunoaşte raportul
p 1
coeficienţilor de priză 3 = .
p6 2
b) Se modifică amplificatorul dublând capacitatea condensatorului C şi micşorând la jumătate
valoarea inductanţei bobinei; se menţin neschimbate: factorul de calitate în gol, coeficienţii de priză ,
rezistenţa generatorului Rg. În ce sens se modifică priza optimă spre o priză superioară sau inferioara?
Care este noul coeficient de priză optim p0' cunoscând pe cel vechi p0?

c) Pentru un amplificator cu circuit acordat la care Rg=3 kΩ se cunosc:

- la priza 1 p1=0,2; tensiunea la acord U201=0,5 V;
- la priza 2 p2=0,4; tensiunea la acord U202=1 V.
Să se determine rezistenţa R de pierderi a circuitului.

9 10
AMPLIFICATORUL CU CIRCUITE CUPLATE

1 2
3 4
5 6
 Se realizează schema de masură din figura 8. Macheta se utilizează cu rezistenţele adiţionale Ra1
şi Ra2 scurtcircuitate de călăreţii K1 şi K2.

Modul de lucru cu analizorul de spectru

1) Fixarea frecvenţei centrale (de lucru):
- se tastează CENTER;
- se introduce valoarea frecvenţei centrale în MHz (1,6 MHz);
- se validează cu ENTER.
2) Se fixează valoarea frecvenţa pe diviziune (SPAN):
- se tastează SPAN;
- se foloseşte reglajul “spinner” pentru a se selecta valoarea de 20 kHz/div.
3) Fixarea rezoluţiei benzii de frecvenţă (RBW):
- se tastează RBW;
- folosindu-se reglajul “spinner” se introduce valoarea 3 kHz.
4) Afişarea caracteristicii amplitudine – frecvenţă:
- se apasă SHIFT, apoi TRK GEN;
- se activează opţiunea TRK GEN prin apăsarea tastei “<=” până la schimbarea mesajului “OFF” în
“ON”.
5) Reglarea nivelului de referinţă:
- se apasă tasta LEVEL;
- se folosesc tastele cu valori împreuna cu tasta ENTER sau reglajul “spinner” pentru alegerea valorii 0
dB.
6) Afişarea MARKERILOR:

- se apasă tasta MKR pentru a afişa MARKERII pe ecran;

- se selectează primul MARKER automat;
- se selectează cu săgeţile de lângă “SPINNER” cifra ce urmează a fi modificată din numărul care
indică frecvenţa MARKERULUI;
IN OUT - cifra selectată se modifică cu ajutorul reglajului “SPINNER”;
M Analizor
- trecerea de la un MARKER la altul se face cu tasta ENTER.
IN
spectru
OUT
C) Se realizează acordul circuitelor cuplate pe frecvenţa f0=1,6 MHz. Se lucrează la cuplajul cel
mai slab (condensatorul de cuplaj Cc1 de capacitatea cea mai mică) şi prin modificarea capacităţilor
Figura 8
condensatoarelor variabile C1 şi C2 se urmăreşte indicaţia de maxim la ieşire.
B) Schema bloc de masură este reprezentată în figura 8 în care s-a folosit notaţia: M => machetă
amplificator. Observaţie: Şi în acest caz se recomandă să se înceapă cu C de la valori mari (fr mici); de asemenea este
bine ca atunci când se modifică succesiv C1 şi C2 să se păstreze C1=C2.

7 8
 In caz de dificultate se poate începe operaţia la un cuplaj mai mare (condensatorul de cuplaj Cc2
de capacitate imediat mai mare decât Cc1), dar se revine apoi la cuplajul cel mai slab şi se reajustează
condensatoarele C1 şi C2 pentru indicaţia de maxim la ieşire.
Pe tot parcursul lucrării condensatoarele C1 şi C2 nu se mai modifică.
D) Cunoscând L1=L2=L=20 μH să se calculeze capacitatea de acord:
1 la care amplificarea scade cu 1 dB:
C1 + Cc1=C2 + Cc1=C + Cc1= (23)
4π 2 f 02 L
cu 3 dB, B3( dB
k)
. Amplificatorul fiind construit astfel încât la aceste cuplaje circuitele să fie sub cuplajul
de tranziţie, frecvenţa de acord corespunde indicaţiei de tensiune maximă la ieşire.
Observaţii: Este evident f 0(1) =f0. Verificaţi experimental pentru a vă convinge că nu s-a schimbat în
mod accidental acordul efectuat la punctual C. De asemenea se constată că pe masură ce C0 creşte,
curba de selectivitate este tot mai rotunjită în jurul frecvenţei f0; deci creşte eroarea de masură a acestei
valori. Se recomandă să se folosească pentru f0 nu valoarea măsurată, ci valoarea medie a frecvenţelor
dB + f1dB
f1(1) (2)

E) Se determină rezistenţele totale de pierderi R1 şi R2 ale primarului şi secundarului prin f0 = .

2
metoda rezistenţei adiţionale. In acest sens la cuplajul cel mai slab după citirea tensiunii U20[dB] de
ieşire la acord, se introduce în circuitul primar rezistenţa Ra1 (călăreţul K1 se scoate) şi se citeşte Mărimile măsurate şi calculate la punctele F, G, H, I se ordonează în tabelul 1.
'
tensiunea U 20 [dB] , determinându-se:
G) Se calculează următoarele mărimi:

⎛U ⎞ ω L
2 2
a) Indicii de cuplaj g(k) din relaţia:
R1 = Rap1 ⎜ 20'
− 1⎟ , Rap1 = 0 1
(24)
⎝ U 20 ⎠ Ra1
U 20 2g
= , g≤1. (25)
unde U 2 MM 1 + g 2

U 20
'
U 20 [ dB ]−U 20 [ dB ] b) Coeficienţii de cuplaj g(k) din relaţia (8):
'
= 10 20
.
U 20
g = k Q1Q2 .
Rezistenta Ra1, fiind scurtcircuitată (K1 conectat) se introduce în circuitul secundar rezistenţa Ra2
"
c) Capacitatea condensatoarelor variabile, stiind C1 + Cc1 determinat la punctual D şi relaţia:
(calaretul K2 se scoate) si se citeste tensiunea U 20 [dB] de la iesire, determinându-se:
Cc1
k (1) = . (26)
⎛U ⎞ ω02 L22 C + Cc1
R1 = Rap 2 ⎜ 20
"
− 1⎟ , Rap 2 =
⎝ 20 ⎠
U Ra 2
d) Capacitatea condensatoarelor de cuplaj Cck cu ajutorul relaţiei (4).
unde
e) Frecvenţele de acord teoretice f 0(tk ) :
"
U 20 [ dB ]−U 20 [ dB ]
U 20
"
= 10 20
. 1
U 20 f 0t = . (27)
2π L(C + Cc )
Se calculează factorii de calitate ai primarului şi secundarului, conform relaţiilor (7).
Rezistenţele adiţionale ale celor 3 machete sunt: f) Lărgimile teoretice ale benzilor de trecere la o atenuare cu 3 dB, B3(dB
k)
cu ajutorul relaţiei (16).

• macheta 1: Ra1 = 4,81 Ω, Ra2 = 4,84 Ω; H) Pentru cuplajele 4,5 corespunzatoare condensatoarelor de cuplaj Cc4 şi Cc5 se determină
frecvenţa de acord f 0( k ) , tensiunea la această frecvenţă U 20
(k )
şi lărgimea benzii de trecere în sens
• macheta 2: Ra1 = 4,72 Ω, Ra2 = 4,73 Ω;
Cebîşev Bc( k ) . Deoarece circuitele cuplate lucrează acum peste cuplajul de tranziţie, frecvenţa de acord
• macheta 3: Ra1 = 4,84 Ω, Ra2 = 4,75 Ω.
corespunde indicaţiei de tensiune minimă la ieşire (vezi figura 4, g>gt).
F) Pentru cuplajele 1,2,3 corespunzătoare condensatoarelor de cuplaj Cc1, Cc2, Cc3 se determină
I) Se calculează mărimile:
frecvenţa de acord f 0( k ) , tensiunea la această frecvenţă U 20
(k )
şi lărgimea benzii de trecere la o atenuare
a) Indicii de cuplaj g(k) din relatia (25) alegând soluţia g>1.
9 10
 b) Coeficienţii de cuplaj din relaţia (8). J) Se măsoară caracteristicile de selectivitate (de amplitudine) ale amplificatorului U2/U2MM
pentru cuplajele 2,3,4. Acordul rămâne nemodificat. Rezultatele se trec in tabelul 2. Deoarece avem în
c) Capacitatea condensatoarelor de cuplaj Cck cu ajutorul relaţiei (4), capacitatea C fiind vedere |U2/U2MM|, iar curbele rezultă de formele din figura 5, tabelul trebuie completat pas cu pas
cunoscută la punctul G. deoarece este posibil ca unele valori (de exemplu 0,9; 1) să nu apară deloc (la g<1) sau să apară de mai
multe ori (g>1). De asemenea este obligatorie existenţa mărimii |U2/U2MM|, care poate avea orice
d) Frecvenţele de acord teoretice f 0(tk ) cu ajutorul relaţiei (27).
valoare.
e) Lărgimile teoretice ale benzilor de trecere în sens Cebîşev, Bct( k ) , cu ajutorul relaţiei (17).
K) Se măsoară la cuplajele 2,3,4 rezistenţele reflectate din secundar în primar R1(Rk ) şi din primar
f0=………kHz; U2MM=………..dB; C=……………pF. în secundar R2( kR) . În acest sens, se schimbă frecvenţele generatorului pe frecvenţa de acord a circuitelor,
se citeşte U20[dB], iar apoi:
Tabelul 1
a) Pentru determinarea rezistenţei reflectate din secundar în primar se introduce în circuitul
'
primarului rezistenţa aditională Ra1 (se scoate calaretul K1) şi se citeşte tensiunea la ieşire U 20 [dB] . Se
Cuplajul Mărimi măsurate Mărimi calculate determină:
numărul ⎛U ⎞ R1 R1
R = Rap1 ⎜ 20
'
− 1⎟ , R1R = (28)
U20 f0 B3dB Bc g k Cc fot B3dBt Bct ⎝ 20 ⎠
U R1 − R1

(dB) (kHz) (kHz) (kHz) - - (pF) (kHz) (kHz) (kHz) unde

1 U 20
'
U 20 [ dB ]−U 20 [ dB ]

'
= 10 20
.
2 U 20

3 b) Pentru determinarea rezistenţei reflectate din primar în secundar, cu rezistenţa Ra1

scurtcircuitată, se introduce în circuitul secundar rezistenţa aditională Ra2 (se scoate călăreţul K2) şi se
4 "
citeşte tensiunea la ieşire U 20 . Se determină:
5
⎛U ⎞ R2 R2
R 2 = Rap 2 ⎜ 20''
− 1⎟ , R2 R = (29)
Tabelul 2 ⎝ U 20 ⎠ R2 − R2

unde
U2 [dB] U20 "
U 20 [ dB ]−U 20 [ dB ]
U 20
"
= 10 20
.
U2 U 20
[dB] -20 -10,46 -6 -6 -10,46 -20
U 2MM
L) Se verifică prin calcul valorile obţinute la punctual K. Se folosesc relaţiile (22).
U2 U 20
0,1 0,3 0,5 ... ... 0,5 0,3 0,1 4) Întrebări
U 2MM U 2MM
a) Care sunt deosebirile între caracteristicile de selectivitate ale amplificatorului cu circuite
f [kHz] derivaţie şi ale amplificatorului cu circuite cuplate lucrând la cuplaj critic, ambele având aceeaşi lărgime
de bandă la o atenuare cu 3 dB?
Δf=f-f0

[kHz]

11 12
 b) În urma acordului circuitelor cuplate la punctul C s-au acordat pe aceeaşi frecvenţă primarul
şi secundarul. La cuplajul mai mare decât cel de tranziţie se constată o diferenţă între cele două maxime
relative ale caracteristicii de selectivitate. Explicaţi.

c) Care este semnificaţia fizică a rezistenţelor Rap1 si Rap2 calculate cu relaţiile (23) si (24) ?

d) Ţinând seama de schema echivalentă din figura 6b, considerată pe frecvenţa de acord, să se
justifice metoda de masură de la punctul K şi relaţiile (28) şi (29).

e) Metoda de acord a circuitelor cuplate prin micşorarea cuplajului şi revenirea la cuplajul dorit
nu este o metodă practică, avand mai multe inconveniente. Puneţi in evidentă căteva dintre ele.

f) Justificaţi corectitudinea următoarei metode de acord a circuitelor cuplate în care nu se

intervine asupra cuadripolului de cuplaj. Se amortizează cu o rezistenţă în paralel circuitul secundar şi
se acordă primarul urmărind indicaţia de maxim a tensiunii din secundar. Se repetă procedeul, metoda
de acord fiind convergentă. Folosiţi eventual schema echivalentă din figura 6b.

5) Aplicaţii

a) Amplificatorul cu circuite cuplate este acordat pe frecvenţa 1 MHz. Primarul şi secundarul

sunt identice, iar Q1=Q2=50. Se admite Cc«C. Pentru Cc1 amplificatorul lucrează la cuplaj critic, pe
frecvenţa de acord tensiunea la iesire fiind de 1V. Care este largimea benzii de trecere la o atenuare de 3
dB? Se dublează capacitatea de cuplaj? Care este lărgimea de banda în sens Cebîşev?

b) Un amplificator cu circuite cuplate, având primarul identic cu secundarul lucrează la cuplajul

critic. Pe frecvenţa de acord sincron tensiunea la ieşire este de 1V. Să se conecteze suplimentar în
paralel cu primarul o rezistenţă R1, iar în paralel cu secundarul o rezistenţă R2 (R1=R2). Cât este noua
tensiune pe frecvenţa de acord masurată la ieşire?

c) Pentru montajul din lucrare s-a măsurat: Q1=Q2=50. Trecând comutatorul pe poziţia 3 se
obţine f0=2 MHz, caracteristica de selectivitate are un singur maxim având tensiunea U20 mai mică
decât U2MM cu 2 dB. Să se determine indicele de cuplaj (g) şi banda la 3 dB.

d) Pentru montajul din lucrare cu comutatorul rotativ pe pozitia 7 se cunosc factorii de calitate
Q1=Q2=40. Caracteristica de selectivitate are două maxime U2MM=-12 dB şi un minim U20=-10 dB. Să
se determine indicele de cuplaj g şi coeficientul de cuplaj k.

e) Se efectuează acordul montajului folosit în lucrare pe f0=1,6 MHz. Se cere:

-să se determine factorii de calitate;

- să se ridice caracteristica de selectivitate pe poziţia 4 a comutatorului determinând

teoretic şi experimental banda în sens Cebîşev.

f) Se efectuează acordul montajului din lucrare pe f0=1,4 MHz. Se cere:

- sa se măsoare tensiunea U20 pe poziţiile 2 şi 5 ale comutatorului;

- să se calculeze indicii de cuplaj (g) în cele două cazuri.

13
 FILTRE ACTIVE BIQUAD REALIZATE CU CIRCUITE DE INTEGRARE

1. OBIECTUL LUCRĂRII

Măsuratori asupra unor filtre active biquad de tip RC realizate cu circuite de integrare.

2. ASPECTE TEORETICE
Considerăm funcţia de transfer de forma:

U 2 ( s) P( s)
H (s) = = (1)
U 1 ( s) ω0
+ ω0
2
s +s
2

Relaţia (1) poate fi rescrisă astfel:

P( s) ω ω
U 2 ( s) = U1 ( s) − 0 U 2 ( s) − 0 U 2 ( s) (2)
2
s Qs s2

În cazul particular , relaţia (2) poate fi reprezentată prin schema bloc din
figura 1.

Figura 1. Schema bloc de reprezentare a relaţiei (2).

Filtrele realizate conform schemei bloc din figura 1 se numesc filtre cu două bucle de
integrare. Aceste filtre au două bucle de reacţie negativă, una care controlează Q, iar alta care
controlează ω0 . Unul dintre avantajele acestor tipuri de filtre este că parametrii filtrelor pot fi
controlaţi independent, în comparaţie cu cele cu un amplificator operaţional. Un alt avantaj îl
constituie abilitatea acestuia de a asigura simultan mai multe funcţii de filtrare, la ieşiri
diferite.
În figura 2 a) este prezentat un filtru numit biquad KHN (Kerwin-Huelsman-
Newcomb), care mai este denumit şi filtru cu variabile de stare.

Pag: 1/9
 Figura 2. Filtrul biquad de tip KHN a) şi graful de semnal asociat b).

Presupunând că amplificatoarele operaţionale sunt ideale, se pot scrie următoarele

ecuaţii de potenţiale la noduri:

U5 = 0
U7 = 0
U8 = U3
S8 G
U 8 S8 = U 2G5 + G6U 4 → U 4 = U 8 −U2 5
G6 G6 (3)
G1
G1U 4 + sC1U 6 = 0 → U 6 = − U4
sC1
G2
G2U 6 + sC2U 2 = 0 → U 2 = − U6
sC2

unde:

S8 = G5+G6 .

Graful de semnal asociat schemei din figura 2, este reprezentat în figura 2b), folosind
sistemul de ecuaţii (3). Se calculează următoarele funcţii de transfer:
U ( s ) G1G2G3 ( G5 + G6 ) 1
H1 ( s ) = 2 = =
U1 ( s ) C1C2G6 ( G3 + G4 ) 2 G1G4 ( G5 + G6 ) G1G2G5
s +s +
C1G6 ( G3 + G4 ) C1C2G6 (4)
G1G2G3 ( G5 + G6 ) 1
=
C1C2G6 ( G3 + G4 ) D( s )
Pag: 2/9
 U6(s) ⎛ sC ⎞ sG G (G + G6 ) 1
H 2(s) = = H1(s)⎜⎜ − 2 ⎟⎟ = − 1 5 5 (5)
U1(s) ⎝ G2 ⎠ C1G6(G5 + G4 ) D(s)

U 4 ( s) ⎛ sC ⎞ s 21G5(G5 + G6 ) 1
H 3 ( s) = = H 2 ( s )⎜⎜ − 1 ⎟⎟ = (6)
U 1 ( s) ⎝ G1 ⎠ G6(G5 + G4 ) D( s )
unde:
R6
1+
R5 R6 ω
= s 2 + s 0 + ω0
2
D( s) = s 2 + s + (7)
⎛ R ⎞ C1C 2 R1 R2 R5 Q
C1 R1 ⎜⎜1 + 4 ⎟⎟
⎝ R5 ⎠

Din relaţia (7) rezultă:

R6
1+
R6 ω R5
ω0 = , 0 = (8)
C1C 2 R1 R2 R5 Q ⎛ R ⎞
C1 R1 ⎜⎜1 + 4 ⎟⎟
⎝ R5 ⎠
Deci factorul de calitate Q are expresia:
R
1+ 4
R5 R1 R6 C1
Q= (9)
R R2 R5 C 2
1+ 6
R5

Funcţia de transfer H1(s) este de tip trece jos de ordinul doi , adică de forma canonică:

K 1ω 0
2

H 1 (s) = (10)
ω0
+ ω0
2
s +s
2

Identificând relaţiile (4) şi (10) rezultă:

R5
1+
R6
K1 = (11)
R
1+ 3
R6

Funcţia de transfer H2(s) este de tip trece bandă de ordinul doi, adică se poate exprima
sub forma canonică:

ω0
K2s
Q
H 2 ( s) = − (12)
ω0
s2 + s + ω0 2
Q

Prin identificarea relaţiilor (5) şi (12) se obţine:

Pag: 3/9
 R4
K2 = (13)
R5
De asemenea funcţia de transfer H3(s) este de tip trece sus de ordinul doi, adică este
de forma:
K3s 2
H 3 (s) = (14)
ω
s 2 + s 0 + ω02
Q

Identificând relaţiile (6) şi (14) rezultă:

R6
1+
R5 (15)
K3 =
R
1+ 5
R4

Dacă se calculează senzitivităţile lui Q si ω0 în raport cu rezistenţele şi

condensatoarele se obţine:

1
SCω10 = SCω20 = S Rω10 = S Rω20 = S Rω50 = − S Rω60 = − (16)
2
1
S RQ1 = SCQ2 = − SCQ1 = − S RQ2 = − (17)
2
R4 R6 − R5
S RQ4 = = − S RQ3 ≺ 1, S RQ5 = = − S RQ6
R3 + R4 2( R5 + R6 )

Din relaţiile (17) se observă ca senzitivităţile lui Q în raport cu R5 şi R6 devin zero

daca R5=R6. Senzitivităţile lui Q în raport cu R3 şi R4 sunt subunitare, iar celelalte
senzitivităţi sunt egale cu 0,5 în modul. De asemenea senzitivităţile lui ω0 sunt egale în modul
cu 0,5. Cea mai simplă procedură de proiectare a filtrului KHN este aceea pentru care R5 = R6,
iar R1 = R2 = R şi C1 = C2. Dacă se alege pentru C o valoare convenabilă, rezultă:
1
R1 = R2 = R = (18)
ω0C
R4 = (2Q-1)R3 (19)

Pentru filtrele trce jos şi filtrele trece sus se obţine relaţia:

1
K1=K3=2 - (20)
Q

iar pentru filtrul trece bandă:

K2 = 2Q-1. (21)

Valorile pentru ω0 şi Q pot fi controlate independent, reglând R1 şi/sau R2, pentru ω0,
respectiv R4 pentru Q.

Pag: 4/9
 Figura 3. Schema pentru obţinerea oricărei funcţii de transfer de ordinul 2 cu ω0 şi Q
dorite.

În figura 3 este prezentată schema pentru obţinerea oricărei funcţii de transfer de

ordinul 2 cu ω0 şi Q dorite. Funcţia de transfer are expresia:

U 2 ( s ) 2Q − 1 K1′s 2 ± K 2′ sω0 + K 3′ω02

= (22)
U1 ( s ) Q ω
s 2 + s 0 + ω02
Q

dacă se ţine cont de alegerile din relaţiile (18) şi (19). Amplificările pot fi realizate
cu o schema cu un singur amplificator operaţional. O astfel de schemă de sumator este
prezentată în figura 4.

Figura 4. Schema unui sumator cu n intrări pe “-“ şi m intrări pe “+”.

Tensiunea la ieşirea sumatorului este:

Y− m
Gi+ + n Gi− −
Uo =
G0−
∑
i =1 Y
+
Ui − ∑ −Ui
i =1 G0
(23)

unde admitanţele au expresiile:

n
Y − = ∑ Gi−
i =0

Pag: 5/9
 m
Y + = ∑ Gi+
i =0

În schema din figura 4 pe rezistenţe sunt marcate conductanţele.

În figura 5 este reprezentată schema machetei pentru efectuarea măsurătorilor.

Figura 5. Schema machetei pentru efectuarea măsurătorilor.

Valorile elementelor de pe schema din figura 5 sunt:

R3 =1 kΩ , R5 = 1 kΩ , R6 = 1 kΩ , R1' = 6,8 kΩ , R1 =5,1 kΩ, R2' = 6,8 kΩ , R2 = 5,1 kΩ ,
R4' = 430 Ω, R4 = 3,3 kΩ , R8 = 4,7 kΩ , R10 = 1 kΩ , R11 = R12 = 6,8 kΩ, R13 = 6,2 kΩ , C1=
=C2=10 nF.

Formele canonice ale funcţiilor de transfer pentru filtrele de tip rejector, trece tot şi respectiv
corector de atenuare, toate de ordinul doi, sunt:

s 2 + ω z2
K4 (24)
ω0
s +s2
+ω 2
0
Q
ω0
s2 − s + ω02
Q
H 5 (s) = K5 (25)
ω0
s +s
2
+ω 2
0
Q

Pag: 6/9
 ω0
s2 + s + ω02
Qz
H 5 ( s) = K 6 (26)
ω0
s2 + s + ω02
Q

3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

Schema pentru măsurarea caracteristicilor amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă

pentru filtrele din lucrare este dată în figura 6.

Figura 6. Schema folosită pentru măsusarea caracteristicilor amplitudine-frecvenţă

şi fază-frecvenţă.

A) Se ridică caracteristica amplitudine-frecvenţă a filtrului activ cu intrarea în nodul

1 şi ieşirea în nodul 2. Se fixează tensiunea de la generator E=1Vvv. Această tensiune se
măsoară cu generatorul în gol. Comutatoarele k1 şi k2 sunt pe poziţia cu R1, R2 şi R4 în circuit
(comutatoarele:k1, k2 pe poz. o1, k3 nu se conectează). Se completează tabelul 1.

Tabelul 1.

f(kHz)

U2(V)

Se reprezintă grafic funcţie de frecvenţa f măsurată în kHz. Se citeşte din

grafic frecvenţa de tăiere a filtrului ft(kHz) la – 3 dB, adică frecvenţa la care amplitudinea
cade la .
Se repetă masurătorile pentru Q schimbat, adică se introduce în circuit R4' , în loc de
R4 (comutatorul k2 pe poz o3). Se repetă masurătorile pentru ω0 schimbat, adică se introduc
în circuit R1' şi R2' , în loc de R1, respectiv R2 (comutatorul k1 pe poz o3 ).

Pag: 7/9
 Tabelul 2.

f(kHz)

t0

φ(grade)

φt(grade)

B) Se măsoară caracteristica fază-frecvenţă a filtrului de la punctul A), folosind metoda

sincronizării pentru un osciloscop cu două canale. Se măsoară timpul de întarziere t0, între
semnalul de la intrarea filtrului şi semnalul de la ieşirea filtrului, la diverse frecvenţe. Se
completează tabelul 2.
Faza se calculează cu relaţia:
t
ϕ ( f ) = −360 0 = −360t0 f 0 (27)
T
unde T este perioada semnalului sinusoidal aplicat la intrarea filtrului.
In tabelul 2, φt este faza teoretică şi se calculează cu relaţia:

(28)

Se trasează pe aceleaşi axe de coordonate φ(f) şi φt(f). Valorile pentru ω0 şi Q se

calculează cu ajutorul relaţiilor (8) şi (9) folosind valorile din schemă.

C) Se ridică caracteristica amplitudine-frecvenţă a filtrului activ cu intrarea în nodul 1 şi

ieşirea în nodul 6. Se fixează tensiunea la generator E=1Vvv. Se completează un tabel similar
cu tabelul 1. Se reprezintă grafic funcţie de frecvenţa f măsurată în kHz. Se citeşte
din grafic banda de frecvenţa la -3 dB şi frecvenţa centrală a filtrului.
Se repetă masurătorile pentru Q schimbat, adică pentru R4' introdus în circuit în locul lui
R4 (comutatorul k2 pe poz o3).

D) Se măsoară caracteristica fază-frecvenţă a filtrului de la C), procedând ca la punctul B)

şi se completează un tabel similar cu tabelul 2. Faza teoretică φt se calculează cu relaţia :
ωω0
Q
ϕt ( f ) = −90 − arctg (29)
ω −ω2
2
0

E) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 4. Se

citeşte din grafic frecvenţa de tăiere a filtrului ft(kHz) la -3 dB, adică frecvenţa la care
amplitudinea cade la , unde =50kHz.

F) Se repetă punctul B) pentru filtrul de la E). Faza teoretică se calculează cu relaţia:

Pag: 8/9
 ωω0
Q
ϕt ( f ) = −180 − arctg (30)
ω −ω2
2
0

G) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 8.

Comutatorul k3 nu este conectat.

H) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 8, iar
comutatorul k3 conectează poziţiile o2 şi o3.

I) Se repetă punctul B) pentru filtrul de la H). Faza teoretică φt se calculează cu relaţia :

ωω0
Q
ϕt ( f ) = −2arctg (31)
ω −ω2
2
0

J) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 8, iar
comutatorul k3 conectează poziţiile o1 şi o2.

3. ÎNTREBĂRI

a) Pentru ce valori ale lui Q caracteristica amplitudine-frecvenţa a filtrului trece jos de

ordinul 2 prezintă punct de maxim?
b) Care este valoarea lui Q pentru care caracteristica amplitudine-frecventă a filtrului
trece jos este maxim plată?
c) Care este componenta din schemă din care se poate regla banda de frecvenţă la
-3 dB pentru filtrul trece bandă ? Dar pentru frecvenţa centrală f0 ?
d) Care este relaţia dintre ωz şi ω0 astfel încât ?
e) De ce caracteristicile amplitudine-frecvenţă sunt raportate la E şi nu la U1?
f) Care sunt tipurile filtrelor măsurate la punctele G), H) şi J) ?

MACHETA FILTRE BIQUAD

Pag: 9/9
FILTRE LC PROIECTATE PE BAZA PARAMETRILOR DE LUCRU

1) Obiectul lucrării

Măsurători asupra unor filtre LC obţinute prin sinteză pe baza parametrilor de lucru şi
anume, gabaritul atenuării de lucru şi rezistenţele de terminaţie.

2) Aspecte teoretice

Proiectarea filtrelor LC pe baza parametrilor de lucru necesită parcurgerea

următoarelor etape:
a) Determinarea funcţiei de transfer de lucru Hc(s) astfel încât să fie îndeplinite condiţiile
impuse filtrului.
b) Determinarea unui set de parametri ce caracterizează diportul LC. Pentru determinare
se folosesc funcţia de transfer H(s) şi rezistenţele de terminaţie. Parametrii determinaţi
pot fi: impedanţele de intrare, elementele matricei de impedanţă [z] sau elementele
matricei de admitanţă [y].
c) Sinteza diportului LC pe baza parametrilor determinaţi la punctual b). Procedura
utilizată este sinteza în scară cu controlul zerourilor de transmisiune.
d) Determinarea elementelor de circuit. Procedura are la bază relaţia lui Feldtkeller,
specifică diporţilor pur reactivi, terminaţi la cele două porţi pe impedanţe rezistive:

2
| ρin1 ( jη ) |2 + H c ( jη = 1 (1)

ω
unde η = este frecvenţa normată. Coeficientul de reflexie la poarta 1 a filtrului are
ω0
expresia:

Z in1 ( s) − R g
ρ in ( s) = (2)
1
Z in1 ( s) + R g

unde Rg este rezistenţa de da poarta 1, iar Z in1 ( s ) este impedanţa de intrare la poarta 1, când
poarta 2 este terminată pe Rs. Folosind normarea de frecvenţă şi normarea la rezistenţa Rg
rezultă:

z in1 ( s n ) − 1
ρ in ( s ) =
1
Z in1 ( s n ) + 1

de unde se obţine:

Z .in1 ( s) 1 + ρ in1 ( s n )
z in1 ( s n ) = = (3)
Rg s = s nω 0
1 − ρ in1 ( s n )

În relaţia (1) Hc(s) este funcţia de transfer compusă, care are expresia:
 2U 2 Rg
H c (s) = . (4)
E Rs

În cazul unui filtru trece jos de tip Butterworth pătratul modulului funcţiei de transfer
compuse este:

1 1
| H c ( jω ) | 2 = =
⎛ω ⎞
2n
1 + η 2n
1 + ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ωt ⎠

unde ωt este frecvenţa unghiulară de tăiere a filtrului.

De exemplu în cazul ununi filtru trece jos de tip Butterworth de ordinul 3 se poate
scrie:

1 1
H c ( jη ) = H c ( sn ) H c ( − sn ) =
2
= =
η 2 =− sn2
1+η 6 η 2 =− sn2
1 − sn6
(5)
1
=
(1 − sn )(1 + sn ) ( )(
1 + sn + sn2 1 − sn + sn2 )
Rezultă funcţia de transfer compusă pentru un filtru trece jos de tip Butterworth de ordinul
trei:

1 1
H c ( sn ) = = 3 (6)
( )
( sn + 1) sn + sn + 1 sn + 2sn + 2sn + 1
2 2

Din relaţia (1) se obţine:

⎛ ⎞ η6
ρ in (η 2 ) η
1
= ⎜⎜1 −⎟
⎟ η 2 = − sn2 1 + η 6 η 2 = − sn2 =
=
⎝ 1+η
2
2 = − sn 6
⎠
.
− s n6 − s n6
= =
1 − s n6 (1 + s n )(1 + s n + )(1 − s n ) 1 − s n + s n2 ( )
Coeficientul de reflexie la poarta 1 va fi:

± s n3
ρ in (s n ) = . (7)
1
s n3 + 2 s n2 + 2 s n + 1

Deci în cazul unui filtru Butterworth de ordinul 3 de tip trece jos găsim expresia impedanţei
de intrare normate de la poarta 1, folosind relaţia (3). Rezultă următoarele două soluţii:
 2 s n3 + 2 s n2 + 2 s + 1 1
z ( A)
in1 = 2 = sn + (8)
2s n + 2s n + 2s n + 1 1
2s n +
2s + 1
1
z in( B1 ) = . (9)
z in( A1 )

a)

b)

c)

Figura 1. a) Configuraţia generală a unui filtru LC cu terminaţii rezistive. b) şi c) Cele două

scheme duale cu valori normate ale filtrului trece jos LC de tip Butterworth cu terminaţii
rezistive egale.

Schemele rezultate sunt prezentate în figurile 1b) şi 1c).

Dacă considerăm o impedanţă serie cu toate elementele pasive de circuit, căreia îi
facem normare de rezistenţă cu R0 şi normare de frecvenţă cu frecvenţa unghiulară ω0 , se
obţine:
 Z (s) R s ω0 L 1 1
= + + = z ( sn ) = r + snl + .
R0 R0 ω0 R0 s
ω0CR0 s n c
ω0

Rezultă expresiile valorilor normate şi denormate:

R
r= ⇒ R = rR0 (10)
R0
ω L lR
l= 0 ⇒L= 0 (11)
R0 ω0
c
c = ω0 R0C ⇒ C = (12)
ω0 R0

În cazul filtrelor din figurile 1b) şi 1c) ω 0 = ω t si R0 = R g .

Să considerăm şi siuaţia unui filtru trece jos de tip Butterworth de ordinul 3 cu
terminaţiile rezistive normate rg = 1 şi rs = 2 . Funcţia de transfer H(sn) va fi:

U 2 ( sn ) k
H ( sn ) = = 3
E ( sn ) sn + 2 sn + 2 sn + 1
2

iar functia de transfer compusă are expresia:

2U 2 ( s n ) Rg 2 2 1
H c (sn ) = = 2H (sn ) =
E (sn ) Rs 3 s n + 2s n + 2s n + 1
3 2

rs 2
deoarece H (0) = k = = . Din relaţia (1) rezultă:
rs + rg 3

8 1
ρ in ( s n ) ρ in (− s n ) = 1 − =
1 1
9 (s n + 2s n + 2 s n + 1)(− s n3 + 2 s n2 − 2 s n + 1)
3 2

(13)
=
(1 − 3s )(1 + 3s )
3
n
3
n

9(s n3 + 2s n2 + 2 s + 1)(− s + 2 s
n
3
n
2
n − 2s n + 1)

Se obţin patru soluţii pentru coeficientul de reflexie de la intrare:

ρ in ( A) =
(1 + 3s )3
n
(14)
1
3(s n3 + 2s n2 + 2s n + 1)

ρ in ( B ) =
(1 − 3s )3
n
(15)
1
3(s n3 + 2s n2 + 2s n + 1)
3s n3 + 23 9 s n2 + 23 3s n + 1
ρ in (C )
= (16)
1
(
3 s n3 + 2 s n2 + 2 s n + 1 )
− 3s n3 + 23 9 s n2 − 23 3s n + 1
ρ in (D)
= . (17)
1
(
3 s n3 + 2 s n2 + 2 s n + 1 )
Pentru primele două situaţii rezultă:

( A) 1 + ρ in( A1 ) 6s n3 + 6 s n2 + 6 s n + 4
z in1 = = =
1 − ρ in( A1 ) 6s n2 + 6s n + 2
1 (18)
= sn +
3 1
sn +
2 2s n + 2

(B) 6 s n2 + 6 s n + 4
z in1 = =
6s n3 + 6s n2 + 6s n + 2
1
= (19)
1
sn +
1
3s n +
sn 1
+
2 2

a)

b)

Figura 2. Doua scheme duale de filtru trece jos de tip Butterworth de ordinal trei, cu valori
normate şi terminaţiile rezistive normate rg = 1, rs = 2 .

Schemele cu valori normate obţinute pe baza relaţiilor (18) şi (19) sunt prezentate în
figura 2.
Pentru un filtru trece jos de tip Cebîşev în banda de trecere putem scrie:

1
H ( jη ) =
2
. (20)
1 + ε C n2 (η )
2

unde C n (η ) este polinomul Cebîşev de ordinul n şi are expresia:

 Cn (η ) = cos(n arccosη ), η ≤ 1.

Pentru calculul lui C n (η ) pot fi folosite relaţiile de recurenţă:

C n (η ) = 2ηC n −1 (η ) − C n − 2 (η )
C2 n (η ) = 2Cn2 (η ) − 1 .

1
De exemplu în cazul ε = şi n=3 avem:
2

1
1
(4η 3 − 3η )
2

ρ ( jη ) = 1 − = 4
2

1+
1
4
(4η 3 − 3η )
2
1 + (4η 3 − 3η )
1
4
2

1
( )(
− s n2 4s n2 + 3 )
= 4 2
2
ρ in ( s n ) ρ in (− s n ) = ρ in ( jη ) η 2 = − sn2
s
( )
1 1 1
2
1 − n 4 s n2 + 3
4

a)

b)

Figura 3. Scheme duale de filtre trece jos de tip Cebîşev în banda de trecere cu ε =1/2 şi cu
terminaţii rezistive egale.

Rezultă:
⎛ 3 ⎞
± ⎜ 2sn3 + sn ⎟
⎝ 2 ⎠
ρin1 ( sn ) = (21)
5s
2sn3 + 2sn2 + n + 1
2
 1 + ρ1(nA1) ( sn ) 4 sn3 + 2 sn2 + 4 s n +1 1
z ( A)
= = = 2 sn + (22)
1 − ρ1(nA1) ( sn )
in1
2 sn + s n +1
2
1
sn +
2 sn + 1

1 1
z in( B1 ) = = . (23)
z ( A)
1
in1 2s n +
1
sn +
2s n + 1

Cele două scheme duale cu valori normate ale filtrelor trece jos de tip Cebîşev în banda de
1
trecere cu ε = sunt reprezentate în figura 3.
2
Filtrele LC de tip trece sus, trece bandă sau opreşte bandă pot fi obţinute din cele de
tip trece jos prin transformări de frecvenţă sau de reactanţă. Trecerea de la tipul trece jos la
tipul trece sus se face conform relaţiei:

1
s nj = . (24)
s ns

Figura 4. Transformările elementelor de circuit în cazul transformării de frecvenţă de la tipul

trece jos, la tipul trece sus.

Figura 5. Schema de filtru trece sus obtinută prin transformarea de frecvenţă a schemei din
figura 1b).

Transformările elementelor de circuit în acest caz sunt prezentate în figura 4. În figura

5 este arătată schema de filtru trece sus rezultată prin transformarea schemei din figura 1b).
Transformarea de frecvenţă pentru trecerea de la o schemă de tip trece jos la una de
tip trece bandă este conform relaţiei:

2
s nB +1
s nj = . (25)
δs nB
Figura 6. Transformările elementelor de circuit în cazul transformării de frecveţă de la tipul
trece jos, la tipul trece bandă.

B
În relaţia (25) δ = este banda de frecvenţă de trecere normată a filtrului trece bandă, f c
fc
fiind frecvenţa centrală din banda de trecere a filtrului trece bandă. Folosind relaţia (25)
rezultă transformările elementelor de circuit din figura 6.
Schema filtrului trece bandă, obtinută prin transformarea schemei de filtru trece jos
din figura 1c), este prezentată în figura 7.

Figura 7. Filtrul trece banda obtinut prin transformarea de frecventa a filtrului din figura
1c).

Transformarea de frecvenţă pentru trecerea de la o schemă de tip trece sus, la o

schemă de tip opreşte bandă este:

2
sOB +1
s ns = (26)
δsOB

B
În relaţia (26) δ = este banda de oprire normată a filtrului opreşte bandă, f c fiind
fc
frecvenţa centrală din banda de blocare a filtrului opreşte bandă. Folosind relaţia (26)
transformările elementelor de circuit sunt cele din figura 6, aceste transformări fiind operate
acum în schema filtrului trece sus. Schema filtrului opreste banda obţinută prin transformarea
filtrului trece sus din figura 5 este dată în fugura 8.
Figura 8. Filtrul opreşte bandă obţinut prin transformarea de frecvenţă a filtrului din figura
5.

4. Desfăşurarea lucrării

Figura 9. Schema de măsură folosită în lucrare.

Schema pentru măsurarea caracteristicilor amplitudine–frecvenţă ale filtrelor din

lucrare este dată în figura 9. Multimetrul numeric poate măsura tensiuni până la frecvenţa de
100 kHz. Pentru filtrele care necesită la măsurare frecvenţe peste 100 kHz se poate folosi
osciloscopul. Generatorul de funcţii va lucra generând semnal sinusoidal.
A) Se ridică caracteristica amplitudine-frecvenţă a filtrului LC din figura 1c),
rezistenţele terminale fiind Rg = Rs = R0 = 600 Ω . Se fixează tensiunea de la generator la
E=2 V. Această tensiune se masoară cu generatorul în gol. Se completează tabelul 1.

Tabelul 1

f(kHz)
U 2 (V )

2U 2 Rg
Hc ( f ) =
E Rs
Se reprezintă grafic H c ( jf ) funcţie de frecvenţa f, masurată în kHz. Se citeşte din grafic
frecvenţa de tăiere a filtrului f t (kHz) la -3 dB, adică frecvenţa la care amplitudinea cade la
Hc ( j0 2U 2 R g
, unde H c ( s ) = .
2 E Rs
B) Se calculează elementele denormate ale schemei din figura 1c) folosind relaţiile
(10)-(12), considerând ω 0 = ω t = 2πf t .
C) Se masoară caracteristica fază-frecvenţă a filtrului din figura 1c), folosind metoda
sincronizării pentru un osciloscop cu două canale. Se masoară timpul de întârziere t 0 , între
semnalul de la intrarea filtrului şi semnalul de la ieşirea filtrului, la diverse frecvenţe. Se
completează tabelul 2. Faza se calculează cu relaţia:

t0
ϕ ( f ) = −360 = −360t0 f 0 (27)
T

unde T este perioada semnalului sinusoidal aplicat la intrarea filtrului.

Tabelul 2
f(kHz)
t0
ϕ (grade )
ϕ t (grade)

In tabelul 2 ϕ t este faza teoretică şi se calculează cu relaţia:

f f3
2 − 3
f ft
ϕ t ( f ) = − arctg t . (28)
f2
1− 2 2
ft

Se trasează pe aceleaşi axe de coordonate graficele ϕ ( f ) şi ϕ t ( f ) .

D) Se masoară caracteristica amplitudine–frecvenţă a filtrului Butterworth de ordinul
3 din figura 2b), având Rg = 600 Ω şi Rs = 1200 Ω . Se fixează tensiunea masurată în gol la
generator E=2 V. Se completează un tabel similar cu tabelul 1. Se reprezintă grafic H c ( jf )
funcţie de frecvenţa f masurată în kHz. Se citeşte din grafic frecvenţa de tăiere f t , măsurată la
H c ( j 0)
-3 dB, adică frecvenţa la care amplitudinea este .
2
E) Se calculează elementele denormate ale schemei din figura 2b), folosind relaţiile
(10)-(12), considerând R0 = R g şi ω 0 = ω t .
F) Se masoară caracteristica fază-frecvenţă a filtrului din figura 2b), procedând ca la
punctual C) şi se completează un tabel similar cu tabelul 2. Faza teoretică ϕ t se calculează cu
relaţia (28). Se trasează pe aceleaşi axe de coordonate graficele ϕ ( f ) şi ϕt ( f ) , pentru filtrul
din figura 2b).
 G) Se repetă punctul A) pentru filtrul trece jos de tip Cebîşev în banda de trecere din
figura 3b). Se citeşte din graficul H c ( jf ) frecvenţa f t (kHz ) , care este frecvenţa limită de
sus a benzii în sens Cebîşev a filtrului.
H) Se repetă punctul B) pentru filtrul din figura 3b).
I) Se repetă punctul C) pentru filtrul din figura 3b). Se calculează H c (s ) pentru filtrul
din figura 3b) şi se deduce ϕ t ( f ) = arg H c ( jf ) , pentru a completa în tabelul 2.
J) Se repetă punctual A) pentru filtrul trece sus de tip Butterworth din figura 5. Se
citeşte din grafic frecvenţa de tăiere a filtrului f t (kHz ) la -3 dB, adică frecvenţa la care
H c ( jf ∞ )
amplitudinea cade la .
2
K) Se calculează elementele denormate ale schemei din figura 5, folosind relaţiile
(10)-(12), considerând Rg = R0 = 600 Ω şi ω 0 = ω t = 2πf t .
L) Se repetă punctul C) pentru filtrul din figura 5. Se calculează H c (s ) pentru filtrul
din figura 5 şi se deduce ϕt ( f ) = arg H c ( jf ) , pentru a completa în tabelul 2.
M) Se repetă punctul A) pentru filtrele din figurile 7 şi 8. Se citeşte din grafice
frecvenţa centrală f c a benzii de trecere şi banda de trecere la -3 dB pentru filtrul trece bandă
din figura 7 şi respectiv frecvenţa centrală a benzii de oprire şi banda de oprire la 3 dB, pentru
filtrul din figura 8.
N) Se calculează elementele denormate ale schemelor din figurile 7 şi 8, folosind
B
relaţiile (10)-(12), considerând ω 0 = ωc = 2π f c şi δ = .
fc
O) Pentru fiecare din filtrele din figurile 1c), 2b) şi 3b) se reprezintă grafic pe aceleaşi
f
axe de coordonate H c ( jη ) şi H ct ( jη ) , unde η = şi H ct ( jη ) este caracteristica
ft
amplitudine-frecvenţă a funcţiei de transfer compuse teoretice.

5. Intrebări

a) De ce sunt mai uşor de realizat experimental schemele din figurile 1c), 2b) şi 3b), faţă
de cele din figurile 1b), 2a) şi respectiv 3a).
b) De ce s-a preferat la filtrul trece sus din figura 5 o schemă în T şi nu una în π ?
c) Cum se poate obţine schema duală a unei scheme date?
d) In ce situaţii se preferă să se lucreze cu parametrii de lucru pentru un diport şi nu cu
parametrii imagine?
e) Care sunt avantajele şi dezavantajele filtrelor LC în comparaţie cu filtrele active RC?
f) Ce se poate constata dacă se compară două filtre trece jos de tip Butterworth şi
respectiv, de tip Cebîşev de acelaşi ordin şi aceeasi frecvenţă de tăiere?

Aplicaţii

a) Să se gasească schemele cu valori normate de filtru trece jos de tip Butterworth de

ordinul 2, cu terminaţii rezistive normate rg = rs = 1 .
b) Pentru filtrele de la a) sa se gasească corespondentele lor de tip trece sus, obţinute
prin transformări de frecvenţă.
c) Pentru filtrele de la a) şi b) să se reprezinte grafic caracteristicile de fază funcţie de
frecvenţa normată.
d) Folosind filtrele de la punctual a) să se gasească filtrele de tip trece bandă şi opreşte
bandă, cu banda normată de trecere, respectiv de blocare δ .
1
e) Să se reprezinte grafic pentru frecvenţe pozitive C n (η ) şi H ( jη = ,
1 + ε 2 C n2 (η )
1
pentru ε = şi n=2,3.
2