COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,, RAISA PACALO,,

Catedra: Nursing

Curs teoretic

Secţia de internare.
Prelucrarea sanitaro-igienică a
pacienţilor.

Chişinău
 Planul Lecţiei

1. Structura şi amenajarea secţiei de internare .

2. Activitatea asistentului medical la internarea pacientului.
3. Regimul sanitar în secţie.
4. Determinarea datelor antropometrice.
5. Asigurarea condiţiilor igienice bolnavului. Prelucrarea sanitară în
pediculoză.
6. Metodele de transportare a pacienţilor în secţie.
7. Documentaţia medicală în secţia de internare.
 La internarea în spital, fiecare pacient, este primit de către personalul secţiei
de internare: medicul de gardă, asistentul medical.

Internarea in spital se face in baza foii de trimitere eliberate de Centrul

Medicilor de Familie (policlinica), prin transfer de la alte unităţi spitaliceşti,
transportări urgente cu salvarea, adresări independente ale pacienţilor în cazul
înrăutăţirii stării lor.

Secţia de internare se află în apropierea intrării in spital şi este uşor accesibilă

pentru transportarea şi primirea pacienţilor.

Serviciul de internare se ocupa cu internarea şi inregistrarea pacienţilor,

acordarea ajutorului de urgenţa, examenul medical şi stabilirea diagnosticului
preventiv, prelucrarea sanitară şi transportarea pacienţilor internaţi in secţiile
respective.

Structura şi amenajarea secţiei de internare

Sectia de internare cuprinde următoarele incaperi: vestibulul; registratura;

cabinete de examen medical; săli de tratamente, pansamente şi de intervenţii
chirurgicale urgente, izolator pentru bolnavii infecţioşi; punctul sanitar; cabinetul
medicului de serviciu; laboratorul de urgenţă; cabinet radiologic; veceu.

Serviciul de internare din spitalele mari mai dispune de saloane pentru

diagnostic, salon antişoc, salon pentru bolnavii cu Infarct Miocardic şi punct
traumatologic.

Vestibulul este o sala de aşteptare pentru pacienţi şi rudele lor şi este dodat
cu:fotolii, măsută-cu diverse informaţii, informaţii privind regimul intern al
spitalului şi materiale referitoare la educaţia sanitară.

Cabinetul de activitate al asistentului medical de gardă este sala unde se

înregistrează pacienţii internati şi se completează documentaţia medicală necesară.
Asistentul medical înregistrează informatia despre pacient în registrul de evidentă a
pacienţilor internaţi, întroduce datele în computator, completează pentru fiecare
pacient foaia de titlu a foii de observaţie clinica.Pacientii transportati in stare grava
sau terminala se interneaza direct in sectia de reanimare, documentele necesare
urmind a fi intocmite in sectie, ocolind sectia de internare În caz de internare a
accidentaţilor în urma diverselor accidente (rutiere etc.) datele despre pacient se
înregistreaza într-un registru special şi se comunica la poliţie. În caz daca lipsesc
actele şi nu sunt posibilităţi de a obţine date despre pacientul ce se află în stare de
inconştienţă, internarea lui se fixează în registre sub numele „Necunoscut" şi
imediat se comunica poliţiei. În afara de aceasta, personalul sectiei de internare
este obligat sa aduca la cunostinta rudelor urmatoarele cazuri : daca bolnavul a fost
transportat de masina ,,Salvarii,, in urma inbolnavirii subite, in special daca starea
lui generala este grava; daca a fost internat un copil sau adolescent pina la 18ani,
neinsotit de rude; daca bolnavul ulterior a fost transferat la alta institutie curativa.
Dupa ce pacientul a fost inregistrat , medicul de garda il examineaza , determina
caracterul bolii si decide in care sectie trebuie internat. Toti pacientii care se
interneaza trebuie sa treaca examinarea sanitara. În cazul depistării pediculozei
datele despre pacient şi prelucrarea sanitară se înregistrează într-un registru special
(F-20), şi se completeaza înştiinţarea pentru centrul sanitaro-antiepidemic din
circumscriptia sanitară a pacientului. Cabinetul de examen medical este predestinat
examinării pacientului de către medic. Acest cabinet este prevăzut cu banchete,
scaune, masă, lavuar, utilajul pentru antropometrie. Aici pacientul este examinat; i
se masoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială; i se stabileşte diagnosticul
preventiv.

Dacă diagnosticul nu poate fi stabilit pacientul se izolează şi se solicită

consultaţia medicilor specialişti.

Sălile de tratament, pansament şi de intervenţii chirurgicale sunt prevăzute cu tot

utilajul necesar pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă.

Punctul sanitar serveşte pentru prelucrarea sanitară a pacientului şi este format din
vestiar, cameră de baie şi garderobă.

Secţia de internare este asigurata cu un număr suficient de brancarde si cărucioare

pentru transportarea pacienţilor în secţie.
Regimul sanitar în secţie.

În scopul prevenirii infecţilor nosocomiale în secţia de internare se respectă strict

cerinţele regimului sanitaro-antiepidemic :

- Medicul examinează toţi pacienţii în secţia de primire în scopul depistării la

timp a pacienţilor cu boli infecţioase, izolării şi transferării lor urgente în spitalul
de boli infectioase ;

- În cazul depistării unui pacient cu boli infecţioase, încăperea şi toate obiectele

cu care a contactat pacientul sunt supuse dezinfectării;

- Transportarea pacienţilor infecţiosi din secţia de primire se efectuează prin

utilizarea unei brancarde speciale, care ulterior se dezinfectează ;

- Examinarea fiecărui pacient se efectuează pe o canapea acoperită cu muşama,

care se dezinfectează după fiecare pacient ;

- Fiecare pacient va fi supus prelucrării sanitare în funcţie de starea generală, într-

o incăpere specială (cameră sanitară);

- La internare pacienţii sunt supuşi controlului la pediculoză în mod obligatoriu. În

cazul depistării se efectuează prelucrarea sanitară conform Formei - 20 ;

- După petrecerea prelucrării sanitare, pacientului i se schimbă lengeria;

- Curăţenia umedă curentă în secţia de internare se efectuează de 2 ori pe zi, iar

curăţenia generală o dată in 7 zile, cu folosirea soluţiilor dezinfectante;

- Inventarul se marchează şi se păstrează în locurile corespunzătoare marcajului;

- Secţia de internare e asigurată cu: săpun, vesela pentru păstrarea inventarului

pentru igiena corporală cu marcarea specială, maşina de tuns, maşina de bărbierit,
foarfece, alcool etilic, vată, pense, canule pentru clisme şi veselă pentru
dezinfectarea şi păstrarea lor, căldări cu capace, solutii dezinfectante.
Determinarea datelor antropometrice

Antropometria este o totalitate de metode şi procedee pentru măsurarea

corpului omenesc. Ea include determinarea masei corporale, înălţimii, perimetrului
cutiei toracice, perimetrului cutiei craniene (la copii) şi perimetrul abdomenului.

Înălţimea se măsoară cu antropometrul. Instrumentul constă dintr-o platformă,

bara verticală gradată, planşeta orizontală ce se deplasează de-a lungul barei
verticale. Pentru a determina înălţimea corpului pacientul se ajută (în caz de
necesitate) să se dezbrace în lengeria de corp şi să se descalţe de încălţăminte ; se
asează pe platforma antropometrului în asa fel încît călcâile, fesele, omoplaţii şi
ceafa să se atingă de bara verticală a antropometrului, capul trebuie să fie într-o
astfel de poziţie încît marginile exterioare ale conductului auditiv extern şi unghiul
extern al orbitei sa fie pe aceeaşi linie orizontală ; planseta orizontală mobilă a
antropometrului se coboară pe creştetul capului şi se măsoară înălţimea
pacientului, după diviziunile de pe marginea de jos a planşetei. Pacientul este ajutat
să coboare de pe platforma antropometrului.După fiecare folosire antropometrul se
prelucrează cu soluţie dezinfectantă. Datele înălţimii sunt notate în fişa de
observaţie clinică. În ziua internării pacientului se efectuează determinarea masei
corporale cu ajutorul c?ntarului medical. La necesitate cel puţin o data pe
săptămână se efectuează determinarea masei corporale, ?n unele cazuri se
efectuează mai des.

Pentru a urmări dinamica masei corporale, pacientul va fi cântărit intotdeauna

în aceleaşi condiţii: dimineata, pe nemâncate, în lengerie de corp, după evacuarea
vezicii urinare şi a intestinului. Pentru cântărirea pacientului, cântarul se
echilibrează; închizătorul se închide; pacientul este ajutat (în caz de necesitate) să
se dezbrace este ajutat să se ridice în mijlocul platformei cântarului; închizătorul se
deschide şi greutăţile se muta pe braţele pârghiei spre stânga, până când pârghia
ajunge la acelaşi nivel cu punctul de control; închizătorul se închide şi se sumează
indicii de pe braţul de jos (1 diviziune - 1kg.)şi cel de sus (1 diviziune-lOOg.)
Pacientul este ajutat să coboare de pe platforma cântarului. Cântarul se prelucrează
cu soluţie dezinfectantă după fiecare pacient. Rezultatul cântăririi se comunică
pacientului şi se notează în fisa de observaţie clinică.

Perimetrul cutiei toracice se masoară cu o panglică centrimetrică moale.

Pentru aceasta pacientul se dezbracă în lengerie de corp pâna la jumătate, panglica
centimetrică se aplică pe cutia toracică la spate - sub unghiurile de jos ale
omoplatilor, iar în fată la nivelul coastei a IV, mâinile pacientului trebuie să fie
lăsate în jos, respiratia liniştita ; măsurările se fac in timpul unei respiraţii liniştite,
inspiraţiei şi expiraţiei maxime.
 Perimetrul abdominal se masoară cu panglica centimetrică, care se aplică la
spate la nivelul vertebrei a III lombare şi in faţă - la nivelul ombilicului. La
pacienţii cu ascita perimetrul se măsoară zilnic, dimineata pe nemâncate.

Mărirea perimetrului abdominal poate fi un indiciu după care se recunoaşte

acumularea lichidului peritoneal. După fiecare pacient, panglica centrimetrică se
dezinfectează. Datele masurării se notează în fişa de observaţie clinică.
 Asigurarea condiţiilor igienice bolnavului.

După stabilirea diagnosticului, înainte de al duce în secţie bolnavul va fi

îmbăiat şi dacă e cazul – de parazitat. În vederea acestui scop el va fi trecut din
cabinetul de consultaţie la baie, unde se efectuează îmbăierea şi la nevoie, de
parazitare.
După deparazitare bolnavii vor fi îmbăiaţi, aceasta se poate face în vană însă
este de preferat duşul cu apă caldă, care este mai igienic şi reprezintă un efor mai
mic pentru bolnavul în stare gravă.
Apa pe măsură ce se murdăreşte în timpul spălatului se scurge şi este
înlocuită cu apă curată, iar masajul uşor şi fin al duşului tonicizează ţesuturile
bolnavului prevenind starea de moleşeală şi de vaso-dilatație generală pe care o
produce apa caldă din cadă.
Întreţinerea băii în stare de curăţenie şi dezinfecție după fiecare bolnav este
mult mai uşoară în cazul utilizării duşului.
În funcţie de starea bolnavului spălarea se va face:
- În picioare
- În poziţie – șezând
- Culcat pe un grătar de lemn aşezat deasupra vanei

În raport cu gravitatea cazului şi a gradului de parazitare a bolnavului

examenul complet poate fi făcut şi după îmbăiere.

Se va renunţa la baie în cazul bolnavilor:

- în stare de comă
- şoc
- colaps
- bolnavii cu hemoragii
- insuficienţă circulatorie
- precum şi în toate cazurile grave în care baia ar prezenta un efort pre mare
pentru bolnavi

În aceste cazuri toaleta bolnavilor se va face prin spălarea completă sau

fragmentară: în cazuri extreme, bolnavul – cu aprobarea medicului – poate fi
transportat în secţie fără să fie spălat.

Toaleta bolnavului se completează apoi cu tăierea unghiilor şi pieptănatului.

După terminarea băii bolnavul va fi bine uscat şi trecut în camera de îmbrăcare.
Aici bolnavul va fi îmbrăcat cu pijama sa cu cămaşa de noapte, ciorapi şi papuci.
Peste pijama primeşte un halat gros, pentru circulaţia pe coridoare şi în salon.
Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat în secţia indicată de către serviciul de primire,
după caracterul bolii de care suferă.
 Metodele de transportare a pacienților:

Majoritatea bolnavilor internați se deplasează singuri, fără nici un

ajutor. Numeroşi bolnavi însa nu au curajul de a se porni singuri sau nu au
siguranţă in mers,mai ales daca sunt după o lunga perioadă de imobilizare,şi
deci trebuie însoţiţi in timpul mersului. Aceşti bolnavi vor fi ţinuţi de braţe
sau de ambele părţi, ceea ce le reda siguranţa in mers şi îi scuteşte parţial şi
de efortul fizic.

Sunt însă numeroşi bolnavi care fie că nu se pot deplasa, fie că

deplasarea este contraindicată. Aceşti bolnavi trebuie să fie transportaţi chiar
şi în incinta spitalului.

Transportul este obligatoriu la următoarele categorii de bolnavi:

- bolnavi în stare de şoc

- bolnavii somnolenţi, obnubilaţi, poporoși, în stare de stupor sau
comă
- bolnavi astenici,dinamici, febrili, epuizaţi
- bolnavi cu insuficienţă pulmonară
- bolnavi cu tulburări nervoase şi de echilibru
- unele categorii de bolnavi psihici
- bolnavii scoşi din sala de operaţii

Transportul pacienţilor se poate efectua cu:

1. brancardă
2. cărucioare
3. fotolii rulante
4. paturi rulante
5. ascensoare

Documentaţia medicală în secţia de internare

1. Registru de evidenţă a bolnavilor internaţi.

2. Registru de evidenţă a pacienţilor accidentaţi.

3. Registru de evidenţă a pacienţilor necunoscuţi.

4. Registrul special F20.