Laboratorul Nr, 2

Anatomia Analizatorilor
Analizatorii sunt sisteme morfo funcţionale prin intermediul cărora, la nivel
cortical, se realizează analiza cantitativă şi calitativă a excitaţiilor din mediul extern şi
intern, care acţionează asupra receptorilor.
Excitaţiile propagate pe caile senzitive determină, în ariile corticale senzoriale,
formarea de senzaţii.
Fiecare analizator este constituit din trei segmente- periferic, intermediar, central.
Segmentul periferic (receptorul) este o formaţiune specializată în lungul proces
de evoluţie filogenetică.Receptorii pot percepe o anumită formă de energie din mediul
extern sau intern, sub formă de excitaţii.
După locul de unde preiau semnalul respectiv excitaţiile, există trei categorii de
receptori ţi anume;
 Exteroceptori, în raport cu mediul extern
 Proprioceptori sau receptori de profunzime ai sistemului locomotor;
 Interoceptori, situaţi în peretele vascular sau în peretele organelor interne
După natura stimulilor se descriu: mecanoreceptori, chemoreceptori,
fonoreceptori, osmoreceptori, termoreceptori, fotoreceptori.
După distanţa de la care acţionează excitanţii se disting;
1. receptori de contact (exemplu receptorii tactili)
2. receptori de la distanţă, telereceptori (exemplu receptorul auditiv)
Segmentul intermediar s-au de conducere este format din căile nervoase prin
care influxul nervos ce conduce excitaţiile este transmis la scoarţa cerebrală.Căile
ascendente sunt directe şi indirecte.
Pe cale directă, cu un număr minim de sinapse, impulsurile sunt conduse rapid şi
proiectate într-o arie corticală specifică fiecărui analizator, iar pe cale indirectă (SRAA-
sistemul reticulat ascendent activator)impulsurile sunt conduse lent şi proiectate cortical,
în mod difuz şi nespecific.
Segmentul central este reprezentat de aria din scoarţa cerebrală la care ajunge
calea de conducere şi la nivelul căreia excitaţiile sunt transformate în senzaţii specifice.

1
 ANALIZATORUL CUTANAT
PIELEA
Mamiferele prezintă pielea cea mai diferenţiată.
Pielea este un organ care constituie invelişul corpului.
Pielea este o structură vie, nu o simpla membrana, de o mare importanta
anatomică si fiziologică.
Pielea este un imens câmp receptor datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii
ale analizatorului cutanat care informează centrii nervoţi superiori asupra proprietăţilor şi
fenomenelor cu care organismul vine în interacţiune.
În piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroţi, de presiune şi vibratori.
Tegumentul se continuă la nivelul orificiilor naturale ale organismului cu
mucoasele. Este alcătuită, de la suprafaţă spre profunzime, din trei straturi; epidermul
(epidermis), aflat în contact direct cu mediul extern, dermul (corium) si hipodermul (tela
subcutanea) sau ţesutul subcuanat.
Epidermul
Este un epiteliu pluristratificat keratinizat.Profund, prezintă pătura germinativă,
iar superficial pătura cornoasă.
Pătura germinativă are în structura sa două straturi:
1. Stratul bazal, situat pe o membrană bazală care-l desparte de derm, format
dintr-un singur strat de celule cilindrice.
2. Stratul spinos alcătuit din 6-20 de rânduri de celule poliedrice, care trimit
unele spre celelalte prelungiri în formă de spini.
Procesul de keratinizare s-au trasformare cornoasă începe chiar în regiunile
superficiale ale acestui strat. Pătura germinativă se caracterizează prin faptul că celulele
ei se divid continuu, asigurând reînoirea straturilor superficiale, justificând astfel
denumirea. În plus cele două straturi ale păturii germinative conţin pigment melanic, care
este produs de celule specializate numite melanocite, localizate în derm.
Pătura cornoasă este alcătuită din trei straturi, cu structură pluristratificată.
1. Stratul granular este format din celule turtite care conţin granulaţii de keratină,
nucleii se fragmentează, la nivelul acestui strat celulele încep să moară.

2
 2. Stratul lucid este format din celule turtite, clare , cu nucleu degenerat, cu
multe granulaţii de keratină în citoplasmă.
3. Stratul cornos conţine celule foarte turtite, citoplasma lor este încărcată cu
keratină , nucleii dispăruţi.Metabolismul acestor celule a încetat.Legăturile
dintre celule slăbesc şi ele se desprind de la suprafaţa pielii.Celulele cornoase
superficiale constituie stratul descumativ şi sunt continuu înlocuite.
În epidermă nu pătrund vase de sânge s-au limfatice, ele fiind hrănite prin osmoză din
lichidul intercelular.epidermul conţine, însă, terminaţii nervoase libere.
Dermul
Este o patură conjunctivă densă, în care se găsesc vase de sânge şi limfatice,
terminaţii nervoase şi anexe cutanate.Este format dintr-un strat spre epidermă, numit
stratul papilar şi un strat spre hipodermă, numit stratul reticulat.
În stratul papilar se află papilele dermice, care sunt nişte ridicături tronconice.Pe
suprafaţa degetelor, în palmă şi talpa piciorului, papilele sunt mai evidente şi formează
nişte proeminenţe numite creste papilare, a căror întipărire dă amprentele, cu importanţă
în medicina legală.
Stratul reticular este format din ţesut conjunctiv dens, fibre şi fascicule
groase.Elementele celulare sunt relativ rare.
Hipodermul
Este considerat de unii autori drept strat profund al dermului.Hipodermul este
alcătuit din ţesut conjunctiv lax, cu un număr variabil de celule adipoase.Când celulele
adipoase sunt abundente, constituie paniculi adipoşi.În hipoderm găsim bulbii foliculari
piloşi, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii Vater – Paccini.
Anexele pielii sunt anexe cornoase şi glandulare.Anexele cornoase sunt reprezentate de
firele de păr şi unghii. Anexele glandulare sunt;glandele sudoripare, sebacee si glandele
mamare.

3
 Firul de păr
Prezintă o parte înfiptă oblic în piele, rădăcina, şi o parte liberă, vizibilă, tulpina.La
rădăcina firului de păr se află câte o glandă sebacee care unge firul de păr şi un muşchi,
erector al firului de păr, format din ţesut muscular neted , cu inervaţie vegetativă.La
rădăcina firului de păr se găseşte o porţiune mai îngroşată, numită bulbul firului de păr, în
care pătrund ţesut conjuctiv, vase de sânge şi nervi, care alcătuiesc laolaltă papila firului
de păr.Celulele din care este forat firul de păr, dispuse în straturi concentrice, sunt
keratinizate, alcătuind tecile firului de păr.În citoplasma lor se află pigment melanic, care
este responsabil de culoarea firului de păr.Bulbul papila şi tecile firului de păr formează
foliculul pilos.
Unghiile
Sunt lame cornoase alcătuite din celule cheratinizate.Sunt situate pe feţele dorsale
ale degetului, în dreptul ultimei falange. Înconjurate de şanţul unghiei, ele prezintă o
parte vizibilă de culoare roză, numită corpul unghiei, şi o porţiune ascumsă sub piele,
numită rădăcina unghiei.Între corpul unghiei şi rădăcina unghiei se află o zonă
semilunară, albicioasă, numită lunula (nu există la cei din rasa neagră).Părţile moi pe care
sunt aşezate unghiile alcătuiesc patul unghiei.
Glandele sudoripare
Sunt glande de tip tubular, foarte numeroase , cu rol în a elaborarea sudoarea,
lichid cu compoziţie asemănătoare cu a urinei, în ceea ce priveşte substanţele minerale şi
organice.Glandele sudoripare sunt, în general, numeroase pe frunte, buze, axilă, palmă şi
plantă.Extremitatea profundă a glandei , numită glomerul, este încolăcită şi situată în
hipoderm.Glomerulul glandei sudoripare este înconjurat de capilare, din care glomerulul
extrage apa şi substanţele nefolositoare pentru a forma sudoarea.Glomerulul este
continuat de canalul excretor al glandei care străbate dermul şi apoi epidermul, unde
capătă traiect spiralat, deschizându-se în final la suprafaţa pielii prin porul excretor.
Glandele Sebacee
Sunt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr.Ele au rol de a secreta o
substanţă grasă, numită sebum, care unge pielea şi firul de păr.Dacă secreţia acestor

4
glandeeste în cantitate mare, pielea şi firul de păr sunt grase (seboree) iar dacă în cantitate
mică sunt uscate (ihtioză).
Glandele mamare
Este o glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe peretele
toracic anterior, în intervalul dintre coastele 3 şi 7, de origine cutanată (ectodermală).
La femeia adultă glandele mamare au o structura complexă, hormono-dependentă, având
o deosebită importanţăbiologică şi patologică.
Sunt glande sebacee modificate şi evoluţia lor este legată de cea a organelor
genitale feminine.
Mamela este formată din glanda mamară şi diferite părţi moi (ţesut conjunctiv,
adipos) care o înconjuară.
Receptorii cutanaţii
În piele există terminaţii libere şi încapsulate. Terminaţiile libere sunt arborizaţii
dendritice ale neuronilorsenzitivi din ganglionii spinali, distribuite printre celulele
epidermului.
La om au fost descrise două varietăţi morfologice de terminaţii nervoase
intraepidermice; reţeaua intraepidermică şi expansiunile iederiforme (discurile tactile
Merkel).
Terminaţiile incapsulate.expansiuni nervoase incapsulate, denumite corpusculi
senzitivi, sunt localizate în derm şi hipoderm şi cuprind în structura lor o capsulă şi o
porţiune axială. Porţiunea axială este reprezentată de una sau mai multe fibre nervoase
amielinice.După structura lor se deosebesc corpusculi lamelari şi nelamelari în formă de
bulb sau helicoidală.
În hipoderm se găsesc corpusculi lamelari, unii pentru sensibilitatea tactilă,
corpusculii Vater – Paccini, corpusculii Golgi – Mazzoni şi corpusculii Ruffini.
În derm se găsesc corpusculi nelamelari, adaptaţi pentru sensibilitatea tactilă,
corpusculii Meissner.
Corpusculii Krause sunt localizaţi, de asemenea, în derm şi au formă
sferoidală.La exterior prezintă o capsulă sub care se află substanşa centrală care conţine o
fibră nervoasă ramificată terminată în reţea.Această fibră nervoasă este înconjurată de 1-
straturi de celule turtite.

5
 Corpusculii Vater – Paccini sunt corpusculi lamelari, foarte voluminoşi, localizaţi
în special în hipodermul palmelor şi plantelor, precum şi în jurul cavităţilor articulare, la
nivelul tendoanelor şi periostului.Capsula periferică este constituită din numeroase lamele
dispuse concentric.Fibra nervoasă, după intrarea în corpuscul, pierde teaca de mielină,
străbate porţiunea centrală a corpusculului şi se termină printr-o umflătură în contact cu
celulele lamelare centrale.
Corpusculii Golgi – Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor Vater – Paccini,
având dimensiuni mai mici, fiind localizaţi în special în hipodermul pulpei degetelor.
Corpusculii Ruffini sunt localizaţi, de asemenea, în hipoderm, dar şi în dermul
profund.Capsula lor este alcătuită din 4-5 lame concentrice, constituite din celule
turtite.Fibra nervoasă se găseşte în centrul ţesutului conjunctiv şi se divide, formând
numeroase prelungiri terminate în butoni.

Animație tegument
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/547591/human-skin/26791/The-skin-surface
http://www.microscopy-uk.org.uk/youtube/view.php?video=d-
IJhAWrsm0&feature=youtube_gdata_player&title=The+Human+Skin+Animation+Video

NOTĂ: Informațiile științifice din text, descrierea structurilor anatomice și mecanismele de acțiune fiziologică au fost
preluate din mai multe surse ca atare (în întregime), prelucrate parțial sau total. Pentru cursivitatea textului nu apar
citările bibliografice. Informațiile se regăsesc ca atare în lista de bibliografie recomandată. Informațiile sunt utilizate
ca repere in procesul de predare-învățare- evaluare, acestea nu sunt și nu vor fi pupblicate, respectând codul de
conduită deontologică.