ACCESUL ILEGAL LA UN SISTEM INFORMATIC

NORMA DE INCRIMINARE – ART.360 C.PEN.

(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin
intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis
pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Infracţiunea privind accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 C.pen. are 3 forme:
Forma tip presupune accesul fără drept, la un sistem informatic (alin.1).
Forma agravată I – există dacă accesul fără drept, la un sistem informatic, se face în scopul obţinerii de
date informatice.
Forma agravată II – se realizează dacă fapta prevăzută la alin.(1) a fost săvârşită cu privire la un sistem
informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este
restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori (alin. 3).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este constituit din acele relaţii sociale care reglementează şi protejează sistemele şi datele
informatice precum şi autoritatea/instituţia care le are în proprietate.
De pildă, în literatura juridică 1 se apreciază că există două sau mai multe obiecte juridice, opinie la care
achiesăm şi noi.
Primul obiect juridic se referă la categoria de informaţii care este stocată de autoritatea statală, iar cel de-al
doilea este dat de acele relaţii care protejează sistemul informatic al persoanei, care efectiv îl utlizează
(operatorul de date).
Obiectul material este reprezentat de chiar acele sisteme informatice, precum şi de datele informatice
însăşi pe care le stochează (baze de date, programe, servere, etc.)
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Din economia textului incriminator nu rezultă că subiectul activ este circumstanţiat. Totuşi, apreciem că
accesul la un sistem informatic, nu-l poate avea decât persoana care are cunoştinţele şi aptitudinile necesare
penetrării respectivului sistem informatic. De pildă, acei hackeri care, fără să deţină un înscris oficial în
domeniul IT, reuşesc să penetreze sistemele diferitelor structuri interne sau internaţionale, care deţin sisteme
informatice şi unde parolele de acces sunt dintre cele mai performante (securizate) din lumea informatică.
Probabil că, neavând un document oficial atestator, nu pot să aibă nici o calitate, în sensul dreptului penal.
Subiectul pasiv este autoritatea publică sau privată care este deţinătorul sau proprietarul sistemului
informatic sau, aşa cum am arătat la subiectul activ, pot fi acele persoane care efectiv opereză în acel sistem şi
care au fost prejudiciate de făptuitor, mai ales în cazul în care pericolul social este mai mare, dată fiind
restricţionarea sau interzicerea accesului, mai ales în situaţia în care informaţiile stocate provin din categoria
informaţiilor de stat de importanţă deosebită, prevăzute de Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor
clasificate.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este dat de acele acţiuni menite să “spargă” sistemele informatice şi să se obţină
datele informatice necesare, care interesează subiectul activ.

1
I. Vasiu, Informatica Juridică şi Dreptul informatic, Ed. Albastră, Cluj – Napoca, pag. 166, Ilie Pascu , M. Dobrinoiu,
op.cit., pag. 885
 Putem evidenţia în acest sens, fără a-l comenta, ultimul caz larg mediatizat al acelui tânăr român care a
spart căsuţa de e-mail a şefului Serviciului Român de Informaţii, după ce anterior a comis şi alte asemenea
“accesări” ilegale ale unor structuri militare internaţionale.
Urmarea imediată – Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la siguranţa sistemului
informatic şi/sau a resurselor sale.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă
Scopul obţinerii de date informatice, este prevăzut în alin.2 al art.360 C.pen.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate.

Tentativa – este prevăzută în mod expres de legiuitor în art. 366 C.pen.

INTERCEPTAREA ILEGALĂ A UNEI TRANSMISII DE DATE INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.361 C.PEN.

(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este
destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem
informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice
provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Este lesne de observat că această infracţiune este prevăzută în 2 forme:
Forma tip presupune interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi
care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui
sistem informatic (alin.1).
Forma asimilată constă în interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un
sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice (alin.2).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este constituit din acele relaţii sociale privitoare la securizarea datelor informatice, a căror
interceptare sau transmisie trebuie făcută doar în mod legal.
Obiectul material este reprezentat chiar de acele date informatice interceptate fără drept sau emisiile
electromagnetice provenite de la un sistem informatic ce conţine astfel de date.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Apreciem şi noi că subiectul activ poate fi orice persoană, dar considerăm că trebuie să aibă cunoştinţele,
aptitudinile, dar şi mijloacele necesare interceptării unei transmisii de date informatice.
Subiectul pasiv poate fi persoana fizică sau persoana juridică, proprietara sistemului informatic, ce are
abilitatea tehnică să transmită date informatice sau persoana prejudiciată în orice mod prin interceptarea
datelor informatice.
Latura obiectivă a infracţiunii
 Elementul material presupune acţiunea de interceptare fără drept, cu ajutorul unor dispozitive electronice
speciale2 a datelor informatice care nu sunt publice sau a unor emisii electromagnetice provenite tot de la
sisteme informatice..
Urmarea imediată – Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin
reglementarea art.361 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor prevăzute de art.361 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă, dar şi incriminată de dispoziţiile art.366 C.pen.

ALTERAREA INTEGRITĂŢII DATELOR INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.362 C.PEN.

Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date,
fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Aşadar, fapta incriminată de art.362 C.pen. este prevăzută într-o singură formă infracţională - forma tip -
care constă în fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste
date, fără drept.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic îl constituie acele relaţii sociale care reglementează integritatea, realitatea, credibilitatea,
legalitatea datelor informatice.
Obiectul material – este reprezentat chiar de acele date informatice modificate sau deteriorate.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care are cunoştinţele şi aptitudinile tehnico-informatice necesare
pentru a modifica sau deteriora aceste date sau să restricţioneze fără drept accesul la aceste date informatice.
Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin fapta subiectului activ al
infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – îl constituie acele acţiuni privitoare la modificarea, deteriorarea, ştergerea datelor
informatice sau acţiunea de restricţionare a accesului fără drept la aceste date.
Urmarea imediată – constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea
art.362 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă, fiind incriminată, la finele acestui capitol, respectiv în art. 366 C.pen.

2
M. Dobrinoiu ş.a., Op.cit., pag.893