UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ ȘI MANAGEMENT

INDUSTRIAL

Specializarea

MANAGEMENTUL AFACERILOR ÎN INDUSTRIE

Impactul industriei textile asupra mediului

înconjurător și asupra corpului uman

Disciplina: Strategii și politici de dezvoltare durabilă în industrie

Student: Țîntaru Loredana-Roxana

Brașov,

2017-2018
Cuprins:

Capitolul 1.Motivarea temei alese ................................................................................................... 3

Capitolul 2.Documentare și sinteza informațiilor referitoare la tema aleasă ..................................... 4
Capitolul 3.Concluziile documentării .............................................................................................. 9
Capitolul 4.Bibliografie ................................................................................................................. 11

2
 1. Motivarea alegerii temei

Am decis să mă documentez și să scriu cu privire la acest subiect, deoarece în urmă

nu cu mult timp am citit un articol despre un eveniment negativ din China, în ceea ce privește
articolele vestimentare. Aproape 25.000 de elevi din Shanghai au fost sfătuiți să nu mai
poarte uniforme la școală, deoarece acestea riscau să îi intoxice. Materialul din care fuseseră
croite conținea amine aromatice, care se mai găsesc în produsele din plastic, în vopseluri și în
pesticide și care au efect cancerigen. Ingestia, inhalarea sau absorbția prin piele a acestor
amine prezintă un risc crescut pentru sănătate și unele tari le-au interzis cu totul.
De asemenea o anchetă Greenpeace scoate la iveală faptul că numeroase brand-uri
importante de haine folosesc substanțe toxice, unele dintre ele provocând dereglări hormonale
sau având efect cancerigen. Alături de Zara, unde s-au constatat printre cele mai grave
încălcări ale normelor de siguranță, pe listă mai figurează mărci ca Armani, Benetton, Calvin
Klein, Diesel, Esprit, Levi Strauss și Victoria’s Secret.
În anul 2014, Greenpeace a achiziționat 141 de obiecte de îmbrăcăminte, de la
pantaloni, tricouri și rochii, până la lenjerie intimă, de la magazine autorizate din 29 de țări și
regiuni. Hainele, realizate atât din fibre naturale, cât și din fibre sintetice, au fost apoi testate
în laboratoarele Universității din Extern, Marea Britanie, și în laboratoare independente din
diferite colțuri ale lumii, iar substanțele descoperite în țesături au fost catalogate drept toxice
și foarte toxice, în ceea ce privește efectul asupra mediului și asupra sănătății.
Circa două treimi din mostrele analizate conțineau ethoxylat nonylfenol (NPE), o
substanță care, ajunsă în mediu, se descompune în nonylfenol (NP). Acesta din urmă este
cunoscut pentru perturbările hormonale pe care le cauzează în rândul populațiilor de pești şi
al altor organisme acvatice și este catalogat, potrivit noilor politici europene pentru protejarea
apelor, drept “substanțe periculoase prioritare.” De asemenea, s-a constatat recent că NP-ul se
poate acumula și în țesuturile umane.
Totodată, au fost descoperite în materialele hainelor cantități serioase de ftalați,
substanțe folosite pentru a face materialele sintetice mai ușor pliabile. Cele 31 de mostre de
materiale realizate cu ajutorul plastizolului conțineau ftalați, substanțe interzise de Statele
Unite în confecționarea majorității hainelor, precum și în fabricarea diferitelor produse pentru
copii, în urma unor descoperiri legate de influenta lor asupra unor anomalii reproductive și de
efectul cancerigen. Printre anomaliile reproductive corelate cu folosirea ftalaților se numără
atrofia testiculară și reducerea calității spermei. Două dintre obiectele vestimentare de la Zara
conțineau amine cancerigene, rezultate în urma folosirii unor coloranți AZO. Anumiți astfel
de coloranți, derivați din benzidină, au fost interziși în anii ’80 în majoritatea țărilor
industriale occidentale, dată fiind corelarea lor cu forme de cancer ale vezici urinare.
Având în vedere cele menționate mai sus, consider că acest subiect merită o atenție
sporită, având un impact semnificativ asupra mediului, dar mai ales asupra sănătății
populației.

3
 2. Documentare și sinteza informațiilor referitoare la tema aleasă

 În funcție de aria de interes;

Situația mediului la momentul actual este critică în ceea ce privește fabricarea și

consumul articolelor vestimentare. Utilizarea acestora este una nerezonabilă, nu doar la nivel
de materii prime, ci și la nivel de proces de fabricație, utilizarea substanțelor poluante și
poluanți. În plus supraproducția și consumul de produse de îmbrăcăminte ,,nesănătoasă” la
nivel mondial înseamnă că sunt folosite prea multe resurse și că planeta este în pericol.
Industria prelucrătoare de haine este una dintre cele mai poluante și cea care necesită
transformări fizice și chimice uriașe, ceea ce necesită și consumuri mari de energie, materii
prime și produse poluante. În țări precum, China, Bangladesh, Pakistan, etc., industria textilă
implică costuri reduse, cerere mare, reprezintă nivelul considerabil al economiei lor însă
poluării este unul extrem de ridicat, afectând atât mediul înconjurător cât și sănătatea
populației.
Cultivarea bumbacului este într-adevăr cea de-a treia recoltă care necesită o irigare
intensivă după orez și grâu. În total, mai mult de 75% din bumbacul cultivat la nivel mondial
este cultivat în țările în curs de dezvoltare.
Aproximativ 5263 de litri de apă sunt necesari pentru a produce un kilogram de
bumbac. Irigarea culturilor duce la un consum mare de apă care poate distruge o regiune
întreagă. Acesta a fost cazul uscării Mării Aral. Această uscare se datorează folosirii apei din
această mare pentru a iriga câmpurile de bumbac din Asia Centrală. Este una dintre cele mai
importante catastrofe ecologice ale secolului al XX-lea.

Fig. 2.1 Evoluția cantității de apă din Marea Aral din 2000 până în 2010

4
 Fig.2.2 Consumul de apă în diferite industrii

Majoritatea acestor țări utilizează pesticide care pot provoca probleme de sănătate.
Producătorii de bumbac din întreaga lume folosesc pesticide chimice de aproximativ 2
miliarde de dolari, dintre care cel puțin 819 milioane de dolari sunt clasificate drept
"periculoase" de către Organizația Mondială a Sănătății.
Deși există variații considerabile în ceea ce privește utilizarea pesticidelor între țări,
pentru fiecare hectar de bumbac se aplică, în medie, aproape 1 kilogram de pesticide. Un
studiu recent a constatat că producătorul de bumbac din India suferă, în medie, trei cazuri de
intoxicație cu pesticide într-un singur an.

Fig. 2.3 Pulverizarea aeriană pe un câmp de bumbac din Carolina

Sursa de energie primară pentru multe dintre aceste țări este gazul, exacerbând și mai
mult situația mediului înconjurător, deoarece gazul este puternic poluant și neregenerabil.
Cele mai puțin dezvoltate țări, ca noi, ar trebui să utilizeze energia electrică produsă
din apă, o resursă care are un impact mult mai mic asupra mediului. Cu toate acestea, în țările
industrializate cum ar fi Canada, Statele Unite și Franța, ar trebui să folosim și mai multe

5
energii ecologice, cum ar fi turbinele eoliene sau energia solară. Atât în ceea ce privește
producția de textile și îmbrăcăminte, cât și la toate celelalte niveluri, aceste schimbări ar
îmbunătăți calitatea mediului, utilizând energii regenerabile.
Vopsirea, albirea, imprimarea și finisarea sunt transformări chimice foarte poluante.
Acestea necesită nu numai o utilizare masivă a apei, ci și agenți chimici foarte dăunători, cum
ar fi produsele clorurate, coloranții chimici și peroxidul de hidrogen pe bază de sulf. Cele mai
multe haine vândute pe piață au suferit una sau mai multe transformări chimice.
Fabricarea produselor din industria vestimentară, în țările cel mai puțin dezvoltate se
realizează adesea fără standardele de protecție a mediului și a sănătății: apele uzate sunt
adesea evacuate fără reglementări, iar angajații care manipulează aceste textile nu poartă
echipament adecvat pentru protecție. Adesea, ei se scaldă în bazine clorurate sau se umplute
cu coloranți pentru amestecarea materialelor textile, fără nici o protecție.
Întrucât majoritatea produselor textile sunt produse în străinătate în comparație cu
țările industrializate, se efectuează transporturi lungi pentru livrarea mărfurilor.
Ambarcațiunile, avioanele, trenurile și camioanele sunt mijloace poluante de transport,
utilizând în principal petrolul ca energie. Acestea din urmă emit o cantitate extraordinară de
gaze cu efect de seră, creând un impact major asupra ecologiei. Relocarea fabricilor în
străinătate conduce astfel la o mai mare utilizare a transportului. Într-o lume ideală și viitoare,
ar fi necesar să se limiteze călătoriile și să se treacă la mijloace de transport care operează cu
energii regenerabile.
Producția masivă de produse de îmbrăcăminte creează efecte dezastruoase asupra
mediului. Încălzirea globală este o problemă majoră cauzată de industria textilă și de
îmbrăcăminte. Acesta este compus din mai multe fațete, toate mai catastrofale decât celelalte.
În primul rând, încălzirea globală cauzează topirea ghețarilor și creșterea nivelului mării,
provocând schimbări neregulate ale precipitațiilor, generând inundații extreme și secetă. De
asemenea, multe dezastre naturale distrug complet sănătatea globală (tornade, tsunami,
uragane, cutremure etc.). Multe specii de animale sunt puse în pericol din cauza tuturor
acestor schimbări neechilibrate și tragice, iar randamentele agricole sunt în mare măsură
expuse riscului. În plus, cu cât stratul de ozon devine mai subțire, soarele devine din ce în ce
mai amenințător aproape peste tot pe planetă.

În tabelul de mai jos se pot observa impactul finisării chimice asupra mediului.

Tab. 2.1 Impactul finisării chimice asupra mediului

6
  Stadiul în care se găsește;

Industria textilă din România trece prin momente dificile, și asta, din cauza lipsei
forței de munca calificate, a măsurilor inexistente luate de guvernele României ce s-au
perindat în ultimii 28 de ani și a volatilității piețelor internaționale, cu precădere piețele din
Marea Britanie, Germania si Italia. Firmele din Romania operează pe o marja foarte mica de
profit, asta și din cauza faptului că industria se bazează foarte mult pe o producție de tip
asamblare, unde adaosul comercial nu este foarte mare. Asta în condițiile în care, până anul
trecut, industria textila românească aducea României cei mai mulți bani din exporturi, fiind
pe locul al doilea, după industria auto.
Așa cum a afirmat și Mariana Vamesu, reprezentanta INCDTP (Institutul Național de
Cercetare și Dezvoltare pentru Textile si Pielărie) hainele atât din România cât și din alte țări,
nu poți ști niciodată ce conțin; sunt foarte multe substanțe toxice, chimice, care pot dăuna
organismului.
Efectul globalizării este cel care dictează la nivelul României; magazinele mici sunt
nevoite să lupte cu brand-urile de top, așadar prețul dictează. În lipsa unei legislații care să
impună anumite teste de laborator, producătorii de haine toxice au ajuns să fie în număr din
ce in ce mai mare, și să vândă haine la o calitate îndoielnică care afectează atât corpul uman
cât și mediul înconjurător.
După 1990 industria textilă din România și-a pierdut în mare parte identitatea, fiind
înghițită de marii producători externi. Cercetările și statistica arată că industria textilă , de
confecții, pielărie și încălțăminte este a doua ca pondere la export, cu 11%, după industria
auto care deține 40% din exporturile României. De acea din nefericire pentru noi, marfa de
calitate care ar putea fi produsă la noi în țară cu resursele pe care le deținem deja, ia calea
străinătății, populația română neavând acces la aceste articole vestimentare, din cauza
prețului extrem de ridicat, care este datorat în special brand-ului. Prețuri ridicate și calitate
scăzută, cam aceasta este situația în România; românul este mulțumit de prețurile scăzute din
magazinele ,,low price” ori din magazinele ,,second hand”, neștiind că poliesterul, nailonul,
elastanul, într-un cuvânt ,,plasticul” poate modifica sistemul hormonal, ADN-ul uman si pot
cauza chiar și cancer.

7
 Un studiu , arăta că, în 2012, numărul fabricilor din industria textilă scăzuse cu 27%
față de perioada anterioară declanșării crizei. Raportat la același 2012, doar 45% din
companiile românești din industria textilă reușeau să facă profi, 30% nu au avut o activitate
relevantă și au declarat cifră de afaceri zero, iar restul au avut pierderi.
Eforturile companiilor românești vin pe o piață invadată cu produse din Asia, unde se
mizează pe mână de lucru ieftină, cu salarii care scad și sub 100 de euro pe lună.
În ceea ce privește dezvoltarea industriei textile în România, șansele de izbândă sunt
destul de mici. Și asta pentru că industria de textile din Uniunea Europeană este centrată pe
Italia, Germania, Franța, Spania și Marea Britanie.

 Legislație în domeniu;

În ceea ce privește comercializarea hainelor second- hand, odată cu aderarea

României la UE, hainele uzate scoase la vânzare trec prin filtrul normelor impuse de Uniunea
Europeană Actele normative cu privire la introducerea în țară a articolelor de îmbrăcăminte
de "mâna a doua" au fost completate de noi reglementări. Cu alte cuvinte, se acceptă doar
articolele textile purtate sau uzate ce vor fi însoțite de documente care să justifice faptul că au
trecut prin procesul de curățare, dezinfecție și dezinsecție. Noile reglementări nu vor duce
însă la desființarea tuturor magazinelor second-hand, ci doar a acelora care nu vor respecta
regulile. Totodată, Uniunea Europeană nu va mai permite importul de haine uzate din țări
neavizate.
În urma unor căutări amănunțite, în ceea ce privește legislația din România / UE, am
descoperit faptul că în ,,Regulamentul (UE) 1007/2011 al parlamentului european și al
consiliului” din 27 septembrie 2011, este precizat faptul că prezentul regulament stabilește
norme privind utilizarea denumirilor de fibre textile și etichetarea și marcarea
corespunzătoare a compoziției fibroase a produselor textile, norme privind etichetarea sau
marcarea produselor care conțin părți netextile de origine animală și norme privind
determinarea compoziției fibroase a produselor textile prin analiza cantitativă a amestecurilor
binare și ternare de fibre textile, pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și pentru a
furniza informații precise consumatorilor; prin urmare, legi care să interzică sau măcar să
restricționeze fabricarea hainelor la nivel industrial încă nu sunt în vigoare. Preocuparea
statului român este aceea de a câștiga cât mai mult din exportul de articole vestimentare,
acesta fiind pe locul doi după industria automotive, de a îmbunătăți piața internă, dar în
același timp vor să ofere consumatorilor informațiile reale și concise, în ceea ce privește
conținutul chimicalelor, plasticelor și altor dăunători din hainele pe care le purtăm zi de zi.
Singura cerință generală cu privire la punerea la dispoziție pe piață a produselor
textile este aceea că produsele textile sunt puse la dispoziție pe piață numai cu condiția ca
aceste produse să fie etichetate, marcate sau însoțite de documente comerciale cu respectarea
regulamentului menționat mai sus.

8
 3. Concluziile documentarii
 Direcțiile de acțiune cum trebuie acționat;

Pentru a opri aceste activități periculoase, ar trebui mai întâi să se restabilească cotele
de import și tarifele, ceea ce ar reduce foarte mult producția. În plus, ar trebui reglementată
industria globală a articolelor de îmbrăcăminte și legile care introduc măsurile de mediu
introduse (reglementările privind apele uzate, măsurile privind utilizarea substanțelor chimice
poluante etc.). În cele din urmă, ar fi urgent să se reglementeze reutilizarea și reciclarea,
astfel încât toate întreprinderile să se conformeze și să încurajeze consumatorii să facă același
lucru. Este primordial să se acționeze pentru planetă, să se schimbe modul de producție al
produselor vestimentare, de a elimina supraproducția și de a educa populația în acest sens.

 Propuneri proprii;
 folosirea bumbacului organic: ca orice altă cultură ecologică, bumbacul
organic este crescut fără fertilizatori chimici, fără pesticide și în zone
nepoluate, ceea ce înseamnă că îmbrăcămintea nu va ajunge să conțină
substanțe chimice potențial periculoase pe care pielea omului le va absorbi cu
siguranța și în proporție de 60%. De asemenea, îmbrăcămintea din bumbac
organic nu este tratată sau vopsită cu produse chimice.
 restabilirea cotelor de import și tarifele acestora; în lipsa controalelor și a unor
reguli clare, îmbrăcămintea de proasta calitate, plină de compuși chimici
periculoși, a umplut piața din România;
 modificarea legislației din România;: în prezent, legislația nu le impune
producătorilor și importatorilor analize de laborator care să depisteze
substanțele periculoase din țesături;
 formarea unor programe speciale la nivel național și nu numai, în vederea
educării populației cu privire la efectele dăunătoare pe car le pot prezenta
articolele vestimentar;
 reutilizarea apelor evacuate tratate;
 revizuirea periodică a rețetelor pentru a se asigura utilitatea tuturor
ingredientelor ;
 utilizarea, dacă este posibil numai de substanțe cu un grad mare de
biodegrabilitate, cu un grad mic de toxicitate asupra omului și cu o intensitate
mică a mirosului ;
 optimizarea proceselor prin îmbunătățirea controlului asupra parametrilor
proceselor (temperatură, cantitatea de substanțe folosită, umiditate)
 utilizarea apei de înaltă calitate (unde este necesare) în procesele care necesită
un mediu umed, pentru a evita efectele secundare pe care le pot produce
substanțele chimice în reacție cu cele din apă ;
 evitarea/minimizarea surplusurilor de substanțe chimice și auxiliari (de
exemplu prin dozare automată);

9
  optimizarea fluxului de producție (la vopsire: vopsirea fibrelor în culori
închise după cele mai puțin închise pentru a reduce consumul de apă și de
substanțe) ;
 utilizarea tehnologiilor cu un consum mic de substanțe;
 reutilizarea băilor când acest lucru este posibil - recuperarea vaporilor când se
lucrează cu substanțe volatile.

 Concluzii generale;

Este imposibil să scăpam complet de fibrele sintetice, de pesticidele și coloranții din

articolele vestimentare, deoarece utilizarea lor este mult prea răspândită, iar teoretic volumul
de haine care este necesar pentru întreaga populație este imposibil sa fie produs doar din
bumbac organic și alte fibre naturale.
Un prim pas ar fi din partea industriilor prelucrătoare de articole vestimentare, prin
dezvoltarea unor noi tehnologii de prelucrarea a hainelor, de reciclare a apelor, de dezvoltare
a unor noi soluții eficiente de diminuare a poluării mediului înconjurător și de afectare a
organismului uman.
Însă, stă și în puterea noastră ca și consumatori să schimbăm radical modul în care
fabricăm și folosim ceea ce purtăm. Hainele ar trebui produse fără a afecta mediul
înconjurător. Acestea trebuie să fie proiectate cu durabilitate mare, astfel încât să poată fi
reciclate după mulți ani de utilizare. În calitate de consumatori avem o responsabilitate uriașă
în prevenirea poluării mediului, pur șu simplu prin reducerea consumului, ceea ce ar duce la
reducerea pierderilor. Dacă populația ar fi mai conștientă în ceea ce privește acest subiect,
acesta ar fi un prim pas; de aceea îmi susțin ideea precizată anterior, aceea de a dezvolta
programe speciale atât la nivel național cât și internațional, prin care populația să fie educată
și informată în ceea ce privește afectarea mediului înconjurător și a corpului uman prin
fabricarea și purtarea hainelor de îndoielnică calitate.

10
4. Bibliografie
1. https://ecomami.wordpress.com/2011/01/27/de-ce-bumbac-organic-de-ce-textile-
organice-in-general/
2. https://www.totb.ro/chimicalele-toxice-folosite-pentru-haine-de-unele-din-cele-mai-
mari-marci-vestimentare/
3. http://adevarulfinanciar.ro/articol/hainele-noi-ale-romaniei-sau-de-ce-nu-facem-
performanta-intr-o-industrie-care-il-da-pe-cel-mai-bogat-om-al-lumii/
4. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02011R1007-
20130701&from=EN

11