Dosar nr. (...

) /a1
Operator de date cu caracter personal 8428

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 223/2015

Şedinţa camerei de consiliu de la 23 aprilie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ - V. G.
GREFIER - A. B. H.

Ministerul Public, P. de pe lângă C. de A. C. reprezentat prin

procuror – VIOLETA TRĂISTARU

Pe rol este judecarea contestaţiei formulate de către inculpatul T. D. L.

împotriva încheierii din data de 20 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Cluj,
cu privire la legalitatea sesizării instanţei şi administrării probelor şi a actelor de
urmărire efectuate în cauză.
La apelul nominal se prezintă inculpatul T. D. L. , asistat de avocat
ales Spătariu A. Petrică, lipsă fiind părţile civile D. R. a F. P.
C. , D. R. a F. P. P. , S. Român - A. N. de A.
F. , părţile responsabile civilmente SC A. TDL 1 SRL şi SC Hot D. C&C SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul T. D. L.
menţine contestaţia formulată împotriva încheierii din data de 20 martie 2015 a
Tribunalului C. .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, judecătorul de cameră
preliminară acordă cuvântul asupra contestaţiei inculpatului.
Avocatul inculpatului solicită admiterea contestaţiei împotriva încheierii
judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj, desfiinţarea acesteia
şi, pe cale de consecinţă, să se dispună admiterea excepţiilor şi cererilor
formulate prin memoriul depus la dosar. Apreciază că activitatea de urmărire
penală s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la dreptul la
apărare al inculpatului şi cu nerespectarea de către organul de urmărire penală a
obligaţiei impuse de lege privind administrarea tuturor probelor în vederea
satisfacerii şi îndeplinirii scopului procesului penal. Aceste vicii ale urmăririi
penale atrag neregularitatea actului de sesizare a instanţei, motiv pentru care a
solicitat excluderea probelor şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea refacerii,
reluării sau completării urmăririi penale.
Învederează faptul că urmărirea penală s-a desfăşurat pe parcursul a 2 sau
3 ani fără ca inculpatul T. D. L. să fi fost încunoştinţat despre faptul că
împotriva sa se desfăşoară o urmărire penală, astfel că a fost privat de dreptul de
a formula cereri prin intermediul avocatului, de a participa la efectuarea actelor
de urmărire penală sau de a-şi exprima poziţia procesuală faţă de aceste probe.
Nu în ultimul rând, învederează şi faptul că cererile formulate în
probaţiune de către inculpat în cursul urmăririi penale i-au fost respinse
neîntemeiat, deşi scopul urmăririi penale impunea ca organul de urmărire penală
să administreze toate probele în vederea aflării adevărului şi a justei soluţionări a

1
cauzei. Faţă de aceste considerente, apreciază contestaţia întemeiată, motiv
pentru care solicită a fi admisă.
Reprezentanta M. ui P. solicită a se respinge contestaţia inculpatului
T. D. L. , întrucât încheierea din data de 20 martie 2015 a Tribunalului C.
este legală şi temeinică, în cuprinsul acesteia prima instanţă analizând în detaliu
apărările inculpatului. Astfel, solicită a se reţine că prima instanţă a sesizat
corect faptul că unele acte de urmărire penală sunt supuse verificării din punct
de vedere al dispoziţiilor tranzitorii, sub aspectul formelor, pe baza dispoziţiilor în
vigoare la momentul la care actele au fost realizate, ocazie cu care a sesizat că ele
corespund condiţiilor legale de la momentul efectuării lor.
Referitor la dreptul la apărare al inculpatului şi imposibilitatea obiectivă a
acestuia de a-şi formula apărarea, apreciază că acestor critici s-a răspuns prin
analiza premiselor şi probaţiunii cauzei din care rezultă că inculpatul invocă, pe
de o parte, aspecte nereale deoarece s-a făcut dovada că acestuia i s-a adus la
cunoştinţă învinuirea la un moment procedural la care a fost încunoştinţat
despre toate drepturile procesuale pe care a înţeles să nu le exercite în forma
pretinsă la acest termen. Aceasta este o conduită tipică a inculpatului în toate
dosarele în care este urmărit, aspect care rezultă şi din prezentul dosar.
Pe de altă parte, aspectele invocate de către inculpat nu se încadrează
principial în categoria nulităţilor absolute pentru că, deşi aparent se susţine
nerespectarea dreptului la apărare, în fapt nu au acest caracter, iar din
perspectiva nulităţilor relative analizate de către instanţă în cuprinsul motivării,
sunt tardiv invocate, deoarece ele puteau fi invocate într-un anumit termen, în
faţa organului de urmărire penală. Or, reiterarea lor în faza camerei preliminare
din această perspectivă nu schimbă dispoziţiile procedurale privitoare la
momentul până la care pot fi invocate nulităţile relative.
Mai solicită a se reţine că aspectele pe care inculpatul ar dori să se
concretizeze într-o conduită de administrare de probe de către procuror se referă
la mijloace de probă care sunt tipice pentru faza de judecată. Împrejurarea că
inculpatul mai doreşte să dea declaraţii şi să formuleze apărări nu împietează
asupra desfăşurării cercetării judecătoreşti, pentru că conduita acestuia până în
prezent nu a fost una din care să se poată deduce că ar dori să recunoască
acuzarea în totalitate şi să beneficieze de dispoziţii care să-i permită o procedură
simplificată, contestând practic întreaga activitate de urmărire penală din
perspectiva substanţei probaţiunii şi înţelesului acuzaţiilor aduse. Apreciază că
este vorba despre aspecte pe care instanţa le-a lămurit din perspectiva textelor
legale, iar celelalte aspecte legate de apărările pe care inculpatul doreşte să le
facă abia după ce s-a concretizat o stare de fapt pe care P. a dorit să o pună
la dispoziţia instanţei în vederea pronunţării unei soluţii, urmează a fi valorificate
prin exercitarea dreptului la apărare în faza cercetării judecătoreşti.
Drept urmare, contestaţia inculpatului este nefondată, motiv pentru care
solicită a fi respinsă şi a se menţine încheierea atacată ca fiind temeinică şi
legală.
Avocatul inculpatului, în replică, face trimitere la fila 5 din volumul 2 al
dosarului de urmărire penală şi la fila 83 din volumul 3 din care rezultă că
inculpatului i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea din prezentul dosar în data de
10 septembrie 2013, apoi, timp de 3 ani, s-au audiat părţi şi martori. Referitor la
privarea inculpatului de dreptul de a solicita administrarea de probe, arată că i s-
a permis studierea dosarului doar la începutul lunii decembrie 2014, a formulat o
cerere de probaţiune care a fost respinsă prin ordonanţa din (...) , iar ulterior,
în 30 decembrie 2014, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj. Deci, nu mai
avea când să formuleze excepţii cu privire la nulitatea probelor în faza de

2
urmărire penală în condiţiile în care rechizitoriul a fost întocmit şi depus la
instanţă în data de (...) .
Inculpatul T. D. L. , având ultimul cuvânt, achiesează al concluziile
avocatului său şi solicită admiterea contestaţiei pentru că nu a avut dreptul să se
apere şi să dea replică la declaraţiile martorilor, care sunt declaraţii mincinoase.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea penală din data de 20 martie 2015 a Tribunalului C. ,

pronunţată în dosar nr. (...) în temeiul art. 346 alin. 1 C.proc.pen., au fost
respinse cererile și excepțiile invocate de inculpatul T. D. -L. , fiul lui D.
și Ana, născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C. , CNP 1.
, domiciliat în com. V. , sat V. , nr. 856, jud. C. , prin apărătorul său
ales – av. SPATARIU A. -PETRICA, și, în consecință constată legalitatea
sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 948/P/2011 din data de (...) al P.
ui de pe lângă C. de A. C. , privind pe inculpatul T. D. -L. , fiul lui
D. și Ana, născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C. , CNP 1.
, domiciliat în com. V. , sat V. , nr. 856, jud. C. , pentru săvârșirea
infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9
alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1
C.pen., evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. f) din Legea nr.
241/2005, evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. 1
lit. b) și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.,
evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din
Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
S-a constatat legalitatea administrării probelor, precum și a actelor de
urmărire efectuate în cauză.
S-a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpatul T. D. -
L. , urmând a se fixa primul termen de judecată după rămânerea definitivă a
prezentei încheieri.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul de cameră preliminară
analizând temeinicia cererilor și excepțiilor invocate de inculpatul T. D. -L.
, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu, legalitatea efectuării actelor de
urmărire penală, precum și legalitatea administării probelor în faza de urmărire
penală, potrivit art. 346 alin. 1 C.proc.pen., a reținut următoarele:
În primul rând, a reiterat dispoziţiile art. 342 C.p.pen. privind obiectul
camerei preliminare, respectiv „verificarea după trimiterea în judecată, a
competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, verificarea legalităţii administrării
probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmăriri penală”, sens în
care a constatat că sub aspectul competenţei instanţei nu au fost invocate
excepţii, instanţa fiind legal sesizată sub acest aspect.
A procedat la analiza punctuală a cererilor şi excepţiilor invocate de către
inculpat.
În ceea ce priveşte solicitarea de excludere a tuturor probelor
administrate anterior aducerii la cunoștință a începerii urmăririi penale față de
inculpat în dosarul de urmărire penală nr. 8148/P/2009, aflat pe rolul P.
ui de pe lângă Judecătoria P. , precum și în dosarul de urmărire penală nr.
948/P/2011, instrumentat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu încălcarea
disp. art. 6 alin. 3 C. pr. pen. anterior, art. 6 parag. 3 lit. b)-c) CEDO, art. 48
3
alin. 2 Carta drepturilor fundamentale, privitor la dreptul la apărare al
inculpatului, apreciem că aceasta este nefondată.
În primul rând, Judecătorul de Cameră preliminară a reținut că, în acord
cu dispozițiile art. 4 din din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și
completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, (1)
Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de
procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data
îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Nulitatea
oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii
noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală. (3) În
cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,
încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor legale privind prezența
obligatorie a învinuitului sau inculpatului ori asistarea obligatorie a acestora de
către apărător poate fi invocată până la începerea dezbaterilor.
Din examinarea textului legal redat mai-sus, se impune concluzia potrivit
căreia actele de procedură întocmite în faza de urmărire penală sub imperiul
vechiului Cod de procedură penală (din anul 1969) se raportează, sub aspectul
valabilității îndeplinirii/efectuării acestora, exigențelor de validitate prevăzute
de legea veche, iar valorificarea cazurilor de nulitate se realizează potrivit
Noului Cod de procedură penală, în termenii și condițiile acestuia. În speță,
nulitățile din faza de urmărire penală se valorifică în cadrul procedurii de
Cameră preliminară, potrivit art. 344 și urm. C.proc.pen.
Ca atare, relativ la nerespectarea dreptului la apărare al inculpatului,
căruia nu i-a fost adusă la cunoștință de îndată începerea urmăririi penale
împotriva sa, Judecătorul reține că, într-adevăr, în speță, sunt incidente
dispozițiile art. 6 C.proc.pen. anterior, ce reglementează dreptul la apărare al
învinuitului/inculpatului, ca o garanție fundamentală, componentă esențială a
dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 CEDO.
Astfel, în cadrul dosarului penal nr. 8148/P/2009 al P. ui de pe
lângă Judecătoria P. a fost începută urmărirea penală împotriva
inculpatului la data de (...) , prin rezoluția organului de cercetare penală,
confirmată de procuror prin rezoluția din data de (...) (f. 5-7, vol. II d.u.p.),
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 4, art. 8 alin. 1, art. 9
alin. 1 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din
vechiul Cod penal, constând în aceea că, în perioada iulie 2008 – februarie
2009, în calitate de reprezentant legal al SC A. TDL 1 SRL P. , a omis
evidențierea în actele contabile a unui număr de 3 facturi fiscale ce atestă
comercializarea unor utilaje, respectiv prestarea unor lucrări de construcții
către clientul SC EURO ROMVEST CONSTRUCT SRL V. și a veniturilor
obținute din aceste tranzacții, în valoare totală de 1.220.110 lei, sustrăgându-
se de la plata obligațiilor fiscale generate, în sumă totală de 427.039 lei; a
refuzat să prezinte, fără justificare, reprezentanților Gărzii Financiare – Secția
P. , după ce a fost somat de 3 ori în intervalul 06.05 – (...) , cu toate că
inițial a purtat discuții telefonice cu organele de control, actele contabile ale
societății, ce atestau relația comercială derulată cu clientul SC EURO
ROMVEST CONSTRUCT SRL V. , în scopul împiedicării verificărilor
financiar-contabile; s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar-contabile,
prin declararea fictivă a sediului principal al societății pe care o reprezeintă,
respectiv mutarea acestuia de pe raza județului C. , unde în realitate au avut

4
loc tranzacțiile comerciale ilicite, pe raza mun. P. , în scopul sustragerii de
la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În vederea stabilirii existenței celor trei infracțiuni de evaziune fiscală,
organul de cercetare penală, sub supravegherea procurorului din cadrul P.
ui de pe lângă Judecătoria P. , a procedat la administrarea unor probe cu
înscrisuri (constând în date, informații, acte, documente justificative)
comunicate de diferite instituții (atât anterior începerii urmăririi penale, cât și
ulterior acestui moment), procedându-se și la audierea unui martor, respectiv a
numitului N. Ionuț, în data de (...) (f. 75, vol. II d.u.p.), deci ulterior
începerii urmării penale. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de
urmărire penală nr. 8148/P/2009, se observă cu ușurință că, timp de aproape
3 ani, inculpatului nu i-a fost adusă la cunoștință în mod oficial calitatea de
învinuit, respectiv faptul că împotriva sa se efectuează o anchetă penală cu
privire la săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, iar în acest interval de
timp au fost administrate o serie de probe, inclusiv testimoniale, așa cum s-a
arătat. Or, în acest sens, în acord cu susținerile inculpatului, Judecătorul
reține că au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. 3 din Codul de procedură
penal anterior ( ce are corespondent în actualul Cod de procedură penală, în
art. 10 alin. 3), privitor la obligația organelor judiciare de încunoștiințare, de
îndată și mai înainte de a-l audia, pe învinuit despre fapta pentru care este
cercetat, încadrarea juridică a acesteia, facilitând și asigurând efectiv
pregătirea și exercitarea apărării.
Este real că textul art. 6 alin. 3 C.proc.pen. anterior nu instituie un
termen, folosind expresia ”de îndată”, însă, în speță, un termen de 3 ani, în
care s-au realizat acte de cercetare împotriva inculpatului, urmărirea penală
fiind începută in personam, este apreciat ca nerezonabil, iar omisiunea
organelor judiciare de a-l încunoștiința pe inculpat, cu privire la calitatea sa în
cadrul procesului penal demarat în contra sa, este de natură să aducă atingere
dreptului la apărare a inculpatului, fiind violate prevederile art. 6 alin. 3
C.proc.pen. anterior.
Judecătorul a reținut că împotriva inculpatului a fost demarate anchete
în diferite dosare de urmărire penală, atât la nivelul P. ui de pe lângă
Judecătoria P. , P. de pe lângă Tribunalul Prahova, dar și la nivelul P.
ui de pe lângă Tribunalul Cluj, vizând operațiunile comerciale prestins
desfășurate de inculpat pe raza a doua județe diferite (C. și P. ) prin
intermediul a două societăți comerciale – SC A. TDL 1 SRL P. , jud. P. ,
și SC HOTD. C&C SRL, L. , jud. C. . Prin Ordonanța nr. 3280/II-4/2013 a
P. ui de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție s-a soluționat conflictul
negativ de competență intervenit între P. de pe lângă Tribunalul Cluj și P.
de pe lângă Tribunalul Prahova, cu stabilirea competenței de instrumentare a
cauzei de către P. de pe lângă tribunalul C. , dosarul nr. 771/P/2012 (al
P. ui de pe lângă Tribunalul Prahova, vizând infracțiuni de evaziune fiscală)
fiind trimis spre soluționare P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj.
Fiind în instrumentarea unor infracțiuni de evaziune fiscală, prestins
săvârșite de inculpat, prin intermediul societății HOTD. C&C SRL L. , jud. C.
, în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 948/P/2011, și apreciindu-se
odată cu soluționarea conflictului negativ de competență că, în realitate, toată
activitatea infracțională a inculpatului a fost săvârșită pe raza jud. C. , toate
dosarele de urmărire penală au fost reunite sub nr. de dosar 948/P/2011 al P.
ui de pe lângă Tribunalul Cluj.

5
 Ca atare, din examinarea actelor și lucrărilor acestui dosar, Judecătorul
constată că, în mod oficial, a fost adusă cunoștința inculpatului calitatea
procesuală de învinuit, pentru infracțiunile pentru care s-a dispus începerea
urmăririi penale în dosar nr. 8184/P/2009, de-abia la data de 10 septembrie
2013, conform procesului-verbal întocmit de organele Poliției Mun. Turda în
dosar penal nr. 948/P/2011 (f. 83, vol. III d.u.p.).
Or, martorul N. Ionuț a fost audiat de organul de cercetare penală
(IPJ P. ) la data de (...) , fără ca inculpatului să-i fie adusă la cunoștință
acuzația timp de aproape 3 ani, cu încălcarea dreptului la apărare. Depoziția
acestui martor este, într-adevăr, relevantă sub aspectul săvârșirii de către
inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. f)
din Legea nr. 241/2005, referitoare la declararea unui sediu fictiv al societății
A. TDL 1 SRL P. , jud. P. . Martorul nu a fost reaudiat după aducerea la
cunoștință a învinuirii, cu toate că inculpatul a solicitat acest lucru în mod
expres procurorului de caz, cererea în probațiune fiind respinsă prin
Ordonanța din data de (...) .
Însă, contrar alegațiilor inculpatului, sancțiunea care este incidentă,
decurgând din încălcarea dreptului la apărare, în condițiile expuse mai-sus,
este cea a nulității relative, condiționată de dovada unei vătămări, potrivit art.
197 alin. 1 C.proc.pen. anterior (cu corespondent în art. 282 alin. 1 C.proc.pen.
actual), neînscriindu-se în cazurile de nulitate absolută prevăzute expres și
limitativ de legiuitor, mai cu seamă că asistența juridică a inculpatului în acea
fază procesuală nu era obligatorie, conform art. 171 alin. 2 C.proc.pen.
anterior.
În speță, inculpatul nu a dovedit existența unei vătămări ce nu poate fi
înlăturată altfel decât prin anularea actului procedural privind administrarea
probelor și excluderea tuturor probelor astfel administrate. Vătămarea nu se
presupune. Observația este importantă cel puțin din două considerente.
Pe de-o parte, trebuie observat caracterul acestei faze a procesului penal,
urmărirea penală caracterizându-se în principal prin lipsa de publicitate și
contradictorialitate, ceea ce înseamnă că, deși inculpatul avea, cel puțin
virtual, posibilitatea de a asista, prin apărătorul său ales, la audierea
martorului N. Ionuț, asta nu presupunea o posibilitate pentru apărător de
interogare activă a martorului. Mai cu seamă, în cursul urmăririi penale,
procurorul întrunește în persoana sa funcțiile procesuale a învinuire, de
apărare și de soluționare a cauzei. Ca atare, nu poate exista
contradictorialitate, care presupune exercitarea acestor funcții de autorități și
persoane diferite. Nu poate exista contradictorialitate în condițiile în care
procurorul învinuiește, dar și apără, iar în final hotărăște. Din punct de vedere
tehnico-procesual, contradictorialitatea implică prezența părților la efectuarea
actelor procesuale și procedurale, pentru ca rezultatul acestora să reflecte atât
punctul de vedere al învinuirii, cât și al apărării. Or, cu foarte puține excepții
(exempli gratia, confruntarea părților), la efectuarea actelor de urmărire penală
nu sunt prezente toate părțile în același timp, pentru a asigura
contradictorialitatea între învinuire și apărare.
Pe de altă parte, nulitatea actului procesual nu poate interveni decât
potrivit art. 197 alin. 1 C.proc.pen. anterior (art. 282 alin. 1 C.proc.pen. în
vigoare), respectiv doar dacă și în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu
poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Or, în cauză remediul
poate fi dat de reaudierea nemijlocită a martorului de către instanța de
judecată, învestită cu soluționarea pe fond a cauzei.
6
 Referitor la acuzațiile aduse inculpatului în dosarul de urmărire penală
nr. 8148/P/2009, organele de urmărire penală au procedat la administrarea
unor probe, constând, în principal, în emiterea mai multor adrese către diverse
instituţii de stat şi societăţi comerciale cu capital privat. Prin urmare,
răspunsurile primite, adeverinţele şi alte acte aflate la dosarul cauzei au natura
juridică a unor înscrisuri care constituie mijloace de probă în procesul penal,
în condiţiile art. 89 C. pr. pen. anterior, obținerea acestora fiind independentă
de prezența sau absența inculpatului în fața organului de urmărire penală.
Totodată s-a procedat şi la audierea numitului N. Ionuț, însă acest martor
poate fi reaudiat în fața instanței de judecată, cu respectarea principiilor
nemijlocirii și contradictorialității.
Relativ la cercetarile efectuate în ansamblu în dosarul de urmărire penală
nr. 948/P/2011 al P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj, cu privire la toate
acuzațiile aduse inculpatului, a fost administrată același tip de probațiune,
constând în obținere de date, informații și înscrisuri și audierea mai multor
martori, anterior, dar și ulterior începerii urmăririi penale. Relevant, din
perspectiv excepțiilor invocate de inculpat, este momentul aducerii la
cunoștință a învinuirii pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa. Astfel,
în acord cu cele reținute mai-sus, este de observat că aducerea la cunoștință a
calității de învinuit și a faptelor reținute în sarcina inculpatului, a drepturilor
acestuia în procesul penal, a avut loc la data de (...) .
Anterior acestui moment au fost audiați mai mulți martori, printre care
și numitele C. C. -A. și C. N. , însă, contrar alegațiilor inculpatului,
aceste martore au fost reaudiate după aducerea la cunoștință a învinuirii,
ocazie cu care și-au reiterat declarațiile anterioare. Prin urmare, nu se poate
vorbi de existența vreunei încălcări a dispozițiilor legale de către organele de
urmărire penală privitor la dreptul la apărare al inculpatului ori cu privire la
efectuarea actelor de urmărire penală sau administrarea probelor, în contextul
în care, începând cu data de (...) , inculpatul a avut posibilitatea efectivă de
a-și exercita dreptul la apărare, fie personal, fie prin intermediul unui apărător
ales. Cu toate acestea, inculpatul a refuzat de fiecare dată să dea declarații în
această fază a procesului, chiar în prezența apărătorului ales, fapt care nu
împiedică desfășurarea în continuare a urmăririi penale, așa cum în mod
riguros s-a susținut și de către Parchet prin notele scrise depuse la dosarul
cauzei.
În ceea ce îi privește pe unii dintre martorii audiați anterior aducerii la
cunoștință a învinuirii, Judecătorul reține, în acord cu cele reținute mai-sus,
că există posibilitatea reaudierii acestora de către instanța de judecată. Prin
urmare, nu se impune excluderea de plano a acestor probe.
Probațiunea cu înscrisuri administrată anterior aducerii la cunoștință a
învinuirii nu este de natură să cauzeze o vătămare a drepturilor procesuale ale
inculpatului, în sensul art. 197 alin. 1 C.proc.pen. anterior, întrucât
administrarea acestora se poate realiza independent de prezența sau conduita
inculpatului. Mai mult, o eventuală excludere a probațiunii s-ar realiza strict
formal, întrucât, prin repetarea adreselor, instituțiile abilitate ale statului ori
persoanele juridice de drept privat ar fi în măsură să le înainteze la dosarul
cauzei.
Mai este de reținut că legea procesual penală nu condiționează, ca și
principiu, administrarea tuturor probelor doar după momentul aducerii la
cunoștință a învinuirii, inclusiv în ansamblul Noului Cod de procedură penală,
o concluzie contrară ar presupune readiminitarea în faza de urmărire penală
7
continuată in personam a tuturor probelor administrate după începerea
urmăririi penale in rem, ceea ce nu poate fi acceptat, neînscriindu-se în
finalitatea urmărită de legiuitor.
Referitor la legalitatea administării probelor, Judecătorul a mai reținut
că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in principiu
nu este interzisa folosirea in procesul penal a unei probe obtinute in mod
nelegal daca procedura in anasamblul ei este echitabila, iar inculpatul a avut
posibilitatea contestarii ei. În asemenea cazuri este suficienta remedierea
incalcarii dreptului persoanei acuzate prin constatarea in dreptul intern a
incalcarii si acordarea de compensatii, care nu sunt intotdeauna materiale, ci
si prin readmnistrarea probelor, fara a fi necesara excluderea probei astfel
obtinute. Din aceasta perspectiva, existenta interpretarii in dreptul intern, ca
sanctiune procesuala, excluderea probelor obtinute in mod nelegal, indiferent
care ar fi motivul de nelegalitate, apare ca fiind excesiva fata de jurisprudenta
CEDO, in care se face o mai justa imbinare a interesului general al societatii de
a se afla adevarul in cauza astfel, incat sa poata fi trase la raspundere
persoanele care au savarsit infractiuni si interesul personal al persoanelor
acuzate care impune respectarea tuturor drepturilor lor materiale si
procesuale. In concret, orice incalcare care nu atrage nulitatea absoluta
urmeaza regulile sanctiunii nulitatii relative, iar probele vor putea fi excluse
numai in masura in care s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata in
alt mod vatamare, ce va fi judecata dupa regulile dezvoltate in jurisprudenta
CEDO, armonizându-se, astfel, in mod echitabil atat interesul individual al
inculpatului, cat si cel general al societatii.
Prin urmare, inculpatului nu i s-a cauzat, în concret, nicio vătămare care
să fundamenteze o solicitare de excludere a unor probe din materialul probator,
aceasta cu atât mai mult cu cât, în opinia noastră, administrarea întregului
material probatoriu s-a făcut cu respectarea principiului legalităţii și loialităţii.
Nu orice încălcare a unei prevederi legale atrage sancţiunea excluderii, ci
numai acelea care reprezintă o încălcare substanţială şi semnificativă a
Codului de procedură penală sau a legislaţiei speciale, ce aduce atingere
caracterului echitabil al procesului penal sau care poate ridica un dubiu serios
cu privire la fiabilitatea probei.
Totodată, a aprecit că, raportat la prevederile art. 102 N. C. pr. pen., care
are o reglementare diferită de art. 64 C. pr. pen. anterior, probele administrate
pot fi excluse dacă actul prin care s-a dispus sau autorizat administrarea
probei sau prin care aceasta a fost administrată este lovit de nulitate absolută
sau relativă, în acest din urmă caz trebuind să se fi produs o vătămare care să
nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În privinţa solicitării de a fi excluse toate probele, aceasta nu este
fondată, câtă vreme, în concret, nu i s-a cauzat inculpatului nicio vătămare
care să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului, astfel cum prevăd
disp. art. 282 alin. 1 din C. c.pr.pen.
În ceea ce priveşte nulitatea relativă ( întrucât în cauză nu se poate vorbi
despre o încălcare care să atragă sancţiunea nulităţii absolute ), potrivit disp.
art. 282 alin. 1 din N. C. pr. pen. ( dispoziţii care se regăseau şi în prevederile
art. 197 alin. 1, 4 din vechiul cod de procedură penală), încălcarea oricăror
dispoziţii legale, în afara celor prevăzute la art. 281, determină nulitatea actului
atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor
părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel
decât prin desfiinţarea actului.

8
 Prin urmare, partea care invocă existenţa unui caz de nulitate relativă
trebuie să facă dovada : încălcării dispoziţiei legale, a vătămării procesuale şi a
faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului
În cauză, cu toate că au fost invocate mai multe încălcări ale dispoziţiilor
legale care, la nivel teoretic, ar atrage sancţiunea nulităţii relative ( întrucât
credem că nu se poate vorbi despre existenţa vreunui caz de nulitate absolută,
acestea fiind strict şi limitativ prevăzute de lege, conform prev. art. 281 alin. 1
C. pr. pen. ), apărarea nu a putut indica şi dovedi vreo vătămare adusă
drepturilor procesuale ale inculpatului care să nu poată fi înlăturată decât prin
anularea actului, simplele susţineri în acest sens neputând constitui un temei
suficient pentru a aprecia că instanţa nu ar fi fost legal sesizată şi a solicita
restituirea cauzei la parchet.
Relativ la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, prin
împiedicarea participării la efectuarea actelor de urmărire penală, prin
apărătorul său, Judecătorul a observat că, în speță, în faza de urmărire penală
asistența juridică nu a fost obligatorie, iar ulterior aducerii la cunoștință a
învinuirii, inculpatul a avut posibilitatea efectivă a-și exercita dreptul la
apărare, începând cu data de (...) , însă acesta a refuzat, de repetate ori, să
dea declarații în cauză ori să propună probe în apărare, în unele momente fiind
asistat de apărător ales, fapt care nu împiedică continuarea, desfășurarea sau
finalizarea urmăririi penale. După solicitarea de a fi încunoștiințat cu privire la
efectuarea actelor de urmărire penală, inculpatul, prin apărător ales, a fost
informat cu privire la actele de urmărire, fiind prezent la audierea unor martori.
Faptul că inculpatul a ales să dea o declarație și să formuleze cereri în
probațiune la momentul finalizării urmăririi penale nu atrage o nulitate a
actelor de procedură, iar respingerea de către procuror a cererii acestuia de
administrare de noi probe, printre care și cea de audiere a inculpatului, a fost
realizată conform prevederilor legale în vigoare, iar în cauză nu există niciunul
din cazurile de audiere obligatorie a inculpatului. Pe parcursul urmăririi
penale, inculpatul și-a precizat poziția procesuală de respingere a tuturor
acuzațiilor aduse, fapt confirmat și în cuprinsul cererii în probațiune, prin care
s-a solicitat reaudierea unor martori care au fost, de altfel, audiați în prezența
apărătorului ales (spre exemplu, martora Galea Nadia). Suplimentarea
probatoriului cu probele propuse de inculpat nu era obligatorie pentru
procuror, care a soluționat cererea în probațiune prin aplicarea art. 103
C.proc.pen., respectiv prin prisma evaluării vastului ansamblu probator din
cauză, efectuând un examen de utilitate, pertinență și concludență, respectiv
unul de oportunitate a completării urmăririi penale cu mijloacele de probă
solicitate de inculpat.
Or, în procedura de Cameră preliminară se analizează legalitatea actelor
de urmărire penală și a administrării probelor de către organul de urmărire
penală, astfel că examenul privind temeinicia sau oportunitatea unor acte de
urmărire neefectuate ori unor probe neadministrate excede cadrului acestei
proceduri, fiind o chestiune de fond, asupra căruia se va pronunța instanța
învestită cu soluționarea pe fond a cauzei, care se pronunță asupra temeiniciei
acuzațiilor penale aduse inculpatului prin actul de inculpare și trimitere în
judecată.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia rechizitoriul ar fi
neregulamentar întocmit, întrucât nu a fost respectat dreptul la apărare la
inculpatului, raportat la concluziile enunțate mai-sus, apreciem că, în lipsa
unei vătămări concrete a drepturilor procesuale a inculpatului în faza de
urmărire penală, rechizitoriul nu conţine nicio neregularitate, acesta fiind
9
întocmit cu respectarea prevederilor art. 328 C. pr. pen., cuprinzând datele
referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al
inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi
cheltuielile judiciare.
În ceea ce priveşte sintagma „legalitatea sesizării instanţei” menţionate în
dispoziţiile art. 342 C.p.p., trebuie stabilit în mod corect actul procesual care
face obiectul cenzurii camerei preliminare.
Sintagma „legalitatea sesizării instanţei” desemnează acele condiţii de
formă şi fond, de a căror respectare depinde legala sesizare a instanţei,
respectiv care fac ca un anumit act să aibă aptitudinea de a investi în mod
valabil instanţa competentă să soluţioneze procesul penal.
În acest sens, s-a reţinut că, verificând legalitatea actului de sesizare,
instanţa trebuie să cerceteze aspecte cum ar fi: natura actului de sesizare
(rechizitoriu, plângere prealabilă); îndeplinirea legală a autorului actului de a-l
emite (competenţa procurorului, calitatea de persoană vătămată a autorului
plângerii); întrunirea condiţiilor de fond şi de formă ale actului de sesizarea a
instanţei (semnarea rechizitoriului de către procurorul care a efectuat
urmărirea penală, descrierea tuturor faptelor pentru care este sesizată
instanţa, conformitatea rechizitoriului în cazul în care legea prevede această
condiţie).
Judecatorul de camera preliminara a constatat că actul de sesizare
întruneşte condiţiile de fond şi de formă, instanţa de judecată fiind legal
sesizată, îndeplinind cerinţele legale referitoare la descrierea elementelor
concrete de individualizare, timp, loc, spaţiu, persoane, număr de acte
materiale în raport de care să se poată stabili contribuţia inculpatului la
comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, încadrarea
juridică a faptei, fără a exista vreo neconcordanţă între faptele descrise şi
încadrarea juridică a acestora, nefiind nici un impediment de a se trece la
judecarea faptelor şi persoanei trimisa în judecată, cu încadrarea juridică
respectivă.
Se impune a se preciza, în primul rând, faptul că aspectele invocate de
inculpat nu vizează nulităţi absolute, pentru că nu erau expres prevăzute nici
între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispoziţiile art. 197 alin. (2)
C.proc.pen. raportat la art. 6 C. pr. pen.din 1968 şi nu se regăsesc nici în
prevederile art. 281 din actualul Cod de procedură penală.
In conformitate cu dispoziţiile art. 281 alin. 1 C.p.p., constituie nulităţi
absolute încălcarea dispoziţiilor privind: compunerea completului de judecată;
competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti,
atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal
competente; publicitatea şedinţei de judecată; participarea procurorului, atunci
când participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezenţa suspectului sau a
inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea
de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi,
atunci când asistenţa este obligatorie, niciuna dintre aceste situaţii negăsindu-
se în speţă.
Cu privire la forţa sau valoarea probantă a probatoriului administrat, se
observă că legea nu face nicio distincţie, în ceea ce priveşte valoarea probantă,
în raport cu faza în care mijloacele de probă au fost administrate, principiul
liberei aprecieri a probelor lăsând instanţei de judecată posibilitatea să
aprecieze asupra concludenţei tuturor probelor, iar principiul aflării adevărului
impune instanţei de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate
cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. De altfel, această chestiune
nu poate fi asimilată nulitătilor absolute, deoarece, a considera astfel, ar
10
însemna să se adauge la dispoziţiile legale prin care sunt reglementate
nulităţile şi să se reia urmărirea penală pentru chestiuni de ordin formal, ceea
ce ar fi inadmisibil.
Totodată, neobservarea unor dispoziţii care reglementează urmărirea
penală nu atrage în toate cazurile nulitatea absolută. Distinct, încălcarea unor
dispoziţii din faza urmăririi penale poate atrage, în condiţiile legale, nulitatea
relativă, iar nu nulitatea absolută.
Apoi, așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 4 din legea de punere în
aplicare a Codului de procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte
de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu
excepţiile prevăzute de prezenta lege; nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări
efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în
condiţiile Codului de procedură penală.
Pe de-altă parte, in toate situatiile invocate si analizate mai sus, apărarea
nu a putut indica şi, cu atat mai mult, nici sa dovedeasca vreo vătămare adusă
drepturilor procesuale ale inculpatului, care să nu poată fi înlăturată decât
prin anularea actului.
În raport cu cele mai sus menţionate, in baza art.346 alin.1 C.pr.pen., a
respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul T. D. -L. , fiul lui D.
și Ana, născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C. , CNP 1.
, domiciliat în com. V. , sat V. , nr. 856, jud. C. , prin apărătorul său
ales – av. SPATARIU A. -PETRICA, și, în consecință, a constatat legalitatea
sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 948/P/2011 din data de (...) al P.
ui de pe lângă C. de A. C. , privind pe inculpatul T. D. -L. , fiul lui
D. și Ana, născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C. , CNP 1.
, domiciliat în com. V. , sat V. , nr. 856, jud. C. , pentru săvârșirea
infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9
alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1
C.pen., evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. f) din Legea nr.
241/2005, evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. 1
lit. b) și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.,
evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din
Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. A
constatat legalitatea administrării probelor, precum și a actelor de urmărire
efectuate în cauză.
Totodată, a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul T.
D. -L. , urmând a se fixa primul termen de judecată după rămânerea
definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul T.
D. L. prin care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii
penale atacate şi judecând cauza, pronunţarea unei noi încheieri prin care să
fie restituită cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, pe motiv
că s-a încălcat inculpatului dreptul la apărare.
În motivarea contestaţiei inculpatul prin apărătorul ales al acestuia
a arătat că urmărirea penală s-a desfăşurat pe parcursul a cca. 3 ani , fără ca
acesta să fie încunoştinţat despre faptul că împotriva sa se desfăşoară o
procedură de urmărire penală , astfel că , a fost privat de dreptul de a formula
cereri în apărare prin intermediul apărătorului ales , de a participa la
efectuarea actelor de urmărire penală sau de a-şi exprim apoziţia procesuală
faţă de probele reţinute în acuzare.

11
 Pe de altă parte, cererile formulate de inculpat în probaţiune în faza de
urmărire penală i-au fost respinse ,ca neîntemeiate , deşi scopul urmăririi
penale impunea în vederea aflării adevărului administrarea, atât a probelor în
acuzare, cât şi a celor în apărare.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de
contestaţie invocate de inculpat, precum şi a celor care puteau fi puse în
discuţie din oficiu, judecătorul de cameră preliminară de la C. de A.
C. , reţine următoarele:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond în mod
întemeiat a respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul T. D. prin
apărătorul ales al acestuia, a constatat legalitatea sesizării instanţei prin actul
de trimitere în judecată, legalitatea administrării probelor, precum şi a actelor
de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
Solicitările inculpatului referitoare la restituirea cauzei la procuror în
vederea completării urmăririi penale , pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la
apărare şi că urmărirea penală s-a desfăşurat pe o perioadă de cca. 3 ani, fără
să-i fie adusă la cunoştinţă împrejurarea că faţă de acesta se desfăşoară o
procedură penală şi că i-au fost respinse probele solicitate în apărare , sunt
neîntemeiate.
Judecătorul de cameră preliminară de la C. de A. C. constată că , în
cauză urmărirea penală nu necesita asistenţa juridică obligatorie, raportat la
infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat , iar ulterior aducerii la
cunoştinţă a învinuirii, începând cu data de 10 septembrie 2013, acesta a avut
posibilitatea formulării unor cereri în apărare, însă a refuzat să dea declaraţii
cu privire la faptele de care era acuzat ori să propună probe în apărare.
Inculpatul a înţeles să dea o declaraţie şi să formuleze cereri în
probaţiune doar la momentul finalizării urmăririi penale, iar respingerea
cererilor formulate de inculpat nu sunt în măsură să conducă la anularea
actelor de urmărire penală efectuate până la acea dată, deoarece în cauză nu
sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.281 alin.1 C.p.p.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul şi-a precizat poziţia procesuală
de nerecunoaştere a acuzaţiilor aduse în sarcina sa , fapt confirmat şi prin
cererea în probaţiune privind reaudierea unor martori , care au fost audiaţi în
prezenţa apărătorului său ales, iar suplimentarea probaţiunii nu era obligatorie
de către procuror, care a respins cererea formulată de inculpat în condiţiile
art.103 C.p.p. prin evaluarea întregului probatoriu administrat în cauză.
În procedura de cameră preliminară nu se judecă cauza pe fondul
acesteia , ci se analizează legalitatea actelor de urmărire penală şi a
administrării probelor de către organele de urmărire penală, astfel că,
analizarea acestora nu poate fi realizată în această fază a procesului penal,
care să conducă la temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatului.
Inculpatul are posibilitatea la judecata în fond a cauzei să solicite
readministrarea tuturor probelor de la urmărire penală şi să propună noi probe
în apărare în vederea probării nevinovăţiei acestuia.
Având în vedere că în motivarea contestaţiei inculpatul prin apărătorul
ales al acestuia nu a dovedit o încălcare a drepturilor sale procesuale care să
conducă la nulitatea absolută prevăzută de dispoziţiile art.281 alin.1 C.p.p. şi
că la judecata în fond a cauzei acesta are posibilitatea de a solicita
readministrarea probelor din faza de urmărire penală, precum şi probe în
apărare pentru a dovedi nevinovăţia sa , pentru motivele care s-au arătat în
detaliu mai sus, în baza art.347 C.p.p. urmează să fie respinsă contestaţia
formulată de inculpatul T. D. L. împotriva încheierii din 20 martie 2015
a Tribunalului C. , ca neîntemeiată.
12
 În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului
suma de 250 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

În temeiul art.347 C.pr.pen. respinge ca nefondată contestaţia formulată de

către inculpatul T. D. -L. , domiciliat în com. V. , sat V. , nr. 856,
jud. C. , împotriva încheierii din data de 20 martie 2015 a Tribunalului C. ,
pronunţată în dosar nr. (...) .
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare
ocazionate de soluţionarea contestaţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, (...) .

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER

V. G. A. B. H.

red.VG/SMD
3 ex./(...)
jud.fond.Farcas H.G.R.

13