1

Rolul fiziologic al componentelor celulare ale

celulei vegetale eucariote
Student: Nicolae-Ciprian Plesca

Responsabil disciplina: prof.dr.Elena Delian

Domeniu de studiu: Horticultura

An de studiu: 2

An universitar: 2018-2019

Program de studiu: ID

Materie:Fiziologia Plantelor

Cuprins
 2

1.Introducere ……………………………………………………………….4

2.Componentele
protoplasmatice……………………………………………………………4

2.1.Membrana celulara………….…………………………………………….4

2.2.Citoplasma………….…………….…………….…………….…………..4

2.3.Nucleul………….…………….…………….…………….………………4

2.4.Reticulul endoplasmatic………….…………….…………….…………..5

2.5.Ribozomii………….…………….…………….…………….……………6

2.6.Dictiozomii………….…………….…………….…………….…………..6

2.7.Mitocondriile………….…………….…………….…………….………...6

2.8.Plastidele………….…………….…………….…………….……………6

2.9.Centrul celular………….…………….…………….…………….………6

2.10.Cilii………….…………….…………….…………….…………….…..6

2.11.Flagelii………….…………….…………….…………….……………..6

3.Componentele neprotoplasmatice................................................. 6

3.1.Peretele celular………….…………….…………….…………….……..7

3.2.Vacuomul celular………….…………….…………….…………….……7

3.3.Incluziunile ergastice………….…………….…………….……………...7

4.Etapele diferentierii celulare.............................................................. 7

5.Sisteme de transport transmembranar............................................. 9

6.Bibliografie………………………………………………………...…….....13
 3

1.Introducere
 4

Celula eucariotă este alcătuită din două categorii de componente:

protoplasmatice (partea vie a celulei) şi neprotoplasmatice (partea
nevie a celulei), care împreună formează protoplastul.

2.Componentele protoplasmatice
Acestea sunt : membrana celulară, citoplasma, nucleul, reticulul
endoplasmatic, ribozomii, dictiozomii, mitocondriile, plastidele, centrul
celular, cilii, flagelii, corpusculii Nissl, neurofibrile, miofibrile.
2.1.Membrana celulară
Plasmalema (membrana celulară) delimitează citoplasma fiecărei celule şi
este alcătuită dintr-un strat dublu fosfolipidic, de care se leagă o paletă de
proteine globulare, care reprezintă componenta funcţională, esenţială a
oricărei membrane.

2.2.Citoplasma
Reprezintă o masă fundamentală, translucidă, hialină, mai mult sau mai
puţin granulară, în care se află în suspensie componentele vii sau nevii ale
celulei.
2.3.Nucleul
Este cel mai important constituent celular, prezent în toate celulele eucariote,
cu excepţia hematiilor adulte ale mamiferelor şi vaselor conducătoare
liberiene mature de la plante.
În interiorul nucleului se află nucleoplasma în care sunt dispuşi unul sau
mai mulţi nucleoli.

Nucleoplasma este formată din cariolimfă (partea lichidă) şi cromatină

(partea solidă, dispersată în cariolimfă).
Cromatina este alcătuită din ADN (acizi dezoxiribonucleici), ARN (acizi
ribonucleici) şi proteine.
 5

2.4.Reticulul endoplasmatic

Reprezintă un sistem de canalicule, cu o structură asemănătoare membranei

celulare, care au pe traiectul lor numeroase dilataţii, numite vezicule sau
cisterne.
 6

2.5.Ribozomii
Formațiuni sferice, vizibile numai la microscopul electronic, dispuse liber în
citoplasmă sau grupate pe reticulul endoplasmatic, în toate celulele
organismelor.
2.6.Dictiozomii
Sunt formaţi din discuri sau cisterne suprapuse.
Totalitatea dictiozomilor dintr-o celulă formează Aparatul Golgi.

2.7.Mitocondriile
Sunt organite sferice, ovale sau în formă de bastonaş.

2.8.Plastidele
Sunt organite vii proprii plantelor, de formă lenticulară, cilindrică, spiralată
etc., al căror ansmamblu formează plastidomul celular.

2.9.Centrul celular
Are rol în formarea fusului de diviziune.

2.10.Cilii
Sunt formaţiuni citoplasmatice mobile care ies în afara corpului celular.
( prezenţi la bacteriile mobile-bacili, vibrioni, spirili).

2.11.Flagelii
Flagelii sunt mai lungi decât cilii, în număr mai mic (1-4 flageli).Sunt prezenţi
la alge, ciuperci, muşchi, ferigi, gimnosperme.

3.Componentele neprotoplasmatice
Sunt formaţiuni celulare nevii, caracteristice, mai ales, celulelor vegetale.
Acestea sunt : peretele celular, vacuomul celular şi incluziunile ergastice.
 7

3.1.Peretele celular
Este un înveliş rigid care mărgineşte spre exterior celula vegetală
asigurându-i integritatea, invidualitatea şi forma caracteristică.

3.2.Vacuomul celular
Reprezintă totalitatea vacuolelor dintr-o celulă vegetală matură.

3.3.Incluziunile ergastice
Sunt produse anorganice sau organice, rezultate în urma procesului de
metabolism.Forma initiala a celulelor este sferica, specifica celulei-ou;
celulele rezultate prin diviziuni succesive isi adapteaza forma functiei pe care
o indeplinesc. Ex:
 celulele musculare netede devin fusiforme, cele striate devin cilindrice
 neuronul capata forma stelata de cele mai multe ori
 vasele coducatoare se alungesc si capata forma de tuburi

4.Etapele diferenţierii celulare

 diferenţierea citologică/histologică - proces biologic complex
realizat în interiorul celulelor care duc la specializarea lor pentru
îndeplinirea unei anumite funcţii
 diferenţierea organică/ontogenetică - se referă la formarea
individului cu toate organele sale de la zigot la ţesuturi embrionare şi
de la ţes. embrionare la ţesuturi definitive
 diferenţierea cenologică - care se referă la grupe de
plante/fitocenoze
 diferenţierea evolutivă - care se referă la variaţiile suferite de grupuri
de plante de-a lungul timpului şi care are în centru însuşi
evoluţionismul

Structura: celulele cu structura tipica au membrana (plasmalema),

citoplasma, si nucleu.
 8

Plasmalema este considerată un edificiu (mozaic) fluid, traversat de

proteine globulare.
Membrana (plasmalema) este o membrană biologică, simplă, unitară,
având grosimea medie de 7,5 nm– este alcătuită din:
 două straturi fosfolipidice(3,5 nm) dispuse cu grupările hidrofile
(radicalii fosforici) spre exterior (mediul intercelular în care se află
lichid interstiţial) si interior (mediu intracelular = citoplasma)
 grupările hidrofobe (acizii graşi)
 proteine (extrinseci, intrinseci, transmembranare) – 2 pături de 2 nm
fiecare

 colesterol

 glucide (ataşate de lipide = glicolipide sau proteinelor = glicoproteine)

Plasmalema este considerată un mozaic fluid, traversat de proteine
globulare.

Funcţii:

 functie mecanica si de aparare, asigurand integritatea celulei

 barieră semipermeabilă ce permite selectarea schimburilor între celulă

şi mediul extern

 functia de comunicare controlata intre cele doua compartimente

celulare (intracelular si extracelular) prin anumite mecanisme

 transport selectiv de substante (ioni, micromolecule, apa), care

asigura o compozitie a mediului intracellular diferita de cea a
mediului extracellular
 9

 asigură recunoaşterea moleculelor informaţionale şi transmiterea

mesajelor în interiorul celulelor

 are rol esenţial în biogeneza peretelui celular

5.Sisteme de transport transmembranar

Functia de permeabilitate a membranei celulare asigura transportul selectiv
de substante intre celula si mediul extracelular, cu pastrarea concentratiei
normale de substante intracelulare (homeostazia)
In functie de marimea particulelor transportate, exista doua categorii de
transport transmembranar:
microtransport – particule mici (ioni, micromolecule, apa)

macrotransport – particule mari, inchise in vezicule mambranare, procesul

fiind denumit si endocitoza; daca particulele sunt picaturi de lichid, procesul
se numeste pinocitoza, iar daca particulele sunt solide, fenomenul este numit
fagocitoza.
Endocitoza = absorbţia pe suprafaţa celulei a macromoleculelor dizolvate în
apă (pinocitoza) sau a anumitor particole (fagocitoza). O porţiune din
plasmalemă se invaginează, se umple cu picături de apă , se despreinde de
suprafaţa celulei, rezultând o pinocită (endocită) ce se detaşează si acum se
numeşte fagocită (liberă in hialoplasmă)
Microtransportul
Cuprinde doua tipuri de transport, in functie de mecanismele energetice
caracteristice: pasiv si activ.
Transportul pasiv apare datorita diferentelor naturale care exista intre
concentratiile diferitilor ioni din compartimentul intracelular (citoplasma) cat si
intre concentratia intracelulara si cea extracelulara a aceluiasi ion, mentinute
datorita proprietatii de permeabilitate selectiva a membranei celulare.
 10

Astfel, in compartimentul intracelular exista o concentratie ridicata de K + si

anioni organici (A-) (proteine, aminoacizi, alti acizi organici) si o concentratie
scazuta de Na+ si Cl-, iar in compartimentul extracelular exista o concentratie
inalta de Na+ si Cl- si scazuta de K+.
Membrana celulara determina deci existenta unui gradient electrochimic
(diferenta de concentratie si sarcina electrica) intre fata externa si interna, cu
doua consecinte principale: transportul pasiv de ioni si potentialul de repaus
al membranei (incarcarea electrica membranara)
Transportul ionic pasiv este reprezentat de tendinta de egalizare a
concentatiilor ionice dintre cele doua compartimente celulare, prin fluxuri
transmembranare continui, in sensul gradientului de concentratie, fara
consum de energie.
Procesul are loc pana la egalizarea concentratiilor din cele doua
compartimente, fiind deci generator de entropie. Daca ar exista numai
transport pasiv, ar surveni moartea celulei, exista insa si un transport activ,
comepnsator care se opune acestui proces.
Exista diferite tipuri de transport pasiv:
 difuzia simpla ( prin bistratul lipidic membranar sau prin canalele
ionice)

 difuzia facilitata (mediata prin transportori)

 osmoza (transportul de solvent prin membrana spre compartimentul

cu particule nedifuzabile, pana la egalizarea concentratiilor)

La nivelul membranei celulare au loc doua fluxuri ionice pasive:

 influx de sodiu (Na+ tinde sa patrunda in celula in sensul gradientului,
pana la egalizarea concentratiilor)

 eflux de potasiu (K+ tinde sa iasa din celula)

 11

Un astfel de transport pasiv are loc, in cea mai mare parte prin difuzie
simpla, prin structuri proteice membranare, numite canale ionice, care
pot fi selective (canalele de Na+ si K+) ori neselective.

Transportul activ se opune efectului entropic al transportului pasiv.

Transportul activ se realizeaza cu consum de energie, avand loc contra
gradientului electrochimic, prin pompareda substantelor cu ajutorul unor
structuri moelculare din membrana, cu proprietati enzimatice, numite pompe
ionice. Acest tip de transport determina mentinerea unei diferente de
concentratie ionica (gradient) intre compartimentul intracelular si cel
extracelular, fiind deci un proces antientropic.
Energia necesara pentru transportul activ rezulta din scindarea enzimatica a
moleculelor de ATP care reprezinta rezervorul chimic de energie celulara.
Exista 2 tipuri de transport activ: primar si secundar.
Transportul activ primar este asigurat de asa-numitele pompe ionice care
„pompeaza” ionii prin membrana, contra gradientului lor de concentratie.
Ezista mai multe tipuri de pompe ionice, dintre care cea mai conoscuta este
pompa de Na+ si K+. Aceasta este alcatuita din doua perechi de subunitati
proteice (α si β) din structura membranei, care prezinta proprietati
enzimatice, fiind o ATP-aza activata de Na+ pa fata interna a membranei si
de K+ pe fata externa (Na+ - K+ - ATP-aza)
Aceasta ATP-aza dependenta de Na+ si K+ scindeaza moleculele de ATP
celular, eliberand energia cu care pompeaza activ spre exteriorul celulei Na +
intrat pasiv in celula si spre interior K+ iesit pasiv din celula.
Raportul ionic de transport este de 3Na+ pompati spre exterior la 2K+
pompati spre interior, pentru fiecare mol de ATP hidrolizat, care furnizeaza
energia (E) necesara transportului.
 12

Transportul activ secundar (cuplat) este transportul activ al unei substante

cuplat cu transportul altei substante (de exemplu un ion) in sensul
gradientului electrochimic. Exista doua tipuri de transport activ secundar:

 simport - cand ambele substante sunt transportate in acelasi sens prin

membrana (de ex. Na+/glucoza – in celulele tubului urinar;
Na+/aminoacizi – in celulele intestinului subtire); se numeste si
cotransport.
 antiport - cand cele doua substante sunt transportate in sensuri opuse
(de ex: Na+/Ca2+ - in celulele musculare cardiace, sau celulele
fotoreceptoare);

Transportul unei singure substante este numit uniport.

Citoplasma (citosolul) este alcătuită dintr-o parte nestructurată

(hialoplasma) şi o parte structurată = organitele (structuri permanente) şi
incluziuni (structuri temporare)
Nucleoplasma: substanţa fundamentală, fluidă şi omogenă, care umple
restul cavităţii nucleare.
Ea conţine mai ales proteine (inclusiv echipamentul enzimatic necesar
sintezei de ADN şi ARN, nucleotide libere şi ATP), apă şi fosfolipide.
Funcţiile nucleului:
 controlează funcţionarea şi morfologia celulei
 are rol în procesele erefitare (multiplicare, diferenţiere, cancerizarea
celulelor)

 controlul sintezei proteinelor citoplasmei

6.BIBLIOGRAFIE
 13

https://www.colegiu.info/structura-celulei-eucariote

https://en.wikipedia.org/

Notiuni teoretice si practice de Fiziologie vegetala – Nicoleta Ianovici