ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

A. ASEPSIA
Definită ca totalitatea mijloacelor prin care se previne contactul
microbilor cu plaga (operatorie), este o metodă profilactică şi se realizează
prin sterilizare.
Sterilizarea cuprinde o serie de mijloace care realizează distrugerea
microorganismelor (bacterii, ciuperci, viruşi, inclusiv formele sporulate) prin
mijloace fizice sau chimice, a tuturor materialelor care vin în contact cu
soluţia de continuitate în timpul actului terapeutic: instrumente, materialul
moale, materialul de sutură, materialul de cauciuc, seringi, ace, inclusiv apa,
periile sau lufele şi săpunul necesare antiseptizării mâinilor chirurgului.

Sterilizarea prin căldură se poate realiza prin:

1. căldura umedă (autoclavarea şi fierberea);
2. căldura uscată (pupinel, flambarea).

Sterilizarea prin căldură umedă

a) Autoclavarea
Este o metodă de sterilizare în mediu de vapori supraîncălziţi prin
presiune la 2,5 atmosfere, la o temperatură de 140°C, timp de 30 minute (din
momentul atingerii parametrilor privind temperatura şi presiunea).
Este metoda de elecţie privind sterilizarea materialului moale
(câmpuri, comprese, vată, meşe, halate, bonete, măşti), materialele de sutură
(aţă chirurgicală), precum şi periile, lufele şi apa necesare antiseptizării
mâinilor chirurgului. Toate aceste materiale sunt pregătite în prealabil
(marginile scămoase ale compreselor, meşelor sunt ascunse în tiv, etc) şi
aşezate în recipiente speciale numite casolete cu diferite mărimi (fig. 1).
Acestea sunt cutii metalice confecţionate din alamă nichelată sau cromată pe
ambele suprafeţe; pereţii laterali sunt perforaţi şi dublaţi de un sistem ce
permite închiderea sau deschiderea comunicării casoletei cu mediul în care
se află.
Materialul moale (textil) după împăturire se aşează pe categorii în
casolete (cu dimensiuni adecvate) iar după închiderea capacului se deschide
sistemul de comunicare al conţinutului casoletei (lame metalice care
culisează lăsând ferestrele perforate deschise) şi astfel se introduc în
autoclav; vaporii de apă supraîncălziţi, sub presiune, vor pătrunde prin
orificiile laterale (există casolete care prezintă orificii şi la nivelul capacului
prevăzut de asemenea cu sistem de închidere/deschidere) realizând
sterilizarea.
După terminarea sterilizării (şi răcirea autoclavului) casoletele se scot,
manevrate cu atenţie cu ajutorul mânerelor şi imediat se închid orificiile de
comunicare cu ajutorul dispozitivului special (lamele metalice culizează
invers şi obstruează ferestrele perforate) astfel încît materialele sterilizate să
poată fi păstrate sterile (24 de ore).
Pe fiecare casoletă se va aplica o etichetă pe care se va consemna data,
ora şi numele celui care a făcut sterilizarea precum şi menţiunea “STERIL”.
Controlul sterilizării prin autoclavare se poate realiza prin teste chimice
(virajul culorii la anumite temperaturi), biologice (însămânţarea unor tulpini
supuse sterilizării), sau grafice (se înregistrează grafic curba temperaturii,
presiunii şi timpului sterilizării).
Tot prin autoclavare, dar folosind alţi parametri se sterilizează
mănuşile din cauciuc; seringile cu multiplă folosinţă şi acele acestora se
sterilizau tot prin autoclavare dar asţăzi nu se mai utilizează, locul lor fiind
luat de seringile de unică folosinţă care sunt ambalate steril (sterilizate prin
radiaţii gamma) împreună cu acele acestora.
Pentru sterilizare fiecare mănuşă se pudrează cu talc şi se introduce în
interiorul ei o altă mănuşă din bumbac de asemeni pudrată cu talc; după
pudrare şi pe faţa exterioară se învelesc într-o compresă şi se împerechează
pe mărimi; se aşează în casolete speciale dreptunghiulare (sau cilindrice)
prevăzute cu orificii şi sisteme de deschidere/închidere ca şi casoletele
folosite pentru sterilizarea materialului moale (acestea pot de altfel fi folosite
şi pentru sterilizarea mănuşilor cu condiţia ca să nu fie aşezate cudate).
Astfel pregătite casoletele cu orificiile deschise vor fi introduse în
autoclav unde vor fi sterilizate la o temperatură de 120°C şi o presiune de
1 atmosferă timp de 30 minute din momentul atingerii parametrilor privind
temperatura şi presiunea.
După sterilizare şi răcirea autoclavului, casoletele vor fi scoase, se vor
închide orificiile de comunicare şi vor fi etichetate ca şi casoletele cu
material moale.

b) Pasteurizarea (înaltă la 90°C sau joasă la 60°C)

Este o metodă de sterilizare a mediilor lichide, care constă în C, urmată
brusc de răcire. încălzirea la temperaturi sub 100
Pasteurizarea joasă se realizează în 60 minute iar pasteurizarea înaltă în 80
secunde.
Distruge formele microbiene vegetative.
Tyndalizarea constă într-o pasteurizare joasă (380°C) repetată de 3 ori la
intervale de 12-24 ore, sau o pasteurizare înaltă (100°C) repetată de 3 ori la
interval de 24 ore.
Tyndalizarea distruge atât formele vegetative cât şi sporii microbieni;
tyndalizarea joasă - până la 60°C - nu produce degradări ale vitaminelor şi
enzimelor existente în lichidele sterilizate.

c) Fierberea
Este o metodă istorică de sterilizare prin căldură umedă, care se
foloseşte excepţional când nu există posibilitatea autoclavării şi starea de
urgenţă o impune; prezintă dezavantajul că nu distruge virusul hepatitei,
degradează instrumentarul etc.
Prin această metodă se pot steriliza, în condiţii de urgenţă, sonde urinare şi
instrumentar metalic (necesar efectuării pansamentelor), când nu exista
poupinel). Fiecare din această categorie se pregăteşte la fel ca şi în cazul
autoclavării sau sterilizării prin căldură uscată (poupinel).
Sterilizarea prin fierbere se face la 100°C sau la 105°C când se
utilizează soluţie 1% de carbonat de sodiu pur, timp de 30 minute.
Observaţie: săpunul clasic (sterilizat tot prin fierbere), utilizat în trecut
pentru antiseptizarea mâinilor chirurgului este astăzi înlocuit cu soluţii
speciale net superioare, care limitează mult timpul de spălare (sterisol,
videne surgical scrub, etc.)

2. Sterilizarea prin căldură uscată

Se realizează cu ajutorul unui aparat numit “Poupinel” (fig. 2), la o
temperatură de 180°C timp de 60 minute şi este valabilă 24 ore.
Reprezintă metoda de elecţie privind sterilizarea instrumentarului
metalic, obiecte din porţelan, sticlă, Jena; instrumentarul pregătit în prealabil
(curăţat, degresat) se aşează în cutii metalice (fig. 3), alcătuind truse cu
destinaţie specială (truse pentru operaţii mari, cervicale, toracice sau
abdominale, truse pentru urgenţă sau truse pentru sălile de pansamente).
O altă metodă de sterilizare prin căldură uscată a instrumentarului
metalic o constituie flambarea; folosită excepţional, în condiţii de urgenţă
(când este epuizat instrumentarul sterilizat la poupinel în totalitate), are
dezavantajul că degradează major instrumentarul.
Flambarea este folosită deasemenea pentru sterilizarea gâtului fiolelor
imediat după deschidere pentru a nu contamina conţinutul preluat într-o
seringă spre a fi injectat.
Sterilizarea prin mijloace chimice

a) Formolizarea este o metodă de sterilizare care foloseşte soluţia de 40%

aldehidă formică sau tablete de formalină.
Sunt folosite cutii metalice (paralelipipedice) speciale, închise ermetic (tip
Janet), care au în interior mai multe rafturi (prevăzute cu orificii la partea
superioară) în care sunt aşezate instrumentele (bujii,, sonde, aparate optice).
În cuva situată decliv sub rafturile perforate se introduc fie soluţia de
aldehidă formică, fie tabletele de formalină. Timpul de sterilizare oscilează
în funcţie de temperatură:
- 24 ore la 170°C;
- 2 ore la 250°C;
- 30 min la 500°C.
După terminarea sterilizării instrumentele vor fi expuse la aer şi spălate
înaintea folosirii la jet de apă sterilă (manevrându-se steril).

b) Sterilizarea cu vapori de oxid de etilenă

Este o metodă de sterilizare a materialelor din metal şi sticlă; pot fi
sterilizate şi materiale din cauciuc, plastic, textile, hârtie, lemn, însă acestea
absorb etilenoxidul, remanenţa acestuia fiind direct proporţională cu
grosimea materialului; din aceasta cauză utilizarea lor după sterilizare este
posibilă doar după o aerisire de 2-5 zile în aer steril datorită riscului
fenomenelor iritative secundare.
Datorită riscului de explozie etilenoxidul se utilizează în amestec cu CO 2
10% sau freon 88%.
Sterilizarea se realizează în instalaţii speciale tip Medicor (GST-21) la o
temperatură de 40-55°C timp de 1,5-6 ore la presiunea gazului de 1Kp/cm2.

c) Sterilizarea prin imersie

Reprezintă o metodă utilizată pentru materialele uşor degradabile, care nu
rezistă la temperaturi mari (sonde, catetere, instrumentarul folosit în
chirurgia laporoscopică, etc).
Se folosesc substanţe de tipul:
- glutaraldehida 2% (Cidex) cu o valabilitate de 14 zile din momentul
preparării soluţiei.
Instrumentarul menţinut (după curăţire mecanică şi chimică) timp de 20
minute în Cidex este steril putând fi reutilizat de câte ori este nevoie.
- perasafe sau Steril C (produs pe bază de acid peracetic şi
tetraacetiletilendiamina-TAED) valabil 48 de ore din momentul preparării,
este utilizat pentru sterilizarea instrumentarului laparoscopic, endoscoape
sau laringoscoape şi în general pentru toate tipurile de instrumentar medical
termolabil sau termostabil.
Sterilizarea prin mijloace fizice

a) Sterilizarea prin raze ultraviolete

Acţiunea bactericidă a razelor ultraviolete (R.U.V.) prin perturbarea sintezei
de ARN şi ADN (Grithus şi Drapper) este folosită pentru a reduce numărul
de germeni din aerul şi de pe suprafeţele din sălile de operaţii, sălile de
explorări sau de pansamente.
Se folosesc lămpi de ultraviolete cu o putere de 20W care au acţiune pe o
rază de 1,5 m (ex: pentru o sală de operaţii lungă de 5 m se vor folosi 4
lămpi de UV timp de 30 minute( 6h); RUV pot dezinfecta şi aerul
condiţionat introdus în sala de operaţie.
RUV pot fi folosite în timpul activităţii obişnuite din sala de operaţie (sau
sălile de pansamente), în prezenţa personalului medical sau a bolnavilor,
datorită faptului că RUV eliberează ozon.

b) Sterilizarea prin radiaţii ionizante

Sunt folosite radiaţiile gamma, având ca sursă radioactivă elemente ca
Cesiu137 sau Cobalt60, pentru sterilizarea produselor ambalate (seringi, sonde,
mănuşi, canule, catetere, etc.) datorită forţei de penetraţie a razelor gamma
în strat gazos, neproducându-se creşterea temperaturii obiectului iradiat
(material plastic etc).
Efectul de inactivare a germenilor poate fi crescut (potenţat) de substanţe ca
acid iodoacetic şi acid oleic, iar substanţe ca alcoolii, glicolii, zaharurile,
cisteina au efect radioprotector.

c) Sterilizarea prin ultrasunete (U.S.)

U.S. (vibraţii cu peste 9000 Cicli/s) produc ruperea membranei şi liza
celulară iar în mediu lichid, prin fenomenul de cavitaţie, se produc
modificări chimice (eliberare OH, H2O2, hidrolizări, depolimerizări), care
transformă o parte a energiei sonice în energie calorică.
Nu sunt încă de uz curent datorită costului foarte ridicat al aparaturii.

Alte mijloace de sterilizare

Sterilizarea prin liofilizare

Este o metodă care utilizează desicaţia în vid, la o temperatură foarte joasă (-
138°C). Se sterilizează prin această metodă serurile şi culturile (înglobate în
medii de protecţie - lapte, gelatină etc.) care nu îşi pierd proprietăţile
biologice, frigul şi uscarea alterând doar celula bacteriană.

Metode de control al sterilizării

Controlul sterilizării este obligatoriu şi se realizează prin mai multe metode:
1. Metoda bacteriologică - foloseşte produsul STEAROTEST-120.
Fiolele sunt introduse în autoclav, odată cu materialul de sterilizat; după
sterilizare se incubează timp de 24 ore la 56°C. Dacă sterilizarea a fost
corectă şi s-au atins 120°C, culoarea violetă a fiolii nu se schimbă, bacilul
stearohemofilus fiind distrus la 120°C.
Dacă sporii nu au fost distruşi ei se vor dezvolta în timpul incubaţiei şi vor
produce virarea în galben a fiolii.

2. Metode fizico-chimice - folosesc substanţe ce-şi modifică culoarea sau

starea fizică la diferite temperaturi cunoscute, realizându-se astfel un control
al parametrilor de funcţionare al aparatelor de sterilizare.
Astfel se folosesc tuburile de control -BROWN- care-şi schimbă culoarea
după cum urmează:
 BROWN tip I: devine negru la 126°C în autoclav;
 BROWN tip II: devine galben la 126°C în autoclav cu vid;
 BROWN tip III: devine verde la 160°C la pupinel;
 BROWN tip IV: devine albastru la 180°C la pupinel.
Se folosesc deasemenea o serie de substanţe care îşi modifică culoarea
topindu-se după 15 minute de expunere la temperaturi ca:
* 110°C = benzonaftolul;
* 114°C = antipirina;
* 115°C = floarea de sulf;
* 120°C = acidul benzoic.

Aseptizarea mâinilor operatorilor şi a câmpului operator

Înaintea oricărei intervenţii chirurgicale, atât chirurgul cât şi ajutoarele
acestuia trebuie să-şi “aseptizeze” mâinile şi antebraţele (la nivelul celor 2/3
distale).
Această operaţiune se poate realiza în 3 moduri:
1. Metoda mecanică: foloseşte apa şi săpunul lichid sterile spălându-se cu
trei perii sau lufe (câte 5 minute fiecare) astfel:
* peria a I-a spală mâna şi antebraţul până la 1/3 proximală;
* peria a II-a spală mâna şi antebraţul până la 1/3 medie;
* peria a III-a spală mâna şi antebraţul până la 1/3 distală.
2. Metoda chimică: foloseşte fie detergenţi (Sintosept HQ, Sterisol, etc.),
produse pe bază de chlorhexidină (Hydrex, Lifo-scrub) sau produşi iodaţi
(Povidone Iodine, Videne Surgical Scrub, etc.) aseptizarea este obţinută
rapid (două spălări a câte 3 min).

3. Metoda de necesitate: folosită în urgenţe mari, constă în badijonarea

tegumentelor mâinii şi antebraţului în 2/3 distale cu tinctură de iod.

Câmpul operator (regiunea cutaneo-mucoasă de abord pentru efectuarea unei

operaţii, unde se va practica incizia) se pregăteşte astfel:
1. În preziua operaţiei: spălarea cu apă şi săpun - inclusiv raderea (zonelor
piloase) a zonei unde se va practica incizia.
2. Pe masa de operaţie: degresarea tegumentelor cu benzină iodată sau eter,
urmată de badijonarea centrifugă cu tinctură de iod sau Betadine, Videne
Antiseptic Solutions, Videne Alcoholic Tincture, etc), repetată de 3 ori la
interval de 3 minute a câmpului operator (a zonei unde va avea loc incizia şi
a ariei de siguranţă de 20 cm în jur; la persoanele alergice la iod se poate
folosi alcoolul alb 70 sau metoseptul.
Câmpul operator astfel pregătit se izolează cu câmpuri (cearşafuri de diferite
mărimi) sterile, fixate la tegumente (se pot utiliza pelicule sterile care
acoperă total câmpul operator, împiedicând contactul ţesuturilor din
profunzime cu tegumentele.

Aseptizarea sălii de operaţie

Constă atât în dezinfecţia regulată a acesteia cât şi în filtrarea intrării
în sala de operaţie - numai cu echipament steril special în acest sens şi
păstrat în camera filtru (antecamera sălii de operaţie).
Dezinfecţia constă în curăţenia zilnică, obligatorie, după terminarea
programului sau ori de câte ori este nevoe iar săptămânal se procedează la
spălarea cu apă şi detergenţi a pardoselii, tavanului, pereţilor, mobilierului şi
a tuturor suprafeţelor (aparţinând aparaturii etc.) urmată de pulverizare cu
soluţii antiseptice de contact remanente (TEGO 103, etc).
Sala de operaţie este supusă formolizării cu vapori de formol 3% (4 g
Formol la 1 cmc spaţiu) timp de 7-12 ore (excesul de formol se neutralizează
cu amoniac în soluţie de 1/10). Aerul sălii se sterilizează zilnic cu lămpi de
ultraviolete (o lampă sterilizează aerul pe o rază de 1,5 m, timp de 30
minute).
O altă metodă de sterilizare a sălii de operaţie este nebulizarea cu
mikrozid (produs pe bază de alcooli: etanol şi propanol) care constă în
pulverizarea cu un aparat special conceput a soluţiei timp de 30 min în sala
de operaţie care rămâne astfel închisă pentru 3 ore. Produsul este utilizat de
asemenea pentru sterilizarea suprafeţelor prin pulverizarea substanţei (50
mi//m.p) şi expunerea acestora timp de 10 min.

B. Antisepsia
Este definită ca totalitatea mijloacelor de distrugere a florei
microbiene dintr-o soluţie de continuitate Este o metodă curativă care
foloseşte în special mijloace chimice.
Mijloacele chimice sunt reprezentate de:
* antibiotice şi sulfamide - substanţe care pătrund în organismul
microbian interferând (prin diferite mecanisme) metabolismul microbian şi
care se administrează intern (per os sau parenteral);
* antiseptice - substanţe care induc coagularea unor constituienţi
proteici din celula microbiană sau dezorganizează sisteme enzimatice
microbiene şi care se administrează pe cale externă (irigaţii, spălături,
pansamente umede îmbibate în aceste substanţe antiseptice).
O substanţă antiseptică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
* să fie bactericidă (nu numai bacteriostatică) ;
* să aibă un spectru bacterian larg;
* să aibă o acţiune rapidă;
* să nu fie iritantă sau toxică pentru ţesuturi;
* să - şi păstreze acţiunea antimicrobiană şi în prezenţa soluţiilor
organice (sânge, albumină, puroi ..);
* să fie solubilă în apă şi în soluţii organice şi să-şi păstreze proprietăţile
antimicrobiene în soluţii diluate şi în timp (să fie stabilă).
Cele mai folosite antiseptice sunt:

a. Alcoolii
Alcoolul etilic 70-90% cu acţiune bactericidă, este folosit pentru
antiseptizarea tegumentelor (inclusiv cele subţiri - axilă, scrot).
Este contraindicată utilizarea alcoolului în plagă datorită proprietăţii de a
precipita proteinele, distrugând apărarea locală şi formând o crustă sub care
se poate dezvolta flora microbiană.
Cu aceleaşi proprietăţi este folosit alcoolul sanitar (spirt) care conţine alcool
etilic 70%, alcool metilic 10% şi un colorant (albastru de metil) pentru a fi
uşor de identificat.
b. Iodul
Tinctura de iod (iod metaloid 10 g + iodura de potasiu 4g + alcool etilic
90% 136g / iod metaloid 2g + iodura de potasiu (sodiu) 3g +alcool etilic
50% 100ml); soluţia proaspătă este cel mai puternic antiseptic, distruge
bacteriile, fungii, protozoarele, moderat viruşii.
Este folosit pentru dezinfecţia tegumentelor (pregătirea câmpului operator se
obţine badijonând tegumentele cu tinctura de iod de 3 ori la intervale de 3
minute).
* Dezavantajele utilizării sale sunt:
* iritaţia tegumentelor subţiri, acoperite de păr (axila, scrot), motiv
pentru care nu se foloseşte în aceste regiuni; soluţiile vechi prin formarea
acidului iodhidric sunt iritante în orice zonă, motiv pentru care nu se
folosesc decât soluţii proaspete şi nu se aplică sub forma pansamentului
umed (comprese îmbibate în iod, aplicate pe tegumente);
* riscul alergic care impune testarea prealabilă a bolnavului la iod;
* nu se aplică în plagă datorită neutralizării apărării locale a ţesuturilor
şi precipitării proteinelor care formează o crustă sub care se pot dezvolta
microbii.
Se prezintă ca o soluţie de culoare brună cu miros caracteristic de iod.
Iodul solubilizat în substanţe tensioactive neionice de tipul
polietilenglicolilor, este neiritant şi netoxic şi produsele rezultate sunt
cunoscute sub numele de iodofori (Wescadine, Povidone-Jodine, Josa,
Betadine etc.); au proprietăţi de detergenţi (prin substanţa tensioactivă) şi
germicide (prin iod).

c. Clorul activ: Cloraminele

Derivaţi cloruraţi la nivelul azotului aminelor, ai căror proprietăţi germicide
rezultă prin eliberarea clorului activ prin hidroliză şi descompunere rapidă
sau lentă, funcţie de pH:
Cloramina B - în soluţie 0,1-0,3% (conţinând 25% clor activ) este folosită
pentru antiseptizarea plăgilor; pe lângă proprietăţile germicide, clorul activ
elimină şi ţesuturile necrozate, sfacelurile jucând rolul unui microbisturiu
chimic; nu este toxic pentru ţesutul viu în concentraţia precizată mai sus.
În concentraţie de 5-6% este folosită pentru dezinfecţia lenjeriei care se
obţine după 2 ore.
Se prezintă sub formă de tablete de 500 mg sau pulbere care dizolvată se
prezintă ca o soluţie uşor tulbure cu miros caracteristic de clor.
Cloramina T (mianina, actinina - conţine 30% clor activ) - are aceleaşi
proprietăţi ca şi cloramina B, dar prezintă avantajul că nu sedimentează,
putând fi folosită pentru dezinfecţia unor cavităţi profunde, septice (piotorax
inchistat, după evacuarea puroiului, etc).
Soluţia Dakin (hipocloritul de sodiu), 0,5% clor activ, cu proprietăţi
antiseptice puternice şi de dezagregare a ţesuturilor moarte (considerat
„bisturiul chimic” al ţesuturilor), este eficientă doar în irigaţii continue sau
intermitente.
Apa de Javelle (hipocloritul de potasiu) are aceleaşi proprietăţi şi indicaţii
ca şi cloramina.
Clorhexidina (spray sau soluţie de alcool izopropilic şi clor organic) este
folosită pentru pregătirea câmpului operator (Plurexid, Hibisol) sau in
combinaţie cu antibiotice şi hidrocortizon (Bioxiteracor) în tratamentul
arsurilor şi al plăgilor suprainfectate. Preparatul cunoscut sub denumirea de
Septivon (un preparat de triclorcarbon) este utilizat pentru aseptizarea
tegumentelor.

d. Oxigenul în stare născândă:

Apa oxigenată (H2O2) - este folosită în concentraţie de 3% (preparată dintr-
o soluţie de perhidrol cu o concentatie de 30%) sau din tablete de perogen (2
tb la 200 ml apă sterilă) pentru aseptizarea plăgilor, soluţiilor de continuitate
din cavitatea bucală (în stomatologie); se prezintă sub formă de soluţie
incoloră în care se degajă bule de O2 prin agitare, cu miros caracteristic.
Are efect bacteriostatic (în special asupra germenilor anaerobi inducând un
mediu puternic oxigenat), hemostatic şi dezodorizant; produce liza
ţesuturilor devitalizate şi eliminarea lor.
Prezintă dezavantaje ca: lizează catgutul, induce congestia ţesuturilor
întârziind cicatrizarea, produce arsuri chimice ale seroaselor.
Nu se foloseşte în arsuri şi în cavităţi închise.
Acidul boric - folosit sub formă de pulbere (albă) sau în soluţie 3% pentru
antiseptizarea plăgilor - dezvoltă oxigen născând pe o durată mai lungă, dar
de mai mică intensitate faţă de apa oxigenată; se poate folosi şi pentru
mucoase; este eficient în special în plăgile infectate cu bacil piocianic
(secreţii verzui cu miros dulceag carateristic).

e. Coloranţi azoici
Rivanolul: se prezintă sub forma unui praf galben sau soluţie 10; este
folosit frecvent pentru antiseptizarea plăgilor, sub formă de irigaţie sau
pansamente umede, fiind bine tolerat de ţesuturi.
Permanganatul de potasiu sub formă de cristale violet sau soluţie 3% de
culoare roz, este folosit în special pentru antiseptizarea mucoaselor, în
urologie (irigaţii uretrovezicale).
Metaseptul (pansterina) este folosit pentru pregătirea câmpului operator la
persoanele alergice la iod; colorează în verde tegumentele şi mucoasele;
Albastru de metil este folosit ca antiseptic în dermatologie, ORL; colorează
în albastru tegumentele şi mucoasele; în chirurgie este folosit pentru
colorarea (şi marcarea ) traiectelor fistuloase (pentru a fi uşor identificate).
Administrat per os (în soluţie diluată 1/10) se elimină prin urină (antiseptic
urinar) sau, în suspiciune de fistulă digestivă, se elimină pe traiectul fistulos
modificând culoarea drenajului şi indicând astfel prezenţa fistulei.
Violetul de genţiană - 0,5-1% folosit în special în dermatologie, colorează
tegumentele în violet
Iodoformul - pulbere galbenă cu miros caracteristic, este folosit pentru
antiseptizarea plăgilor nesecretante (având şi un efect cicatrizant) şi în
stomatologie.

f. Derivaţi ai metalelor grele (Hg, Ag)

Hg:
- Oxicianura de mercur soluţie 1/4000 folosită în urologie pentru păstrarea
sondelor, toaleta meatului uretral, etc;
- Fenoseptul folosit (rar astăzi) pentru antiseptizarea plăgilor în soluţie de 1-
2 0 iar a mâinilor şi a câmpului operator în soluţie de 6,60; Tiomersalul
soluţie 10 utilizat (în trecut) pentru antiseptizarea mâinilor şi a câmpului
operator, în soluţie alcoolică. Preparatele moderne (Merfen = fenil-mercuri-
borat, Merseptyl = acid mercuritiolic) nu sunt nici toxice, nici iritante;
- Mercuresceina (Cromoplaie) este utilizată în tratamentul ulceraţiilor
cronice.
Ag:
- Nitratul de argint (azotatul de argint - AgNO3): bactericid şi cauterizant, se
foloseşte în stare solidă (creion 1p AgNO3 + 2p KNO3, cristale) pentru
antiseptizarea şi degranularea unor plăgi vechi granulate, arsuri, grăbind
epitelizarea acestora.
Sub formă de soluţie 1/6000 se foloseşte pentru spălături sau nitratări
vezicale.
Unguentele cu AgNO3 5% sunt utilizate în tratamentul arsurilor; nitratarea
arsurilor se poate face cu acetat de argint - cremă 5%, sol AgNO310,
Metorgen - cremă 1%.
- Argintul coloidal 1-15% se utilizează ca antiseptic cutanat
- Colargolul 1%, Protargolul 2%, Argirolul 5% sunt derivaţi organici ai
argintului, utilizaţi pentru antiseptizarea mucoaselor.
g. Preparate pe bază de formalină
- Albothyl (metacrezolsulfon şi formaldehidă) degajă formalină activă.
- Noxyflex utilizat în tratamentul peritonitelor grave.

h. Dextranomerii (Debrisan, Cuprodex) sunt substanţe exicante care

favorizează eliminarea ţesuturilor necrozate şi accelereză granularea
plăgilor.

i. Detergenţii
Substanţe tensioactive de sinteză care, scăzând tensiunea superficială,
facilitează detaşarea mecanică a microbilor (şi a grăsimilor).
Există patru grupe de detergenţi:
- grupul anionic (săpunul);
- grupul cationic (săpunuri cationice);
- grupul amfolitic;
- grupul neionic.
Dintre ele doar grupul cationic (sărurile cuaternare de amoniu) şi grupul
amfolitic au proprietăţi bactericide, îndeplinind condiţiile substanţei
antiseptice.
Cei mai folosiţi sunt detergenţii cationici:
* Bromocetul, soluţie 1%, a fost utilizat atât pentru antiseptizarea
tegumentelor cât şi a plăgilor şi arsurilor; este astăzi folosit în special pentru
spălarea instrumentarului şi seringilor în vederea sterilizării;
* Clorocetul se foloseşte în soluţie de 0,1-0,2 - 0,6%; este de 10 ori mai
puternic decât bromocetul;
* Clorura de benzalconiu sol 0,1% utilizat pentru antiseptizarea plăgilor
şi în arsuri.
În ceea ce priveşte săpunurile (substanţele ce însumează proprietăţi ca
muianţi, emulsionanţi, spumanţi şi detergenţi) pot fi folosite ca atare pentru
degresarea şi spălarea (curăţirea) tegumentelor sau se pot amesteca cu
diferite substanţe (hexaclorofen 1-3% sau aldehida formică 2-5%); săpunul
medicinal (numit Sapofarm sau Lisofarm) conţine formol 40g/aldehidă
formică 16g, săpun de potasiu 40g, alcool etilic 20g.
Un amestec între săpunul simplu şi benzina iodată (soluţie de iod
metaloid în benzină 1%) este utilizat pentru degresarea tegumentelor din
jurul plăgii înaintea badijonării cu tinctură de iod sau pentru pregătirea
campului operator.

Prof. dr. Ioan Costea