SCUTARU MARIA LUMINITA MECANICA – Statica

VLASE SORIN

Modulul I. Noţiuni introductive

Modulul I. Noţiuni introductive ............................................................................................. 11

Introducere. ............................................................................................................... 12
Competenţe ............................................................................................................... 12
Unitatea de învăţare I.1. Noţiuni fundamentale, principii, diviziuni ........................ 13
I.1.1. Introducere .................................................................................... 13
I.1.2. Competenţe ................................................................................... 13
I.1.3. Modele în mecanică. ..................................................................... 13
I.1.4. Principiile mecanicii ..................................................................... 15
I.1.5. Rezumat ........................................................................................ 16
I.1.6. Test de evaluare a cunoştinţelor.................................................... 16
Unitatea de învăţare I.2. Calcul vectorial ................................................................. 17
I.2.1. Introducere .................................................................................... 17
I.2.2. Competenţe ................................................................................... 17
I.2.3. Notiuni fundamentale referitoare la vectori si spatii vectoriale.... 17
I.2.4. Adunarea vectorilor şi inmultirea vectorilor cu scalar.................. 20
I.2.5. Rezumat ........................................................................................ 26
I.2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor.................................................... 27
Unitatea de învăţare I.3. Operatii cu vectori............................................................. 28
I.3.1. Introducere .................................................................................... 28
I.3.2. Competenţe ................................................................................... 28
I.3.3. Produsul scalar a doi vectori......................................................... 28
I.3.4. Produsul vectorial a doi vectori .................................................... 30
I.3.5. Produsul mixt.................................................................................33
I.3.6. Produsul dublu vectorial................................................................35
I.2.5. Rezumat ........................................................................................ 36
I.2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor.................................................... 37
Temă de control ........................................................................................................ 37

11
SCUTARU MARIA LUMINITA MECANICA – Statica
VLASE SORIN

Introducere
Modulul de faţă pune la dispoziţia studentului un material util ptr. studiul
individual absolut necesar asimilării notiunilor teoretice de mecanică. Vor fi
prezentate noţiunile fundamentale, evidenţiindu-se latura realităţii obiective,
oglindită în fiecare noţiune cu precizarea sferei de aplicabilitate a principiilor şi
legilor mecanicii clasice.

Competenţe
După parcurgerea acestui modul studentul va ştii:
- să definească noţiunile fundamentale ale mecanicii;

- principiile mecanicii;

- noţiunile de vector şi scalar;

- operatiile fundamentale de adunare a vectorilor şi de înmulţire cu scalari;

- noţiunile de produs scalar, produs vectorial, produs dublu vectorial,

produsul mixt a trei vectori

12
SCUTARU MARIA LUMINITA MECANICA – Statica
VLASE SORIN

Unitatea de învăţare I.1. Noţiuni fundamentale, principii, diviziuni

Cuprins
I.1.1. Introducere ...................................................................................................... 13
I.1.2. Competenţe ...................................................................................................... 13
I.1.3. Modele în mecanică......................................................................................... 13
I.1.4. Principiile mecanicii ....................................................................................... 15
I.1.5. Rezumat ........................................................................................................... 16
I.1.6. Test de evaluare a cunoştinţelor ..................................................................... 16

I.1.1. Introducere
Deoarece natura este infinită şi obiectivele şi fenomenele din natură se
găsesc în diverse forme de organizare şi manifestare în nesfârşite interdependenţe
şi conexiuni. De aceea în studiul fenomenelor se impune simplificarea dar şi
schematizarea proceselor analizate. Astfel trebuiesc create modele teoretice,
modele de calcul şi analiză ptr. fenomenele studiate, modele fără de care mecanica
ar fi total neputincioasă.

I.1.2. Competenţele unităţii de învăţare

Dupa parcurgerea acestui capitol, studentul va ştii:
 să definească noţiunile fundamenatle ale mecanicii;

 principiile mecanicii

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

I.1.3.Modele în mecanică
Mecanica studiază mişcarea corpurilor sau punctelor materiale în raport cu un alt corp,
numit sistem de referinţă. Un sistem de referinţă este considerat fix atunci când nu se mişcă în
raport cu alt sistem de referinţă, considerat, în mod convenţional, imobil. Dacă sistemul de
referinţă se mişcă în raport cu reperul fix, atunci se spune că sistemul de referinţă este mobil.

13
SCUTARU MARIA LUMINITA MECANICA – Statica
VLASE SORIN
Un reper este numit sistem de referinţă inerţial dacă are, faţă de un sistem, considerat fix, o
mişcare rectilinie şi uniformă. În mecanică mişcarea şi repausul au un caracter relativ.
Considerente istorice şi didactice fac ca mecanica să fie împărţită în trei părţi:
STATICA - care studiază echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor aplicate, în raport cu
un sistem de referinţă fix (într-o altă formulare se poate spune că statica studiază echilibrul
sistemelor de forţe);
CINEMATICA - studiază mişcarea corpurilor fără a ţine seama de masele acestora şi
forţele care acţionează asupra lor (cinematica este o geometrie a mişcării);
DINAMICA - care studiază mişcarea corpurilor, luând în considerare şi masele şi forţele
care acţionează asupra lor.
Mărimile fundamentale ale mecanicii sunt: spaţiul, timpul şi masa.
Spaţiul caracterizează geometric corpurile materiale şi are următoarele proprietăţi: este
infinit, tridimensional, continuu, omogen şi izotrop. Modelul geometric al spaţiului înzestrat
cu aceste proprietăţi este spaţiul euclidian şi permite aplicarea matematicilor clasice,
dezvoltate pe suportul unui astfel de spaţiu.
Timpul reflectă succesiunea evenimentelor şi durata lor în raport cu o origine şi unitate de
măsură alese arbitrar. Timpul este infinit, unidimensional, continuu, omogen, uniform
crescător şi ireversibil. În mecanica clasică timpul este o mărime independentă. El este acelaşi
în orice punct al spaţiului, fiind conceput ca un timp universal absolut. În acest caz, două
evenimente simultane într-un sistem de referinţă vor fi simultane în orice alt sistem de
referinţă.
Masa reflectă proprietăţile de inerţie şi gravitaţionale ale materiei. S-a demonstrat
experimental că masa inertă şi masa grea sunt identice. Masa este o mărime scalară, pozitivă.
Ea nu depinde de modul în care se face mişcarea, viteza cu care se face mişcarea sau
momentul de timp la care este considerată. În ecuaţiile de mişcare masa se consideră deci o
mărime constantă.
În afară de mărimile fundamentale, mecanica operează cu o serie de mărimi derivate cum
sunt: viteza, acceleraţia, impulsul, moment cinetic, forţa, energia cinetică, lucrul mecanic,
momentele de inerţie, etc. Printre cele mai importante se numără forţa, care caracterizează
interacţiunea dintre corpuri. Forţa defineşte direcţia şi intensitatea interacţiunii mecanice
dintre corpurile materiale (deci este o mărime vectorială).
Un model mecanic reprezintă o reflectare a realităţii, stabilită cu un anumit grad de
aproximare, în care operăm cu o serie de noţiuni şi axiome în scopul de caracteriza cantitativ
un fenomen. În mecanică sunt utilizate următoarele modele:

14
SCUTARU MARIA LUMINITA MECANICA – Statica
VLASE SORIN
punctul material este un corp ale cărui dimensiuni sunt neglijabile în raport cu cele ale
corpurilor înconjurătoare şi a cărui formă nu prezintă importanţă în mişcare. Punctul material
va fi reprezentat de un punct geometric căruia i se atribuie o anumită masă;
un sistem discret de puncte materiale este alcătuit dintr-o mulţime finită de puncte materiale
care interacţionează;
mediul continuu este reprezentat de un corp în care orice element de volum, oricât de mic,
conţine materie;
solidul rigid este alcătuit dintr-o infinitate de puncte materiale, legate între ele astfel încât
distanţele între două puncte oarecare să rămână constante în timp.
I.1.4. Principiile mecanicii
Mecanica clasică se bazează pe o serie de principii fundamentale (postulate sau axiome).
Aceste principii au fost formulate de Newton în 1686. Astfel spaţiul este considerat euclidian
absolut iar timpul universal absolut. Principiile formulate de Newton sunt:
I. Principiul inerţiei: un corp îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi
uniformă atât timp cât nu intervin alte forţe care să-i modifice această stare.
Sistemul de referinţă, la care se raportează starea de mişcare rectilinie şi uniformă, este
denumit sistem de referinţă inerţial. Principiul inerţiei identifică o infinitate de astfel de
sisteme de referinţă aflate în mişcare de translaţie rectilinie şi uniformă faţă de un referenţial
inerţial dat. Principiul inerţiei poate fi formulat şi sub forma: un punct material izolat îşi
păstrează, faţă de un reper fix, starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă.
II. Principiul acţiunii: variaţia mişcării este proporţională cu forţa motoare imprimată şi
este dirijată după linia în lungul căreia este imprimată forţa.

d ( mv ) 
F
Expresia matematică este dt
 
şi dacă se ţine seama că masa este o mărime constantă ma  F ,
relaţie care se mai numeşte ecuaţia fundamentală a dinamicii.
Acceleraţia are aceeaşi direcţie şi sens cu forţa. Deşi întreaga mecanică este construită pe
acestă lege, ea este înlocuită, pentru situaţiile reale ale sistemelor de rigide care se întâlnesc în
tehnică, cu teoremele fundamentale (teorema impulsului, momentului cinetic şi a energiei
cinetice), care permit obţinerea unor rezultate practice mult mai uşor.
III. Principiul acţiunii şi reacţiunii: la orice acţiune corespunde întotdeauna o reacţiune
egală şi contrară sau, acţiunile reciproce a două corpuri sunt întotdeauna egale şi dirijate în
sens contrar.

15
SCUTARU MARIA LUMINITA MECANICA – Statica
VLASE SORIN
Acest principiu este aplicabil atât în cazul contactului direct dintre corpuri cât şi în cazul
acţiunii la distanţă. Principiul al treilea se poate enunţa şi sub forma: acţiunile reciproce a
două puncte materiale sunt egale şi de sens opus.
Principiile enunţate sunt completate de următorul:
Corolar: dacă asupra unui punct material acţionează simultan două forţe, efectul lor asupra
mişcării punctului material este acelaşi ca atunci când asupra lui ar acţiona o singură forţă
având mărimea, direcţia şi sensul diagonalei paralelogramului construit cu cele două forţe.
Acest corolar se mai numeşte şi principiul paralelogramului şi el poate fi înlocuit cu
următoarea aserţiune: forţele sunt mărimi vectoriale.

Să ne reamintim...
Noţiunile fundamentale ale mecanicii sunt: spaţiu, masă, timp noţiunea derivată de
forţă.
Principiile fundamentale : principiul inerţiei, principiul acţiunii forţei şi principiul
acţiunii şi reacţiunii, principii pe care afost construită toată expunerea din acest curs

Rezumat
În studiul fenomenelor se impune simplificarea şi schematizarea proceselor
analizate, motiv pentru care este necesar crearea unor modele teoretice, de calcul şi
analiză fără de care mecanica ar fi total neputincioasă.
Un model optim ar trebui să ţina seama de particularităţile principale lae
fenomenului studiat, lasând la o parte trăsăturile secundare.
Mecanica se bazează pe 3 principii fundamenatele: a) principiul inerţiei; b)
principiul acţiunii; c) principiul acţiunii si reacţiunii

Test de evaluare a cunoştinţelor

1. În câte parţi este strucurată mecanica?

2. Care sunt noţiunile fundamentale utilizate în mecanică?
3. Enunţaţi principiile fundamentale ale mecanicii

16