DECLARAŢIA LUI ROBERT SCHUMAN DIN 9 MAI 1950

Pacea mondială n-ar putea fi ocrotită fără eforturi creatoare pe măsura primejdiilor care
o ameninţă.
Contribuţia pe care o Europă organizată şi însufleţită o poate aduce civilizaţiei este
indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice. Transformându-se de peste douăzeci
de ani în campioana unei Europe unite, Franţa a avut întotdeauna slujirea păcii ca obiectiv
esenţial. Europa nu s-a făcut şi am avut război.
Europa nu se va face dintr-o dată, nici printr-o construcţie de ansamblu: ea se va face
prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate de fapt (s. n.). Strângerea la un loc a
naţiunilor europene impune ca opoziţia seculară dintre Franţa şi Germania să fie eliminată;
acţiunea întreprinsă trebuie să ţintească în primul rând Franţa şi Germania.
În acest scop, guvernul francez propune o acţiune imediată îndreptată spre un punct
limitat, dar decisiv:
„Guvernul francez propune plasarea întregii producţii franco-germane de cărbune şi
oţel sub o Înaltă Autoritate comună, într-o organizaţie deschisă participării celorlalte ţări
din Europa.”
Punerea în comun a producţiei de cărbune şi de oţel va asigura imediat stabilirea de baze
comune de dezvoltare economică, prima etapă a Federaţiei Europene, şi va schimba destinul
acestor regiuni multă vreme puse în slujba fabricării armelor de război, cărora tot ele le-au
căzut în mod constant victime.
Solidaritatea de producţie ce se va înnoda astfel va dovedi că orice război între Franţa şi
Germania devine nu doar de neimaginat, ci şi din punct de vedere material imposibil.
Instituirea acestei unităţi puternice de producţie deschise tuturor ţărilor care vor dori să
participe, ajungând să furnizeze tuturor ţărilor pe care le va reuni elementele fundamentale
ale producţiei industriale în aceleaşi condiţii, va pune temelia reală a unificării lor
economice.
Această producţie va fi oferită lumii întregi, fără distincţie şi nici excludere, pentru a
contribui la ridicarea nivelului de trai şi la dezvoltarea acţiunilor de pace. Europa va putea
urmări, cu mijloace sporite, realizarea uneia din sarcinile sale esenţiale: dezvoltarea
continentului african.
Astfel se va realiza, simplu şi repede, fuziunea de interese indispensabilă constituirii
unei comunităţi economice şi va fi introdus fermentul unei comunităţi mai largi şi mai
profunde între ţările mult timp opuse prin dezbinări sângeroase.
Prin punerea în comun a producţiei de bază şi instituirea unei Înalte Autorităţi noi, ale
cărei decizii vor lega Franţa, Germania şi ţările ce vor adera, această propunere va crea
primele trepte concrete ale unei Federaţii Europene indispensabile apărării păcii.
Pentru a urmări realizarea obiectivelor astfel definite, guvernul francez este gata să
deschidă negocieri pe următoarele baze.
Misiunea atribuită Înaltei Autorităţi comune va fi de a asigura în termenul cel mai scurt:
modernizarea producţiei şi ameliorarea calităţii sale; furnizarea de cărbune şi oţel în condiţii
identice pe pieţele franceză, germană şi pe cele ale ţărilor aderente; dezvoltarea exportului
comun în alte ţări; egalizarea în progresul condiţiilor de viaţă ale mâinii de lucru din aceste
industrii.

1
 Pentru a atinge aceste obiective pornind de la condiţiile foarte disparate în care se
găseşte în acest moment producţia statelor aderente, va trebui să fie puse în practică, cu titlu
tranzitoriu, anumite dispoziţii privind aplicarea unui plan de producţie şi de investiţii,
instituirea unui sistem de ajustare a preţurilor, crearea unui fond de reconversie care să
faciliteze raţionalizarea producţiei. Circulaţia cărbunelui şi a oţelului între ţările aderente va
fi imediat scutită de orice taxă vamală şi nu va putea fi afectată de tarife de transport
diferenţiate. Progresiv, se vor degaja condiţiile care să asigure spontan repartizarea cea mai
raţională a producţiei la nivelul de productivitate cel mai ridicat.
Contrar unui cartel internaţional tinzând spre repartizarea şi exploatarea pieţelor
naţionale prin practici restrictive şi menţinerea unor profituri ridicate, organizarea proiectată
va asigura fuziunea pieţelor şi expansiunea producţiei.
Principiile şi angajamentele esenţiale definite mai sus vor face obiectul unui tratat
încheiat între state. Negocierile indispensabile pentru a preciza măsurile de aplicare vor fi
desfăşurate cu asistenţa unui arbitru desemnat de comun acord; acesta va veghea ca
acordurile să fie conforme cu principiile şi, în caz de opoziţie ireductibilă, va fixa soluţia ce
va fi adoptată. Înalta Autoritate comună însărcinată cu funcţionarea întregului regim va fi
compusă din personalităţi independente desemnate pe o bază paritară de guverne; un
preşedinte va fi ales de comun acord de guverne; deciziile sale vor fi executorii în Franţa,
Germania şi în celelalte ţări aderente. Dispoziţii adecvate vor asigura căile de atac necesare
împotriva deciziilor Înaltei Autorităţi. [...]