Prof. univ. dr. ing.

Simion Popescu

ACTIONARI HIDRAULICE SI PNEUMATICE

Curs suport

Anul universitar 2014/2015

0
 CUPRINS

1. ASPECTE GENERALE………………………………………………………… 2

2. POMPE SI MOTOARE HIDRAULICE………………………………………….. 10

3. DiSTRIBUITOARE HIDRAULICE………………………………………………. 25
4. APARATURA PENTRU REGLAREA PRESIUNII ……………………………. 29
5. APARATURII PENTRU REGLAREA DEBITULUI ……………………………33
6.ELEMENTE DE ÎNMAGAZINARE A ENERGIEI
HIDROSTATICE (ACUMULATOARE HIDRAULICE)………………………..38

7. ELEMENTE DE BAZA PRIVIND INSTALATIILE DE ACTIONARE

PNEUMATICA……………………………………………………………………….. 40

1
 CAP. 1. ASPECTE GENERALE

1.1. Definirea şi clasificarea sistemelor de acţionare hidraulică

Prin sistem de acţionare hidraulică se înţelege un ansamblu format din elemente care
realizează transformarea energiei mecanice în energie hidraulică, energie ce este transmisă la
locul de utilizare, unde aceasta se transformă din nou în energie mecanică [14,23,24,27].
Transformarea energiei mecanice în energie hidraulică se realizează prin intermediul
unei pompe, în timp ce transformarea energiei hidraulice în energie mecanică se realizează
prin intermediul unui motor hidraulic. Transmiterea energiei hidraulice de la pompă la
motor se realizează prin intermediul unui lichid de lucru (de cele mai multe ori se foloseşte
uleiul mineral special).
În funcţie de energia preponderentă în sistem sistemele hidraulice se clasifică în două
mari grupe:
a)sisteme hidrostatice, la care energia energia hidraulică preponderentă este cea datorată
presiunii statice. în acest caz în sistem se folosesc pompe şi motoare hidraulice volumice
alternative (care funcţionează pe baza variaţiei volumului ocupat de către lichidul de lucru).
b)sisteme hidrodinamice, la care energia preponderentă este cea cinetică, datorată
presiunii dinamice. În acest caz se folosesc pompe centrifuge şi turbine hidraulice
Clasificarea sistemelor hidrostatice de acţionare se poate realiza după următoaele
criterii se bază:
• modul în care se realizează circulaţia lichidului în sistem;
• energia hidraulică preponderentă a lichidului de lucru;
• tipul pompei hidraulice;
• tipul motorului hidraulic;
• tipul mişcării elementului de execuţie (liniară, de rotaţie);
• modul de acţionare al elementelor de comandă (manual, mecanic, electric,hidraulic).
După modul în care se realizează circulaţia uleiului, sistemele hidraulice pot
fi:deschise (fig. 1.1a); și închise (fig. 1.1b).
La sistemele hidraulice deschise, pompa (2) aspiră lichidul de lucru din rezervorul
(3), iar lichidul refulat de către motorul hidraulic (5) se întoarce, de asemenea, în rezervorul
(3).
La sistemele hidraulice închise, pompa (2) aspiră uleiul refulat de către motorul (5),
pe care îl trimite din nou în motor.
în funcţie de energia preponderentă a fluidului de lucru, sistemele hidraulice de
acţionare pot fi:
• hidrostatice, la care energia fluidului de lucru este preponderent de presiune;
•• hidrodinamice, la care energia preponderentă a fluidului de lucru este cinetică.

5 6

• b)
•

Fig.1.1.- Tipuri de sisteme hidraulice. a-deschise; b-închise;

1-motor de antrenare; 2-pompă hidraulică; 3-rezervor; 4-aparatură de distribuţie, reglare şi
control; 5-motor hidraulic; 6-organ de execuţie.

2
1.2.Principalele componente ale sistemelor de actionare hidrostatice. Simbolizarea
componentelor

Principalele componente care intră în structura sistemelor de actionare hidrostatice si

rolul acestora sunt următoarele:
 Pompele hidraulice (volumice) (PH) - sunt ansamble care imprima mediului hidraulic
de lucru energie hidrostatica caracterizata prin presiune (pP) si debit (QP). Ele
receptioneaza energia mecanica produsa de o masina de forta si caracterizata de
momentul Mi si turatia ni si o transforma în energie hidrostatica. Aproape toate
pompele sunt actionate în miscare de rotatie.
 Motoarele hidrostatice (MH) - sunt ansamble care primesc energia hidrostatica
produsa de pompa hidraulică (presiune X debit) si o transforma în energie mecanica de
rotatie (moment X turatie) la motoarele rotative sau de translatie (forta X viteza) la
motoarele hidraulice liniare (cilindri de forta), pentru antrenarea mecanismului
actionat al organului de lucru (OL).
Uneori aceleași ansamble pot fi atât pompe cât si motoare, depinzând de modul în care
sunt montate. Unele pot functiona într-un singur sens (nereversibile), altele în ambele sensuri
(reversibile).

Tabelul 1.1.
Pompe si motoare rotative Pompe Motoare Pompe si motoare
Cu debit constant, nereversibile

Cu debit constant, reversibile

Cu debit variabil, nereversibile

Cu debit variabil, reversibile

Din punct de vedere a variabilitatii debitului vehiculat se disting pompe si motoare cu

debit constant si cu debit variabil.
Simbolizarea pompelor si motoarelor rotative hidrostatice este în tabelul 1.1.
Motoarele hidraulice rectilinii (cilindri hidraulici) sunt din punct de vedere constructiv
de tip cilindru - piston, motiv pentru care se mai numesc si cilindri de forta.
Din punctul de vedere al modului în care se realizeaza actionarea, respectiv al modului
în care agentul motor actioneaza pe fetele pistonului, cilindri de forta pot fi: cu simplu sau cu
dublu efect.
Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei si a pistonului, cilindrii
hidraulic (CH) pot fi:
- cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei;
- cu diametrul pistonului egal cu cel al tijei, adica cu pistoane plunjer.
Simbolizarea cilindrilor hidraulici este indicata în tabelul 1.2.

3
 Tabelul 1.2.
Cilindri hidraulici Simbolizare în schema
Cu simpla actiune, cu piston si tija unilaterala

Cu simpla actiune, cu piston plonjor

Cu dubla actiune si tija unilaterala

Cu dubla actiune si tija bilaterala

Tabelul 1.3.
Distribuitoare cu sertare Simbolizare în schema
Cu trei cai si doua pozitii de lucru

Cu patru cai si doua pozitii de lucru

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul închis

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la pompa

4
 Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la tanc

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul în tandem

Simbolizarea comenzii pentru comutarea distribuitoarelor în alta faza de lucru, se face

printr-un dreptunghi alipit simbolului de baza (tabelul 1.4.), în dreapta sau în stânga lui.
Supapele de blocare asigura transmiterea debitului într-o singura directie pe conductele pe
care se monteaza. Sub aspect constructiv, supapele de blocare se întâlnesc în varianta cu
scaun. Pe scaun poate presa o bila sau un taler conic. Simbolizarea acestor supape de sens este
indicata în tabelul 1.5.

Tabelul 1.4.
Felul comenzii Simbolul
Manuala

cu arc

Hidraulica

Pneumatica

Electromagnetica

Tabelul 1.5.
Supape de sens Montajul Simbolizare în schema
Supapa simpla de blocare cu arc de traseu
de panou
Supapa simpla de blocare fara arc de traseu
de panou
Supapa de blocare cu comanda fara arc
hidraulica de deblocare
cu arc

Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe anumite circuite

hidraulice. Ele pot fi în pozitie normala, neactionate, normal închise sau normal deschise.
Cele normal deschise au rol de supape de deversare (de descarcare) iar cele normal închise au
rol de supape de siguranta.
Simbolizarea acestor supape este redata în tabelul 1.6.

5
 Tabelul 1.6.
Supapa de presiune Simbolizare în schema
Supapa de presiune normal închisa

Supapa de presiune normal deschisa

Supapa de presiune cu comanda diferentiala

Supapa de siguranta (limitator de presiune cu actiune directa)

Supapa de deversare (de descarcare)

Echipamentul de reglare a debitului pe circuitele hidraulice consta în montarea unor

rezistente fixe sau reglabile (drosele) pe circuit, care lamineaza debitul de agent motor,
fractionându-l si administrându-l la valoarea dorita motorului hidraulic. Din punct de vedere
constructiv si al pozitiei de montare în schema hidraulica, droselele sunt de doua categorii:
 drosele de traseu, care se monteaza direct pe conductele schemei hidraulice si care
pot fi cu sau fara supapa de sens;
 drosele de panou, care se monteaza pe panoul de comanda al instalatiei hidraulice
si care sunt întotdeauna însotite de supape de sens.
Simbolizarea acestor elemente de reglare a debitului este data în tabelul 1.7.

Tabelul 1.7.
Echipamentul de reglare a debitului Simbolizare în schema
Rezistenta hidraulica fixa
Rezistenta reglabila (drosel) de traseu
Drosel de panou în paralel cu o supapa de sens unic

Echipamentul auxiliar al schemelor hidraulice se compune din: conducte, filtre,

acumulatoar, rezervor (tanc), schimbator de caldura.
Conductele asigura circulatia agentului motor catre diferitele elemente ale schemei.
Simbolizarea lor este redata în tabelul 1.8.

Tabelul 1.8.
Conducte Simbolizarea
Conducta de lucru
Conducta de pilotare
Intersectie de conducte cu racordare între ele
Intersectie de conducte fara racordare

6
 Filtrele sunt elemente destinate purificarii agentului motor. Ele au rolul sa retina atât
particulele mecanice cât si produsele de oxidare din agent. Într-o schema hidraulica trebuie sa
existe minim trei filtre si anume: filtrul de umplere si aerisire, filtrul pe conducta de aspiratie a
pompei si un alt filtru montat în schema hidraulica.
Acumulatoarele sunt elemente care înmagazineaza o parte a energiei hidrostatice
furnizata de pompe, constituind pentru schema hidraulica o rezerva de energie hidrostatica.
Acestea se monteaza pe o derivatie a conductei de refulare a pompei. Scopul acumulatoarelor
hidraulice este de a prelua volume de lichid sub presiune si de a le restitui ori de câte ori este
necesar.
Rezervorul (tancul) are rolul de a furniza agentul motor schemei hidrostatice precum
si de a limita temperaturile de functionare ale acesteia.
Simbolizarea filtrelor, acumulatoarelor și rezervoarelor este redata în tabelul 1.9.

Tabelul 1.9.
Filtru Acumulator Rezervor (tanc)

Aparatele de masura si control au rolul de a masura si indica parametrii de lucru ai

agentului motor: presiunea, se masoara cu manometrul, debitul se masoara cu debitmetrul iar
temperatura se masoara cu termometrul. Simbolizarea acestor aparate este indicata în tabelul
1.10.

Tabelul 1.10.
Manometru Debitmetru Termometru

1.3. Lichide folosite în sistemele hidraulice de acţionare

Lichidele vehiculate în sistemele hidraulice de acţionare suferă ciclic variaţii

importante de pesiune, viteză şi temperatură. Condiţiile dificile de utilizare inpun acestor
lichide următoarele cerinţe specifice:
• proprietăţi bune de ungere;
• vâscozitate optimă pe toată plaja temperaturilor de utilizare;
• stabilitate în timp a proprietăţilor fizice şi chimice;
• rezistenţă mecanică ridicată a peliculei;
• punct de inflamabilitate ridicat;
• compatibilitate cu materialele din componenţa sistemului hidraulic (în special
cu elementele de etanşare);
• compresibilitate şi tendinţă de spumare reduse.
Vâscozitatea reprezintă proprietatea lichidului de a se opune deplasărilor relative
dintre straturile de fluid. Vâscozitatea dinamică se măsoară în Poise [P]. Raportul dintre
vâscozitatea dinamică şi densitatea lichidului se numeşte vâscozitate cinematică și se
măsoară în m2/s. De multe ori, în tehnică, vâscozitatea cinematică se exprimă şi în Stokes
[St]:1 St = 1 cm2/s și, mai frecvent, în centistokes 1cSt= 1mm2/s.

7
 Este uzuală şi exprimarea vâscozităţii unui lichid prin comparaţie cu cea apei; în
acest caz se măsoară timpul necesar curgerii unui anumit volum din lichidul încercat printr-
un orificiu calibrat, valoare ce se raportează la timpul necesar scurgerii aceleiaşi cantităţi de
apă distilată. Se obţine astfel vâscozitatea exprimată în grade Engler [°E]. între vâscozitatea
exprimată în grade Engler şi vâscozitatea dinamică există următoarea relaţii ți grafice de
transformare:
Vâscozitatea scade odată cu creşterea temperaturii. Din acest motiv, vâscozitatea
ridicată la temperaturi joase conduce la pierderi de sarcină şi crează dificultăţi la aspiraţia
lichidului în pompă, însoţite de scăderea randamentului pompei. La temperaturi ridicate,
scăderea vâscozităţii conduce de asemenea la scăderea randamentului pompei; în plus,
scăderea capacităţii portante a peliculei de lichid poate conduce la griparea unor elemente
componente ale sistemului hidraulic.
Influenţa presiunii asupra vâscozităţii poate fi considerată liniară, pentru presiuni de
până la 500 daN/cm2.
Compresibilitatea se apreciază prin intermediul modulului de elasticitate care creşte
liniar cu presiunea. Datorită valorilor ridicate ale modulului de elasticitate, se poate considera
că la presiuni de până la 200 bar (20 MPa), lichidele utilizate în sistemele hidraulice sunt
incompresibile. Situaţia se schimbă dramatic atunci când în masa de lichid se găseşte aer
nedizolvat, caz în care modulul de elasticitate scade foarte mult, cu influenţe negative asupra
funcţionării sistemului.
In ceea ce priveşte compatibilitatea cu materialele sistemului, trebuie menţionat că
principalele materiale afectate de către lichidele hidraulice sunt elastomerii folosiţi în
realizarea elementelor de etanşare şi a racordurilor elastice.
Utilizarea elastomerilor a fost impusă de înlocuirea uleiurilor vegetale cu uleiurile
minerale, deoarece uleiurile minerale dizolvă cauciucul natural, folosit anterior pentru
realizarea elementelor de etanşare.
In ceea ce priveşte materialele metalice, majoritatea lichidelor utilizate în instalaţiile
hidraulice sunt compatibile cu acestea.

Tabelul 1.1
Caracteristici fizice ale unor uleiuri minerale
Caracteristica Tipul uleiului
1 1
H19 H57 H122 H382 H9 T75 T80
EP3 EP14 EP24
Vâscozitate ci- 19... 57... 12 38 9 40... 60
nematică la 23 65 47
50°C, mm2/s
Vâscozitate la 2,8... 7,5... 2...2,3 4,9... 1,2... 5,5... 7,9
50°C, °E 3,2 8,5 5,4 1,5 6,5
Densitate relati- 0,89 0,9 0,9 0,905 - 0,91 0,91
vă maximă, la
15°C
Presiune maxi- 50 50 300 300 - - -
mă de utilizare,
bar
Punct de curge- -20 -12 -35 -25 -40 -25 -20
re maxim, °C

1 - solicitări uşoare; 2 - solicitări medii; 3 - solicitări mari; 4 - când uleiul din transmisie
este folosit şi pentru acţionare hidraulică.

Lichidele de lucru cele mai utilizate în sistemele hidraulice sunt lichide pe bază
minerală, denumite uleiuri hidraulice minerale. Aceste uleiuri sunt fabricate pe bază de
petrol și sunt standardizate conform STAS 9506-74 şi 9691-80. Se simbolizează cu litera H,

8
urmată de o cifră care reprezintă vâscozitatea cinematică la 50°C, in cSt. În tab. 1.1 sunt
prezentate unele caracteristici fizice pentru câteva tipuri de uleiuri româneşti folosite în
instalaţiile hidraulice
În afara uleiurilor minerale se mai folosesc în anumite domenii și condiții și alte tipuri
de uleiuri, după cum urmează:
Lichidele pe bază vegetală, un exemplu de acest tip este uleiul de ricin, diluat în
vederea scăderii vâscozităţii.
Lichidele neinflamabile pe bază de apă se utilizează doar pentru acţionarea unor
utilaje calde, mari consumatoare de lichid (prese hidraulice), datorită unor proprietăţi
fizice total necorespunzătoare (vâscozitate redusă, proprietăţi de ungere necorespunzătoare),
aceste lichide. Se folosesc emulsii de ulei în apă (1... 10% ulei mineral), apă în ulei (50..
.60% ulei) sau poliglicoli în apă (35.. .65% apă).
Lichidele sintetice au apărut din necesitatea creşterii siguranţei în exploatare a
sistemelor hidraulice şi a măririi tempeaturii maxime de funcţionare. Dintre lichidele
utilizate (cu precădere în aviaţie), se pot menţiona:
• compuşii organici halogenaţi;
• siliconii (ce se pot utiliza la temperaturi de până la 315°C);
• esterii fosfatici;
• silicaţii.

9
 CAP.2. POMPE SI MOTOARE HIDRAULICE

2.1. Pompe si motoare cu roti dintate

Pompa hidraulică cu roti dintate este una dintre pompele cel mai des utilizate în
instalatiile hidraulice de putere medie, Larga ei utilizare se datoreste simplitatii constructive, a
fiabilitatii ridicate si a întretinerii usoare. Este o pompa cu debit constant deoarece datorita
constructiei ei nu îsi poate modifica volumul specific.
Pompa cu roti dintate realizeaza debite de pâna la 1000 l/min si presiuni maxime de 250
bari. Ea nu se utilizeaza ca motor decât în cazuri rare datorita cuplului motor redus pe care îl
dezvolta.
Dupa numarul de roti dintate în angrenare si felul danturii pompele cu roti dintate pot fi:
- cu doua roti (rotoare), care pot avea dantura exterioara sau interioara;
- cu mai multe roti dintate.
Cele mai raspândite sunt pompele cu doua roti dintate (figura 2.1.), cu dantura exterioara.

Figura 2.1.Pompa cu doua roti dintate egale, cu dantura exterioara

Pompa preia agentul hidraulic prin orificiul de aspiratie A si îl transporta prin golurile
dintre dintii rotilor spre orificiul de refulare R. Cele doua roti dintate, una antrenoare si cealalta
antrenata, se rotesc cu turatia n în interiorul carcasei.
Turatia de antrenare a pompelor cu roti dintate nu depaseste 3000 rot/min. De regula,
pentru siguranta si cresterea duratei de functionare, se recomanda ca turatia de antrenare sa fie de
1500 rot/min.
Calculul debitului pompelor cu roți dințatev ia în considerare volumul de fluid ce este
transportat între A si R la o rotatie, de catre o roata dintata, care, conform figurii 2.1 este dat de
relația:
V1=0,5πDw1hl [mm3] (1)
în care: Dw1 - diametrul de divizare al rotii dintate conducatoare [mm]; Dw1 = mz1
h - înaltimea dintelui [mm]; h = 2m
10
 l - latimea rotii [mm]; l = mm
z1 - numarul de dinti al rotii conducatoare;
n1 - turatia rotii conducatoare [rot/min];
m - modulul rotii dintate [mm].
Debitul pompei va fi:

Q=πDw1hz1ln1 [l/min] (2)

Înlocuind în relatia (2) elementele geometrice ale rotii, în functie de modul si numarul de
dinti si tinând seama de unitatile de masura se obtine:

Q=210-6πm3z1 mn1 (3)

La pompele cu trei rotoare debitul se dubleaza.

Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei se ia în considerare
volumul de agent transportat la o rotatie:
V=2V1 (4)
Iar momentul de antrenare va fi:

[Nm] (5)

în care: p - presiunea de lucru [bari];

V - volumul [mm3]
Antrenarea mecanica a pompei se face fie coaxial cu arborele de intrare, prin intermediul
unui cuplaj elastic, fie lateral fata de arborele de iesire, când transmiterea miscarii se face prin
angrenaj, roti de curea sau lant.

Figura 2.2. Figura 2.3. Figura 2.4.

Instalarea unei pompe Pompe legate în serie Pompe legate în paralel

Conectarea pompei la reteaua hidraulica a instalatiei trebuie sa respecte urmatoarele

reguli:
- montarea obligatorie în apropierea orificiului de refulare a unei supape de siguranta
pentru reglarea presiunii si deversarea excedentelor de debit ale pompei (figura 2.2);
- la conectarea în serie a doua sau mai multe pompe este obligatorie ca cea din amonte
sa aiba debitul ceva mai mare decât cea din aval, excedentul urmând a fi eliminat continuu prin
supapa (figura 2.3);

11
 - la conectarea în paralel a doua sau mai multe pompe se vor folosi supape de sens la
conectarea pompelor, supape care fac posibila reglarea pompelor la presiuni diferite,precum si
oprirea uneia fara a perturba functionarea celorlalte (figura 2.4).

2.2. Pompe si motoare hidraulice cu palete

Masinile hidraulice cu palete po fi utilizate atât ca pompa cât si ca motor, poate fi

construita în varianta cu debit constant sau variabil, prezinta gabarit redus, lucreaza la presiuni
medii (200 bari) si are fiabilitate ridicata.
Pompele si motoarele cu palete se construiesc în doua variante: cu debit vehiculat
constant si cu debit variabil.
a) La pompele cu palete cu debit constant, în conditiile antrenarii rotorului pompei cu
turatie constanta, debitul refulat va fi constant iar în cazul alimentarii motorului cu palete cu debit
constant, el furnizeaza o turatie constanta la iesirea din motor.
Dupa pozitia paletelor, pot fi: cu palete în rotor (cel mai des) sau cu palete în stator.
Pompele si motoarele cu palete în rotor pot fi cu dubla actiune, când au doua perechi de
camere de admisie si refulare (figura 3.1) sau cu actiune multipla când prezinta mai multe perechi
de camere de admisie si refulare.

Figura 3.1.Pompe cu palete cu debit constant

La aceste masini, statorul 1 are un alezaj oval iar în centrul lui se afla rotorul 2 prevazut
cu paletele 3, antrenat în miscare de rotatie. În miscarea lor, paletele matura un spatiu variabil
cuprins între stator si rotor. Acest spatiu se mareste în dreptul camerelor de aspiratie A1 si A2
creindu-se depresia necesara aspiratiei agentului motor si se micsoreaza în dreptul camerelor R1 si
R2 realizându-se refularea agentului din pompa.
Functionarea ca motor se obtine alimentând sub presiune camerele R1 si R2 si punând în
comunicatie cu rezervorul camerele A1 si A2. Fortele de presiune care actioneaza pe o suprafata

12
mai mare în dreptul camerei de refulare vor creia un cuplu motor care antreneaza rotorul în
miscare de rotatie în sens contrar celui indicat pe figura 3.1.
Mentinerea paletelor în contact cu statorul se asigura prin arcuri sau cu presiune de ulei
introdus în spatiul de sub palete: camerele a1 si a2 primesc ulei sub presiune, iar camerele b1 si b2
sunt cuplate la rezervor. Camerele sunt plasate în flansele frontale ale pompei si comunica cu
spatiile de sub palete. La motoare este invers, camerele a1 si a2 au comunicatie cu rezervorul.
Debitul refulat de pompa cu dubla actiune:
Q=2l(r1-r2)[ (r1+r2)-bz/cos ]n (1)
unde: r1 si r2 - sunt cele doua raze (minima si maxima) ale alezajului oval;
l - latimea paletei;
b - grosimea paletei;
z - numarul de palete;
- unghiul de înclinare a paletei (Figura 3.2);
n - turatia primita de la motorul electric.

Figura 3.2.Schema de calcul al debitului pompei cu palete cu debit constant

În cazul când masina functioneaza ca motor, turatia furnizata va fi:

(2)

b) La pompele cu palete cu debit variabil, se deosebesc de cele cu debit constant prin

faptul ca axa rotorului este deplasata fata de cea a statorului cu excentricitatea e. Uleiul este
aspirat de pompa, prin camera de aspiratie A (figura 3.3), datorita depresiunii create, ca urmare a
faptului ca volumul maturat de palete creste si este refulat în camera de refulare R, unde spatiului
dintre rotor si stator descreste. Debitul refulat de pompa se regleaza prin modificarea
excentricitatii e.

13
 Figura 3.3.Pompe cu palete cu debit variabil

Paletele sunt mentinute în contact cu statorul prin ghidare fortata sau fiind împinse cu
arcuri plasate sub palete. Ghidarea se asigura cu cepuri laterale, care culiseaza în flansele laterale.
Camerele de sub palete, din rotor, au comunicatie cu spatiul dintre rotor si stator pentru evitarea
depresiunii la aspiratie, sau comprimarii uleiului la refulare. Recircularea uleiului de sub palete se
poate asigura prin practicarea în capacul pompei a unor camere care fac legatura între spatiul de
sub paleta si spatiul dintre rotor si stator.
Debitul unei pompe cu palete cu debit variabil are expresia:
Q=2( D-bz)lne (3)
unde: D - diametrul interior al alezajului statorului;
b - grosimea paletei;
l - latimea paletei;
z - numarul de palete;
e - excentricitatea;
n - turatia primita de la motorul electric.
Aceste pompe se folosesc, în general, pentru debite mari si presiuni relativ mici,
parametrii lor caracteristici fiind: Q = (150…1500) [l/min]; p = (50…70) [bar]; n = (500…1500)
[rot/min]; P = (2…50) [kW].
La functionarea ca motor, turatia motorului poate fi reglata, pentru un debit constant de
alimentare, prin varierea excentricitatii e. Turatia motorului este data de expresia:

n= (4)
14
unde: Q - debitul administrat motorului; celelalte notatii ramânând ca la relatia (3).
Pompele cu debit variabil pot beneficia de o serie de calitati si performante deosebite în
conditiile când sunt construite cu regulatoare de putere.
Pompele cu palete cu regulator de putere au scopul de a acorda debitul refulat de
pompa cu presiunea din sistem. Astfel, când în sistemul hidraulic nu mai este necesar a se furniza
debit de ulei (la capetele de cursa ale motoarelor de actionare, în fazele ciclului de lucru fara
deplasare etc.) datorita cresterii presiunii în regulator se comanda reducerea debitului pompei
aproape de valoarea zero.
Pompele cu palete cu debit variabil prevazute cu regulator de putere au urmatoarele
avantaje principale:
• se îmbunatateste bilantul energetic al sistemului de actionare prin acordarea automata
a debitului refulat la necesitatile reale ale consumatorului;
• se micsoreaza temperatura uleiului ca urmare a reducerii debitului vehiculat;
• se simplifica sistemul de protectie al schemei hidraulice, prin supapa de presiune
trecând un debit mai mic;
• capacitatea rezervorului de ulei poate fi micsorata, reducându-se cantitatea medie de
ulei vehiculata.
Pompele cu regulator de putere se construiesc în doua variante: folosind deplasarea cu arc
a statorului sau folosind deplasarea hidraulica a statorului.

Figura 3.4.Pompa cu palete cu regulator de putere folosind

deplasarea cu arc a statorului

Pompa cu regulator folosind deplasarea cu arc a statorului (figura 3.4.) are statorul (4)
format dintr-un inel deplasabil iar camera de refulare dispusa asimetric în raport cu axa pompei.
Forta rezultanta F a presiunii din dreptul camerei de refulare se descompune în componentele F1
15
si F2 . Forta F2 este preluata de reazimele fixe ale arborelui rotorului iar forta F1 preseaza statorul
deplasabil asupra resortului (2). Când forta F1 depaseste forta de pretensionare a resortului, atunci
statorul este deplasat, reducându-se excentricitatea e. surubul (1) regleaza forta de pretensionare a
resortului (2), reglând astfel presiunea la care are loc reducerea excentricitatii.
În repaos, când pompa nu refuleaza ulei, arcul (2) deplaseaza statorul la excentricitatea
reglata initial prin surubul (3).

2.3. Pompe si motoare cu pistoane axiale

Pompele si motoarele cu pistoane axiale (denumite si pistonașe axiale) sunt masini

hidraulice care au o mare raspândire datorita comportarii bune în exploatare, a fiabilitatii ridicate
si a posibilitatilor de implementare în categorii de instalatii de mare diversitate. Pot realiza
presiuni de pâna la 700 bari si debite de peste 800 l/min. De asemenea, datorita echilibrarii
radiale si axiale foarte bune, turatiile de antrenare pot depasi 3000 rot/min, iar în cazuri speciale
pot ajunge la 20000 rot/min.
Pompele si motoarele cu pistonase axiale se construiesc în doua variante: cu debit,
respectiv turatie constanta sau cu debit respectiv turatie variabila.
Dupa modul de antrenare al blocului pistonaselor în raport cu discul antrenor se disting
doua categorii principale de astfel de masini:
- cu bloc înclinat;
- cu disc înclinat.
În ambele cazuri, blocul cilindrilor este antrenat în miscare de rotatie si datorita
înclinarii dintre axa blocului cilindrilor si axa discului, pistonasele sunt obligate sa descrie o cursa
h aspirând ulei din camera A si refulându-l în camera R. La constructiile cu debit variabil, se
poate modifica unghiul de înclinare a discului si astfel cursa h a pistoanelor.
La pompa cu pistonase axiale cu bloc înclinat (figura 4.1.) antrenarea se realizeaza prin
arborele 6, care roteste discul 5 si acesta prin axul cardanic 4 pune în miscare de rotatie blocul
pistonaselor 1. Pistoanele 2 sunt legate de discul 5 prin tijele 3 terminate cu articulatii sferice.
Blocul pistonaselor 1 este etans fata de discul de distributie fix 7, în care se afla practicate
camerele de aspiratie A si refulare R.

Figura 4.1. Pompa cu pistonase axiale cu bloc înclinat

16
 Figura 4.2. Constructia unei pompe cu pistonase axiale
cu bloc înclinat si debit constant

Debitul pompei cu pistonase axiale cu bloc înclinat este dat de expresia:

Q= h.z.n (1)

unde: h - cursa pistoanelor; h = 2R.sin

z - numarul de pistoane;
n - turatia pompei;
d - diametrul unui pistonas.
La pompa cu pistonase axiale cu disc înclinat (figura 4.3) blocul pistonaselor 1 se
roteste cu turatia n. Pistoanele 2, presate de arcuri asupra discului înclinat 5, executa o cursa de
lungime h. Discul de distributie fix 6, contine camerele A si R.

Figura 4.3. Pompa cu pistonase axiale cu disc înclinat

17
 Debitul acestei pompe, cu notatiile din figura 4.3., se scrie:

Q= D.tg . .
zn (2)

2.4. Motoare hidraulice cu pistoane în translație (cilindri hidraulici)

Cilindri hidraulici, cunoscuti si sub denumirea de motoare hidraulice liniare sau cilindri
de forta, sunt elemente cu rol de executie. Ei realizeaza conversia energetica inversa: din energie
hidrostatica în energie mecanica, caracterizata de doi parametri, forta si viteza.
Aceste motoare au o larga raspândire datorita simplitatii constructive si a posibilitatii de
realizare a unor forte mari si foarte mari de actionare.
Datorita marii diversitati de motoare hidrostatice rectilinii, clasificarea acestora trebuie
facuta din mai multe puncte de vedere, astfel:
1. Din punctul de vedere al modului în care agentul motor actioneaza pe fetele pistonului,
se disting:
- cilindri cu simplu efect (figura 5.1. j);
- cilindri cu dublu efect (figura 5.1. a, b, c, d).
2. Din punctul de vedere al mobilitatii elementelor ele pot fi:
- cu cilindru fix si piston mobil (figura 5.1. a, c, e, g, l, j, k);
- cu cilindru mobil si piston fix (figura 5.1. b, d, f, h).
3. Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei si al pistonului:
- cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei (figura 5.1.a,b,c, d, g);
- cu diametrul tijei egal cu diametrul pistonului, numite si pistoane plonjoare (figura 5.1.
e, f).
4. Din punct de vedere al numarului de motoare ce actioneaza acelasi organ de lucru:
- hidromotoare singulare (figura 5.1. a, b, c, d, h);
- hidromotoare multiple, care pot fi cuplate în serie (figura 5.1. h, i, k) sau în paralel
(figura 5.1. e, f, g).
Cilindri de forta se leaga în serie sau în paralel pentru a mari forta de actionare sau cursele
de deplasare ale organului actionat.

18
 Figura 5.1. Tipuri de cilindri hidraulici

Solutiile de instalare mecanica pentru cilindri hidraulici sunt variate, depinzând de rolul
functional în ansamblul din care acestia fac parte. Ei pot fi legati de organele pe care le
actioneaza sau de batiu prin: capete filetate (figura 5.2. a); capete cu ocheti (figura 2. b si c);
suport de legatura (figura 5.2. e); flanse (figura 5.2. g); -articulatii pe corpul motorului (figura
5.2. d).

19
 Figura 5.2. Instalarea mecanica a cilindrilor hidraulici

Solutiile de instalare hidraulica ale cilindrilor sunt în functie de numarul cilindrilor ce se

alimenteaza. Astfel, se disting:
Alimentare individuala a cilindrului (figura 5.3.) cu mai multe variante:
a. Cilindrul alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu doua pozitii (figura 5.3. a). Solutia
nu permite pistonului sa stationeze decât la capatul de cursa, în pozitiile extreme.
b. Cilindrul este alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu trei pozitii (figura 5.3. b).
Solutia permite blocarea pistonului în orice pozitie, pe toata lungimea cursei.
c. Cilindrul este alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu trei pozitii si doua supape
antisoc (4 si 5), figura 5.3. c. Supapele montate între camerele cilindrului evita crearea
suprapresiunii în conductele de legatura dintre distribuitor si cilindru. Suprapresiunea se poate
datora unor forte externe care continua sa actioneze în momentul opririi bruste a pistonului. La
depasirea presiunii într-una din camerele cilindrului, supapa se deschide spre cealalta camera, în
care exista tendinta inversa, de vidare.
d. Pistonul cilindrului poate fi deplasat mecanic (figura 5.3. d), într-un sens sau altul, prin
intermediul tijei, în momentul când distribuitorul (7) este în pozitie mediana. În aceasta pozitie,
ambele camere ale cilindrului comunica cu rezervorul.
e. Solutia permite marirea vitezei pistonului prin recircularea lichidului de la camera mica a
cilindrului spre camera mare, lucru posibil datorita distribuitorului (8) cu patru pozitii (figura 5.3.
e).

20
 Figura 5.3. Solutii de instalare hidraulica a cilindrilor de forta

Alimentarea mai multor cilindri de la o singura pompa (figura 5.4.) cu mai multe
variante:
a. Solutia este denumita "legare în paralel" (figura 5.4. a). Ea ofera posibilitatea actionarii
simultane a doi sau mai multi cilindri prin comenzi aferente date de distribuitoare. În acest caz, în
conditiile unei comenzi simultane, cilindri vor actiona în ordinea descrescatoare a presiunilor de
lucru.
b. Solutia este denumita "legare în serie" (figura 5.4. b). Este cazul unui multiplu de cilindri
în care primul este alimentat de pompa iar urmatorii de catre cilindrul imediat anterior. Solutia
ofera posibilitatea deplasarii sincrone a cilindrilor cu viteze ce variaza în functie de
caracteristicile lor dimensionale.

21
 Figura 5.4. Alimentarea mai multor cilindri de la o pompa

Cilindru hidraulic dezvoltă la tija o forță de împingere Fi capabilă să împingă obiectul

acționat cu o viteza de lucru vi ( m/min) pe o anumită distanță (cursă) C, conform schemei de
acționare din figura 5.5.
Forta axiala pe piston este dată de relația:

F=p·Sp
(1)
unde: Sp- este suprafața efectiva a pistonului:

Sp1=

sau

Sp2=
D- diametrul interior al cilindrului;
d- diametrul tijei pistonului.
Presiunea uleiului din cilindru.
Din relatia (1) va rezulta diametrul interior D:

22
 D= (2)

în care: - randamentul mecanic, care in general are valorile: = 0,85...0,9

Figura 5.5. Schema hidraulica

Figura 5.6. Cilindru hidraulic cu dublu efect

23
Constructia unui cilindru hidraulic cu dublu efect este prezentata în figura 5.6. Cursa C acestor
motoare hidraulice cu piston este cuprinsa între valorile U=87,5...865 mm.
Rapoartele dintre diametrul pistonului D si diametrul tijei d se recomandă sa fie
următoarele:

Debitul de lichid necesar în cilindru pentru dezvoltarea unei viteze date se calculeaza cu
relatia:

Q= [l/min] (3)

în care: - este randamentul volumetric al pistonului care in cazul unor cilindri noi are valoarea
de cca: =0,9
Puterea hidraulica de intrare în motor se detearmin[ cu relaía:

Pm= [KW] (4)

unde: p este presiunea de lucru [bari] ; Q-debitul de alimentare [l/min].

Timpul necesar pentru parcurgerea cursei c:

ti= [min] sau tt= [min]

Diametrul orificiilor de intrare-iesire se calculeaza cu relatia:

di [mm] (5)

Pentru de deplasare a uleiului in orificiile (conductele) de intrare-iesire vu se adopta

valorile:
p [bar] 25 50 100 200 300
vu [m/min] 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50

24
CAP. 3. DISTRIBUITOARE HIDRAULICE

Echipamentul de distributie, denumit distribuiotoare, este destinat distribuirii sau dirijarii

agentului motor spre diferite conducte ale schemei hidraulice. El trebuie sa prezinte siguranta în
exploatare, rezistente locale si pierderi prin frecare minime, pierderi de debit reduse, comanda
usoara si sensibilitate mare la schimbarea regimului de lucru, sa realizeze inversarea fara socuri a
miscarii într-un timp cât mai scurt.
Echipamentul de distributie al actionarii hidrostatice este constituit din: robinete
distribuitoare, distribuitoare cu bila si distribuitoare cu sertar.

Figura 6.1. Distribuitor cu sertar pentru inversarea sensului de miscare

Distribuitoare hidraulice cu sertar sunt cele mai raspândite elemente de distributie din
sistemul de actionare hidrostatic deoarece, pot fi folosite pentru game largi de debite si presiuni,
permit frecvente ridicate de comutare, asigura o multitudine de functii de comanda, au forma
constructiva si tehnologica simpla. Distribuitoarele cu sertar ocupa cel mai important loc, ele
diferentiindu-se în functie de o serie de criterii cum ar fi: numarul de canale, schema de
distributie si natura comenzii de comutare.
Un distribuitor cu sertar se compune dintr-o parte fixa - corp -, o parte mobila - sertar - si
anumite elemente de actionare. Functionarea lor se bazeaza pe translatarea si oprirea sertarului în

25
corp, în anumite pozitii care asigura o corespondenta precisa a cailor de comunicatie prin care se
face trecerea fluidului conform schemei de distributie.
.

Figura 6.2. Pozitii de comutare la distribuitoarele cu sertar

În figura 6.1. este prezentata schema unui distribuitor cu sertar cu rol de inversare a
sensului de miscare a unui organ de lucru solidar cu pistonul motorului hidraulic.
În figura 6.1.a pozitionarea sertarului permite fluidului refulat de pompa PH sa alimenteze
camera 1 a motorului hidraulic MH producând miscarea cu viteza v1 ca urmare a trecerii prin
orificiile P si A. Trecerea spre rezervorul Rz a fluidului din camere 2 a motorului MH se face liber
prin orificiile B si R2 .

26
 Comutând în pozitia din figura 6.1.b, pompa PH alimenteza camera 2 producând
deplasarea cu viteza v2, datorita refularii fluidului prin orificiile P si B. În acest timp, scurgerea
fluidului din camera 1 a motorului se face prin orificiile A si R1 catre rezervor.
Ca rezultat al combinatiei dintre numarul de orificii si pozitii ale sertarasului, exista o
gama larga de distribuitoare
Conform STAS 7145 simbolizarea distribuitoarelor se face sub forma unei fractii
ordinare: numaratorul, reprezinta numarul cailor hidraulice racordate la distribuitor iar numitorul,
numarul fazelor pe care le realizeaza distribuitorul. La noi în tara sunt tipizate opt scheme de baza
pentru distribuitoarele hidraulice notate 01...08, sase realizate pentru patru cai si doua pentru
cinci cai hidraulice (figura 6.2).
Comanda distribuitoarelor poate fi realizata în variantele: manuala (figura 6.3), mecanica,
hidraulica, pneumatica (figura 6.4) si electro-magnetica(figura 6.5).

Figura 6.3. Comanda manuala a sertarului distribuitorului

Figura 6.4. Comanda pneumatica a sertarului distribuitorului

27
 Figura 6.5. Comanda electro-magnetica a sertarului distribuitorului

Comanda manuala cu indexare asigura o pozitie stabila dupa comutare. Comenzile

hidraulica si pneumatica sunt similare, numai ca agentul de lucru este altul. Comanda
electromagnetica este însa cea mai raspândita datorita avantajelor ei: prezinta posibilitatea
automatizarii electrice a ciclurilor de lucru, asigura o frecventa mare a comutarilor. Comanda
electromagnetica se poate face cu curent continuu sau curent alternativ.

Figura 6.6. Distribuitor cu sertar autopilotat.

Distribuitoarele ce functioneaza la debite mari (DN 13 mm) nu mai pot fi comandate cu

maneta sau cu electromagneti, deoarece fortele dinamice axiale sunt mari, de aceea, deplasarea
plunjerului în vederea comutarii se face printr-un alt sistem hidraulic. Aceasta comanda
hidraulica ce se face prin intermediul altui distribuitor poarta denumirea de pilotare. Pilotarea
sertaraselor poate fi obtinuta în doua variante: prin autopilotare (figura 6.6) sau prin pilotere
exterioara.

28
CAP. 4. APARATURA PENTRU REGLAREA PRESIUNII

Elementele (aparatele) pentru controlul presiunii, cunoscute sub denumirea de supape de

presiune, ocupa unul din primele locuri în ordinea importantei la acționările hidraulice. Acest
lucru este datorat faptului ca presiunea este unul din cei doi parametri prin care se exprima
cantitativ puterea transmisa de catre actionarea hidraulica respectiva.
Dupa rolulconcret în sistem, supapele ce deservesc sistemele de actionare hidrostatice si
se pot împarti, în doua mari categorii: supape de presiune si supape de blocare (supape de sens
unic).
Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe anumite circuite
hidraulice. Din punct de vedere functional, se împart în:
- Supape de limitare a presiunii;
- Supape de cuplare - decuplare;
- Supape de reducere a presiunii.
Supapele de limitare a presiunii asigura protectia instalatiei fata de suprapresiuni. Ele se
întâlnesc în doua variante:
Supape de deversare functioneaza ca supape normal deschise, ele deversând la rezervor
(tanc) diferenta dintre debitul constant al pompei si debitul variabil necesar motorului hidraulic.
Supapa de deversare se monteaza în paralel cu pompa de debit constant (figura 7.1.).

Figura 7.1. Montarea în schema a Figura 7.2. Montarea în schema a

supapei de deversare supapei de siguranta

Supapele de siguranta, functioneaza în general ca normal închise si se monteaza în

paralel cu o pompa cu debit variabil (figura 7.2). În acest caz, pompa va administra un debit
corespunzator necesitatilor motorului hidraulic, dar când motorul ajunge la capat de cursa sau
intra în suprasarcina, depasindu-se în sistem presiunea nominala, supapa de siguranta SS se
deschide si deverseaza la tanc tot debitul pompei.
Din punctul de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifica în: supape cu
comanda directa și supape cu comanda pilotata.

29
 Din punct de vedere constructiv, supapele de presiune se realizeaza în urmatoarele
variante: supape cu bila; supape cu taler; supape cu plunjer.
Supapele de cuplare - decuplare sunt subordonate unui circuit hidraulic în care, atunci
când se atinge presiunea impusa, se comanda alimentarea unui alt circuit hidraulic.
Supapele de reducere a presiunii au drept scop reducerea presiunii la o valoare mai
mica decât cea din sistem si mentinerea ei constanta indiferent de fluctuatia presiunii principale.
Constructiv, în componenta supapelor de presiune (figura 7.3.) exista trei elemente
importante: corpul supapei (1), elementul de închidere (2) care poate fi de tip bila, taler sau
plunjer si elementul elastic (3) prevazut sau nu cu mecanism de reglare a fortei (4).

a) normal închisa b) normal deschisa

Figura 7.3. Supape de presiune

La supapele normal închise (figura 7.3. a), elementul de închidere obtureaza complet
trecerea de la un orificiu la altul, fiind apasat pe scaunul din corp de catre un element elastic. La
supapele normal deschise (figura 7.3. b), exista constructiv fanta h0 care permite scurgerea unui
anumit debit de ulei de la un orificiu al supapei la celalalt. Aceasta fanta se poate modifica la
valoarea h, în functie de nivelul presiunii controlat de supapa. Diversitatea solutiilor constructive
ale supapelor deriva din preocuparea producatorilor de a realiza cele mai avantajoase variante
privind asigurarea functiilor, a sigurantei în exploatare, a manevrabilitatii comode si a
îmbunatatirii tehnicilor de racordare.
În figura 7.4, este reprezentata o supapa de presiune normal închisa, cu pilot de comanda.
Canalul Cx al acestei supape poate fi obturat, caz în care pilotarea se realizeaza prin comanda
interna sau poate fi conectat la un circuit de comanda externa, caz în care diuza (5) se înlocuieste
cu un dop filetat. În cazul pilotarii prin comanda interna, la un anumit nivel al presiunii se

30
deschide supapa conica a pilotului (9), scade presiunea deasupra plunjerului (3) si schimbându-se
echilibrul fortelor pe cele doua fete ale sale el este împins în sus, realizându-se legatura direca P-
T.

Figura 7.4. Supapa de presiune normal închisa, pilotata

1-corp; 2-bucsa; 3-plunjer; 4-arc; 5-diuza; 6-corp pilot; 7-dop filetat; 8-scaun supapa
pilot; 9-supapa pilot; 10-arc;11-ghidaj arc; 12-bila; 13-surub de reglare

Solutiile de instalare în schema a supapelor de presiune sunt prezentate în figura 7.5.

Supapele normal închise pot controla presiunea unui singur circuit (figura 7.5. a), sau a mai
multor circuite înseriate (figura 7.5. b si c). În schema din figura 7.5. d, supapa normal închisa (3)
cu drenaj intern, nu serveste la reglarea presiunii din cilindrul (1) ce se afla în amonte de ea, ci la
asigurarea unei anumite succesiuni de deplasare, dupa cum urmeaza: cilindrul (1) va intra în lucru
numai dupa epuizarea cursei cilindrului (2), atunci când presiunea p depaseste valoarea de reglaj
a supapei (3).

31
Fig.7.5. Solutii de instalare în schema a supapelor

32
 CAP. 5. APARATURA PENTRU REGLAREA DEBITULUI

Echipamentul de reglare a debitului este destinat reglarii vitezei sau turatiei motoarelor
hidraulice, reglare realizata prin modificarea debitului administrat acestora.
În schemele hidraulice, reglarea debitului se poate face în doua moduri: volumic (prin
pompe cu debit variabil) si rezistiv. Desi are un randament energetic mai scazut, reglarea
rezistiva este de preferat în instalatiile de puteri mici si mijlocii, datorita simplitatii constructive,
a sensibilitatii sporite în ce priveste reglarea vitezei de deplasare a organului de lucru,
manevrabilitatii usoare a aparaturii si usurintei efectuarii controlului.
Reglarea rezistiva a debitului consta în montarea în circuitul de alimentare al
hidromotorului a unei rezistente hidraulice reglabile, cunoscuta sub denumirea de drosel. De
obicei, la aceasta reglare pompa instalatiei este cu debit constant. Ea este însotita de o supapa de
deversare normal deschisa, care deverseaza la tanc diferenta dintre debitul pompei si debitul
furnizat motorului, reglat prin drosel. În cazul droselelor, modificarea debitului se face prin
marirea sau micsorarea unei fante de o anumita forma.
Ecuatia de debit a unui drosel este de forma:

Q= (1)

în care: - coeficient de debit; =0,6...0,7

k - constanta în functie de tipul agentului hidraulic (pentru uleiuri minerale k=0,885);
k=
Δp - caderea de presiune pe drosel; Δp=1,5...3 bari
S - suprafata fantei de trecere.
Teoretic, debitul ce trece printr-un drosel variaza liniar cu suprafata fantei de trecere.
Practic însa, el se corecteaza cu o valoare datorata frecarii vâscoase a agentului motor în timpul
curgerii.

Figura 8.1.Drosel de traseu

1- corp; 2- element de reglare; 3- taler; 4- inel O; 5- arc; 6- limitator de cursa

33
 Exista mai multe criterii de clasificare a droselelor, cel de baza fiind forma fantei de
reglare (tronconica, circulara, inelara, dreptunghiulara, elicoidala). Dupa modul de montare în
instalatie rezistente hidraulice reglabile (droselele) ele pot fi:
Drosele de traseu (figura 8.1) care se monteaza direct pe conductele schemei hidraulice
si pot fi cu sau fara supapa de sens. Modificarea fantei de trecere a agentului (b), se realizeaza
prin însurubarea mansonului (2) pe corpul droselului (1). În interiorul corpului este prevazuta
supapa (3), presata pe scaunul ei de catre resortul (5).
Drosele de panou (figura 8.2) se monteaza pe panoul de comanda al instalatiei
hidraulice si sunt însotite de obicei de supape de sens unic. Spre deosebire de droselele de traseu,
droselele de panou asigura o reglare mai sensibila a debitului de trecere pe conducta pe care
acestea sunt montate.
Droselul de panou din figura 8.2 realizeaza modificarea suprafetei de trecere a fantei de
droselare prin deplasarea axiala a plunjerului (4), care constituie elementul de reglare, fata de
corpul (3). Droselul este prevazut cu o supapa de sens unic (5), care permite circulatia libera a
agentului hidraulic în sens contrar celui controlat de drosel.

Figura 8.2. Drosel de panou

1- tambur gradat; 2- organ de indexare cu bila si arc; 3- corp; 4- element de reglare; 5-
supapa de sens; 6- element pentru numararea rotatiilor

Droselele prezentate au dezavantajul ca nu mentin constanta viteza sau turatia organului

de lucru antrenat. Ele se folosesc doar când rezistenta opusa organului de lucru este constanta sau
daca modificarea vitezei sau turatiei cu sarcina variabila nu are o importanta deosebita.
Îmbunatatirea stabilitatii vitezei motoarelor hidraulice alimentate cu pompe cu debit constant se
realizeaza cu ajutorul regulatoarelor de debit (de viteza).
Constructia regulatoarelor se realizeaza daca la un drosel simplu se ataseaza o supapa
compensatoare (figura 8.3.)

34
 Figura 8.3. Regulator de debit cu doua cai:
1-tambur gradat; 2- capac; 3- corp; 4- element de reglare a debitului;
5- capac; 6- supapa compensatoare; 7- limitator de cursa

Regulatoarele de debit se întâlnesc în doua variante:

- regulator de debit cu doua cai (RD2), la care cele doua cai sunt pompa si motorul iar
supapa compensatoare este normal deschisa;
- regulator de debit cu trei cai (RD3), la care cele trei cai sunt P, MH si tancul iar
supapa compensatoare este normal închisa.
La regulatorul de debit cu doua cai, fanta f a supapei compensatoare joaca rolul de
drosel autoreglabil, deschiderea ei fiind determinata de caderea de presiune pe drosel care trebuie
sa ramâna constanta. Daca rezistenta opusa la deplasarea organului de lucru creste, viteza lui va
avea tendinta sa scada, astfel creste presiunea în MH. Aceasta presiune crescuta, va actiona
asupra plunjerului supapei (6), marind fanta f, astfel ca un debit mai mare refulat de pompa P va
trece prin fanta spre drosel la motorul hidraulic MH. Tendinta de scadere a vitezei este anulata de
debitul sporit de ulei ce intra în MH si viteza se va mentine astfel constanta.

35
 Figura 8.4. Instalarea droselelor în schemele de actionare a motoarelor hidraulice

Schemele de instalare a droselelor pentru reglarea vitezei sau turatiei motoarelor

hidraulice sunt prezentate în figura 8.4, și au următoarele semnificații
a. Drosel pe conducta de admisie în motor - solutie simpla, permite motorului sa
lucreze la presiunea efectiva dictata de sarcina. Nu este asigurata însa concordanta
debitului util (Q-q) cu sarcina S, pierzând total controlul vitezei în cazul aparitiei unei
sarcini de sens contrar;
b. Drosel pe conducta de evacuare din motor - se pastreaza controlul vitezei la aparitia
sarcinii negative, dar solicita permanent sistemul la presiunea maxima a supapei de
siguranta. Este însa de preferat primei solutii;
c. Drosel montat în derivatie - solutie eficienta energetic, deoarece descarcarea
debitului excedentar nu se face prin supapa de siguranta la presiunea maxima de reglaj
a acesteia, ci prin droselul însusi, la presiunea efectiva data de sarcina S. Variatia
debitului util cu sarcina este însa si mai pronuntata ca în cazurile precedente;
d. Regulator cu trei cai pe conducta de admisie în motor - solutie cu randament
energetic bun (descarcarea excedentului de debit facându-se prin supapa stabilizatoare
la presiunea data de sarcina). Spre deosebire de cazul prezentat în figura 8.4.a, se
asigura mentinerea aproximativ constanta a debitului util la variatia sarcinii S
pozitiva;

36
e. Regulator de debit cu doua cai montat pe conducta de evacuare din motor - desi cu
randament energetic mai slab decât în cazul precedent (sistem mai solicitat, debitul q
trecând prin supapa de siguranta), este recomandat la sarcini pozitive cât si la sarcini
negative.
f. Regulator mixt - îmbina calitatile regulatoarelor prezentate în figurile 8.4. d si 8.4.
e, punând însa probleme dificile de natura constructiva.

37
 CAP. 6. ELEMENTE DE ÎNMAGAZINARE A ENERGIEI HIDROSTATICE
(ACUMULATOARE HIDRAULICE)

Acumulatoarele hidraulice sunt elementecare înmagazineaza o parte a enrgiei hidro-

statice furnizata de pompe, constituind pentru schema hidraulica o rezerva de energie
hidrostatica. Acestea se monteaza pe o derivatie a conductei de refulare a pompei.
Acumulatoarele pot îndeplini urmatoarele functii:
- constituie o rezerva de lichid sub presiune furnizând instalatiei hidraulice un surplus de
debit în cazul în care pompa folosita are un debit mai mic decât debitul necesar;
- aplatizeaza vârfurile de presiune în schema hidraulica;
- amortizeaza pulsatiile de presiune si debit ale pompelor, fapt ce conduce la un regim
stabil de functionare al motoarelor hidraulice;
- recupereaza energia de frânare: la frânarea motoarelor hidraulice energia poate fi stocata
în acumulator.
Dupa modul în care se realizeaza acumularea energiei, acumulatoarele se împart în doua
categorii: mecano-hidraulice si pneumo-hidraulice. Din prima categorie fac parte urmatoarele
tipuri: cu greutati (gravitationale) (figura 9.1) si cu arc (figura 9.2). Cele pneumo-hidraulice pot
fi: cu piston (figura 9.3), cu burduf (cu camera elastica) (figura 9.4) si cu membrana (figura 9.5)
.

Figura 9.1.Acumulator cu greutati: Figura 9.2.Acumulator cu arc:

1-greutati; 2-pistonase; 3-cilindru. 1-capac; 2-arc; 3-corp; 4-piston

Acumulatoarele pneumo-hidraulice sunt cele mai raspândite si se bazeaza pe principiul

comprimarii unei mase de gaz, de obicei azotul, deasupra unui piston, într-un burduf, sau
deasupra unei membrane. Acumulatoarele cu piston au avantajul unei fiabilitati ridicate la
presiuni si temperaturi înalte. Nu se recomanda a fi folosite ca amortizoare de vibratii.
Acumulatoarele cu burduf au avantajul unei sensibilitati ridicate si a unei constructii simple si
compacte. Acumulatoarele cu membrana prezinta avantajul frecarilor reduse si pot avea forma
cilindrica sau sferica.

38
Figura 9.3. Acumulator cu piston: Figura 9.4. Acumulator cu membrana:
1-gaz; 2-piston; 3-corp; 4-lichid. 1 si 3-corp; 2-membrana; 4-supapa.

Figura 9. 5.Acumulator cu burduf

1-burduf; 2-corp; 3-element de protectie; 4-racord; 6-supapa

39
 CAP. 7. ELEMENTE DE BAZA PRIVIND INSTALATIILE DE ACTIONARE
PNEUMATICA

7.1. Elemente pentru pregătirea (prepararea) aerului comprimat

Functionarea corespunzțtoare a unei sistem de acționare pneumatic este asigurata numai

în conditia pregatirii corespunzatoare a aerului comprimat înainte de a-l introduce în circuit.
Pentru aceasta, aerul comprimat furnizat de compresor la cca. 4...6 bari trebuie supus unui proces
de purificare pentru a se elimina impuritatile, iar pentru buna functionare a instalatiei de
actionare, i se va mari capacitatea de ungere prin pulverizarea în masa sa a unor particule de ulei.
Totodata se va regla atent valoarea presiunii de lucru, necesara în instalatia de actionare, în
vederea atingerii parametrilor ceruti. Toate aceste operatii, efectuate cu elemente specifice,
constituie procesul de preparare a aerului.
In principiu, prepararea aerului comprimat din instalatiile de actionare pneumatice
presupune parcurgerea etapelor:
- curatirea de impuritati mecanice si de umezeala - în acest scop se folosesc filtrele de aer;
- îmbogatirea fluxului de aer cu o anumita cantitate de ulei pulverizata în toata masa sa -
în acest scop se folosesc ungatoarele de aer;
- reglarea presiunii aerului si mentinerea la o valoare constanta a ei - în acest scop se
folosesc regulatoarele de presiune.
Pentru efectuarea operatiilor de mai sus, se asambleaza în sensul de curgere a aerului, în
ordine: un filtru, un regulator de presiune si un ungator cu ceata de ulei. Aceste elemente
formeaza un tot unitar cunoscut sub denumirea de statie de preparare a aerului comprimat. În
figura 10.1 este prezentata o astfel de statie în componenta careia intra: un filtru de aer 1, un
regulator de presiune 5, prevazut cu manometrul 4 si un ungator de aer cu ceata de ulei 6.

Figura 10.1. Stație de preparare a aerului comprimat

40
 Filtrul de aer are rolul de a elimina impuritatile mai mari de 3 µm, cât si condensul
Constructia unui filtru de aer este redata în figura 10.2. Aerul este introdus prin orificiul I, apoi
printr-un canal îngust intra în filtru, unde filtrarea se face în doua etape:
- filtrarea prin centrifugare, produsa de o rampa elicoidala (12), care prin lovirea aerului
de peretii paharului (4), produce decantarea apei si a particulelor solide în partea de jos a
acestuia. Sub actiunea fortei centrifuge si datorita racirii aerului ca urmare a destinderii lui în
zona de deasupra deflectorului superior (6), se produce condensarea particulelor foarte fine de
apa, care antreneaza si microparticulele ramase în suspensie care cad pe deflectorul inferior (14),
de unde ajung în partea inferioara a paharului transparent (4) formând împreuna cu apa
condensata rezidul (3);
- filtrarea fina, care se realizeaza cu ajutorul unui cartus filtrant (13), format din straturi de
materiale sinterizate, care retine particulele foarte fine de impuritati. Aerul astfel filtrat iese prin
orificiul E. Dupa o perioada de folosinta cartusul filtrant trebuie înlocuit deoarece caderea de
presiune pe filtru devine mult prea mare si randamentul instalatiei scade.

Figura 10.2. Filtru de aer

Nivelul condensului din pahar nu trebuie sa depaseasca limita maxima, de aceea paharul
este prevazut în partea de jos cu un robinet de golire (2).
Montarea filtrelor în instalatie se face întotdeauna în pozitie verticala, adica cu paharul în
jos.
Alegerea filtrelor se face, determinând diametrul nominal tinând cont de doi parametri
principali:
- debitul maxim de aer comprimat, necesar actionarii pneumatice;

41
 - caderea de presiune maxima acceptata, în instalatia de actionare.
De obicei constructorii de elemente pneumatice furnizeaza caracteristica de debit pentru
dimensionarea corecta a filtrelor (fig. 10.3).

Figura 10.3. Caracteristica de debit a unui filtru

Orice statie de preparare a aerului comprimat are dupa filtru un regulator de presiune.
Reglarea presiunii optime este absolut necesara, deoarece de valorile acestui reglaj depinde
fiabilitatea elementelor ce compun instalatia. Cresterea presiunii peste valoarea optima conduce
la uzura rapida a elementelor de actionare, iar scaderea presiunii sub aceste valori determina
ineficienta instalatiei.
Regulatorul de presiune este o supapa normal deschisa cu o camera interioara, care are un
dublu rol: reducerea presiunii aerului comprimat pâna la o valoare optima si mentinerea acestei
valori cât mai constanta.
Cel mai des întâlnit regulator este cel cu membrana, prezentat în figura 10.4. Acest
regulator are o constructie relativ simpla ce consta dintr-un corp (7) asamblat prin suruburi cu
capacul (1). Între cele doua piese se fixeaza ansamblul de comparare compus din membrana
elastica (9), executata din cauciuc cu insertie textila, discul (3) si talerul (2). Arcul (10) este
pretensionat între talerele (2) si (11) de surubul (12). Aerul patruns în regulator prin orificiul I, la
presiunea pi, va trece spre iesirea E prin droselul format de organul de reglare în forma de taler
(6). Pozitia talerului (6) este determinata de pozitia membranei (9) pe care o urmareste prin
intermediul tijei (4), datorita fortei din arcul (10). Din echilibrul fortelor provenite din presiunea
aerului ajuns prin orificiul (8), care actioneaza asupra talerului (3) si membranei (9), a fortelor
provenite din arcurile (5) si (10) si a fortei elastice a membranei (9), se realizeaza o fanta f de
trecere a aerului, între talerul (6) si scunul lui, spre conducta de iesire E, la presiunea p e. Fanta f
joaca rolul unui drosel autoreglabil, prin care se limiteaza valoarea presiunii din conducta de
iesire. Valoarea presiunii de iesire se stabileste în functie de forta din resortul (10), reglata
manual de catre surubul (12), prin care se variaza fanta de droselare f. Mentinerea constanta a
presiunii de iesire se realizeaza automat prin fortele care actioneaza asupra membranei. Daca
presiunea de iesire creste, creste si presiunea care actioneaza asupra membranei, iar sub actiunea
fortei din resortul (5), membrana si talerul coboara închizând fanta f. Astfel se mareste caderea de
presiune pe fanta si presiunea la iesire scade pâna la valoarea reglata. Valoarea presiunii de iesire
se va citi la un manometru , asamblat direct în corpul regulatorului, asa cum se vede în figura
10.1. Având în vedere modul de reglare a presiunii, prin intermediul ansamblului de comparare,
regulatorelor de presiune li se mai spune si balante de presiune.

42
 Figura 10.4 Regulatorul de presiune

Alegerea unui regulator de presiune se face pe baza debitului necesar reglat în instalatia
de actionare proiectata. Diametrul nominal sau marimea racordurilor este o caracteristica care se
determina cu relatia:

Dcalc=2 [m] (1)

în care: Qnec - debitul de aer comprimat ce tranziteaza regulatorul [m3/s]

w - viteza aerului, se accepta w=6 m/s.
Alegerea se face în conditia Dn Dcalc, unde Dn este diametrul nominal al regulatorului
ales din catalogul producatorului.
Ungătoarele de aer realizează dispersarea în masa de aer comprimat, care în prealabil a
fost filtrat si uscat, a unor particule de ulei cu dimensiuni de cca.5 µm si chiar mai mici. Aceste
particule asigura ungerea elementelor componente ale instalatiei de actionare. Pulverizarea
particulelor se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive cunoscute sub denumirea de ungatore cu
ceata de ulei. Trebuie menționat că instalatiile moderne de actionare pneumatica nu au nevoie de
ungatoare de aer deoarece elementele componente sunt livrate unse cu lubrifianti care îsi fac
serviciul pe toata durata de functionare. Cu toate acestea, sunt instalatii care necesita lubrifierea
aerului deoarece au componente ce nu pot fi unse pe durata de utilizare.

43
 Toate ungatoarele se bazeaza pe acelasi principiu de functionare, si anume: creerea unei
caderi de presiune prin trecerea curentului de aer, ce urmeaza a fi îmbogatit în ulei, printr-o
portiune de diametru mai mic (figura 10.5).

Figura 10.5.Construcția ungatorului cu ceata de ulei

Aerul patrunde în ungator prin orificiul I si sufera o prima accelerare ca urmare a spatiului
îngust prin care trebuie sa treaca între corpul (9) si piesa speciala (10), prevazuta cu o portiune
eliptica. Aceasta piesa se poate roti în jurul axei verticale si astfel sa varieze sectiunea de trecere,
ceeace are drept consecinta cresterea sau scaderea vitezei de curgere a aerului (sectiunea B-B).
Totodata piesa (10) este prevazuta cu un canal radial, oblic fata de axa verticala, care este
în comunicare cu orificiul de intrare si prin care circula o mica parte din aerul comprimat si care
sufera o noua accelerare în spatiul îngust creat între piesa (10) si diuza (11) si de aici prin
orificiile radiale ale piesei (12), patrunde în partea superioara a paharului (1). Ca urmare a
depresiunii ce se produce, prin orificiul central al piesei (11) se extrage ulei din rezervorul
secundar aflat sub capacul (7). Totodata, aceeasi depresiune determina absorbtia uleiului din
pahar prin tubul imersat (13), supapa de sens unic (8) si tubul (6). Uleiul preluat din rezervorul
secundar, este pulverizat în jetul de aer si patrunde sub forma de ceata în perna de aer aflata
deasupra uleiului din pahar. Particulele mai mari de ulei se precipita datorita destinderii si numai
aerul cu microparticule este antrenat în jetul de aer ce provine din circuitul principal spre orificiul
de iesire E.

44
 Prin manevrarea droselului (4), aflat în corpul (9), se regleaza presiunea în rezervorul
secundar aflat sub capacul (7), care are efect asupra debitului de ulei. La închiderea droselului
(4), debitul de ulei este la maxim, iar la deschiderea completa, debitul este nul.
Pentru o buna functionare a ungatoarelor se recomanda ca: ungatoarele sa functioneze în
pozitie verticala; nivelul de instalare sa fie superior elementelor pe care le deserveste; locul de
montaj sa fie vizibil si usor accesibil în vederea umplerii cu ulei si a efectuarii reglajelor; trebuie
ca la montaj sa fie respectat sensul de curgere indicat de fabricant.

7.2. Sisteme de actionare pneumatice ( motoare pneumatice)

7.2.1. Aspecte generale

Actionarile cu motoare pneumatice sunt utilizate frecvent pentru realizarea unor

operatii de prindere si alimentare cu piese, pentru deplasarea unor organe de lucru sau scule,
precum si la dispozitivele de prehensiune ale manipulatoarelor si robotilor industriali.
Identificarea elementelor din scheme de actionare se face prin folosirea unor litere si
numere în diverse combinatii, care sa ilustreze cât mai clar tipul si destinatia elementului
respectiv. Din consideratii didactice, pentru diversele scheme s-au adoptat urmatoarele notatii:
GPA - grup de preparare a aerului, compus din filtru + regulator (FR) sau filtru +
regulator + lubrificator (FRL);
C1, C2, C3....- motoare pneumatice liniare (cilindri cu piston sau cu membrana);
MR1, MR2... - motoare pneumatice oscilante;
DP1, DP2.....- distribuitoare pneumatice principale;
D1, D2.... - distribuitoare pneumatice auxiliare;
BP1, BP2...- distribuitore pneumatice cu comanda manuala de tip impuls (butoane
pneumatice).
ao, a1, bo, b1 - senzori de cursa: i=1,2..- numarul motorului; a1, b1 sau
j=1 - senzorul pentru cursa maxima; ao, bo sau j=0 - senzorul pentru cursa minima (tija
complet retrasa);
DR1, DR2... - drosele simple;
DC1, DC2... - drosele de cale;
m1, m2... - comenzi manuale;
x - semnale de intrare produse de senzori de cursa.
Pozitionarea elementelor în schemele pneumatice se poate realiza în doua moduri:
a) Dispunerea topografica - elementele sunt pozitionate în schema astfel încât sa
sugereze dispunerea reala în instalatie. Aceasta dispunere se foloseste în cazul schemelor simple,
cu numar redus de elemente, la care circuitele pot fi urmarite usor;
b) Dispunerea pe nivele - elementele sunt grupate pe nivele astfel încât fluxul energetic
si informational sa mearga de la partea inferioara a schemei catre partea superioara, iar secventele
(fazele) ciclului de functionare sa se deruleze de la stânga la dreapta (figura 11.1). Nivelul
superior este nivelul de "putere" (subsistemul de actionare) si cuprinde motoarele pneumatice,
distribuitoarele principale si elementele de reglare a vitezelor (drosele). Motorul din stânga
efectueaza prima cursa activa a ciclului, iar cel din dreapta ultima faza. Nivelul inferior cuprinde
elementele de intrare (butoane, sesizore de cursa etc.). Între aceste doua nivele sunt amplasate pe
nivelul "logic" elemente logice (SI, SAU etc.) si distribuitoare auxiliare care materializeaza
diferite functii logice.

45
 Figura 11.1. Dispunerea pe nivele a elementelor în schemele pneumatice

Pentru alimentarea unui motor cu simpla acțiune (simplu efect) - schema 1- este
necesar un distribuitor principal cu cel putin doua pozitii de lucru si trei orificii active (DP 3/2),
notate cu P sau 1 - sursa de presiune, A sau 3 - atmosfera si C sau 3 - consumatorul, în acest caz
camera activa a motorului. În cazul motoarelor cu dubla actiune (dublu efect), distribuitorul
principal trebuie sa aiba minim doua pozitii de lucru si patru orificii active P (1), A (3), C1 (4),
C2 (2). Majoritatea distribuitoarelor pneumatice sunt de tipul 5/2, cu doua orificii de atmosfera,
notate cu A1 si A2.
Pentru oprirea pistonului motorului pneumatic liniar în pozitii intermediare pe cursa
este necesar ca distribuitorul principal sa aiba trei pozitii de lucru (4/3 sau 5/3), iar în pozitia
centrala toate orificiile sa fie închise (centru închis).
Reglarea vitezelor de deplasare se realizeaza cu ajutorul rezistentelor reglabile,
denumite si drosele, care permit modificarea locala a sectiunii de curgere a aerului. La
amplasarea acestora în scheme trebuie avute în vedere urmatoarele reguli:
- Pentru fiecare viteza reglata este necesar un drosel care se conecteaza în
schema astfel încât sa nu influenteze si alte viteze;
- Se recomanda ca reglarea vitezelor sa se realizeze prin controlul debitului
de evacuare si numai daca acest lucru nu este posibil, prin controlul debitului de admisie în
motor. Controlul debitului de evacuare permite o regla-re mai stabila a vitezei, dar aceasta
solutie conduce la cresterea contrapresiunii în camera de evacuare a motorului si în consecinta la
diminuarea fortei utile.

7.2..2. Scheme pneumatice functionale

Actionarile pneumatice participa functional în agregatele sau instalatiile deservite, ele

oferind posibilitati de SELECTARE de semnal, SUCCESIUNE de operatii, MEMORARE s.a.
În cadrul schemelor complexe pneumatice se întâlnesc asamblate între ele scheme
functionale de sine statatoare care au rolul de a realiza anumite functii pneumatice de baza.
Comanda si alimentarea elementelor de executie - cilindri pneumatici, camere cu
membrana etc. se face cu ajutorul distribuitoarelor pneumatice. Prin combinarea acestor
elemente si legarea lor în anumite moduri, se pot obtine diverse scheme FUNCŢIONALE, astfel:

46
 a) Functia SI (Fig.12.1) este un circuit pneumatic în care actiunea unui motor pneumatic
liniar (MPL) se produce numai când alimentarea se face comandând distribuitoarele D1 sI D2
montate în serie. Aceasta schema se utilizeaza în cazurile: când vrem sa obligam un operator de
la o masina sa comande o operatie atât cu mâna stânga cât si cu mâna dreapta; când conditionam
comanda manuala si de închiderea unei usi de protectie; când se executa o actiune pe baza unor
comenzi simultane din mai multe puncte, adica din punctul 1 si din punctul 2 si din 3 etc.

Fig.12.1. Functia SI Fig.12.2. Functia SAU

b) Functia SAU (figura 12.2) consta dintr-un circuit în care actionarea cilindrului MPL
poate fi facuta comandând un distribuitor D1 SAU un alt distribuitor D2. Cele doua distribuitoare
se monteaza în paralel iar între ele supapa dubla de sens SD, supapa ce permite alimentarea
cilindrului prin distribuitorul D1 SAU prin distribuitorul D2. Aplicarea acestei scheme se
utilizeaza când actionarea MPL se comanda dintr-un loc fix de munca sau din alte puncte
disparate în jurul masinii. De exemplu o usa de la un garaj poate fi comandata local cu mâna sau
poate fi comandata de la distanta calcând cu piciorul sau cu un vehicul peste un prag de comanda.

Figura 12.3. Functia NU Figura 12.4. Functia "Memorie permanenta"

c) Functia NU (figura 12.3) se aplica în cazul întreruperii unei actiuni. Cilindrul MPL la
capatul cursei NU va mai fi alimentat deoarece limitatorul de cursa montat pe tija actioneaza
asupra distribuitorului D2, care la rândul sau va comanda schimbarea pozitiei lui D1, astfel ca
MPL nu va mai fi alimentat. Aceasta functie se aplica în toate cazurile de oprire automata a unei
actiuni la un anumit moment, de exemplu în scopul evitarii unei avarii la aparitia unei presiuni
sau a unei temperaturi peste limitele admise.
d) Functia Memorie permanenta (figura 12.4) realizeaza mentinerea unei comenzi data
sub forma unui impuls. Cilindrul MPL ramâne alimentat, dupa ce distribuitorul D a primit o
comanda scurta C1. Caracteristic acestui circuit este prezenta supapei duble de sens SD care, dupa

47
întreruperea comenzii C1, mentine distribuitorul D în pozitia 2, astfel facându-se alimentarea în
continuare a cilindrului pneumatic, deci supapa dubla SD a memorat permanent comanda C1.
Datorita neetanseitatilor, aceasta stare se mentine totusi o perioada limitata de timp dar suficienta
pentru a fi considerata practic "PERMANENTĂ". Iesirea din starea de actionare, adica
întreruperea memoriei, se poate face prin diverse circuite suplimentare astfel:
 Distribuitorul D poate primi o comanda suplimentara C2 (figura 12.4);
 Pe conducta c se monteaza un al doilea distribuitor care la o comanda manuala sa
puna MPL în legatura cu atmosfera si sa întrerupa comanda distribuitorului D1;
 În circuitul primar de alimentare se monteaza un distribuitor D2 care la comanda
manuala întrerupe MEMORIA, oprind alimentarea MPL si a distribuitorului D.
e) Functia Memorie temporara (figura 12.5) urmareste mentinerea (MEMORAREA)
unei comenzi pe o perioada de timp limitata (TEMPORAR). Cilindrul pneumatic MPL este pus
sub presiune atât timp cât presiunea aerului din rezervorul R se mentine superioara presiunii
aerului din distribuitorul D1 de alimentare, altfel spus, MPL este sub actiune TEMPORAR, atât
timp cât circuitul poate pastra (MEMORA) o comanda. Functionarea circuitului începe prin
comanda mecanica a distribuitorului D2. Aerul comprimat trece prin D2, supapa de sens SS si
umple rezervorul R. Când presiunea aerului a crescut peste presiunea din distribuitorul D1 se
produce comutarea lui D1 si alimentarea cu aer a MPL. Dupa oprirea comenzii lui D2, droselul Dr
permite temporizarea evacuarii aerului în atmosfera din rezervorul R, iar în momentul când
presiunea a scazut sub presiunea aerului din distribuitorul D1, acest distribuitor îsi pierde
comanda (MEMORIA) si întrerupe alimentarea cilindrului MPL. Aceasta functie are multiple
aplicatii, de exemplu: o piesa apucata de mâna unui robot nu poate fi prelucrata atât timp cât ea
nu este suficient de bine strânsa, atât timp cât instalatia nu MEMOREAZA un efect de presiune
datorat strângerii pneumatice a piesei.

Figura 12.5.Functia "Memorie temporara" Figura 12.6.Functia "Interblocare"

f) Functia Interblocare
Unele operatii sau procese tehnologice INTERZIC categoric efectuarea simultana a doua
sau mai multe operatii. De exemplu: este interzisa efectuarea operatiei de desfacere a unei piese
în timpul operatiei de prelucrare a acesteia. Operatorul poate gresi si uita sa respecte aceasta
conditie. În sprijinul securitatii omului si a procesului tehnologic, comanda pentru actiunea
primei operatii BLOGHEAZĂ comanda celui de al doilea element de executie, de asemenea si
comanda celui de al doilea element de executie BLOCHEAZĂ actiunea primului element.
Aceasta blocare reciproca dintre cele doua comenzi reprezinta functia de INTERBLOCARE.

48
 În figura 12.6 pentru realizarea functiei de INTERBLOCARE sunt doua linii de executie
A1 si A2, comandate de comenzile C1 si C2 prin distribuitoarele D1 si D2. În pozitia normala
distribuitoarele sunt pregatite pentru primirea comenzii. În momentul efectuarii comenzii C1 aerul
comprimat actioneaza elementul de executie A1 si comanda distribuitorul D2, blocând calea
comenzii C2 spre actionarea A2 (D2 pe pozitia 2). Situatia este similara si când se emite, din starea
de repaos, comanda C2 care produce blocarea comenzii C1 spre actionarea A1 (D1 pe pozitia 2).
Astfel, cele doua comenzi C1 si C2 fiind INTERBLOCATE, schema nu permite efectuarea unei
comenzi în timpul executarii celeilalte comenzi.
În practica functiile descrise anterior sunt combinate între ele în cadrul unei scheme
pneumatice. Schema efectuata trebuie sa corespunda functionarii instalatiei pe care o deserveste.
Pentru a întelege cu usurinta aplicarea functiilor pneumatice se propune realizarea
practica a schemei pneumatice care deserveste un agregat cu regim periculos de lucru: un cilindru
pneumatic, montat pe batiul unei masini, urmeaza sa preseze într-o matrita o piesa din material
granulos. Procesul de presare fiind periculos, operatorul trebuie obligat în acest timp sa
paraseasca acest spatiu. Pentru aceasta, comanda operatiei trebuie efectuata de operant în alta
încapere. În cele ce urmeaza este propusa schema de actionare pneumatica (figura 12.7) a
agregatului.

Figura 12.7. Schema de actionare pneumatica a unui agregat periculos

Fazele procesului tehnologic, în care se vor recunoaste FUNCŢIILE pneumatice sunt:

Faza I - Scoaterea de catre operant a piesei prelucrate si alimentarea matritei cu materialul
brut.
Faza II - Iesirea operatorului din camera de presare, închiderea usii care la sfârsitul cursei
sale comanda distribuitorul 3 SAU distribuitorul 4 (figura 12.7), care prin intermediul supapei
duble de sens 12 alimenteaza distribuitorul limitator de cursa 11. Fiind la început de cursa,
cilindrul pneumatic 13 tine distribuitorul 11 actionat, permitând aerului comprimat sa comande
distribuitorul 6 anulând starea de siguranta în alimentare.

49
 Faza III - Operatorul executa comanda cu mâna stânga asupra distribuitorului 1 sI cu
mâna dreapta asupra distribuitorului 2. Se trimete astfel o comanda sub forma de impuls
distribuitorului 7 prin intermediul unei supape de sens unic 8. Distribuitorul 7 MEMOREAZĂ
PERMANENT comanda pe care o transmite distribuitorului 9. Distribuitorul 9 având functia de
releu amplifica comanda primita, într-o actiune de alimentare a cilindrului pneumatic 13 cu aer
comprimat la puterea necesara operatiei de presare.
Faza IV - Are loc operatia de presare, în care timp tija cilindrului pneumatic îsi continua
cursa activa pâna la limita dinainte stabilita, prin pozitionarea unui distribuitor limitator de cursa
5.
Faza V - La capatul cursei active, cama tijei cilindrului pneumatic 13, comanda
distribuitorul limitator de cursa 5 si acesta anuleaza starea de alimentare permanenta a
distribuitorului 10, care fiind înseriat cu distribuitorul 7 întrerupe starea de comanda
MEMORATĂ PERMANENT de distribuitorul 9. Distribuitorul 9 schimba sensul de alimentare
al cilindrului, urmând sa se desfasoare cursa de revenire a acestuia, pâna la pozitia de repaos,
stare în care este mentinut de alimentarea permanenta cu aer comprimat.
Faza VI - Operatorul deschide usa si intra în camera matritei pentru pregatirea unei noi
operatii. Usa elibereaza comanda distribuitoarelor 3 SAU 4 si prin aceasta pune în legatura cu
atmosfera conductele de comanda, permitând distribuitorului 6 sa asigure securitatea operatorului
care lucreaza la matrita, anulându-se astfel orice comanda a cilindrului pneumatic 13, de catre
alte persoane din afara.

7.2.3. Scheme de actionare cu un singur cilindru pneumatic cu comanda indirecta

Comanda indirecta se utilizeaza în cazul când punctul de comanda este mai departat de
punctul de lucru. Pentru a nu se utiliza conducte de lungime mare, distribuitorul principal se
plaseaza în apropierea motorului pneumatic, iar pentru comanda acestora se folosesc
distribuitoare pilot de dimensiuni mai mici (de tipul butoanelor pneumatice BP) sau se foloseste
comanda electrica. Se vor realiza practic schemele din figurile de mai jos, se va analiza
functionarea lor si parametrii ce pot fi reglati.
În cazul din figura 13.1, distribuitorul cu memorie (bistabil) DP 5/2 memoreaza
comenzile manuale de tip impuls. Functionarea este similara cu cea din figura 11.3, dar pentru
obtinerea cursei de avans este necesar sa fie actionate simultan butoanele BP1 si BP2 (conditie de
pornire).

50
 Figura 13.1. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala indirecta prin impulsuri, atât
pentru cursa de avans cât si pentru cursa de retragere

Figura 13.2. Cilindru cu dubla actiune cu comanda indirecta prin

impuls de initiere din doua puncte diferite

Cilindrul din figura 13.2 efectueaza un ciclu unic de functionare avans-retragere, cu

comanda indirecta prin impuls de initiere din doua puncte diferite (functia SAU) - BP1 sau BP2.
Retragerea pistonului este comandata de sesizorul SC1, care la atingere va comanda schimbarea
fazei de lucru a distribuitorului DP.

51
 Figura 13.3. Cilindru cu dubla actiune cu pornire prin impuls manual
si temporizare în pozitia avansat

Cilindrul din figura 13.3 efectueaza un ciclu unic de functionare avans-retragere, pornirea
facându-se prin impuls manual de la butonul m. Semnalul produs de sesizorul SC1 atinge
valoarea necesara comutarii distribuitorului DP dupa un timp prestabilit prin reglarea sectiunii de
umplere a capacitatii C din cadrul temporizatorului pneumatic de tip R-C.

52
 Figura 13.4. Cilindru cu dubla actiune, cu ciclu automat repetat continuu,
cu reglarea vitezelor pe ambele curse

Pistonul cilindrului din figura 13.4 efectueaza cursa de avans cu viteza v 1, reglarea
facându-se prin droselul DC1 si pe cea de retragere cu viteza v0, reglarea facându-se prin droselul
DC0. Miscarea se initiaza când se actioneaza pe pedala distribuitorului bistabil DB trecându-l pe
pozitia START. Ciclurile se repeta continuu pâna ce distribuitorul bistabil este trecut pe pozitia
STOP când pistonul se opreste în pozitia initiala (retras). Opritorii SC0 si SC1 limiteaza cursa
pistonului, ei actionând prin intermediul distribuitoarelor la care sunt conectati.

53
 Figura 13.5. Cilindru cu dubla actiune pentru realizarea ciclului
automat unic, avans rapid AR- avans de lucru AL- retragere rapida RR

Cilindrul din figura 13.5 realizeaza un ciclu automat unic AR-AL-RR, cu pornire prin
impuls manual de la butonul BP. Astfel sunt comutate simultan distribuitoarele DP si D, iar
pistonul începe miscarea de avans cu viteza vAR controlata de droselul DR1. Prin activarea
sesizorului SC2, distribuitorul D este comutat pe pozitia initiala. Viteza de avans este acum
controlata de droselul DR2, reglat la o sectiune de curgere mai mica decât cea a lui DR1. La
sfârsitul cursei de avans este activat sesizorul SC1. Aceasta comanda comutarea distribuitorului
principal DP pe pozitia initiala si începerea cursei de revenire cu viteza reglabila vRR controlata
de droselul de cale DC.

54