TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA I PENALA

Dosar nr. 8716/299/2009

INCHEIERE
Sedinta publica de la data de 06.04.2009
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTE – V V
JUDECATOR – M D G
JUDECATOR – G A M
GREFIER – N

Ministerul Public – Parchetul de pe langa Tribunalul

Bucuresti a fost reprezentat prin procuror D C L.
Pe rol se afla solutionarea cauzei penale avand ca obiect
recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria
Sectorului l Bucuresti si de inculpatii B G, Z C O, D S F, D
N, B D impotriva incheierii de sedinta din Camera de
Consiliu din data de 03.04.2009 pronuntata de Judecatoria
Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul penal nr.8716/299/2009.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta
recurentul B G, aflat in stare de arest si asistat de aparatori
alesi, cu delegatii la dosar, Z C O, aflat in stare de arest si
asistat de aparatori alesi, cu delegatii de la dosar, D S F,
aflat in stare de arest si asistat de aparatori alesi, cu
delegatii de la dosar D N, aflat in stare de arest si asistat de
aparatori alesi, cu delegatii de la dosar B D aflat in stare de
arest si asistat de aparatori alesi, cu delegatii de la dosar si
intimatul inculpat GM, personal si asistat de aparator ales,
cu delegatie la dosar .

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa

care
Se depune la dosar de catre un reprezentant al Academiei
Catavencu o cerere prin care se solicita sa se incuviinteze
efectuarea unor schite in timpul sedintei de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca se opune

acestei cereri, nefiind de acord ca imaginea sa sa apara in
acest mod.

Aparatorii recurentilor inculpati arata ca nu se opun acestei

cereri, cauza de fata reprezentand un interes public, astfel
ca multe persoane sunt interesate de acest caz.

Tribunalul, deliberand respinge aceasta cerere de efectuare

a unor schite in timpul sedintei de judecata, avand in vedere
ca informarea publicului se poate face si prin alte mijloace,
in sala de sedinta fiind prezenti si reprezentanti ai presei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul constata

cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor asupra
recursurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria
Sectorului l Bucuresti si de inculpatii B G, Z C O, D S F, D
N, BD.

Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea

recursului declarat de Parchet, casarea in parte a incheierii
de sedin?a recurate si admiterea propunerii de arestare
preventiva a inculpatului G M, avand in vedere ca
incheierea atacata este nelegala si netemeinica prin nere?
inerea ca fiind indeplinite condi?iile prevazute de art.143
Cod de procedura penala, motivarea instan?ei de fond fiind
contradictorie prin faptul ca desi se re?ine ca pentru acest
inculpat sunt indicii temeinice ca acesta a participat la
savarsirea faptei, totusi se poate da eficien?a dispozi?iilor
art.1451 Cod de procedura penala. Astfel, asa cum rezulta
din referatul Parchetului de propunere de arestare
preventiva si chiar si din motivarea instan?ei de fond, sunt
indeplinite cerin?ele art.143 Cod de procedura penala. In
plus, arata ca inculpatul nu a negat prezenta sa in acel bar,
iar una dintre par?ile vatamate a aratat ca a fost condus de
acest inculpat la baie unde i-au fost aplicate si alte lovituri.
Astfel, solicita sa se constate rezonan?a sociala pe care o are
lasarea acestuia in libertate, precum si pericolul public pe
care l-ar reprezenta, mai ales ca din actele dosarului rezulta
ca acesta s-a mai intalnit ulterior cu par?ile vatamate.

Primul aparator ales al recurentului inculpat B G depune

motivele de recurs la dosar si arata ca incheierea de sedinta
atacata este nelegala, avand in vedere ca s-au respins
exceptiile invocate privind referatul de luare a masurii
arestarii preventive. Astfel, arata ca din actele dosarului
rezulta ca acest inculpat nu a fost ascultat de procuror
inainte de intocmirea propunerii de arestare preventiva,
ceea ce contravine exigentelor art.1491 si 150 alin.1 Cod de
procedura penala.

In plus, arata ca motivarea instantei de fond este in afara

dispozitiilor legale, avand in vedere ca s-a retinut faptul ca
inculpatul la momentul cand a conditionat darea unei
declaratii de prezenta aparatorului sau ales, acesta a omis sa
indice numele acestui aparator. Obligatia organelor de
cercetare penala era aceea de a-l incunostinta pe inculpat
asupra faptului ca are dreptul de a-si alege un aparator,
fiind un drept constitutional al inculpatului, conform art.24
din Constitutia Romaniei si art.6 pct.3 din CEDO. Astfel,
asa cum rezulta din actele dosarului, in intervalul
mentionat, 12.50-13.00 inculpatul, care la acel moment
avea calitatea de invinuit, a aratat ca doreste sa dea
declaratie in prezenta aparatorului sau ales, cerere ce este
consemnata atat olograf cat si pe un formular tipizat. Astfel,
in mod gresit s-a retinut ca inculpatul a dorit sa isi exercite
dreptul la tacere. In plus, s-a retinut gresit calitatea de
inculpat a clientului sau la momentul retinerii sale de la
orele 13.00, deoarece acesta avea la acel moment calitatea
de invinuit, fiind astfel incalcate prevederile art.237 Cod de
procedura penala, ordonanta de punere in miscare a
actiunii penale fiind data dupa orele 13.00 cand clientul sau
avea calitatea de invinuit, astfel ca acestuia nu i-a fost adusa
la cunostinta actiunea penala pusa in miscare, astfel ca nu
isi poate produce efectele, respectiv intocmirea propunerii
de arestare preventiva.

Astfel, la instanta de fond s-au incalcat flagrant dispozitiile

legale prin respingerea acestei exceptii privind neasistarea
juridica a inculpatului, astfel ca cele 3 inscrisuri intitulate
„declaratii” reprezinta de fapt o cerere a inculpatului de a fi
asistat de aparator ales. In plus, din actele dosarului rezulta
ca inculpatul nu a fost asistat nici macar de un aparator din
oficiu, acesta prezentandu-se la ora 14.35, procedurile fiind
finalizate inca de la orele 13.00, consecinta nerespectarii
prevederilor legale privind asistenta juridica atragand
nulitatea absoluta conform art.197 alin.2 Cod de procedura
penala, avand in vedere ca potrivit art.150 alin.1 Cod de
procedura penala propunerea arestarii preventive se poate
dispune numai dupa ascultarea inculpatului atat de catre
procuror cat si de catre judecator.

Mai arata ca in mod gresit s-a retinut de catre instanta de

fond ca urmarirea penala s-a dispus fata de inculpat in rem
avand in vedere ca din actele dosarului rezulta ca la data de
04.02.2009 urmarirea penala s-a inceput in rem iar la data
de 31.03.2009 in personam, avand in vedere declaratiile
partilor vatamate luate la data de 02.02.2009. Astfel, toate
actele efectuate pana la data de 04.02.2009 trebuiesc
considerate nule, fiind impiedicat accesul aparatorului la
efectuarea tuturor acestor acte de urmarire penala, fapt ce
era esential conform art.6 alin.3 din Cod de procedura
penala, de unde rezulta faptul ca toate aceste acte de
urmarire penala au fost efectuate cu incalcarea prevederilor
legale.

Mai arata ca au fost incalcate si dispozitiile art.183 alin 1 si 2

Cod de procedura penala, astfel ca in loc sa se emita citatie
pentru chemarea clientului sau conform art.70 ali.2 Cod de
procedura penala, s-a procedat direct la emiterea
mandatului de aducere.

O alta critica adusa instantei de fond este aceea ca in loc sa

se examineze cauza prin prisma dispozitiilor art.143 si 148
Cod de procedura penala, se procedeaza in mod inadmisibil
la o judecata in fond a cauzei, chiar prin exprimarea din
incheierea recurata aratandu-se ca nu se face distinctie intre
examinarea propunerii de arestare preventiva si
solutionarea cauzei pe fondul ei. Astfel, i s-a reprosat
inculpatului ca a instigat si apoi a participat efectiv la
lipsirea de libertate a trei persoane, desi judecatorul trebuia
sa examineze daca exista probe in acest sens conform
art.68/1 Cod de procedura penala. Astfel, se arata ca sunt
doar niste afirmatii ale partilor vatamate care arata ca ar fi
fost sechestrati la cererea lui B G, fapt ce nu este dovedit in
nici un fel, la dosar aflandu-se o serie de inregistrari video
din care nu reiese in nici un fel fapta materiala a acestui
inculpat. Astfel, din actele dosarului rezulta ca inculpatul se
afla intr-un loc public, respectiv intr-un bar unde a purtat o
discutie cu partile vatamate.

Mai arata ca instanta de fond nu a tinut seama si de

prevederile art.465 Cod de procedura penala referitor la
infractiunea flagranta, astfel ca o persoana ce urmareste o
alta persoana ce se presupune ca ar fi comis un furt, are
dreptul de a-l prinde pe acesta din urma, iar legea nu
prevede ca este infractiune actiunea unei persoane de nu
sesiza organele de politie. In consecinta, este evident ca nu
exista probe certe referitor la infractiunea de lipsire de
libertate, partile vatamate nefiind private de libertatea de
apleca din acel bar, nefiind duse intr-un loc ascuns.

Instanta de fond a retinut in mod gresit ca lasarea

inculpatului in libertate prezinta un pericol social, dar fara a
se dovedi in vreun fel acest lucru, mentionandu-se in
schimb declaratiile publice ale inculpatului contra
autoritatilor si care a sfidat legea. Din reactia publica reiese
contrarul celor sustinute de instanta de fond cum ca lasarea
inculpatului in stare de libertate ar crea o neliniste in randul
opiniei publice.

In consecinta, solicita admiterea recursului declarat de

inculpat, conform art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod de
procedura penala, casarea incheierii de sedinta recurate si
revocarea masurii arestarii preventive.

Al doilea aparator al recurentului inculpat B G solicita sa se

constate modalitatea de citare a inculpatului cu mandat de
aducere care a fost efectuata cu rea credinta si neinlaturata
de catre instanta de fond conform art.197 alin.2 Cod de
procedura penala. Mai arata ca instanta de fond analizeaza
cauza ca si cum ar fi fost sesizata cu rechizitoriu, desi la un
moment dat face o confuzie referitor la apartenenta partilor
la anumite clanuri, respectiv a partilor vatamate. Prin
modalitatea de motivare a incheierii de sedinta recurate, se
incalca prevederile CEDO, asa cum reiese si din decizii ale
Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se arata ca
judecatorul nu trebuie sa se intemeieze pe probabilitati, ci
doar pe probe concrete. In acest sens invoca deciziile
nr.26629/04.04.2000 si nr.38797/04.05.2006 ale CEDO in
care instantele sunt condamnate pentru aceiasi situatie
aratata anterior, respectiv neanalizarea in mod temeinic a
tuturor probelor aflate la dosarul cauzei. In consecinta,
solicita admiterea recursului declarat de inculpat si
cercetarea acestuia in stare de libertate.
Al treilea aparator ales al recurentului inculpat B G solicita
sa se constate ceea ce nu s-a constat la instanta de fond,
respectiv modalitatea de indeplinire a mandatului de
aducere a inculpatului, respectiv in modalitatea prevazuta
de art.183 alin.1 Cod de procedura penala in loc de cea
prevazuta de art.183 alin.2 Cod de procedura penala cum ar
fi fost corect. Apreciaza ca modalitatea de citare este
inceputul unor serii de abuzuri, inculpatul fiind luat de
catre organele de politie fara nici un temei legal, erori ce
trebuiau indreptate conform art.197 alin.5 Cod de
procedura penala. In continuarea abuzurilor efectuate
asupra inculpatului, arata ca acestuia i s-a interzis asistarea
de catre un aparator ales desi inculpatul avea un astfel de
aparator, refuzandu-i-se astfel un drept constitutional. In
plus, arata ca nu le-a fost pus la dispozitie aparatorilor alesi
dosarul cauzei pentru a lua cunostinta de actele dosarului,
atat la instanta de fond, cat si la Parchet.
Solicita sa se constate ca la infractiunile flagrante, prinderea
infractorilor de catre cetateni nu echivaleaza cu lipsirea de
libertate a unei persoane. In plus, arata ca ducerea unei
persoane intr-un anumit loc cu consimtamantul acesteia, nu
echivaleaza cu lipsirea de libertate. Faptul ca inculpatul nu a
mers la politie pentru a denunta acest furt, nu este o
infractiune, solicitand sa se constate ca toata procedura
efectuata este viciata. In consecinta, solicita admiterea
recursului declarat de inculpat, achiesand la concluziile
puse de colegii sai si depune la dosar note scrise.
Al patrulea aparator ales al recurentului inculpat B G arata
ca nu s-au dovedit in cauza incidenta prevederilor art.143
Cod de procedura penala, respectiv existenta indiciilor
temeinice din care sa rezulte presupunerea existentei
infractiunii de lipsire de libertate. Astfel, instanta de fond a
incalcat prevederile art.143 Cod de procedura penala si art.5
din CEDO, privarea de libertate justificandu-se numai
atunci cand o alta masura preventiva nu ar fi eficienta,
invocand tratate de drept penal in acest sens. Singurele
probe din dosar sunt declaratiile partilor vatamate, o
expertiza stiintifica neconcludenta, cat si declaratiile unui
martor cu identitate protejata. Toate aceste aspecte nu
dovedesc presupunerea ca inculpatul se face vinovat de
faptele pentru care este cercetat, singura situatie de fapt
retinuta fiind aceea ca inculpatul a trimis un coinculpat sa
ia legatura cu alta persoana. Referitor la existenta
prevederilor art.148 lit.f Cod de procedura penala, se
constata ca nu sunt indeplinite, ba chiar opinia publica
dezaproba arestarea acestui inculpat. Prin urmare, solicita
admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheierii
recurate si punerea in libertate de indata a acestuia.

Al cincilea aparator ales al recurentului inculpat B G arata

ca incheierea de sedinta atacata este nelegala si
netemeinica, unde se apreciaza ca inculpatul a avut o
atitudine nesincera prin nerecunoasterea faptei si prin
lasarea inculpatului in libertate se poate ajunge la
influentarea aflarii adevarului in cauza, incalcandu-se astfel
prezumtia de nevinovatie.
Aparatorul ales al recurentului inculpat S C O solicita
admiterea recursului declarat de acesta, casarea incheierii
de sedinta recurate si respingerea propunerii Parchetului de
arestare preventiva si cercetarea acestuia in stare de
libertate. Apreciaza ca fata de natura faptelor pentru care
este cercetat inculpatul, nu se impune arestarea preventiva
a acestuia, mai ales pentru motivul retinut de instanta de
fond, respectiv nerecunoasterea savarsirii faptelor. Solicita
sa se aiba in vedere circumstantele personale ale
inculpatului care este casatorit, are performante sportive la
activ, are doi copii minori si nu este cunoscut cu
antecedente penale.
Aparatorul ales al recurentului inculpat D S F arata ca in
incheierea de sedinta recurata s-a retinut ca acesta a utilizat
o arma de foc, dar se face confuzie intre partile vatamate.
Solicita admiterea recursului declarat de acest inculpat si
inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii
de a nu parasi tara.
Aparatorul ales al recurentului inculpat D N solicita
admiterea recursului declarat de acesta, incheierea recurata
fiind nelegala si netemeinica, sustinand cele aratate de
aparatorul ales al inculpatului B G avocatul G M. Referitor
la citarea inculpatilor cu mandate de aducere, arata ca
aceasta modalitate a fost nelegala, nefiind indeplinite in
cauza prevederile Codului de procedura penala. Conform
art.183 Cod de procedura penala, ascultarea inculpatului se
face in cel mai scurt timp, iar in cauza desi mandatul de
aducere a fost indeplinit la orele 06.30, ascultarea s-a facut
la ora 09.15, fiind astfel o privare de libertate nelegala a
inculpatului in acest interval. Ulterior ascultarii sale,
inculpatul a fost retinut la ora 16.45 si s-a dispus inceperea
urmaririi penale, timp in care nu i s-a adus la cunostinta
faptul ca poate pleca, fiind tinut in mod nelegal in sediul
politiei. Din analiza materialului, rezulta ca acesta consta in
declaratia unui martor cu identitate protejata care arata ca
i-au fost povestite anumite aspecte de catre partile
vatamate. Din vizionarea inregistrarilor video, ce au fost
vazute in presa, nu reiese in nici un fel ca s-ar fi folosit vreo
arma, iar din certificatul medico legal al victimei rezulta ca
aceasta a avut nevoie de 7 zile de ingrijiri medicale. Se
retine de catre instanta de fond fara nici o proba in a cest
sens ca inculpatul a participat la rapirea partii vatamate M S
si nici urmele de lovituri ce se retine a le fi avut partea
vatamata nu se dovedeste ca au vreo legatura cu fapta
inculpatului, acestea putand data din momentul
accidentului rutier, chiar o parte vatamata declarand in data
de 02.02.2009 ca nu doreste sa faca vreo plangere sau sa se
prezinte la Institutul National de Medicina Legala „Mina
Minovici”. Astfel, intreg materialul probator se bazeaza doar
pe declaratiile partilor vatamate dar nu se are in vedere si
imposibilitatea fizica a acestui inculpat de a gresa in vreun
fel aceste parti vatamate, datorita staturii sale.
Solicita sa se aiba in vedere ca nu sunt intrunite cerintele
art.148 lit.f Cod de procedura penala, iar inculpatul are 5
copii in intretinere si nu va incerca sa zadarniceasca aflarea
adevarului.
Aparatorul ales al recurentului inculpat B D arata ca nu
reiese din nici un act al dosarului vinovatia inculpatului,
respectiv ca ar fi participat in vreun fel la lipsirea de
libertate a partilor vatamate. Se retine de catre Parchet ca ar
fi reiesit participarea sa din convorbirea telefonica a fratilor
Ilie care arata ca i-ar fi lovit pe partile vatamate si
inculpatul. In declaratia data, partile vatamate arata ca
inculpatul era prezent in acel bar alaturi de alte 40-50 de
persoane si nici din continutul inregistrarilor video nu
reiese participarea sa la savarsirea acestei fapte. Mai arata
ca inculpatul are patru copii minori, nu este cunoscut cu
antecedente penale si are doi nepoti in intretinere.
Al doilea aparator ales al recurentului inculpat B D arata ca
achieseaza la cele aratate anterior de colegii sai, nereiesind
din nici un act al dosarului participarea acestui inculpat la
savarsirea faptei. Astfel, solicita admiterea recursului
declarat de inculpat, casarea incheierii de sedinta recurate
si cercetarea acestuia in stare de libertate.

Aparatorul ales al intimatului inculpat G M solicita

respingerea recursului declarat de Parchet si mentinerea
incheierii de sedinta atacate ca fiind legala si temeinica din
acest punct de vedere. Arata ca inculpatul se afla in acel bar
pentru ca acesta era locul sau de munca si nu reiese de
niciunde participarea sa la savarsirea infractiunii. Mai arata
ca s-a prezentat in cursul acestei dimineti la Parchet pentru
a se stabili programul ce il va urma si depune inscrisuri la
dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea

recursurilor declarate de inculpati, ca nefondate, apreciind
ca in mod corect instanta de fond a dispus admiterea
propunerii de arestare preventiva, respingandu-se si
exceptiile ridicate de catre inculpati. Astfel, arata ca
achieseaza la motivarea instantei de fond referitor la
emiterea mandatelor de aducere. Referitor la sustinerea
aparatorilor inculpatilor cum ca la momentul motivarii
incheierii de sedinta judecatorul a procedat la judecarea in
fond a cauzei, apreciaza ca acesta nu a facut altceva decat sa
coroboreze actele din dosar, potrivit art.143 si 148 lit.f Cod
de procedura penala.

Inculpatul B G, avand cuvantul, dupa ce ia biblia ce se afla

in sala de sedinta pentru depunerea marturiilor de catre
martori, arata ca singura sa vina este aceea ca este o
persoana miloasa si dupa o expunere a situatiei de fapt
arata ca nu intelege pentru ce este arestat, partile vatamate
fiind niste infractori recidivisti, care este posibil sa fie unele
si aceleasi persoane cu martorii cu identitate protejata. Mai
arata ca ordinul sau dat catre bodyguarzi a fost acela de a
nu-i bate pe partile vatamate si i-a fost mila de acestia sa ii
denunte pentru ca aveau familii, iar filmarea s-a efectuat
pentru ca acestia sa nu depuna reclamatie ulterior. Astfel,
arata ca nu le-a sechestrat pe partile vatamate, nu le-a
privat de libertate iar ulterior i s-a solicitat suma de 50.000
de euro pentru a nu se face denunt impotriva sa. Mai arata
ca lasarea sa in libertate nu prezinta un pericol social si nu
se va sustrage cercetarii penale. Precizeaza ca el nu a avut
functie politica niciodata si a fost votat pe locul doi in topul
primilor 10 oameni de afaceri din Romania. Depune un
inscris la dosar din partea Asociatiei Drepturilor Omului al
carui presedinte de onoare este.

Recurentul inculpat S C O avand cuvantul, arata ca cine

incearca sa prinda un infractor in aceasta tara, ori moare ori
este arestat.

Recurentul inculpat DSF, avand cuvantul, arata ca nu are

nimic de spus.

Recurentul inculpat D N, avand cuvantul, arata ca

infractorii sunt liberi iar el este arestat.

Recurentul inculpat B D, avand cuvantul, arata ca este de

acord cu cele spuse de aparatorul sau.

Intimatul inculpat G M P, avand cuvantul, arata ca este

nevinovat si nu prezinta un pericol social.

TRIBUNALUL
Prin incheierea de sedinta din data de 02.04.2009
pronuntata in dosarul nr. 8716/299/2009 Judecatoria
Sectorului 1 Bucuresti a admis propunerea de arestare
preventiva a inculpatilor B G, Z C O, D S F, D N, B D
formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului l
Bucuresti si a respins propunerea de arestare fata de
inculpatul G MP luand fata de acesta masura obligarii de a
nu parasi tara.

Din punct de vedere procedural, prima instanta, a respins

exceptia nulitatii referatului de propunere de arestare
preventiva invocata de inculpatii G B si D Nicolae
constatand motivat ca sustinerile inculpatilor nu sunt
intemeiate.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanta a apreciat ca
exista probe si indicii temeinice din care rezulta
presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele
pentru care sunt cercetati asa cum rezulta din declaratiile
partilor vatamate ce se coroboreaza cu declaratiile
martorilor R C, V C, BA C, O Ad dar si cu inregistrarile video
ale sistemelor de supraveghere ale Primariei Sector 3
Bucuresti si Primariei Municipiului Bucuresti din zona
strazilor Nicolae Titulescu si Bdul Dorobanti.
De asemenea, prima instanta a avut in vedere si continutul
interceptarilor telefonice dintre numitii I A si I P din care
rezulta faptul ca aceste persoane au cunostinta de retinerea
si agresarea partilor vatamate.
Cu privire la inculpatul G M P, Judecatoria a respins
propunerea de arestare preventiva avand in vedere ca sunt
indicii minime referitoare la posibilitatea ca inculpatul sa fi
savarsit o fapta penala.
Impotriva acestei incheieri au promovat recurs Parchetul de
pe langa Judecatoria Sectorului l Bucuresti si inculpatii B G,
Z C O, D S F, D N, B D.
Reprezentantul Parchetului a aratat ca se impunea
arestarea si a inculpatului G M avand in vedere ca din
probele administrate pana in prezent exista indicii
rezonabile ca si inculpatul G a participat la savarsirea faptei
de lipsire de libertate a celor trei parti vatamate din
imobilul din Voluntari.
Inculpatul G B a formulat motive ample de recurs aratand
in esenta ca hotararea primei instante este nelegala si
netemeinica deoarece masura arestarii s-a luat fara
audierea inculpatului, ca s-au incalcat exigentele art.172
alin.1 Cod de procedura penala, mandatul de aducere emis
impotriva inculpatului este lovit de nulitate absoluta,
motivarea hotararii primei instante este una specifica unei
hotarari de fond, nu exista probe si indicii temeinice privind
savarsirea faptelor pentru care a fost arestat si nu s-a
precizat de ce este necesara luarea celei mai aspre masuri
preventive.
S-a mai apreciat, de asemenea, de catre unul din aparatorii
inculpatului ca stilul de motivare este „evident importat din
propaganda de profil”, prima instanta facand si consideratii
cu totul straine problemei, aspect ce ar denota preocuparea
de a gasi cu orice pret motive pentru a dispune masura
arestarii preventive.
Inculpatul D S a criticat solutia de arestare aratand, in
esenta, ca nu exista probe suficiente in acuzarea sa si ca ar fi
trebuit sa se faca aplicarea principiului in dubio pro reo si
oricum lasarea sa in libertate nu prezinta pericol pentru
ordinea publica.
Inculpatul S C a criticat, de asemenea, solutia primei
instante, in esenta, motivat de faptul ca nu exista probe
suficiente in cea ce il priveste, i s-a incalcat prezumtia de
nevinovatie si oricum motivarea primei instante este
contradictorie in ceea ce priveste motivele de arestare.
Inculpatul B D, prin aparatori a solicitat instantei, in esenta,
sa se constate ca nu exista nici o proba in ceea ce il priveste,
din transcrierea interceptarilor telefonice depusa la dosar
rezulta cu claritate ca nu a fost implicat in nicio fapta
penala.
Inculpatul D N, prin motivele orale de recurs, a precizat, in
esenta, ca arestarea sa este nelegala deoarece nu a fost
audiat de procuror si nu exista probe si indici temeinice
care sa atraga dupa sine luarea masurii arestarii preventive.
La dosar a fost depus un set de inscrisuri in circumstantiere.
Examinand incheierea recurata prin prisma motivelor
invocate, precum si din oficiu conform art. 3856 alin. 3 Cod
pr.pen., Tribunalul constata ca fiind nefondate recursurile
declarate de procuror si de inculpati.
Astfel, tribunalul retine ca argumentele partilor sustinute
atat prin concluzii orale cat si in notele scrise pot fi grupate
pe aspecte procedurale, respectiv elemente referitoare la
procedura urmata pana la formularea propunerii de luare a
masurii arestarii preventive si aspecte referitoare la
temeinicia acestei cereri, argumente ce urmeaza a fi
analizate pe rand.
I. In ce priveste apararile motivate pe aspecte procedurale,
tribunalul retine ca acestea au vizat mai multe chestiuni
dupa cum urmeaza.
Referitor la chestiunile legate de mandatele de aducere
emise pe numele inculpatilor, tribunalul retine in primul
rand ca potrivit art. 183 alin. 2 din C.p.p. „invinuitul sau
inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere chiar inainte
de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire
penala sau instanta de judecata constata motivat ca, in
interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura”.
Este adevarat ca la dosarul cauzei nu exista in sens de
instrumentum un inscris din care sa rezulte motivarea
emiterii acestor mandate de aducere, dar lipsa unui astfel
de inscris nu poate atrage vreun caz de nulitate a referatului
cu propunere de luare a masurii arestarii preventive,
criticile cu acest obiect putand fi valorificate potrivit altor
proceduri prevazute de lege.
In ceea ce priveste criticile formulate de inculpatul G B prin
avocat conform carora hotararea primei instante este
nelegala deoarece inculpatul nu a fost audiat de procuror si
nici asistat de aparator ales la aducerea la cunostinta a
invinuirii acestea sunt vadit nefondate in conditiile in care
la data de 02.04.2009, la orele 11.45, cand procurorul de caz
a adus acestuia la cunostinta invinuirea, desi prezent
avocatul ales B A nu a dorit sa semneze procesul verbal cu
acest obiect, acesta fiind insa semnat de invinuit, iar la
aceeasi data la orele 12.25, cand s-a incercat repetarea
actului procedural in prezenta unui aparator desemnat din
oficiu, doar acesta din urma a semnat, invinuitul refuzand
acest lucru.
Se mai retine si imprejurarea ca intre cele doua acte
procedurale mentionate mai sus, recurentul inculpat B G a
dat o declaratie olografa, datata 02.04.2008 ora 12.00, in
care a precizat ca nu doreste sa declare nimic potrivit art. 6
alin. 3 din C.p.p., ca i s-a comunicat rezolutia de urmarire
penala solicitand un termen pentru prezentarea
aparatorului ales insa nu a facut nicio precizare cu privire la
numele sau numarul de contact al acestuia.
Aceasta conduita nu poate duce insa la blocarea procesului
penal, avocatul ales – al carui nume sau delegatie de avocat
ales oricum nu a fost invederat – putand sa nu se prezinte
niciodata.
Cu privire la neaudierea inculpatului de catre procuror,
tribunalul retine ca acesta a precizat in mod expres atat in
calitatea de invinuit cat si in calitate de inculpat ca i s-a
adus la cunostinta invinuirea si respectiv ca s-a pus in
miscare actiunea penala impotriva sa dar nu are de dat nicio
declaratie (file 8-9 DUP vol. III).
Anterior, cu ocazia incercarii de a i se lua o declaratie de
invinuit, numitul G B a declarat, de asemenea, ca nu doreste
sa dea nicio declaratie pana la sosirea avocatului ales.
Nemultumirea inculpatului ca, in cauza, s-a inceput
urmarirea penala in rem si abia ulterior in personam nu
prezinta relevanta in ceea ce priveste propunerea de
arestare, avand in vedere ca decizia inceperii urmarii penale
fata de o anume persoana apartine organului de ancheta,
astfel ca pana la aducerea la cunostinta a invinuirii, deci
implicit a inceperii urmaririi penale in personam, nu sunt
aplicabile garantiile si sanctiunile specifice la care se refera
inculpatul prin aparatori alesi. Un argument de text in
sprijinul celor de mai sus il constituie denumirea marginala
a articolului, invocat de aparatorii alesi ai inculpatului GB,
respectiv art. 171 din C.p.p. si care este enuntat „asistenta
juridica a invinuitului sau inculpatului”, precum si
continutul insusi al art. 172 din C.p.p. si care se refera
numai la calitatea de invinuit sau de inculpat, calitate ce
urmeaza a fi dobandita numai prin inceperea urmaririi
penale in personam
Primul aparator al inculpatului a criticat de asemenea prin
punctele 3 si 4 ale motivelor de recurs faptul ca judecatorul
fondului a facut o motivare ampla specifica unei judecati in
fond si care oricum ar excede dispozitiilor legale.
Aceste critici urmeaza a fi inlaturate pornind chiar de la
argumentatia solida adusa de cel de-al doilea aparator al
inculpatului, care a invederat o multitudine de decizii CEDO
in care statele au fost condamnate tocmai pentru motivari
lapidare si de ordin general, neexplicitand de unde rezida
pericolul concret pentru ordinea publica si necesitatea luarii
unei masuri preventive severe, precum arestarea
preventiva.
Avand in vedere deciziile CEDO Letellier, Tomasi si Withold
invocate chiar de aparatorii inculpatului G B, Tribunalul
apreciaza ca in mod corect prima instanta a analizat in mod
amanuntit situatia de fapt si persoana fiecarui inculpat,
elemente ce au stat la baza alegerii masurii preventive ce se
impunea a fi luata in cauza.
Inculpatul G B, prin alt aparator mai formuleaza si „critici
de stil” ale motivarii primei instante, precizand ca stilul de
motivare ar fi importat din propaganda de profil a CSM.
Astfel de critici nu au vreo legatura cu dispozitiile Codului
de procedura penala in ceea ce priveste materia recursului
si nu vor putea fi avute in vedere pe cale de consecinta de
Tribunal in cadrul prezentului proces.
In ceea ce priveste critica privind necompetenta teritoriala a
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, aceasta este nefondata
avand in vedere exigentele art. 30 alin. 1 lit. a si alin. 4
C.p.p., dat fiind faptul ca o parte din activitatea
infractionala respectiv imobilizarea victimelor a avut loc in
Sectorul 1 Bucuresti.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul, apreciaza ca
nefondate si apararile celorlalti inculpati recurenti cu
privire la aceleasi aspecte.
Pe de alta parte, tribunalul arata ca aceste critici au fost
sustinute si in fata instantei de fond care le-a analizat,
argumentele expuse mai sus fiind aduse in completare.
In concluzie, Tribunalul retine ca din probele administrate
in cauza pana in acest moment procesual rezulta indicii si
probe temeinice in sensul art. 68/1 din C.p.p. care sustin
presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele
pentru care sunt cercetati, fiind astfel indeplinite disp. art.
143 din C.p.p.
II. In ce priveste apararile motivate pe temeinicia
propunerii de arestare preventiva, tribunalul retine ca
acestea la randul lor au vizat mai multe chestiuni dupa cum
urmeaza.
Astfel, s-a criticat existenta indiciilor si probelor temeinice
care sa conduca la presupunerea rezonabila in sensul art.
68/1 din C.p.p. ca inculpatii ar fi comis faptele pentru care
sunt cercetati.
In ceea ce priveste situatia de fapt astfel cum rezulta din
probele administrate pana in prezent, aceasta consta intr-o
activitate de lipsire de libertate a trei persoane de catre
inculpatii B G, Z C O, D S F, D N si B D in noaptea de
26/27.01.2009.
Actiunea de lipsire de libertate a victimelor s-a desfasurat
prin mai multe acte materiale, primele constand in
aducerea fortata in fata inculpatului B G ce se afla impreuna
cu inculpatul B G intr-un imobil situat in orasul Voluntari,
B-dul Pipera nr. 55 jud. Ilfov.
In aceasta locatie victimele, dintre care una a fost impuscata
in picior pe parcursul prinderii sale, au fost silite sa ramana
un interval de aproximativ 2-3 ore unde au fost supuse unei
„justitii private” condusa de inculpatul G B in scopul
recunoasterii savarsirii unei infractiuni de furt in dauna
acestuia.
In cadrul desfasurarii evenimentelor din locatia sus
mentionata, victimele au dat declaratii in care recunosteau
fapta de furt, recunosteau ca ar fi incercat sa atace cu
sabiile, pistoalele si batele pe garzile de corp ale inculpatului
G B, garzi care ar fi avut un comportament foarte civilizat si
nu au exercitat nicio presiune asupra lor.
Inculpatul B le-a precizat ca daca nu vor da declaratiile sus
mentionate, acesta va iesi afara si ii va lasa pe mana garzilor
sale de corp.
Declaratiile date de victime in timpul „procedurilor private”
sus amintite au fost „semnate spre neschimbare” de o
persoana ce si-a atribuit titlul de organ de cercetare penala
dar si de catre inculpatul G B, aceste aspecte rezultand atat
din cuprinsul declaratiilor mentionate cat si din declaratiile
partilor vatamate date in fata organelor de urmarire penala
in acest dosar.
In fata instantei de recurs, recurentul inculpat G B chiar a
sustinut in ultimul cuvant ca dupa ce victimele au jurat
solemn la cererea sa pe diferiti membri ai familiei fata de
care aveau sentimente de afectiune ca nu vor mai fura, s-a
dispus eliberarea acestora dandu-li-se si bani de taxi.
Situatia de fapt expusa anterior este conturata de
declaratiile partilor vatamate ce se coroboreaza cu imaginile
inregistrate de camere de luat vederi de la locul unde au fost
oprite victimele in trafic, recunoasterile de pe plansele
fotografice, cu declaratiile martorilor R T, V C, B A T si cu
declaratiile martorului cu identitate protejata P M.
Concluziile raportului de expertiza medico legala nr.
2103/2009 depus la dosar (fila 74 dup II) se coroboreaza cu
declaratiile victimei N Ti si ale celorlalte parti vatamate.
Din interceptarile telefonice ale numitilor I A si I P rezulta
de asemenea ca partile vatamate au fost rapite si agresate de
inculpati (fila 99 dup I ).
Apararile inculpatului B D ca nu exista nicio proba in ceea
ce il priveste urmeaza a fi inlaturate tinand seama de
declaratiile partilor vatamate dar si de elementele surprinse
in interceptarea convorbirii sus amintite in care se atesta ca
actele de agresiune au fost savarsite si de „M M” (inculpatul
B D– fila 104 DUP I)
Criticile inculpatului Z O vizand inexistenta indiciilor sau
probelor urmeaza a fi inlaturate tinand seama de
declaratiile partilor vatamate ce se coroboreaza cu imaginile
filmate, interceptarile convorbirilor telefonice, depozitia
martorului sub acoperire si a martorului R T (fila 117 dup
vol. I) asa cum au fost mentionate anterior. Tribunalul
apreciaza ca acestea reprezinta indicii temeinice care sa
atraga presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi comis
faptele de care este acuzat.
Referitor la criticile inculpatului D N, acestea urmeaza a fi
inlaturate avand in vedere declaratiile partilor vatamate
care se coroboreaza intre ele dar si cu declaratiile
coinculpatului G B prin care se atesta ca numitul D N a fost
trimis pentru a-i recupera masina si prinde pe prezumtivii
autori ai furtului.. Exista deci indicii din care rezulta
presupunerea rezonabila ca acesta a participat activ la
actiunea de sechestrare a celor trei victime, substituindu-se
in acest mod activitatii organelor de urmarire penala.
Faptul ca este mic de statura nu reprezinta un impediment
la savarsirea faptelor, dupa cum a pretins aparatorul
acestuia.
In ceea ce priveste apararile inculpatilor in sensul ca ar fi
actionat ca urmare a unei pretinse infractiuni flagrante de
furt a autoturismului inculpatului G B si ca toate activitatile
acestora ar fi fost justificate prin prisma prinderii autorilor
acestei sustrageri imediat dupa comiterea pretinsului furt,
in sensul art. 465 alin. 2 din C.p.p., tribunalul le considera
nefondate pentru urmatoarele argumente:
Potrivit art. 465 alin. 2 din C.p.p., este de asemenea
flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa
savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii
oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de
locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice
alte obiecte de natura a-l presupune participant la
infractiune.
In cauza, tribunalul constata ca nici una dintre variantele
limitativ enumerate de text nu se regaseste intrunita.
Astfel, asa cum rezulta din declaratia inculpatului G B
acesta i-a solicitat inculpatului D sa faca demersurile
necesare identificarii persoanelor care au sustras masina,
acesta din urma conformandu-se.
Prin urmare, reiese din chiar cuprinsul acestor afirmatii ca
pretinsii autori ai furtului nu au fost urmariti de persoana
vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, nici nu
au fost surprinsi aproape de locul comiterii infractiunii cu
arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-i
presupune participanti la infractiune. Totodata este de
remarcat si faptul ca la momentul prinderii acestora de
catre inculpatii trimisi de inculpatul G B, acestia nu se aflau
in autoturismul sustras.
Pe de alta parte, partile vatamate au declarat in fata
organelor de ancheta ca nu ei sunt autorii acelui furt si au
motivat darea declaratiilor olografe din barul respectiv prin
faptul ca au fost suspusi unei presiuni psihice si fizice din
partea inculpatilor. Aceste din urma afirmatii ale partilor
vatamate sunt verosimile din perspectiva urmatoarelor
imprejurari: inculpatii, apropiati sau subordonati ai
inculpatului GB, au actionat cu o deosebita agresivitate
manifestata prin urmariri cu masini in timpul noptii,
tamponari intentionate, executare de focuri de arma in
public, imobilizarea acestora si deplasarea in portbagaj;
faptul ca inculpatul Z ar fi incercat sa scoata cu cutitul din
piciorul partii vatamate T N proiectilul cu care acesta fusese
impuscat, dupa ce in prealabil i-a taiat cu acelasi cutit
pantalonul cu care era imbracat; in declaratia data la
cererea inculpatului G B, partea vatamata M S zis „F” isi
consemneaza numele ca fiind „F D”, taind ulterior cel de-al
doilea apelativ; in toate declaratiile se consemneaza ca
partile vatamate ar fi agresat cu diferite arme pe garzile
inculpatului G B, aspecte care nu sunt confirmate de
martorii oculari mentionati mai sus.
Imprejurarea sustinuta de aparatorii inc. G B ca acesta ar fi
actionat in limite legale este nefondata avand in vedere ca
acesta a prefigurat caracterul ilicit al actiunilor sale atat
prin solicitarea facuta partilor vatamate de a da acele
declaratii de justificare in conditiile precizate mai sus, cat si
motivarea acestui gest al sau astfel cum e facuta prin
declaratiile sale in fata instantelor in sensul ca le-a cerut
partilor vatamate sa dea acele declaratii tocmai pentru a le
determina sa nu se duca la politie pentru a reclama ceea ce
el le facuse.
In dezacord cu opinia inculpatului, Tribunalul nu apreciaza
motivarea primei instantei drept contradictorie, inlaturarea
temeiului de arestare prevazut de art. 148 lit. e C.p.p. fiind
legala, continutul sau neconfundandu-se cu cel prevazut de
art. 148 lit. f din C.p.p.
In ce priveste pericolul social concret pe care l-ar prezenta
lasarea in libertate a inculpatilor, aspect contestat de toti
inculpatii, tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste situatia familiala si lipsa antecedentelor
penale, acest aspect va fi avut in vedere pe fondul cauzei in
procedura de individualizare a pedepsei, daca se va dispune
trimiterea in judecata si se va stabili necesitatea aplicarii
sale.
In ceea ce priveste criticile inculpatului D S F, Tribunalul
urmeaza a le inlatura, existand indicii ca acesta este o
persoana extrem de agresiva ce nu a ezitat sa impuste una
dintre victime pentru a o impiedica sa scape. Tribunalul
reaminteste faptul ca nu urmareste sa stabileasca in aceasta
procedura a recursului la incheierea de arestare vinovatia
inculpatilor, activitate specifica cercetarii de fond ci se
margineste la a identifica probele si indiciile temeinice apte
de a forma o presupunere rezonabila ca inculpatul a savarsit
faptele si ca lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol
concret pentru ordinea publica.
Pe baza probelor enuntate anterior Tribunalul apreciaza in
acord cu opinia primei instante ca exista temeiuri suficiente
pentru dispunerea masurii arestarii preventive, activitatea
de retinere prin impuscare a unei persoane si sechestrarea
ei mai multe ore avand o rezonanta sociala majora si creand
in randul opiniei publice o stare de temere si indignare.
Inculpatul D N este recidivist, fiind in prezent urmarit penal
si pentru savarsirea infractiunilor de talharie in forma
calificata, furt, favorizarea infractorului, fiindu-i inlocuita
masura arestarii cu cea de a nu parasi localitatea in data de
29.09.2008.
Tribunalul este in acord cu opinia exprimata de prima
instanta ca inculpatii, apropiati sau subordonati ai
inculpatului G B au actionat cu o deosebita agresivitate
manifestata prin urmariri cu masini in timpul noptii,
tamponari intentionate, executare de focuri de arma in
public, elemente ce contureaza o periculozitate deosebita a
faptuitorilor si necesitatea orientarii spre cea mai severa
masura preventiva, respectiv arestarea.
Pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar
prezenta lasarea in libertate a inculpatilor si care justifica
luarea celei mai severe masuri preventive, respectiv
arestarea, reiese din imprejurarile concrete ale savarsirii
faptelor si anume aducerea si tinerea partilor vatamate in
cadrul unei asa zise „justitii private” condusa de inculpatul
G B, desfasurata intr-un local public si filmata, in conditiile
in care partile vatamate erau ranite, una dintre ele pusa
chiar in postura de a fi iminent „operata” cu un cutit de unul
dintre faptuitori, partile fiind obligate si sa dea anumite
declaratii conform vointei inculpatului G B.
Afirmatia inculpatului G B in sensul ca nu i-ar fi deferit
justitiei pe cei trei pretinsi autori ai furtului din motive de
umanitate pentru ca acestia sa nu suporte rigorile unui
proces penal, este nerelevanta avand in vedere cele expuse
anterior.
Tribunalul ia de asemenea act de faptul ca inculpatul este
presedintele de onoare al Ligii Nationale si Internationale
pentru Apararea Drepturilor Omului, fiind si depuse
concluzii din partea acestei asociatii la dosarul de recurs.
Tribunalul considera insa nerelevanta in cauza aceasta
calitate a inculpatului fata de pretinsa activitate de lipsire
de libertate precedata de agresare si impuscare a unei
victime, de ingenunchiere, de obligare la declaratii
autoincriminatoare si de umilire in public.
Inculpatul G B a depus de asemenea in aparare doua pagini
format A4 in care sunt enumerate o multitudine de acte
caritabile pe care le-a facut.
Tribunalul subliniaza in mod expres ca niciunul din aceste
acte nu valoreaza cauza de impunitate sau macar de
justificare a unei fapte penale. Conduita anterioara buna va
putea fi avuta in vedere la individualizarea pedepsei in cazul
in care va fi trimis in judecata si s-ar aprecia ca se impune
aplicarea vreuneia.
In concluzie, Tribunalul retine ca, in speta, inculpatii sunt
cercetati pentru infractiuni ce prezinta un grad de pericol
social deosebit de ridicat, ce rezulta nu numai din limitele
mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci si din modalitatile
si imprejurarile concrete in care se presupune ca au fost
comise faptele pentru care sunt cercetati.
Toate aceste aspecte indreptatesc concluzia ca lasarea in
libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru
ordinea publica, generand, implicit, o stare de neincredere
si insecuritate in randul persoanelor care respecta ordinea
de drept si valorile sociale, fiind astfel indeplinite disp. art.
148 alin. 1 lit. f din C.p.p.
Pentru aceste considerente, constatand ca masura
preventiva corespunde scopului instituit de disp. art. 136
din C.p.p., arestarea preventiva fiind in interesul bunei
desfasurari a procesului penal, in baza art. 385 indice 15
pct. 1 lit. b C.p.p., Tribunalul va respinge in aceste conditii
recursurile formulate de inculpatii B G, Z C O, D S F, D N si
B D ca nefondate, solutia primei instante fiind legala si
temeinica.
In ceea ce priveste recursul formulat de Parchetul de pe
langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu privire la
inculpatul GMarius P, acesta urmeaza a fi respins ca
nefondat.
Masura preventiva a fost corect aleasa avand in vedere
participatia concreta a acestuia la savarsirea faptelor,
inculpatul facilitand retinerea victimelor pentru 2-3 ore in
localul pe care il administra, acesta neavand practic
posibilitati reale de a se opune celorlalti inculpati cu privire
la desfasurarea „justitiei private” in local.
Este adevarat ca ar fi putut sa sesizeze imediat organele de
politie numai ca in conditiile concrete de la momentul
savarsirii faptei un astfel de act ar fi putut sa-i atraga
oprobriul celorlalti inculpati.
Va respinge in aceste conditii si in baza art. 38515 pct. 1 lit.
b C.p.p. recursul parchetului ca nefondat.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga pe fiecare din
inculpatii B G, Z C O, D S F, D N si B D la plata cheltuielilor
judiciare avansate de stat in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe langa
Judecatoria Sectorului l Bucuresti si de inculpatii B G, Z Ot,
D S F, D N si B ca nefondate.
Obliga recurentii inculpati la pata sumei de 50 de lei
cheltuieli judiciare catre stat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 06.04.2009.