ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUŢILOR CU RISC CRESCUT

Din această categorie fac parte nou-născuţii care fără a fi propriu-zis bolnavi, sunt mai vulnerabili din cauza
unor particularităţi genetice, morfofuncţionale sau de desfăşurare a sarcinii, fiind predispuşi mai uşor la o
evoluţie nefavorabilă şi chiar la unele îmbolnăviri. Există:
a) Riscuri legate de starea mamei:
-vârsta : -peste 40 ani a mamei: risc de boala Langdon-Down (trisomia 21);
- sub 16 ani.
- factori personali: -nivel socio-economic scazut
-fumat
-consum de alcool
-consum de droguri
-subalimentatie
-traumatisme fizice.
-activitate profesionala a mamei (stress, activitate fizica prelungita si grea).
- rubeola contactată în primul trimestru de sarcină: risc de cardiopatie congenitală, surditate, tulburări
oculare sau neuropsihice;
-mamă cu diabet zaharat: risc de boala membranelor hialine, boli renale,infectii urinare,boli cardiace,
pulmonare,hta(eclampsie),anemie,izoimunizare,trombocitopenie,medicatiecronica(anticonvulsivanta),
anamneza obstetricala patologica, infertilitate,hipertermie,sangerari in al 3-lea trimestru de sarcina,alte
nasteri premature, ruptura prematura de membrane amniotice.
b) Riscuri legate de desfăşurarea sarcinii:
- sarcină toxică, disgravidii, prematuritate;
-sarcina gemelară: anemia unuia dintre feţi, care se
comportă ca geamăn transfuzor, celălalt cu eritrocite şi Hb normală fiind geamănul transfuzat.
c) Riscuri legate de actul obstetrical cu naştere prelungită, laborioasă, cu administrarea de
analgezice mamei: risc de hipoxie neonatală (encefalopatia hipoxic-ischemică a nou – născutului), de șoc
neo-natal.
d) Riscuri legate de starea nou-născutului:
-scor Apgar mic: risc de encefalopatie hipoxic - ischemică, de hemoragie cerebro-meningeală;
-prematuritate: risc de crize de apnee şi cianoză, de boala membranelor hialine;
-dismaturitate (nou – născutul cu greutatea mică pentru vârsta gestaţională , născut la termen sau în
apropierea termenului dar cu greutatea la naştere egală sau sub 2.500 g): risc de hipoglicemie, hipocalcemie,
policitemie;
-postmaturitate (sarcină cu durata peste 42 săptămâni): risc de encefalopatie hipoxic-ischemică, de
aspiraţie de meconiu, de fracturi obstetricale, de paralizie a plexului brahial, de hipoglicemie, de
policitemie.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA NOU – NĂSCUTULUI CU RISC CRESCUT
Ţinând seama de numeroasele categorii care oferă riscuri pentru un nou născut precum şi de diversitatea
acestor riscuri, nu se poate stabili o atitudine unică de îngrijire. Există totuşi o măsură comună pentru
prevenirea transformării riscurilor în boli ca şi pentru depistarea precoce a acestora: supravegherea continuă
şi atentă a acestor nou-născuţi pentru a surprinde cele mai precoce manifestări. Mai mult decât atât: mamele
pot fi instruite şi pregătite să sesizeze chiar ele apariţia unor fenomene anormale la copii şi să le transmită
imediat personalului medico-sanitar. Manifestările care trebuie să atragă atenţia asistentei medicale sau unei
mame instruite în acest sens sunt:
-apariţia cianozei în jurul gurii şi nasului şi la extremităţi (unghii);
-modificări ale ritmului respirator;
-răcirea extremităţilor sau hipotermia (scăderea temperaturii corporale sub 360);
-paloarea tegumentelor şi a mucoaselor (conjunctive, buze);
-absenţa mişcărilor sau diminuarea lor vizibilă la un membru;
-mişcări anormale: contracţii musculare repetate generalizate sau la un singur membru;
-lipsa reactivităţii minime la excitaţii exterioare;
-fixitatea privirii;
-sughiţ repetat, prelungit;
-ţipete şi semne de suferinţă la mobilizări minime;
-vărsături repetate.

ÎNGRIJIREA PREMATURULUI
Prematurul este nou-născutul dintr-o sarcină care a durat mai puţin de 37 săptămâni. Prin convenţie,
deoarece uneori vârsta gestaţională nu poate fi determinată cu exactitate, se admite ca fiind prematur, nou-
născutul care are la naştere greutatea egală cu sau sub 2.500 g şi lungimea sub 47 cm.
Dismatur este copilul cu greutatea mică pentru vârsta gestaţională, nou-născut dintr-o sarcină dusă
până la termen sau în apropierea termenului dar cu greutatea egală cu sau sub 2.500 g la naştere și
lungimea depăşeşte 47 cm.
Clasificarea prematurității
Prematuritate gradul I sau uşoară : copilul are la naştere greutatea 2.500-2.000 g.
Prematuritate gradul II sau medie : greutatea la naştere este între 2.000-1.500 g.
Prematuritate gradul III sau gravă : greutatea la naştere este între 1.500-1.000 g.
Prematuritate gradul IV : greutatea la naştere sub 1.000 g.
Cauzele prematurității se clasifică în 4 mari grupe:
1. Cauze mecanice, de pe urma cărora se nasc prematuri "sănătoşi", fiind vorba doar de întreruperea înainte
de termen a sarcinii.
a) Cauze mecanice materne:
-excitabilitate uterină crescută;
-diferite traumatisme suferite de mamă: trepidaţii, căzături, lovituri, eforturi fizice raporturi sexuale în
ultimele luni de sarcină, intervenţii chirurgicale pe abdomen;
-traumatisme psihice: conflicte familiale, "sperietură";
-afecţiuni locale ale uterului şi anexelor: hipoplazie uterină, versiune a uterului, fibromioame sau alte tumori
uterine, endometrioză, metroanexite şi sechelele lor.
b) Cauze mecanice anexiale: hidramnios; deslipire prematură a placentei; anomalii ale cordonului
ombilical (implantare vicioasă, compresiuni); placenta praevia; apoplexie uteroplacentară; ruperea precoce a
membranelor.
c) Cauze mecanice ovulare (fetale): sarcina gemelara; prezentaţie transversă a fătului; unele malformaţii
congenitale ale fătului.
2. Cauze morbide, de pe urma cărora rezultă prematuri suferinzi și dismaturi:
Cauze morbide materne:
-boli infecţioase acute: gripa, hepatita acută virală, scarlatina, rujeola, febra tifoidă, septicemia, rubeola,
toxoplasmoza, pneumoniile;
-boli infecţioase cronice: tuberculoza, sifilisul, malaria,SIDA;
-boli interne: insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică, ictere de diferite etiologii, cancere cu diferite localizări
şi de diferite tipuri, anemii diverse, leucemii, glomerulonefrita acută difuză, insuficienţa renală;
-boli endocrine: hipertiroidismul; metroragii endocrine;
-boli obstetricale: disgravidiile (sarcină toxică), metroragii de diferite cauze, bazin cu conformaţie vicioasă.
-Intoxicaţii cronice şi toxicomanii: alcoolism, tabagism, saturnism (intoxicaţia cronică cu plumb),
morfinomanie, cocainomanie şi alte consumuri de droguri.
3. Cauze carenţiale, de pe urma cărora se nasc mai ales dismaturi:
-starea de subnutriţie a mamei; carenţe proteice;
-hipo- şi avitaminoze materne;
-surmenaj.
4. Cauze de mediu, care au rol favorizant şi nu determinant al prematurităţii şi dismaturităţii:
-nivel economic scăzut al familiei;
-grad de cultură redus;
-igienă deficitară;
-ambianţă familială nefavorabilă;
-locuinţă insalubră;
-nelegitimitatea copilului.
Caractere morfologice:
 Pieleaesterosiatica, subtiresilasasa se vadaprintransparentavenelesuperficiale; lanugo abundent.
  Tesutadipossubcutanatneformat;
 Fontanelelelargdeschisesisuturilecranienedehiscente
 Unghiile nu ajung la marginealibera a falangelor
 La baieti, testiculele nu suntcoborate in scrot
 La fetite, labiilemari nu le acoperapecelemici
 Frecvent- herniiombilicalesiinghino-scrotale.
 Pavilioaneleurechilor au aspect sistructuramembranoasa; suntaproapeplisabile (nu au
scheletulcartilaginos format).
 La prematuriigravi, datoritaabsenteibuleilui Bichat, faciesulestetriunghiular, cu frunteaincretita
(aspect de batran).
Marile deficiențe funcționale ale prematurilor
1.Respiratorii:
-hipoventilatie pulmonara din cauza capacitatii vitale scazute, a musculaturii respiratorii slabe si
ineficiente, a imaturitatii centrului respirator
- tendinta la colabare alveolara datorita deficitului de surfactant
- lipsa reflexului de tuse, ducand la aspiratii de alimente si secretii si, astfel, la bronhopneumonie de
aspiratie
- crize de apnee si cianoza datorita imaturitatii centrului respirator.
2.Circulatorii:
-tendinta la insuficienta circulatorie periferica (colaps)
- tendinta la insuficienta cardiaca
-fragilitate capilara crescuta cu risc de hemoragii.
3. Digestive:
- capacitate gastrica redusa ( nrmal 7 ml in prima zi, crescand apoi de 10 ori pana in a 10 zi), impunand
mese mici cantitativ si la intervale mai dese.
-reflex de supt redus sau absent ( in functie de gradul prematuritatii)
reflex de deglutitie slab sau absent, impunand alimentatia prin gavaj
-deficit de lipaza gastrica si pancreatica, facand dificila digestia lipidelor.
4.Hepatice:
- deficit constant si prelungit de glucuronil-transferaza hepatica, ceea ce face ca icterul fiziologic la
prematuri sa fie mai intens si mai prelungit
- deficit in excretia sarurilor biliare, ceea ce duce la diminuarea saponificarii si emulsionarii grasimilor
alimentare, contribuind la digestia dificila a lor.
5.Renale:
- capacitatea de concentrare a rinichilor este scazuta, ducand la retentie cloruro-sodica si la aparitia de
edeme.
6. Hematologice:
- anemie instalata la cateva saptamani dupa nastere, datorita depozitelor de fier scazute la nastere.
- deficit de factori de coagulare sintetizati in ficat cu ajutorul vitaminei K (deficitara la prematur): fact. II,
VII,X.
7. De termoreglare:
- mare instabilitate termica (poikiloterm)
- centrul termic imatur
- termogeneza este slaba datorita regimului sarac in calorii in primele zile de viata si slabei activitati
musculare
- protectia contra frigului este redusa datorita tesutului adipos subcutanat slab dezvoltat, care, in mod
normal, functioneaza ca un manson.
- suprafata cutanata de iradiere este relativ mare
8. Metabolice:
-hipoproteinemie ce duce la producerea edemelor prin scaderea presiunii coloid-osmotice
- hipoglicemie
- hipocalcemie - poate determina tetania neonatala.
9. Imunitare:
- bariere tegumentare si mucoase subtiri si permeabile
- prezenta plagii ombilicale, cu poarta de intrare pentru germeni
 - imaturitatea sistemului limfatic, cu rol major in functiile de aparare
- activitate fagocitara slaba a leucocitelor
- deficit al factorilor imunitatii mediate umoral: anticorpi, complement seric, properdina
- tendinta la diseminare a focarelor infectioase
- lipsa febrei in majoritatea infectiilor.
10.Ale sistemului nervos:
- reactivitate foarte scazuta
- tipat slab, urmat uneori de criza de apnee si cianoza
- hipotonie musculara marcata
- reflexe slabe, abia schitate sau absente.
DISMATURUL
Definitie: Este copilul nascut la termen, dar care are greutatea la nastere egala sau mai mica de 2500
grame. (SGL= small for gestational age).
Dismaturii reprezinta 1/3 dintre nn cu GN mica.
Factorii materni si sindromul insuficientei placentare reprezinta cauzele determinante ale dismaturitatii.
Dintre factorii fetali:
 boligenetice
 anomaliicromozomiale
 malformatii (SN, schelet)
 infectii intrauterine (rubeola, boalaincluziilorcitomegalice).
Dismaturul se deosebeste de prematur prin:
 duratanormala a sarcinii la dismatur
 lungimepeste 47cm. la nastere la dismatur.
 nu arecaracterelemorfologicepregnante ale prematurului.
POSTMATURUL
Este nn care a depasit 287 zile de varsta gestationala.
Are aspect caracteristic:
 pielea de pepalmeincretita (“miini de spalatoreasa”)
 vernix caseosaredus
 lanugo absent
 prezentadescuamatieifiziologice
Daca depasirea varstei sarcinii este peste 300 de zile atunci prognos-ticul devine sever.
Se recomanda ca dupa scurgerea celor 42 saptamani de gestatie sa se efectueze operatia cezariana.
MACROSOMUL
DEFINITIE: Este nn cu GN peste 4000 grame.Greutatea mare la nastere constitu-ie factor de risc atat pentru
mama cat si pentru fat.
Cauzele macrosomiei:
primitive: transpozitia de vase mari
secundare: - anom.metab.glucozei(diabet insulino-dependent la mama,diabet gestational)
- mame obeze
- volum mare al placentei in caz de anasarca.
Risc fetal si complicatii: risc crescut de traumatism obstetrical (hemoragie intracraniana, hematom
cranian,fractura de clavicula, paralizie de plex brahial) → creste riscul de mortalitate perinatala si neonatala
asfixie severa,hipoglicemie postnatal (acesti copii nu rezista regimului hipocaloric tranzitoriu care urmeaza
pensarii cordonului ombilical).

ÎNGRIJIRILE SPECIALE NECESARE PREMATURILOR

Trebuie ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal sanitar degrevat de alte atribuţii. Vor exista
halate separate pentru accesul în salon, iar portul unei măşti pe faţă este obligatoriu pentru toate persoanele
care vin în contact cu prematurii, chiar dacă sunt perfect sănătoase.
Îngrijirea corectă a unui prematur grav se face prin instalarea lui într-un incubator conectat la reţeaua
electrică şi la o sursă de oxigen. Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacterianăcare poate exista în încăpere.
Manipularea prematurului se poate face fără ridicarea capacului incubatorului, deoarece există două ferestre
mici, rotunde (ca hublourile) în peretele lateral al capotei. Deschiderea lor permite introducerea mâinilor
pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat complet dezbrăcat în incubator, la
temperatura de 36– 37grade C. Se pot urmări astfel mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, eventualele
contracturi ale membrelor.
3. Menținerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi controlată printr-un termometru
fixat în interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are nevoie de o umiditate foarte ridicată
(70-80%), în lipsa acesteia apar dificultăţi în respiraţie prin uscăciunea mucoaselor.
5. Oxigenarea se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este permisă o concentraţie mai mare de
40%, timp de prea multe ore, existând riscul apariţiei unei boli de ochi (fibroplazia retrolentală, retinopatia
prematurului) care poate duce la pierderea vederii.
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se face prin nişte orificii mici, situate
la baza capotei incubatorului.
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori fixaţi pe pielea prematurului, se
afişează permanent pe un monitor: temperatura corporală a copilului , frecvenţa respiratorie, alura
ventriculară, traseul ECG, saturaţia sângelui în oxigen .

Alimentația prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului digestiv, astfel:
- la prematurii care au reflex de supt destul de puternic (prematurii de gradul I) alimentaţia se poate realiza
prin supt la sân sau la biberon;
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi (prematurii de gradul II), se
foloseşte alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie, alimentaţia se face prin gavaj cu
sondă "a demeure" (care rămâne pe loc). Sonda de polietilen, având un căpăcel pentru închidere la partea
superioară, se introduce prin nas, fiind umezită în prealabil cu ser fiziologic. Ea trebuie să alunece pe
peretele posterior al faringelui pentru ca să nu intre în laringe . Adâncimea de pătrundere a sondei, pentru a
ajunge în stomac, trebuie să fie egală cu distanţa de la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale şi osul frontal)
până la apendicele xifoid (situat la extremitatea inferioară a sternului) plus încă 3-4 cm. Sonda se
solidarizează de obraz cu o fâşie de leucoplast. Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se introduce cu
seringa, treptat, prin sondă. La sfârşit se introduce puţină soluţie glucoză 5% pentru a nu rămâne lapte pe
pereţii sondei şi se pune căpăcelul ca să nu regurgiteze din lapte înapoi în afară. La 24-48 de ore se schimbă
sonda şi nara pe care a fost introdusă, pentru ca să nu se producă ulceraţii ale mucoasei nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu administrarea de soluţie de glucoză 5% cu
linguriţa, cu pipeta sau pe sonda . După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia propriu-zisă, cu lapte. Laptele
ideal îl reprezintă cel matern. Numai în lipsa lui se vor utiliza alte preparate, dintre care menţionăm ca fiind
indicate la prematuri: Similac (preparat industrial adaptat); Pregalia (produs destinat special prematurilor);
Prebeba; Preaptamil; Robolact (toate cu indicaţie pentru prematuri).
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în 24 ore, la câte 3 ore interval. Un
prematur de gradul III sau IV primeşte 10 mese în 24 ore, la câte 2 ore interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează după următoarea formulă valabilă
în primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G formulă în care:
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.
Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.
Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar cu o deglutiţie bună, va primi în a
8-a zi de viaţă o cantitate totală de lapte de 0,02 x 8 x 2.000 = 320 g. Această cantitate se împarte la 8 mese
la câte 3 ore interval, revenind la fiecare masă 40 g, administrate cu linguriţa sau cu pipeta.
Complicațiile prematurității
Prematurii, categorie de nou – născuți cu risc crescut, pot crea adevărate surprize în evoluţia lor, prin
apariţia bruscă sau treptată a unor tulburări care trebuie cunoscute.
1. Crizele de apnee şi cianoză apar în special la prematurii gravi. Se caracterizează prin oprirea completă a
respiraţiei, oprire care poate dura de la câteva secunde până la un minut şi care este insoţită de cianoza feţei
şi extremităţilor. Crizele pot apărea spontan sau pot fi declanşate de alimentaţie sau de o manevrare mai
bruscă a copilului; pot fi însă revelatoare pentru o infecţie respiratorie sau o hemoragie cerebro-meningeală.
De regulă, respiraţia se reia spontan dar, dacă este o cauză organică, criza se poate solda cu moartea
prematurului. Tratamentul de urgenţă constă din uşoare stimulări (excitaţii) tactile pe tegumente; oxigen pe
mască, administrat cu o Fi (fracţie inspiratorie, care se stabileşte prin calculator) sub 0,40; Miofilin 5 mg
i.v., urmat apoi la câte 6 ore de doza de întreţinere de 1 mg/kgcorp; eventual cofeină s.c. În final, dacă
manevrele eşuează, ventilaţie mecanică.
2. Hemoragia cerebro-meningeală este datorită fragilităţii capilare a prematurilor , dar şi traumatismului
obstretical , la care se asociază hipoxia fetală ce însoţeşte o naştere prelungită şi laborioasă. Se poate
manifesta sub două forme:
a) hemoragia cerebro-meningeală precoce, la care manifestările apar chiar de la naştere: întârziere în
declanşarea primei respiraţii, tip de asfixie albă sau asfixie albastră, cu Apgar foarte scăzut ;
b) hemoragia cerebro-meningeală tardivă, la care tulburările apar după un interval liber de câteva ore sau
chiar zile după naştere. Manifestările acestei forme sunt:
- convulsii (contracturi musculare involuntare) de diferite
tipuri;
- stare de hipertonie sau hipotonie a musculaturii;
- paralizii ale membrelor sau ale nervilor cranieni (paralizie
facială, paralizii ale globilor oculari);
- dispariţia reflexelor arhaice;
- crize de apnee şi cianoză sau alte tulburări respiratorii;
- stare de comă (dispariţia completă a sensibilităţii, a
reactivităţii şi a motilităţii voluntare);
- febră fără a exista vreo infecţie.
Pentru confirmarea diagnosticului de hemoragie cerebro-meningeală sunt necesare unele investigaţii şi
anume;
- puncţia lombară care poate extrage lichid cefalo-
rahidian sanguinolent sau xantocrom (gălbui). La microscop se constată prezenţa de numeroase hematii
vechi, modificate;
- echografia transfontanelară dă date imagistice despre
focarul hemoragic;
- tomografia computerizată (CT) este cel mai sigur examen,
arătând sediul şi mărimea focarului hemoragic endocranian.
Tratamentul hemoragiei cerebro-meningeale a prematurului este complex şi dificil, cu rezultate nesigure. El
constă din:
a) asigurarea funcţiilor vitale (respiraţie, activitate cardiacă) cu monitorizarea lor şi , la nevoie , instituirea
ventilaţiei mecanice;
b) montarea unei linii de perfuzie endovenoasă continuă pentru hidratare şi nutriţie endovenoasă totală. Se
administrează soluţie glucoză 5% si 10%, soluţii electrolitice (de clorură de sodiu, clorură de potasiu,
bicarbonat de sodiu), soluţii de aminoacizi, soluţie de albumină umană;
c) medicaţie hemostatică: Adrenostazin şi Etamsilat i.v., plasmă proaspătă congelată în perfuzie;
d) Manitol soluţie 10% i.v. pentru combaterea edemului cerebral care însoţeşte de regulă focarul hemoragic;
e) corticosteroizi: hemisusccinat de hidrocortizon i.v. în perioada iniţială, apoi prednison per os;
f) combaterea convulsiilor cu Diazepam i.v.;
g) în cazul formării unui hematom endocranian poate fi necesară intervenţia neurochirurgicală pentru
abordarea şi evacuarea lui;
h) antibiotice pentru protejare împotriva infecţiilor intercurente care complică boala.
3. Boala membranelor hialine(detresa respiratorie) constă în formarea unei membrane care căptuşeşte
bronhiile terminale şi alveolele pulmonare, împiedicând schimburile gazoase Rezultă o insuficienţă
respiratorie acută prin tulburarea difuziunii gazelor. Cauza principală o reprezintă deficitul de surfactant,
deficit caracteristic prematurului, dar boala are şi cauze favorizante: hipotermia, hipoxia, acidoza.
Manifestările bolii încep la 2-4 ore de la naştere şi constau în dispnee cu polipnee, cianoză , chiar dacă
prematurul respiră în atmosferă de oxigen pur , alterarea stării generale. Letalitatea este ridicată.Tratamentul
este de urgenţă şi constă din:
- instilarea în trahee de surfactant natural sau sintetic. Acesta reprezintă tratamentul substitutiv, adică de
înlocuire a substanţei care este deficitară;
- oxigen pe mască sau prin cateter endonazal;
- perfuzii cu soluţie glucoză 5% şi 10% şi cu soluţie de bicarbonat de sodiu (împotriva acidozei care
însoţeşte boala).
- nutriţie endovenoasă totală cu soluţii de aminoacizi şi albumină umană;
- în caz de anemie, transfuzii cu concentrat eritrocitar izogrup, izo-Rh;
- antibiotice de protecţie împotriva suprainfectării bacteriene;
- în caz de eşec, se instituie ventilaţie mecanică;
- pe toată durata bolii se menţine monitorizarea gazelor sanguine, în funcţie de care se ajustează
administrarea oxigenului: presiunea parţială arterială a oxigenului, saturaţia sângelui în oxigen, presiunea
parţială arterială a bioxidului de carbon, pH-ul sanguin.
4. Anemia prematurului este datorată în principal zestrei reduse de fier cu care acesta vine pe lume, dar în apariţia ei
mai intervin şi alte mecanisme. Este totuşi în primul rând o anemie carenţială feriprivă, în care cea mai scăzută este
hemoglobina sanguină. Se instalează la câteva săptămâni de la naştere şi se manifestă prin paloare, polipnee fără vreo
cauză pulmonară, lipsa creşterii în greutate, tahicardie, anorexie . Profilaxia şi tratamentul constau în administrarea
precoce de fier pe cale orală, începând de la vârsta de o lună, utilizând una din următoarele soluţii:
- picături din soluţia de Ferrum Haussmann care conţine complex polimaltozat de hidroxid de fier;
- picături de fiole care conţine gluconat feros + gluconat de mangan + gluconat de cupru;
- picături din soluţia de Fer-sol care conţine citrat de fier colină.
Nu se dau la vârste atât de mici siropuri, capsule sau drajeuri cu fier.
Dozele se calculează astfel încât să revină 5 mg/kgcorp/zi de fier elementar. Picăturile se administrează într-o linguriţă
de lapte, înaintea meselor, iar cantitatea din întreaga zi va fi fracţionată în 3 prize. În caz de vărsături, diaree sau
semne care indică apariţia de colici abdominale intense după preparatul de fier, administrarea acestuia se suspendă. Se
recomandă asocierea şi cu vitamina C, care se va da din fiole şi anume câte 1-2 ml, tot într-o linguriţă de lapte. În
anumite cazuri poate fi necesară şi vitamina E.
Formele mai grave de anemie au uneori indicaţie de tratament cu eritropoietină umană recombinantă (rHuEpo) care se
administrează s.c. sau i.v. în doza de 400 u/kgcorp de 3 ori pe săptămână.
Formele cele mai severe, în care hemoglobina sanguină scade sub 6g/dl, necesită transfuzii cu concentrat eritrocitar în
doza totală de 10-15 ml. Această doză se introduce însă fracţionat, în ritm de 2-3 ml/kgcorp/oră.
5. Rahitismul carenţial se manifestă mai devreme la prematuri decât la nou-născuții la termen, prin apariţia la 1-2 luni
a cranio-tabesului (înmuierea oaselor calotei craniene în zona parieto-occipitală). Profilaxia rahitismului carenţial
trebuie să fie precoce, din primele săptămâni de la naştere. Vitamina D se administrează sub forma de picături din
soluţii sau de comprimate bine fărâmate (pot fi diverse preparate: Sterogyl, Vigantol, Vigantolette). Acestea se dau
într-o linguriţă de lapte şi doza se calculează astfel încât să revină 400 u/kgcorp/zi. Administrarea se face în fiecare zi,
dar se întrerupe dacă apar vărsături sau diaree.
6. Fibroplazia retrolentală (retinopatia prematurului) este o afecţiune oculară care duce la dezlipirea de retină şi la
cecitate (orbire) completă. Se datorează mai multor factori printre care hiperoxia (supradozarea oxigenului
administrat). Profilaxia bolii constă în supravegherea permanentă a concentraţiei oxigenului din incubator şi
administrare de vitamina E. Tratamentul bolii odată constituite este de specialitate, cu folosirea laserului.
7. Pneumonia interstiţială plasmocelulară este denumită astfel din cauza apariţiei în interstiţiul pulmonar a
numeroase plasmocite. Este produsă de un protozoar parazit, Pneumocystis carinii, care se grefează pe organismele cu
rezistenţă antiinfecţioasă scăzută . Boala are o incubaţie de câteva săptămâni, astfel încât nu apare imediat după
naştere, ci uneori după vârsta de 3-4 luni. Se manifestă prin dispnee intensă cu polipnee uneori peste 100
respiraţii/minut, tiraj intercostal, supra - şi substernal, cianoză perioronazală, bătăi ale aripioarelor nazale. De notat că
tusea este foarte rară, iar febra lipseşte. Diagnosticul este uneori dificil, examenul radiologic pulmonar necaracteristic
şi doar decelarea parazitului în exsudatul traheal permite afirmarea cu certitudine a etiologiei .Boala are mortalitate
ridicată. Tratamentul se face fie cu cotrimoxazol (trimetoprim + sulfametoxazol, preparatul românesc are denumirea
Tagremin), fie cu pentamidină (Lomidin) sub forma injectabilă.
8. Infecţia cu Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic) este posibilă prin contaminare în incubator, din
barbotoarele pentru oxigen, de pe mâinile personalului de îngrijire, de pe catetere, băiţele pentru copii, etc. Bacilul
poate produce leziuni cutanate cu escare, otită externă cu necroză, infecţii oculare, bronhopneumonie, tulburări
gastrointestinale, septicemie. Profilaxia este deosebit de importantă prin respectarea riguroasă a igienei. Tratamentul
se face cu cefalosporine din generaţia a III-a (Ceftriaxon, Ceftazidim) şi gentamicină.
9. Sindromul morţii subite se întîlneşte mai frecvent la prematuri decât la nou –născuții la termen. Cauzele sunt încă
incerte, poate fi un stop respirator ireversibil prin lipsa de maturitate a centrilor respiratori sau o displazie (formare
defectuoasă a structurilor) bronhopulmonară.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR SPECIALE NECESARE

PREMATURILOR
În cazul prematurilor, intervențiile asistentei medicale sunt mai complexe şi mai numeroase decât în cazul nou –
născuților la termen .
1. Intervenții în domeniul igienei:.
- controlul curăţeniei riguroase în secţia de prematuri. Va supraveghea efectuarea dezinfecţiei curente a pereţilor,
pavimentului şi mobilierului cu Actisept sau Surfanios (sunt detergenţi dezinfectanţi care nu degajă vapori toxici);
- intrarea în secţie numai cu halat al secţiei, încălţăminte separată;
- portul măştii pe faţă obligatoriu, chiar de către persoane sănătoase;
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun înainte de manipularea prematurilor;
- curăţirea incubatorului după fiecare ocupant şi aseptizarea lui cu unul dintre detergenţii menţionaţi. Se va usca însă
bine interiorul incubatorului prin ştergere şi aerisire, ca nu cumva să rămână particule de detergent care sunt foarte
iritante pentru piele şi mucoase;
- schimbarea frecventă a apei distilate din barbotoarele pentru oxigen, care trebuie şi ele periodic dezinfectate.
- toaleta prematurului în regiunea perineală şi fesieră, unde , din cauza unor scaune numeroase, poate apărea
eritemul fesier, uneori eroziv. După spălarea cu blândeţe, regiunea se va unge cu Jecozinc, soluţie uleioasă de
vitamina A sau, dacă există un eritem fesier deja format, unguente cu hidrocortizon: Fluocinolon, Neopreol, pivalat
de flumetazon;
- biberoanele, tetinele, linguriţele, pipetele, cateterele nazogastrice, căniţele şi toate materialele folosite pentru
alimentaţia prematurilor trebuie perfect sterilizate;
- va interzice accesul vizitatorilor şi al persoanelor străine în secţia de prematuri.
2. Intervențiile în domeniul supravegherii continue a prematurilor:
- se va urmări apariția primei micţiuni şi prima eliminare a meconiului;
- existând riscul crizelor de apnee şi cianoză şi chiar al morţii subite, prematurii, în special cei gravi, trebuie
monitorizaţi permanent. Aşezaţi dezbrăcaţi în incubator, ei pot fi bine observaţi. Se va acorda atenţie culorii
tegumentelor, frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii, eventualelor mişcări anormale ale membrelor,
vărsăturilor ;
- cântărirea zilnică, măsurarea temperaturii corporale, controlul regiunii perineale şi fesiere pentru a surprinde un
eritem fesier în faza incipientă;
- urmărirea modului de funcţionare a incubatorului şi reglarea parametrilor de funcţionare la cotele indicate în
funcţie de gravitatea prematurităţii: temperatura din interior, umiditatea, debitul şi concentraţia oxigenului,
umidifierea corectă a oxigenului prin barbotor, completarea apei distilate din barbotor până la nivelul marcat pe
cilindrul barbotorului, asigurarea conectării perfecte a tubulaturii incubatorului , închiderea corectă şi completă
acapoteişi a ”hublourilor”, menţinereapermeabilităţiiorificiilorpe care se evacueazăbioxidul de carbon. La
incubatoarele cu instalaţie de alarmă, aceastatrebuiesă fie înperfectă stare de funcţionareşisă fie
reglatăpentru a se declanşa la depăşireauneianumitevalori a temperaturiiinterioare.
3. Intervențiile privind alimentaţia prematurilor sunt deosebit de importante, dată fiind tehnica diferenţiată şi dificilă
în alimentaţia prematurilor gravi:
- acolo unde este nevoie, la prematurii fără reflex de supt şi nici de deglutiţie, alimentaţia se va face prin gavaj. Este
indicată sonda de unică folosinţă, schimbată la 24-48 de ore, când noua sondă se introduce pe cealaltă nară.
- asistenta medicală va învăţa mama să-şi mulgă sânul manual sau cu pompiţa şi, la început, va administra ea
personal cu seringa cantitatea de lapte necesară. Ulterior poate fi învăţată mama să facă această operaţiune,
indicându-i-se în fiecare zi cantitatea de lapte pentru fiecare masă şi manipularea în condiţii de strictă curăţenie a
tuturor materialelor;
- nu trebuie omisă, la sfârşitul mesei, introducerea pe sondă a unei mici cantităţi (1-2 ml) de soluţie glucoză 5%
pentru curăţirea sondei precum şi închiderea capătului ei exterior cu căpăcelul care împiedică regurgitarea laptelui
din stomac;
- la prematurii alimentaţi cu pipeta sau cu linguriţa, după stabilirea zilnică a cantităţii de lapte pentru fiecare masă,
asistenta medicală va administra personal alimentaţia la început; apoi va instrui mama cum să procedeze ulterior;
- la prematurii care pot fi alăptaţi direct la sân (prematuritate uşoară), va supraveghea dacă mama respectă regulile
de igienă a alăptării şi durata ei maximă (15 minute);
- se atrage atenţia că o alimentaţie intempestivă, în grabă, sau cu lapte fie în cantitate inadecvată, fie administrat la
o temperatură necorespunzătoare, poate provoca incidente sau chiar accidente: colici abdominale, vărsături, crize
de apnee şi cianoză.
4. Intervenții pregătitoare înaintea naşterii:
- pregătirea din timp a tuturor materialelor şi instrumentelor necesare în momentul naşterii;
- verificarea bunei funcţionări a incubatorului şi a instalaţiei de oxigen;
Îngrijiri până la externarea din maternitate
- asigurarea microclimatului corespunzător (temperatură, umiditate, luminozitate)
- supraveghereanou-născutului
- funcțiivitaleși vegetative
- culoareategumentelorșImucoaselor
- reacția la stimuli senzoriali
- aparițiașievoluțiamodificărilorfiziologice (icterulfiziologic, scădereaponderală, crizahormonală)
- observareaaparițieiunorsimptome care denotăsindrom neurovascular, boalahemoliticăsauinfecții ale aparatului
respirator, digestive
- efectuareaîngrijirilorigienice
- până la cădereabontuluiombilicaltegumentelevor fi spălatezilnic (toaletaparțială) cu apășIsăpun,
apoiuscateprintamponare
- pe regiunea fesiera se va aplica un unguent protector
- schimbarealenjeriei de pat si de corpori de câteori este nevoie
- îngrijireaplăgiiombilicale
- alimentațianou-născutului
- înprimele 12 ore ceaineîndulcit
- după 12 ore este pus la sân, mărindprogresivintervaluldintremese, duratasuptuluișialternândsânii
- asigurareacondițiilor de igienă
- pregătireafizică a mamei (halat de protecție, mască, spălareamamelonului)
- asigurareapozițieipentrualăptare (la începutîn pat, apoișezândpe un scaun)
- instruireamameiasupramodului de alăptare la sân
- educațiamameiprivindregimul de viațășialimentațiapeperioadaalăptării,
importanțaalimentațieinaturalepentrudezvoltareacopilului, îngrijirinecesare a fi acordate la domiciliu
- vaccinarea B.C.G.