Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bilanturi Termoenergetice PDF
Bilanturi Termoenergetice PDF
Eduard MINCIUC
BILANŢURI
TERMOENERGETICE
Bucureşti, 2004
INTRODUCERE
În cadrul procesului de restructurare economică pe care România îl parcurge în
prezent, un rol deosebit în promovarea acţiunilor având ca scop conservarea
energiei îl are sistemul legislativ şi de reglementări în domeniu. Eficienţa
energetică şi protecţia mediului constituie împreună una dintre cele opt direcţii de
activitate stabilite de Carta Europeană a Energiei, adoptată la Haga în anul 1991.
Principiile politicii pentru promovarea eficienţei energetice au fost stabilite în
Protocolul Cartei Energiei privind Eficienţa Energtică şi aspecte Asociate legate de
Mediu, încheiat la Lisabona în anul 1994.
Semnatară a protocolului menţionat, România s-a angajat să-şi revizuiască şi să-şi
adapteze prevederile legislative în acest sens. Cadrul legislativ nou creat va trebui
să aibă în vedere următoarele aspecte :
• Promovarea instalaţiilor şi echipamentelor eficiente, reducerea barierelor
existente şi stimularea investiţiilor;
• Funcţionarea eficientă a mecanismelor de piaţă;
• Punerea la punct a mecanismelor pentru finanţarea iniţiativelor în domeniul
eficienţei energetice;
• Educarea şi conştientizarea;
• Diseminarea şi transferul de tehnologii;
• Transparenţa şi accesibilitatea cadrului legislativ şi de reglementări.
Reglementările în favoarea conservării energiei trebuie individualizate pe domenii
şi pe grupuri ţintă. Astfel, în funcţie de tipul de consumator, reglementările trebuie
să se adreseze în mod distinct sectorului industrial (agenţilor economici din
domeniu), sectorului terţiar (agenţi economici, instituţii, etc) şi sectorului
rezidenţial (populaţiei). În funcţie de natura receptoarelor de energie,
reglementările se pot referi la agregate, echipamente, aparate şi clădiri.
Din punct de vedere al tipului de măsuri care pot fi adoptate în vederea conservării
energiei, reglementările se pot referi la :
• Managementul energiei;
• Promovarea cercetării şi dezvoltării;
• Dezvoltarea tehnologiilor eficiente;
• Promovarea surselor noi de energie;
• Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor în domeniul eficienţei energetice;
• Pregătirea profesională şi educaţia în domeniul conservării energiei;
• Promovarea programelor de cooperare internaţională pentru eficienţa
energetică.
iv Bilanţuri termoenergetice
Elaborarea reglementărilor specifice pentru stimularea şi promovarea economiei de
energie în fiecare domeniu este o acţiune complexă, de durată, care presupune
cunoaşterea atât a realizărilor pe plan mondial cât şi a condiţiilor specifice din ţara
pentru care sunt concepute reglementările.
Reglementările în domeniul managementului energie la consumator (DSM) pentru
ţara noastră vor trebui să vizeze în special sectorul industrial, fără a omite însă şi
celelalte două sectoare. Consumatorii industriali deţin cea mai importantă pondere
în categoria utilizatorilor finali de energie, motiv pentru care aplicarea
managementului energetic şi îmbunătăţirea eficienţei energetice în întreprinderile
industriale vor duce la importante economii de energie.
Evaluarea eficienţei energetice a unei înterprinderi industriale presupune
întocmirea cu o anumită ciclicitate a auditului energetic, asigurarea unor servicii
energetice integrate, evaluarea potenţialului de eficienţă energetică, etc.
Asigurarea instrumentelor de aplicare a tehnicilor managementului energiei în
unităţile industriale implică instituţionalizarea formelor de pregatire a auditorilor şi
managerilor energetici în instituţii de învăţământ acreditate sau cel puţin agreate de
către autoritatea naţională în domeniu, înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor de
consultanţă energetică şi a comapniilor de servicii energetice, crearea băncilor de
date, elaborarea prognozelor, etc.
Instituţionalizarea formelor de pregătire şi reglementarea modalităţii de atestare a
viitorilor experţi este necesară mai ales în ţările rămase în urmă din acest punct de
vedere, aşa cum este şi România. Astfel, reglementarea caracterului obligatoriu al
auditării energetice ciclice pentru toate categoriile de consumatori, începând cu cei
mai importanţi, constitue primul pas în acţiunea de aliniere a economiei româneşti
la nivelul şi cerinţele UE în acest domeniu.
Volumul de muncă şi diversitatea aspectelor abordate simultan la întocmirea unui
audit energetic autentic impun caracterul colectiv al acestui demers. Pe cale de
consecinţă, numai o organizaţie îşi poate asuma răspunderea şi poate fi atestată
pentru întocmirea auditului energetic. Organizaţia atestată poate să fie o instituţie
de stat sau o companie particulară. În prealabil, o serie de persoane aparţinând
organizaţiei respective vor putea fi autorizate să întocmească şi să analizeze
bilanţuri energetice. Este de la sine înţeles faptul că persoanele autorizate în
prealabil vor contribui ulterior la întocmirea auditului energetic în cadrul unei
organizaţii atestate.
Pregătirea şi autorizarea auditorilor energetici trebuie să aibă loc numai în
instituţiile de învăţământ care dispun şi de cadre calificate şi de baza materială
adecvată. În etapa de debut a aplicării procedurilor managementului energiei în
România, este preferabil ca absolvenţii cursurilor de pregătire în domeniul
întocmirii bilanţurilor şi auditului energetic să fie suprainstruiţi, deoarece modul în
care aceştia îşi vor îndeplini funcţiunea va determina în ultimă instanţă succesul
sau insuccesul acestui demers în ţara noastră.
Tematica de studiu şi procedurile de evaluare a cursanţilor trebuie să fie aceleaşi în
toate unităţile de învăţământ care asigură pregătirea şi atestarea. În general,
cunoştiinţele transmise cursanţilor sunt accesibile absolvenţilor instituţiilor de
Introducere v
învăţământ superior tehnic şi economic din România şi din UE. Tematica este
structurată pe două direcţii (specific termoenergetic şi respectiv specific
electroenergetic). Fiecare modul are o durată de 30 ore (o săptămână). Seria de trei
module cu specific termoenergetic are următoarea compunere :
- Modulul 1. Bazele termoenergeticii.
- Modulul 2. Măsurători neelectrice.
- Modulul 3. Întocmirea şi analiza bilanţurilor termoenergetice.
CUPRINS
1. MANAGEMENTUL ENERGIEI, CONDIŢIE A UNUI
SISTEM ECONOMIC CONCURENŢIAL 1
1.1. Noţiunea de eficienţă energetică 2
1.2. Managementul energiei la consumator (DSM) 3
1.3. Auditul energetic 8
2. BILANŢUL ENERGETIC, PRIMA ETAPĂ A ANALIZEI
ENERGETICE A UNUI CONTUR ÎN INTERIORUL
CĂRUIA SE DESFĂŞOARĂ O ACTIVITATE CU SPECIFIC
INDUSTRIAL 13
2.1. Clasificare bilanţurilor energetice 13
2.2. Principii generale de elaborare a bilanţurilor energetice 15
2.3. Termenii bilanţului energetic 16
2.4. Indicaţii metodologice pentru întocmirea unui bilanţ energetic 20
2.5. Indicatori de performanţă energetică 22
2.6. Modalităţi de prelucrare a datelor şi de prezentare a
rezultatelor bilanţului energetic 25
2.7. Analiza rezultatelor obţinute 26
2.8. Indicatori de impact asupra mediului 27
3. PRINCIPALELE TIPURI DE ECHIPAMENTE
ENERGETICE CARE INTRĂ ÎN CATEGORIA
TRANSFORMATORILOR DE ENERGIE CU SPECIFIC
TERMOENERGETIC 44
3.1. Maşini rorative antrenate 44
3.2. Schimbătoare de căldură 45
3.3. Cazane recuperatoare 47
3.4. Cazane convenţionale de abur şi apă fierbinte 47
3.5. Turbine cu abur 49
3.6. Turbine cu gaze 51
3.7. Motoare cu ardere internă 53
3.8. Instalaţii frigorifice şi pompe de căldură 54
3.9. Acumulatoare de căldură 54
4. PRINCIPALELE TIPURI DE INSTALAŢII APARŢINÂND
CATEGORIEI CONSUMATORILOR FINALI DE
ENERGIE CU SPECIFIC TERMOENERGETIC 55
Cuprins vii
Analiza eficienţei energetice într-un perimetru dat începe prin precizarea aspectelor
calitative şi cantitative ale alimentării cu energie a activităţilor desfăşurate în
perimetrul respectiv :
• stabilirea naturii purtătorilor de energie care intră în conturul de bilanţ;
• stabilirea ordinului de mărime al consumului pentru fiecare categorie de
purtător de energie;
• stabilirea modalităţii de plată pentru fiecare dintre aceştia.
Mărimea facturii energetice şi modul în care ea este constituită reprezintă deci
primul aspect al analizei.
Al doilea aspect avut în vedere de auditor este reacţia personalului la mărimea
facturii energetice. Experienţa acumulată în ţările dezvoltate a arătat că, la nivelul
conducerii executive a unei organizaţii, atitudinea în raport cu factura energetică se
poate încadra într-una dintre următoarele situaţii :
• facturile energetice sunt plătite la timp fără nici un fel de analiză sau de
control intern;
• facturile energetice lunare sunt comparate cu citirile (înregistrările) lunare
ale aparatelor de măsură montate la intrarea în conturul de bilanţ;
• citirile (înregistrările) lunare sunt raportate la volumul activităţii din luna
respectivă, calculându-se un consum specific global de energie;
• există un sistem de achiziţie (nu neapărat automat) a datelor, care
realizează cel puţin săptămânal monitorizarea consumurilor energetice ale
principalilor consumatori interni şi raportarea acestora la partea care le
revine din volumul activităţii;
• este implementat şi funcţionează un sistem automatizat/informatizat de
supraveghere şi evaluare continuă a eficienţei utilizării energiei, eventual şi
a altor resurse materiale, sistem cunoscut în Marea Britanie sub denumirea
de Monitoring and Targeting (M&T).
Atitudinea conducerii executive şi a restului personalului organizaţiei faţă de
eficienţa cu care este utilizată energia este reflectată de gradul de conştientizare a
importanţei problemei, calitatea şi eficacitatea sistemului de monitorizare, modul
de valorificare a rezultatelor astfel obţinute şi reacţia aşteptată din partea fiecăruia
dintre nivelurile de autoritate la mărimea şi evoluţia în timp a cheltuielilor cu
energia. Auditorul trebuie să caracterizeze cu sinceritate situaţia existentă,
înfrumuseţarea ei fiind contraproductivă.
Al treilea aspect important pe care auditorul trebuie să-l clarifice este legat de
modul de funcţionare şi eficacitatea sistemului de urmărire şi transmitere a
informaţiilor privind consumurile de energie în interiorul conturului dat. Analiza
include concepţia, baza materială aferentă şi importanţa acordată sistemului la
nivelul organizaţiei. În acest sens trebuie urmărite următoarele aspecte :
Managementul energiei, condiţie a unui sistem economic concurenţial 5
lipsa unor informaţii privind anumite consumuri de energie, etc) sau de modul în
care sunt întocmite contractele cu furnizorii.
După corectarea şi complectarea sistemului de monitorizare, prelucrare şi
valorificare a datelor se trece la întocmirea auditului energetic propriu-zis. Durata
pentru care se întocmeşte auditul energetic propriu-zis este de regulă egală cu un
an calendaristic sau financiar. În comparaţie cu auditul preliminar, acesta din urmă
este mai detaliat, oferind posibilitatea punerii în evidenţă a potenţialului de
economisire a energiei încă nevalorificat. În acest scop trebuie identificate
subsistemele unde se consumă cea mai mare parte din energia intrată în conturul de
bilanţ general. Acestea vor constitui zonele care trebuie monitorizate separat,
denumite centre de consum energetic. Definirea limitelor conturului centrelor de
consum energetic se face într-un mod convenabil, luându-se în considerare
criteriile tehnologice, funcţionale, economice, administrative sau de altă natură.
Pentru fiecare astfel de centru de consum se măsoară şi se consemnează separat
atât consumurile pe tipuri de purtători de energie cât şi volumul activităţii. Dacă
este nevoie, se întocmeşte câte un bilanţ energetic pentru fiecare subsistem astfel
definit. În perspectiva preluării iniţiativei acţiunilor de îmbunătăţire a eficienţei
energetice de către responsabilul cu energia, după definirea limitelor trebuie să
urmeze atribuirea responsabilităţilor pentru realizarea şi menţinerea eficienţei
utilizării energiei în conturul respectiv.
Calculul indicatorilor de performanţă energetică, realizaţi atât la nivel global cât şi
la nivelul centrelor de consum energetic, permite evaluarea eficienţei energetice a
fiecărui subsistem şi a sistemului în ansamblul său prin compararea valorii
indicatorilor realizaţi cu câte o valoare de referinţă. Evaluarea vizează de această
dată atât ansamblul cât şi părţile lui componente, deoarece gradul de detaliere al
auditului energetic propriu-zis permite analiza fiecărui centru de consum în parte.
O astfel de analiză se finalizează cu un program care cuprinde măsuri şi acţiuni
menite să contribuie la creşterea eficienţei energetice. Măsurile luate în vederea
economisirii energiei şi reducerii cheltuielor cu energia pot fi la rândul lor
clasificate în trei categorii :
• organizatorice;
• tehnice;
• economice.
Măsurile organizatorice constau în planificarea şi eşalonarea activităţilor în vederea
evitării mersului în gol şi altor tipuri de consumuri inutile, încărcării optime a
utilajelor, aplatizării curbei de sarcină, etc. Măsurile tehnice constau în adaptarea,
modificarea sau înlocuirea procedurilor şi utilajelor existente cu altele mai
performante în vederea reducerii consumului specific de energie, modificarea
concepţiei de alimentare cu energie a conturului dat şi a modului de distribuţie a
energiei în interior, etc. Măsurile economice constau în alegerea celui mai
convenabil tarif şi a celui mai convenabil contract de furnizare pentru fiecare formă
de energie cumpărată din exterior, în dimensionarea optimă a stocurilor interne de
combustibil, etc. Indiferent de categoria din care face parte, fiecare măsură propusă
Managementul energiei, condiţie a unui sistem economic concurenţial 7
Conţinutul de căldură al unui flux de masă se calculează ca produs între debitul sau
cantitatea de masă şi entalpia specifică, care se găseşte în tabele sau se calculează
cu ajutorul relaţiilor analitice specifice disponibile în manualele de specialitate. În
lipsa acestor date este necesară determinarea căldurii specifice şi/sau latente în
laborator, probele fiind prelevate în timpul măsurătorilor de bilanţ. Determinarea
experimentală a căldurii specifice sau latente poate fi înlocuită în anumite situaţii
cu rezultatele obţinute cu ajutorul unor relaţii analitice aproximative utilizate în
chimie, care pornesc de la structura moleculei şi de la legăturile între atomi şi/sau
radicali.
Pierderile de căldură prin radiaţie şi convecţie în mediul exterior se recomandă să
fie stabilite prin calcule. Acolo unde ele sunt puţin semnificative se acceptă
stabilirea lor prin condiţia de închidere a bilanţului.
Condiţia conservării energiei în cazul întocmirii bilanţului energetic al activităţii
desfăşurate în perimetrul analizat este exprimată matematic prin relaţia :
W REP + WEDU = WPP + WRES + WPDE + W ACU (2.1)
unde WREP reprezintă conţinutul de energie al fluxului sau fluxurilor de energie
primară, WEDU reprezintă conţinutul de energie al fluxului sau fluxurilor de energie
direct utilizabilă, WPP reprezintă conţinutul de energie al produsului principal, WRES
reprezintă conţinutul de energie al fluxului sau fluxurilor de resurse energetice
secundare, WPDE reprezintă fluxul de energie pierdută direct în mediul ambiant iar
WACU reprezintă cantitatea de energie disipată prin efect de acumulare. Ultimul
termen apare doar în cazul proceselor discontinue, mărimea sa putând fi în anumite
cazuri semnificativă iar în altele neglijabilă. Termenii bilanţului energetic pot fi
exprimaţi, după caz, în W şi multiplii, în cazul unor activităţi de tip continuu, sau
în J şi multiplii, în cazul unor activităţi de tip discontinuu.
Resursele materiale pot fi în acelaşi timp şi resurse energetice, având valoare
energetică sau un anumit conţinut de energie, pot fi de diverse feluri şi se pot
prezenta sub diverse forme. În general, prin resurse energetice primare sau energie
primară se înţeleg substanţe combustibile convenţionale (cărbuni, petrol şi
derivatele sale, gaz natural, alţi combustibili sintetici, etc), în timp ce prin energie
direct utilizabilă se înţelege o formă de energie rezultată de obicei prin conversia
energiei primare, care poate fi consumată ca atare :
• energia electrică;
• energia mecanică;
• căldură;
• frig;
• aer comprimat.
Din conturul de bilanţ considerat iese în primul rând produsul principal, care este
scopul activităţii analizate. În unele cazuri, pe lângă acesta mai ies şi unul sau mai
multe produse secundare, deşeuri, reziduuri sau resurse secundare (materiale şi/sau
energetice). Trebuie precizat că produsul principal poate avea şi el un anumit
Bilanţul energetic 19
Tabelul 2.1
Clase şi tipuri de bilanţuri energetice
A P<250kW P<500kW -
B 250<P<1000kW 500<P<2000kW 750<P<3000kW
C P>1000kW P>2000kW P>3000kW
Pe baza acestei clasificări, persoanele fizice sunt autorizate să efectueze numai
bilanţuri energetice de clasa A sau B. Persoanele juridice sunt autorizate să
efectueze bilanţuri energetice de clasa A, B sau C.
preformanţă energetică, aceştia pot fi exprimaţi fizic (în unităţi de energie) sau
valoric (în unităţi monetare).
În cazul unui singur fel de energie intrat în conturul de bilanţ şi al unui singur
produs principal, definiţia consumului specific de energie este simplă şi uşor de
aplicat. Dacă din activitatea prestată în conturul dat ies două sau mai multe produse
principale, repartizarea consumului efectiv de energie între acestea trebuie să se
facă după un anumit criteriu sau pornind de la o anumită ipoteză, în funcţie de
specificul activităţii.
Situaţia se complică de asemenea şi în cazul în care în conturul dat intră mai multe
forme de energie. În această situaţie, conţinutul efectiv de energie al fiecăruia
dintre fluxurile intrate trebuie echivalat cu un singur fel de energie. În majoritatea
cazurilor, energia echivalentă este energie primară (echivalent combustibil
convenţional). Raportul de echivalare este specific fiecărui caz în parte şi trebuie
bine justificat. Trebuie subliniat faptul că cea mai bună echivalare este asigurată
prin exprimarea valorică, în unităţi monetare, a consumurilor de energie de orice
fel.
În urma echivalării energetice a diferitelor forme de energie consumate rezultă un
al doilea indicator fizic de performanţă energetică şi anume consumul echivalent
de energie primară, absolut sau specific. Notând cu VA volumul activităţii,
consumul specific echivalent de energie primară Cse se calculează cu relaţia :
Cse = (W REP + β ∗ W EDU ) / VA (2.2)
În relaţia de mai sus, β>1 este coeficientul de echivalare a energiilor direct
utilizabile în energie primară. Consumul specific echivalent de energie primară este
proporţional în anumite condiţii şi cu o anumită marjă de eroare cu principalul
indicator valoric şi anume cheltuielile specifice cu energia.
Consumul specific cumulat de energie primară, cunoscut şi sub denumirea de
energie înglobată sau de conţinut de energie al unui produs, caracterizează gradul
de valorificare a resurselor energetice pentru un întreg lanţ tehnologic sau pentru
un ciclu complect de fabricaţie. Mărimea sa poate include consumurile de energie
primară aferente următoarelor componente :
• obţinerea resurselor materiale consumate pe parcursul întregului lanţ
tehnologic sau numai pentru o anumită parte a acestuia;
• funcţionarea în condiţii normale a tuturor instalaţiilor şi agregatelor incluse
în conturul stabilit;
• transportul resurselor materiale şi produselor intermediare până la locul de
consum;
• echivalentul în energie primară al uzurii mijloacelor fixe care contribuie,
direct sau indirect, la realizarea produsului respectiv.
Calculul consumului cumulat de energie înglobată în unitatea de produs este cu atât
mai complicat cu cât procesul sau lanţul tehnologic este mai extins şi include mai
multe etape. Mărimea consumului specific cumulat de energie primară exprimă
24 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 2.2
Bilanţul termoenergetic al incintei de uscare având drept termeni călduri
absolute (entalpii).
Nutrification (np)
Entrofizarea potenţial Regional
[kg po4-3 echivalent]
Ecotoxicitate
aquatic ecotoxicity
- mediul
(eca), [m3]
acvatic potenţial Regional / local
terrestrial ecotoxicity
- mediul
(ect), [kg]
terestru
Radiaţii
Valoare absolută Regional / local Radiation [bq]
radioactive
Volum de volume de dechets
Valoare absolută Regional / local
deşeuri [m3]
CATEGORIA: SĂNĂTATE UMANĂ ŞI RISC
Toxicitate
umană Human toxicity
(incluzând potenţial Regional (hca, hcw, hcs)
poluanţii în aer, [kg]
apă şi sol)
Formarea
Oxidant formation
ozonului
potenţial Regional / local (pocp)
fotochimic în
[kg c2 h4 echivalent]
troposferă
Victime Valoare absolută Local Victime
CATEGORIA: INCONFORT, DIVERSE
Zgomot Valoare absolută Local Noise [pa2s]
Căldura emisă Aquatic heat
Valoare absolută Local
(în apă) [mj]
Malodourous air
Mirosuri potenţial Local
[m3]
Condiţii de
/ Local Working conditions
muncă
Degradarea
/ Local damage to landscape
peisajului
În tabelul 2.5 sunt sintetizate principalele tipuri de impact asupra mediului şi
factorii care le produc, aferente sistemelor de consum şi de producere a energiei.
Tabelul 2.5
Tipuri de impact asupra mediului a sistemelor de consum şi de producere a
energiei [10]
Deşeuri
Cărbune Petrol Gaze Uraniu
menajere
220 40 50 50 1
∫ A i (t )Ci (t )dt
GWP = T
0
(2.3)
∫ A CO 2 ( t )CCO 2 ( t )dt
0
Substanţă GWP (20 ani) GWP (100 ani) GWP (500 ani)
CO2 1 1 1
CH4 35 11 4
N2O 260 270 170
Determinarea indicelui GWP pentru un sistem se realizează prin însumarea
potenţialelor elementare de efect de seră ale fiecărui gaz ce intră în componenţa
efluentului gazos al sistemului, multiplicate cu cantitatea corespunzătoare fiecărei
componente.
GWP = ∑ m × GWP
i
i i (2.4)
unde GWPI este potenţialul efectului de seră al elementului i din efluentul gazos
(kg CO2 echivalent), iar mi este cantitatea de element i (kg / unitatea funcţională).
Principalele gaze care participă în mod direct la crearea efectului de seră sunt
dioxidul de carbon (sCO2 = 1) şi metanul (sCH4 = 35).
Bilanţul energetic 35
c. Acidificarea
Reprezintă perturbarea echilibrului acido-bazic al atmosferei datorat emisiilor
gazoase cu caracter acid rezultate din procesele al căror impact se analizează.
Acestea pot provoca perturbări semnificative tuturor elementelor mediului ambiant
(aer, apă, sol), inducând o creştere a ph–ului.
Cel mai utilizat indicator de acidificare este aciditatea echivalentă (în raport cu
SO2) :
Ii = Σj APi ∗ mij = Σ j (γj/Mj)/ (γSO2/MSO2) ∗ mij [kg echivalent SO2] (2.5)
În relaţia de mai sus II reprezintă contribuţia la acidificare a subsistemului “i”, în
kg echivalent SO2, APj este potenţial de acidificare al substanţei “j” (valoare
definită), γj este număr de moli de protoni liberi pe mol de substanţă j iar Mj este
masa molară de substanţă j.
Relaţia de determinare a acestui indicator este :
AP = ∑ m × AP
i
i i (2.6)
Substanţa AP
SO2 1,0
NO 1.07
NO2 0.7
NOx 0.7
NH3 1.88
HCl 1.88
HF 1.6
d. Degradarea stratului de ozon
Indicele utilizat pentru măsurarea contribuţiei unei substanţe la distrugerea stratului
de ozon este ODP (Ozon Depletion Potential). ODP-ul unei substanţe gazoase
reprezintă efectul asupra ozonului stratosferic al emisiei unui kg de substanţă
raportată la freonul CFC 11. În tabelul 2.10 sunt prezentate valorile ODP pentru o
serie de substanţe.
36 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 2.10
ODP pentru diferite substanţe raportate la CFC 11
unde ODPI este indicele ODP al elementului i din efluentul gazos [kg CFC11
echivalent] iar mi este cantitatea substanţei I [kg/unitatea funcţională].
e. Eutrofizarea
Acest fenomen are ca efect creşterea consumului de oxigen în mediile acvatice şi
terestre datorită unei concentraţii ridicate de produse azotate şi fosfatice.
Consecinţa constă în dezvoltarea planctonului în zonele acvatice, care determină
reducerea până la eliminare a faunei din cauza consumului ridicat de oxigen.
Trebuie precizat faptul că emisiile din aer ale compuşilor azotaţi şi fosfaţi
contribuie de asemenea la acest efect. În studiile de ACV se consideră deocamdată
numai fenomenul de eutrofizare a mediului acvatic. Contribuţia la fenomenul de
eutrofizare a unei substanţe i este reprezentat de potenţialul de eutrofizare NP a
cărui valori sunt exprimate în kg echivalent fosfat PO43-.
NP = ∑ m × NP
i
i i (2.9)
unde NPi este potenţialul de eutrofizare al unei substanţe i (tabelul 2.11), mi este
cantitatea substanţei i [kg / unitatea funcţională], iar NP este potenţialul de
eutrofizare [kg echivalent fosfat / unitatea funcţională].
Tabelul 2.11
Valorile NP caracteristice diferitelor substanţe
Substanţa NP
PO43- 1
NO 0.2
NO2 0.13
NOx 0.13
NH4 0.33
N 0.42
P 3.06
CCO (cererea chimică în oxigen) 0.022
Bilanţul energetic 37
f. Ecotoxicitate – toxicitate.
Ecotoxicitate grupează efectele toxice emanate de metalele grele şi de
hidrocarburile aromatice nehalogenate în mediile acvatice şi terestre. Se definesc
doi indicatori de cuantificare a ecotoxicităţii acvatice şi respectiv terestre :
• ECA (Ecotoxicological Classification factor for Aquatic Ecosistem) pentru
mediul acvatic, apă dulce şi sărată
• ECT (Ecotoxicological Classification factor for Terrestrial Ecosistem)
pentru mediul terestru.
Aceşti indici se calculează ca inversul concentraţiei maxime tolerabile (MTC) :
ECA (T) i=1/MTC A(T) i corespunzător unei substanţe I;
ECA = ∑m
i
ai × ECAi (2.10)
ECT = ∑m
i
ti × ECTi (2.11)
• HCS (Human Toxicological Classification factor for the Soil) pentru sol.
Aceşti indici se calculează pentru fiecare substanţă imisă în aer, apă şi sol după un
mod de calcul complex. În cadrul acestui mod de calcul se iau în considerare
dimensiunea mediului, maniera în care are loc schimbul de substanţe imise între
medii, degradarea substanţelor în cadrul fiecărui mediu, mijloacele prin care omul
poate absorbi substanţele, numărul de persoane expuse, cantităţile acceptabile de
substanţe absorbite de om.
Pornind de la aceşti factori se calculează :
TH = ∑ (m
i
ai × HCAi +m wi × HCWi + msi × HCS i ) (2.12)
unde HCAi, HCWi, HCSI sunt factori de ponderare pentru imisiile atmosferice,
acvatice şi terestre (sol) pentru substanţa i [kg / kg] (tabelul 2.13), mai, mwi, msi sunt
cantităţile imise de substanţa i în aer, apă şi sol [kg / unitatea funcţională], iar TH
este indicele de caracterizare a toxicităţii umane [kg / unitatea funcţională].
Tabelul 2.13
Valorile factorilor HCA, HCW şi HCS pentru unele substanţe
Substanţa HCA HCW HCS
Metale
As 4700 1.4 0.043
Ba 1.7 0.14 0.019
Cd 580 2.9 7
Co 24 2 0.065
Cu 0.24 0.02 0.0052
Fe 0.042 0.0036
Hg 120 4.7 0.15
Mn 120
Ni 470 0.057 0.014
Pb 160 0.79 0.025
Zn 0.033 0.0029 0.007
Compuşi neorganici
NH4 0.02 0.0017
CO 0.012
CN (cianură) 2.6 0.22 5.4
F 0.48 0.041
H2S 0.78
NOx 0.78
NO2 0.26 0.022
SO2 1.2
Altele
C6H6(benzen) 3.9 0.66
C6H5 OH (fenol) 0.56 0.048 0.62
Dioxină 3 300 000 290 000
Petrol 1.7 0.00092
Bilanţul energetic 39
g. Poluarea foto-oxidantă
Ca urmare a reacţiilor fotochimice ale oxizilor de azot şi ale compuşilor organici
volatili (COV), în baza troposferei se formează cantităţi importante de foto-
oxidanţi, deosebit de toxici pentru organismele vii. Creşterea semnificativă a
concentraţiei acestor produse are repercusiuni importante asupra ecosistemelor.
Aceste perturbări sunt sesizate în general la nivel local sau regional. Printre foto-
oxidanţi cel mai important este ozonul. Indicatorul utilizat pentru exprimarea
acestui impact se numeşte indice al potenţialului de formare a ozonului fotochimic
(PCOP) şi reprezintă (HEIJUNGS, 92) masa de ozon produsă de 1 kg de o
substanţă emisă suplimentar [4]. Pentru referinţă se consideră etilena. De aceea el
exprimă în kg echivalent etilenă.
Formarea ozonului fotochimic mai este cunoscut şi sub denumirea de “smog de
vara”. Ozonul este considerat dăunător pentru sănătatea oamenilor. Formarea
oxidanţilor fotochimici, dintre care ozonul este reprezentantul majoritar, este
rezultatul reacţiilor între oxizii de azot (NOx) şi COV sub influenţa radiaţilor
ultraviolete. Denumirea originală a POCP este Photochimical Creation Potential .
Relaţia de calcul a potenţialului de formare a ozonului fotochimic este:
POCP = ∑ m × POCP
i
i i (2.13)
h. Victime
În timpul ciclului de viaţă al unui produs sau al unui proces se pot întâmpla
evenimente nedorite care au ca rezultat pierderi de vieţi omeneşti, rănirea gravă a
unor persoane participante la realizarea ciclului de viaţă respectiv. Până în prezent,
nu există nici o metodă care să ia în calcule aceste pierderi de vieţi omeneşti sau
accidente.
i. Mirosuri
Aprecierea confortului olfactiv depinde de fiecare individ. Emisia unei substanţe
rău mirositoare este raportată la un prag numit OTV (Odour Threshold Value).
Acest prag este definit drept concentraţia substanţei care în condiţii standard
definite este apreciată de cel puţin 50% dintr-un eşantion reprezentativ de populaţie
ca fiind diferită de aerul curat. În tabelul 2.15 sunt prezentate valorile OTV pentru
unele substanţe.
OTV = ∑v
i
i × OTVi (2.14)
unde Ni reprezintă sursele sonore [dB], iar Nt este zgomotul rezultant [dB].
Bilanţul energetic 41
• 4 dacă Nt ≥ 90 dB.
În aceste condiţii, impactul (I) se calculează după formula :
I = 2 x Nt (60 ≤ N t < 90) + 4 x Nt (Nt ≥ 90) (2.16)
k. Degradarea peisajului
Pentru luarea în calcul a unor astfel de efecte este relativ dificil de a dezvolta o
metoda care să evalueze degradarea peisajului. Această degradare a mediului este
caracterizată de o modificare a mediului ambiant . Cu toate acestea cele mai
recente ACV au luat în considerare acest efect, având grijă ca folosind metoda
punctajului să atribuie penalităţi sau bonificaţii pentru unele reabilitări ale spaţiului
considerat.
Se definesc astfel patru nivele de urbanism:
Nivelul I : sisteme naturale fără nici o intervenţie umană
Nivelul II : influenţa umană este mai mare decât cea a florei şi faunei
iniţiale, dar nu sunt prezente suprafeţe cultivate
Nivelul III : majoritatea spaţiului este cultivat
Nivelul IV : urbanizarea este preponderentă (autostrăzi, imobile.....etc.).
Trecerea de la un nivel de urbanism inferior la unul superior se traduce printr-o
penalizare (P), în timp ce reabilitarea unei zone (trecerea de la un nivel superior la
unul inferior) se face prin acordarea unei bonificaţii, lucrul ce se poate observa în
tabelul 2.16.
Tabelul 2.16
Modul de aplicare al penalităţilor şi bonificaţilor pentru zonele de urbanism
Degradare Penalităţi Reabilitare Bonificaţie
I → II 4 II → I 0.25
II → III 3 III → II 0.33
II → IV 4 IV → II 0.25
III → IV 2 IV → III 0.5
Se remarcă faptul că penalităţile acordate sunt supuse următoarelor reguli:
• cu cît degradarea este mai importantă, cu atât penalizarea este mai mare
• cu cît zona considerată este intr-o stare iniţială mai aproape de starea
naturală, cu atât mai mult degradarea sa este penalizată.
42 Bilanţuri termoenergetice
sau/şi între acestea şi producţia separată a celor două forme de energie. Acest mod
de evaluare se mai numeşte şi “sistem cu sistem”. Se poate utiliza şi reprezentarea
grafică a indicilor de impact calculaţi, prin histograme, denumite ecoprofile.
În acest fel se obţin concluzii parţiale privind impactul sistemelor de cogenerare
asupra mediului:
• impactul ecologic al unui sistem de cogenerare comparativ cu producţiile
separate;
• impactul ecologic comparativ al mai multor sisteme de cogenerare.
Deficienţele metodei de evaluare “impact cu impact”, al cărei grad de elocvenţă
este dat şi de numărul de indicatori de impact consideraţi, se pot elimina prin
aplicarea evaluării globale.
Evaluarea globală constă în traducerea în parametrii decizionali a rezultatelor
calculelor indicatorilor de impact, pentru caracterizarea din punct de vedere
ecologic a sistemelor de producere sau de consum a energiei, prin aprecierea
metodelor matematice de analiză multicriterială, diferenţiate în special prin modul
de formulare a rezultatelor obţinute, ceea ce impune alegerea metodei de analiză.
Câteva exemple de astfel de metode sunt: LAEPSI (CARRE 97), FRENAL 99,
ELECTREIS, [2].
Acest mod de evaluare este strict necesar în luarea deciziei pentru stabilirea soluţiei
optime de alimentare cu energie, în cazul în care evaluarea “impact cu impact” nu
reflectă informaţii complete privind impactul asupra mediului.
3. PRINCIPALELE TIPURI DE ECHIPAMENTE
ENERGETICE CARE INTRĂ ÎN CATEGORIA
TRANSFORMATORILOR DE ENERGIE CU SPECIFIC
TERMOENERGETIC
3.1. MAŞINI ROTATIVE ANTRENATE
Orice maşină consumatoare de lucru mecanic poate fi antrenată de către un motor
în două moduri :
• direct;
• prin intermediul unui sistem de adaptare şi transmisie a mişcării.
În cazurile în care motorul nu este compatibil cu maşina antrenată fie sub aspectul
felului mişcării, fie sub aspectul parametrilor acesteia (cursă, viteză, turaţie, cuplu,
etc), între cele două componente principale ale ansamblului, motorul şi maşina
antrenată, apare în mod necesar şi o a treia, care are ca scop să le compatibilizeze
pe primele două. Pentru fiecare dintre cele trei componente se poate defini câte un
randament energetic, bilanţul energetic al ansamblului fiind descris prin
intermediul unor relaţii de forma :
Pk2 = ηk∗Pk1 (3.1)
unde k = 1, 2, 3.
P11 > P12 > P21 > P22 > P31 > P32 (3.2)
P32 = P11 - ∆P1 - ∆P2 - ∆P3 (3.3)
Relaţiile de mai sus descriu bilanţul energetic al motorului (k = 1), al sistemului de
adaptare şi transmisie (k = 2), al maşinii antrenate (k = 3) şi al ansamblului. Pentru
fiecare dintre cele trei componente ale ansamblului, Pk1 este puterea sau energia
intrată sau consumată iar Pk2 este puterea sau energia ieşită sau utilă. Diferenţa ∆Pk
= (Pk1 - Pk2) reprezintă pierderea de putere sau de energie aferentă fiecăreia dintre
cele trei componente ale ansamblului. Randamentul energetic al fiecăreia dintre
componentele ansamblului ηk depinde de tipul şi caracteristicile componentei
respective.
Motorul poate fi termic (turbină cu abur, turbină cu gaze, motor cu ardere internă)
sau electric. Sistemul de adaptare/transmisie poate fi un cuplaj rigid sau elastic, un
multiplicator sau un reductor de turaţie, un sistem bielă-manivelă, etc. Maşinile
antrenate prezintă o mare diversitate, însă pot fi clasificate în funcţie de tipul
mişcării, care poate fi rotativă sau lineară. De asemenea, în instalaţiile industriale
moderne pot fi întâlnite ansambluri formate dintr-un singur motor şi o singură
maşină antrenată şi sisteme alcătuite din mai multe maşini antrenate şi mai multe
motoare de antrenare (staţii de pompe, staţii de compresoare, etc).
Sistemul alcătuit din motor, sistemul de adaptare şi transmisie a mişcării şi maşina
antrenată nu funcţionează de obicei numai la o singură sarcină, ci într-un domeniu
limitat de o sarcină minimă şi una maximă. Maşinile antrenate cele mai răspândite
Principalele tipuri de echipamente energetice 45
Q2 = ηsc∗Q1 (3.8)
Q1 este cantitatea de căldură sau puterea termică cedată de agentul termic primar,
Q2 este cantitatea de căldură sau puterea termică preluată de agentul termic
secundar, iar Qx este cantitatea de căldură transmisă prin intermediul peretelui
despărţitor. Cantităţile de căldură schimbate sunt exprimate cu ajutorul entalpiilor
specifice ale fiecăruia dintre cei doi agenţi termic şi anume hij, i = 1 pentru agentul
termic primar, i = 2 pentru agentul termic secundar, j = 1 pentru secţiunea de
intrare în aparat iar j = 2 pentru secţiunea de ieşire din aparatul schimbător de
căldură.
Indicatorul de performanţă energetică de tip cantitativ caracteristic unui schimbător
de căldură este coeficientul de reţinere a căldurii ηsc, care arată cât din căldura
cedată de agentul termic primar se pierde şi cât este preluat de către agentul termic
secundar. Ponderea pierderilor de căldură în raport cu cantitatea de căldură cedată
de către agentul termic primar este influenţată semnificativ de nivelul de
temperatură la care are loc transferul de căldură, de grosimea izolaţiei termice, de
mărimea coeficientului global de schimb de căldură şi de tipul constructiv al
aparatului (mai mult sau mai puţin compact). Coeficientul de reţinere a căldurii
este în fapt un mod de exprimare a bilanţului energetic al aparatului în mărimi
relative.
Funcţionarea unui schimbător de căldură prin suprafaţă în regimuri nenominale
stabilizate poate fi estimată cu ajutorul metodei ε - NTU, care presupune
cunoaşterea funcţiei ε = f (NTU, z, configuraţia de curgere) pentru tipul de
schimbător analizat :
NTU = k∗S/Wmin (3.9)
z = Wmin/Wmax < 1 (3.10)
Eficienţa termică ε a unui schimbător de căldură este o caracteristică individuală a
aparatului, caracterizat printr-o anumită concepţie constructivă şi o anumită schemă
de circulaţie a agenţilor termici. Suprafaţa de schimb de căldură S este singurul
invariant din aceste relaţii, aproape toate celelalte mărimi modificându-se mai mult
sau mai puţin la funcţionarea într-un regim nenominal oarecare. În diverse tratate
de specialitate funcţia ε = f (NTU, z, configuraţia de curgere) este de obicei
disponibilă sub formă grafică, expresia sa analitică fiind disponibilă numai pentru
configuraţiile fundamentale de curgere (echicurent şi contracurent).
Dacă premizele pe baza cărora un anumit regim de funcţionare este considerat
nenominal sunt legate de abaterea cel puţin a unuia dintre parametrii (debit şi/sau
temperatură), consecinţa unui astfel de regim este în mod necesar modificarea
coeficientului de reţinere a căldurii şi deci a structurii bilanţului energetic al
aparatului.
Principalele tipuri de echipamente energetice 47
multe prize reglabile, cu contrapresiune şi una sau mai multe prize reglabile, etc),
este recomandabilă caracteristica energetică de tipul debit abur - putere la borne.
Acest tip de caracteristică nu mai are din păcate o alură net lineară.
Pierderile de energie mecanică asociate maşinii (∆Pmg), exprimate prin produsul
între randamentul mecanic şi randamentul generatorului electric sunt mai greu de
determinat prin măsurători. Prelucrarea statistică a caracteristicilor turbinelor cu
abur cu condensaţie a condus la stabilirea unei legături între puterea unitară
nominală la borne şi randamentele turbogeneratorului. Astfel, pentru 5 < Pn < 100
MW randamentul mecanic în regim nominal ηmn şi randamentul generatorului
electric în regim nominal ηgn se estimează cu relatiile :
ηmn = 0,965 + 0,025∗x - 0,005∗x2 (3.17)
ηgn = 0,935 + 0,045∗x - 0,01∗x 2
(3.18)
unde x = lg(Pn). În lipsa unor date mai precise, recomandate de furnizorul sau de
constructorul echipamentelor, pierderile respective pot fi estimate cu ajutorul
acestor relaţii.
Turbinele de condensaţie sunt caracterizate prin parametrii ai aburului intrat în
turbină şi cei ai aburului eşapat din turbină la condensator.
Turbinele de termoficare sunt caracterizate prin parametrii aburului intrat în
turbină, ai aburului extras la priza reglabilă sau contrapresiune şi ai aburului eşapat
din corpul de condensaţie al unei turbine cu condensaţie şi priză sau prize reglabile.
Capacitatea unei turbine de termoficare poate fi exprimată prin puterea electrică
maximă la borne într-un anumit regim de funcţionare şi prin sarcina termică
maximă sau debitul maxim de abur extras la priza reglabilă sau eşapat dintr-o
turbină cu contrapresiune.
Turbinele de termoficare de capacitate medie sau mică potrivite pentru CET având
schema termică cu bare colectoare sau de ajutor, fără supraâncălzire intermediară,
au parametrii iniţiali ai aburului viu 140 bar şi 540 °C, 90 bar şi 510 °C, 40 bar şi
450 °C.
Tabelul 5.2
Mărimi intermediare calculate şi termenii bilanţului termic al aparatului
Nr. Mărimea Simbol U. M. Mod de Valoare
determinare
1. Entalpia aburului i´1 kJ/kg tabele abur, 2794
i´1=f(t´1, p´1)
2. Entalpia condensatului i´´1 kJ/kg tabele abur, 670
i´´1=f(t´´1, p´´1)
3. Entalpia apei la intrare i´2 kJ/kg tabele abur, 175
i´2=f(t´2, p´2)
4. Entalpia apei la ieşire i´´2 kJ/kg tabele abur, 289
i´´2=f(t´´2, p´´2)
5. Debitul de căldură cedat Q1 KJ/s Q1=G1(i´1- i´´1) 2209
6. Debitul de căldură primit Q2 KJ/s Q2=G2(i´´2- i´2) 2114,7
7. Debitul de căldură pierdut în Qp KJ/s Qp=Q1-Q2 94,3
mediul ambiant
8. Coeficientul de reţinere a ηr % ηr=Q2/Q1 0,9574
căldurii
Tabelul 5.3
Mărimi măsurate în vederea întocmirii bilanţului
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoare
1. Debitul de apă fierbinte G1 kg/s 21
2. Temperatura agentului primar la intrare t´1 ºC 95
3. Presiunea agentului primar la intrare p´1 bar 7,8
4. Temperatura agentului primar la ieşire t´´1 ºC 71
5. Presiunea agentului primar la ieşire p´´1 bar 7,31
6. Debitul de apă rece G2 kg/s 25,43
7 Temperatura agentului secundar la intrare t´2 ºC 53
.8. Presiunea agentului secundar la intrare p´2 bar 3,4
9. Temperatura agentului secundar la ieşire t´´2 ºC 72
10. Presiunea agentului secundar la ieşire p´´2 bar 3,08
Pe baza mărimilor măsurate, în tabelul 5.4 este prezentat modul de calcul al
mărimilor intermediare şi al elementelor bilanţului termic al aparatului.
Tabelul 5.4
Mărimi intermediare şi elementele bilanţului termic al aparatului.
Nr. Mărimea Simbol U. M. Mod de Valoare
determinare
1. Entalpia agentului primar la i´1 kJ/kg tabele apă, 398,2
intrare i´1=f(t´1, p´1)
2. Entalpia agentului primar la i´´1 kJ/kg tabele apă, 297,6
ieşire i´´1=f(t´´1, p´´1)
3. Entalpia agentului secundar la i´2 kJ/kg tabele apă, 222,1
intrare i´2=f(t´2, p´2)
4. Entalpia agentului secundar la i´´2 kJ/kg tabele apă, 301,58
ieşire i´´2=f(t´´2, p´´2)
5. Debitul de căldură cedat Q1 kJ/s Q1=G1(i´1- i´´1) 2112,6
6. Debitul de căldură primit Q2 kJ/s Q2=G2(i´´2- i´2) 2021,1
7. Debitul de căldură pierdut în Qp kJ/s Qp=Q1-Q2 91,43
mediul ambiant
8. Coeficientul de reţinere a ηr % ηr=Q2/Q1 0,9567
căldurii
Preîncălzirea laptelui se realizează în trei trepte, agentul termic folosit fiind aburul
secundar format în treptele de vaporizare şi aburul primar.
Agenţii termici utilizaţi în instalaţie sunt:
• abur de 8-9 bar pentru încălzirea şi realizarea (menţinerea) vidului în
corpurile de vaporizare;
• apă de răcire pentru preluarea căldurii aburului secundar rezultat din corpul
al treilea.
Procesul de fabricaţie fiind continuu, bilanţul se va întocmi pe unitatea de timp.
Conturul de bilanţ în cazul instalaţiei de concentrare a laptelui are următoarele
limite:
• pe partea agentului termic zona cuprinsă între intrarea aburului şi a apei de
răcire şi ieşirea condensatului şi a apei de răcire;
• pe partea materiei prime zona cuprinsă între intrarea laptelui şi ieşirea
concentratului.
Ecuaţia bilanţului material este:
Dl + Dab = Dc + Dcd + De [kg/h] (5.1)
unde Dl este cantitatea de lapte care intră în concentrator; Dab – consumul de abur;
Dc – producţia de concentrat; Dcd – debitul de condensat evacuat; De – debitul de
abur eşapat în atmosferă în amestec cu aerul.
Ecuaţia bilanţului termoenergetic este:
Ql + Qab + Qri = Qc + Qcd + Qre + Qe + Qδ [kW] (5.2)
unde Ql este debitul de căldură conţinut de lapte; Qab – debitul de căldură intrat cu
aburul; Qri – debitul de căldură intrat cu apa de răcire; Qc – debitul de căldură ieşit
cu concentratul; Qcd – debitul de căldură ieşit cu condensatul; Qre – debitul de
căldură ieşit cu apa de răcire; Qe – debitul de căldură ieşit cu aburul eşapat; Qδ –
pierderea de căldură în mediul ambiant.
Pentru calculul componentelor bilanţului termoenergetic, se utilizează următoarele
formule:
Ql =
( )
Dl t l sl c pl + wl c p
[kW] (5.3)
3600 100
unde: tl este temperatura iniţială a laptelui, ºC; wl – conţinutul de apă în lapte, %; sl
– conţinutul de substanţă uscată în lapte, % (sl=100-wl); cpl – căldura specifică a
substanţei uscate, kJ/(kg ºC); cp – căldura specifică a apei, kJ/(kg ºC).
Qab = Dab iab / 3600 [kW] (5.4)
unde: iab este entalpia aburului, în kJ/kg, determinată în funcţie de presiunea pab şi
temperatura tab ale aburului.
Exemple şi studii de caz 63
Qc =
(
Dc t c sc c pl + wc c p
[kW]
) (5.6)
3600 100
unde: tc este temperatura concentratului la ieşirea din instalaţia de concentrare, în
ºC; sc – conţinutul de substanţă uscată în concentrat, în %; wc – conţinutul de apă în
concentrat, în % (sc=100-wc).
100 − wl
Dc = Dl [kg/h] (5.7)
100 − wc
Tabelul 5.5
Mărimi măsurate în vederea întocmirii bilanţului unei instalaţii de
concentrare cu funcţionare continuă.
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoare
1. Debit lapte intrare D kg/h 6000
2. Temperatură lapte intrare t ºC 8
3. Conţinut apă în lapte wl % 91,5
4. Temperatură concentrat tc ºC 46
5. Conţinut apă în concentrat wc % 49
6. Presiune abur pab bar 8
7. Temperatură abur tab ºC 170
8. Debit abur Dab kg/h 1800
9. Debit apă răcire Dr kg/h 50000
10. Temperatură apă răcire intrare ti ºC 25
11. Temperatură apă răcire ieşire te ºC 38
12. Debit condensat Dcd kg/h 6450
13. Temperatură condensat tcd ºC 40
14. Temperatură mediu ambiant t0 ºC 20
15. Temperatură medie coloane de concentrare ts ºC 50
16. Suprafaţă coloane de concentrare S m2 390
Tabelul 5.6
Mărimi intermediare calculate în vederea întocmirii bilanţului instalaţiei de
concentrare prin vaporizare.
Nr. Mărimea Simbol U. M. Mod de Valoare
calcul
1. Căldură specifică substanţă uscată cpl kJ/(kg K) tabele 2,51
2. Căldură specifică apă cp kJ/(kg K) tabele 4,18
3. Conţinut substanţă uscată în lapte sl % 100-wl 8,5
4. Conţinut substanţă uscată în sc % 100-wc 51
concentrat
5. Debit concentrat Dc kg/h (5.3.6) 1000
6. Entalpie abur iab kJ/kg tabele 2769
7. Entalpie condensat icd kJ/kg cptcd 167,2
8. Debit abur eşapat De kg/h (2.10) 350
9. Entalpie abur eşapat ivap kJ/kg tabele 2675
10. Cantitatea de apă extrasă din lapte W kg/h Dl-Dc 5000
prin concentrare
11. Coeficient convecţie de la suprafaţa α W/(m2 5,15
2 ,24 t s − t 0
coloanelor la mediul ambiant K)
Exemple şi studii de caz 65
Tabelul 5.7
Bilanţul termoenergetic al instalaţiei de concentrare prin vaporizare cu
funcţionare continuă.
Căldură intrată Căldură ieşită
Denumire kW % Denumire KW %
Ql 53,84 1,86 Qc 42,53 1,47
Qab 1384,50 47,91 Qcd 299,57 10,37
Qri 1451,39 50,23 Qre 2206,11 76,34
Total intrat 2889,73 100,00 Qe 260,07 9,00
Qδ 60,52 2,08
Total ieşit 2868,53 99,26
Eroare 21,2 0,73
• consumul specific de căldură pe unitate de produs:
3600Qab
qc = = 4982 [kJ/kg concentrat] (5.13)
Dc
• consumul specific de căldură pentru eliminarea 1 kg de apă din produs:
3600Qab
qw = = 996,84 [kJ/kg apă] (5.14)
W
unde: Qab este cantitatea de căldură introdusă cu aburul; Qm1, Qm2 – cantităţile de
căldură introduse cu materiile prime, respectiv ieşite cu produsul final; Qvap –
cantitatea de căldură ieşită cu vaporii degajaţi din şarje în urma fierberii; Qt –
66 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.10
Calculul elementelor bilanţului termic
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoare
1. Entalpia aburului iab kJ/kg 2707
2. Căldura introdusă cu aburul Qab kg/şarjă 297,8 * 103
3. Căldura introdusă cu materia Qm1 kg/şarjă 11,5 * 103
primă
4. Căldura ieşită cu produsul finit Qm2 kg/şarjă 42,3 * 103
5. Căldura necesară topirii Qt kg/şarjă 41,6 * 103
materiilor prime
6. Cantitatea de apă evaporată W kg 35
din şarjă
7. Căldura necesară vaporizării Qvap kg/şarjă 90,7 * 103
apei din şarje
8. Entalpia condensatului ic kJ/kg 504,8
9. Căldura latentă de condensare rab kJ/kg 2202
a aburului
10. Căldura ieşită cu condensatul Qc kg/şarjă 116 * 103
(emulsie apă-abur)
11. Coeficientul de convecţie de la
pereţii reactorului la mediul
ambiant:
• de la fluidul reactorului α1 W/(m2 K) 10,6
• de la suprafaţa laterală α2 W/(m2 K) 14,2
12. Pierderile de căldură în mediul Qma kg/şarjă 7,5 * 103
ambiant
13. Căldura acumulată în zidărie Qac kg/şarjă 12,2 * 103
Tabelul 5.11
Elementele bilanţului termic
Căldura intrată kJ/şarjă % Căldură ieşită kJ/şarjă %
Q´ab 297,8 * 103 96,3 Qm2 42,3 * 103 13,7
Q´m1 11,5 * 103 3,7 Qt 41,6 * 103 13,5
Q´l 309,3 * 103 100 Qvap 90,7 * 103 29,3
Qc 116 * 103 37,5
Qma 7,5 * 103 2,4
Qac 12,2 * 103 3,9
Eroare -1 * 103 -0,3
Qc 309 * 103 100
Randamentul termic al procesului se poate defini cu relaţia:
Qu
ηt = 100 [%] (5.16)
Qab − Qcc
unde: Qu este căldura utilă care se calculează cu relaţia:
Qu = Qm 2 − Q m1 + Qvap + Qt [kJ/şarje] (5.17)
ηt =
(13,7 − 3,7 + 29,3 + 13,5)10 3 = 21,8 % (5.20)
297,8 − 55,5
(
c pc = s c cδ + wc c p )100
1
[kJ/(kg ºC)] (5.24)
unde: cpc este căldura specifică a laptelui concentrat, în kJ/(kg ºC); tc – temperatura
laptelui concentrat, în ºC; sc – conţinutul de substanţă uscată (SU) în laptele
concentrat, în %; wc – conţinutul procentual de apă în laptele concentrat, în %; (sc +
wc=100); cp – căldura specifică a apei, în kJ/(kg ºC); cδ – căldura specifică a
substanţei uscate, în kJ/(kg ºC).
Qab = Dab iab / 3600 [kW] (5.25)
unde: Dab este consumul orar de abur, în kg/h; iab – entalpia aburului, în kJ/kg,
determinată în funcţie de presiunea pab şi temperatura tab ale aburului.
Qai = Da iai / 3600 [kW] (5.26)
unde: Da este debitul de aer uscat introdus în instalaţi, în kg a.u./h; iai – entalpia
aerului aspirat din atmosferă, în kJ/kg a.u.
Vρ
Da = [kg a.u./h] (5.27)
1 + xi
unde: V este debitul de aer aspirat, în m3/h; ρ – densitatea aerului umed, în kg/m3; xi
– umiditatea absolută a aerului aspirat, în kg/kf a.u.
70 Bilanţuri termoenergetice
ϕ i p si
xi = 0,622 [kg/kg a.u.] (5.28)
100 pb − ϕ i p si
unde: φi este umiditatea relativă a aerului aspirat, în %; psi – presiunea de saturaţie
a vaporilor de apă în aer la temperatura ti, în N/m2; pb – presiunea barometrică, în
N/m2.
pb 1 + xi
ρ= [kg/m3] (5.29)
Ti 287 + 461,6 xi
unde: Ti este temperatura arului aspirat, în K.
ii = 1,006ti + xi (2500 + 1,863t i ) [kJ/kg a.u.] (5.30)
unde: Dp este cantitatea de lapte praf realizată orar, în kg/h; ip – entalpia laptelui
praf (vezi şi 5.23 şi 5.24), în kJ/kg; ip = cpp * tp sau:
ip
tp
100
(s p cδ )
+ w p c p [kJ/kg] (5.32)
unde: tp este temperatura laptelui praf la ieşirea din instalaţie, în ºC; sp – conţinutul
procentual de SU în laptele praf, în %; wp – conţinutul procentual de apă în laptele
praf, %.
Qcd = Dcd icd / 3600 [kW] (5.33)
unde: Dcd este debitul de condensat evacuat, în kg/h; icd – entalpia condensatului, în
kJ/kg.
Qae = Da iae / 3600 [kW] (5.34)
iae = 1,006t e + x e (2500 + 1,803t e ) (5.35)
Dc wc − w p
xe = xi + [kg/kg a.u.] (5.36)
Da 100 − wc
unde: iae este entalpia arului evacuat, în kJ/kg a.u.; te – temperatura aerului evacuat,
în ºC; xe – umiditatea absolută a aerului evacuat, în kg/kg a.u.
Qδ = 10 −3 α t S t (tt − t i ) + 10 −3 α c S c (t a − t i ) [kW] (5.37)
unde: αt, αc sunt coeficienţi de convecţie d la suprafaţa turnului, respectiv
ciclonului sparator, la mediul ambiant, în W/(m2 ºC); St, Sc – suprafeţele calde ale
turnului, respectiv ciclonului, în m2; tt – temperatura medie a suprafeţei turnului, în
ºC; ti – temperatura medie a suprafeţei ciclonului, în ºC.
Mărimile măsurate în vederea elaborării bilanţului termoenergetic sunt prezentate
în tabelul 5.12.
Exemple şi studii de caz 71
Tabelul 5.12
Mărimi măsurate în vederea întocmirii bilanţului
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoare
1. Debit lapte concentrat Dc kg/h 1000
2. Temperatură lapte concentrat tc ºC 42
3. Conţinutul de apă în concentrat wc % 49
4. Debit lapte praf Dp kg/h 540
5. Temperatură lapte praf tp ºC 26
6. Conţinut de apă în lapte praf wp % 4,3
7. Presiune abur p Bar 9,6
8. Debit de abur consumat Dab kg/h 2563
9. Temperatură aer aspiraţie ti ºC 20
10. Umiditate relativă aer intrare φi % 72
11. Debit volumetric aer aspirat V m3/h 45900
12. Temperatură aer evacuare te ºC 73
13. Debit condensat Dcd kg/h 2563
14. Titlul condensatului evacuat xcd - 0,12
15. Temperatură medie turn tt ºC 60
16. Temperatură medie ciclon tci ºC 45
17. Suprafaţă caldă turn St m2 280
18. Suprafaţă caldă cicloane Sc m2 150
Mărimile calculate care intervin în componentele bilanţului sunt prezentate în
tabelul 5.13.
Tabelul 5.13
Mărimile calculate în vederea întocmirii bilanţului
Nr. Mărimea Simbol U. M. Mod de calcul Valoarea
1 2 3 4 5 6
1. Căldura specifică substanţă cδ kJ/(kg ºC) Tabele 2,51
uscată
2. Căldura specifică lapte cpc kJ/(kg ºC) (5.5.4) 2,32
concentrat
3. Căldură specifică lapte praf cpp kJ/(kg ºC) (5.5.4) 2,58
4. Entalpie concentrat ic kJ/kg (5.5.3) 139,44
5. Entalpie lapte praf ip kJ/kg (5.5.12) 67,08
6. Entalpie abur iab kJ/kg Tabele în 2777
funcţie de pab
şi tab
7. Umiditatea absolută aer xi kg/kg (5.5.8) 0,0105
aspirat
8. Densitatea arului umed aspirat ρ kg/m3 (5.5.9) 1,196
9. Debit aer aspirat Da kg an/h (5.5.7) 54326
10. Entalpie aer aspirat ii kJ/kg an (5.5.10) 46,76
11. Entalpie condensat icd kJ/kg i´ + xcd * r 997,4
i´ – ental. la
satur., r – căld.
lat. De vapor.
12. Entalpia aer evacuare ie kJ/(kg an) (5.5.15) 126,98
72 Bilanţuri termoenergetice
Qu = Q p + Dc
(
wc − w p ivap − c p t c ) [kW] (5.39)
100 − wc 3600
unde: ivap este entalpia vaporilor formaţi din apa vaporizată din concentrat, în kJ/kg.
• consumul specific de căldură pentru evacuarea 1 kg apă din produs:
3600(Qab − Qcd )(100 − wc )
Qw =
(
Dc wc − w p )
[kJ/kg] (5.40)
Dab
dp = [kg/kg] (5.42)
Dp
unde: Qm1, Qm2 reprezintă debitele de căldură intrate, respectiv ieşite cu materialul;
Qcc – debitul de căldură obţinut prin arderea combustibilului; Qfc – căldura fizică a
combustibilului; Qt1, Qt2 – debitele de căldură intrate, respectiv ieşite din contur cu
instalaţia de transport a materialului; Ql1, Ql2 – debitele de căldură intrate şi ieşite
cu aerul şi gazele arse; Qvap – debitul de căldură conţinut de vaporii formaţi prin
vaporizarea umidităţii; ΔQ – alte pierderi, inclusiv eroarea de închidere a
bilanţului; Qp – pierderile de căldură prin pereţi şi neetanşietăţi.
Pentru calculul elementelor bilanţului termic se utilizează următoarele formule :
(Gus c m + W1 c a )θ1
Q m1 = [kW] (5.46)
3600
unde: cm, ca sunt căldura specifică a materialului absolut uscat, respectiv a apei, în
kJ/(kg ºC); θ1 – temperatura materialului la intrare, în ºC.
BH i
Qcc = [kW] (5.47)
3600
unde: B este consumul orar de combustibil al ramei, în m3N/h; Hi – puterea calorică
inferioară a combustibilului, în kJ/m3N (combustibilul folosit este gazul metan cu
Hi = 35500 kJ/m3N).
Bic
Q fc = [kW] (5.48)
3600
unde: ic este entalpia combustibilului, în kJ/m3N.
Qt1 = Gt ct t t1 / 3600 [kW] (5.49)
unde: ct este căldura specifică a dispozitivelor de transport ale materialului, în
kJ/(kg ºC); tt1 – temperatura dispozitivelor de transport la intrare, în ºC; Gt –
cantitatea orară a dispozitivelor de transport.
L1i1
Q1 = [kW] (5.50)
3600ρ1
unde: L1 este debitul orar de aer introdus în ramă, în kg/h; i1 – entalpia aerului la
intrare, kJ/kg.
(Gus cm + W2 ca )θ 2
Qme = [kW] (5.51)
3600
unde: θ2 este temperatura materialului la ieşire, ºC.
L2 i 2
Q2 = [kW] (5.52)
3600ρ 2
Exemple şi studii de caz 75
unde: L2 este debitul orar de amestec aer-gaze arse, evacuat din instalaţie, în kg/h;
i2 – entalpia amestecului (gaze arse-aer) la ieşire, în kJ/m3N.
Gt ct t t 2
Qt 2 = [kW] (5.53)
3600
unde: tt2 este temperatura dispozitivelor de transport la ieşire, în ºC.
Q p = αS∆t [kW] (5.54)
1 l Ol
Va0 = 8,89C + 26,7 H − + 3,33 [m3N/kg]
l
(5.68)
100 8
21
α ev = (5.69)
O2 − 0,5CO
21 − 79
Nl
N 2 − 0,429 l (RO2 + CO )
K
unde: O2, N2, CO, RO2 reprezintă participaţiile în compoziţia gazelor arse evacuate
la coş ale oxigenului, azotului, oxidului de carbon şi gazelor triatomice
(RO2=CO2+SO2), în %, iar:
K l = C l + 0,375S l (5.70)
Qu = Dab iab [kW] (5.71)
unde: Dab este debitul de abur al cazanului, în kg/s; iab – entalpia aburului,
determinată în funcţie de presiunea de saturaţie, pab, în kJ/kg.
Cl + Sl 9 H l + W l 100d inj
Q gaf = 0,32 + 0, 46 4,186C 0 t ga (5.72)
0,536(RO2 + CO ) 100
unde: Cl, Sl, Hl, Wl sunt componentele procentuale gravimetrice ale carbonului,
sulfului, hidrogenului şi apei din combustibilul utilizat; RO2=CO2+SO2 sunt
compuşi triatomici din gazele de ardere; CO – conţinutul de oxid de carbon (RO2 şi
CO2 sunt măsurate în procente de volum ce referire la gazele de ardere uscate); tga
80 Bilanţuri termoenergetice
– temperatura gazelor de ardere la ieşirea din conturul de bilanţ, în ºC; dinj – debitul
specific de abur necesar injecţiei unităţii de masă a combustibilului lichid.
Q
C 0 = C 1 − m [kg/s] (5.73)
100
unde: C este debitul de combustibil introdus în focar, în kg/s; Qm – căldura pierdută
prin nearse mecanice.
Evident, pentru combustibilii lichizi şi gazoşi C=C0.
Cl
Q ga ,ch = 12680CO C 0 [kW] (5.74)
0,536(CO2 + CO )100
( )
Qrc = q5 Qc + Qinj + Q L [kW] (5.75)
unde: Dp este debitul de purjă, în kg/s; ip – entalpia apei purjate, ip=i´(pab), în kJ/kg.
Mărimile măsurate în vederea elaborării bilanţului termic al cazanului sunt
prezentate în tabelul 5.19.
Având în vedere că regimul de funcţionare la debit mediu coincide cu regimul
nominal, bilanţul termic se elaborează pentru regimurile nominal, maxim şi minim.
Pe baza mărimilor măsurate s-au determinat mărimile de calcul necesare elaborării
bilanţului termic, prezentate în tabelul 5.20.
Tabelul 5.19
Buletin de măsurări pentru cazanul BA-2
Valoare
Nr. Mărimea Simbol U. M. Regim
nominal maxim minim
1. Presiune abur pab bar 8 8 4
2. Temperatură abur tab ºC 175 175 151,8
3. Debit abur Dab kg/s 0,521 0,558 0,303
4. Presiune apă alimentare pa bar 8,5 8,5 4
5. Temperatură apă alimentare ta ºC 40 40 40
6. Temperatură combustibil tc ºC 85 85 85
7. Consum combustibil B kg/s 0,0425 0,046 0,26
8. Temperatură aer de ardere tL ºC 15 15 15
9. Temperatură gaze de ardere tga ºC 260 265 265
10. Compoziţie gaze arse uscate CO2 % 10 10,7 7,5
O2 % 7 6 10
CO % 0,8 1 1
N2 % 82,2 82,3 81,5
11. Debit purjă Dp kg/s 0,027 0,027 0,027
Exemple şi studii de caz 81
Tabelul 5.20
Mărimi calculate în vederea elaborării bilanţului termic
Mod de Valoare
Nr. Mărimea Simbol U. M. determi Regim
nare nominal maxim mediu
1. Căldură specifică cpc kJ/(kg (5.7.4) 1,94 1,94 1,94
combustibil ºC)
2. Entalpie apă ia kJ/kg 4,186 ta 167,4 167,4 167,4
alimentare
3. Debit apă Da kg/s Dab+Dp 0,548 0,585 0,337
alimentare
4. Volum teoretic aer V0a m3N/kg (5.7.7) 10,39 10,39 10,39
de ardere
5. Coeficient de exces αev - (5.7.8) 1,43 1,34 1,52
de aer
6. Entalpie aer de iL kJ/m3N tabele 19,51 19,51 19,51
ardere
7. Entalpie abur iab kJ/kg tabele 2774 2774 2749
8. Entalpie apă purjată ip kJ/kg tabele 743 743 640
9. Volum gaze de Vgu m3N/kg tabele 15,09 13,94 16,3
ardere uscate
10. Volum apă în gaze VH2O m3N/kg tabele 1,07 1,07 1,07
de ardere
11. Volum gaze de Vg m3N/kg tabele 16,16 15,01 17,37
ardere umede
12. Compoziţie gaze de CO2 % tabele 9,34 9,94 8,45
ardere umede O2 % 6,10 5,57 7,51
CO % 0,75 0,93 0,94
N2 % 76,76 76,43 76,94
H2O % 7,05 7,13 6,16
Structura bilanţului termic al cazanului BA-2, funcţionând cu combustibil lichid,
este prezentată în tabelul 5.21.
Tabelul 5.21
Bilanţul termic al cazanului BA-2
Regim
Mărimea Nominal Maxim minim
kW % kW % kW %
Qc,ch 1729,75 93,97 1872,2 94,07 1058,2 93,90
Qc,f 7,01 0,38 7,58 0,38 4,29 0,38
Qa 91,74 4,98 97,93 4,92 56,41 5,01
QL 12,32 0,67 12,5 0,63 8,01 0,71
Total intrare 1840,82 100,00 1990,21 100,00 1126,91 100,00
82 Bilanţuri termoenergetice
prin canalul de trecere, în bazinul de lucru (2). Aici are loc limpezirea şi
omogenizarea din punct de vedere termic şi al compoziţiei.
Din bazinul de lucru, sticla curg în cele două feedere (3), unde procesul de
omogenizare termică şi chimică continuăm, cu ajutorul unui agitator amplasat în
fiecare feeder. Nivelul sticlei topite în întreg cuptorul est menţinut automat cu
ajutorul unui nivelmetru amplasat în zona feederelor.
Fiecare feeder est format din trei zone (în sensul curgerii sticlei): răcire,
condiţionare şi jgheab. Din jgheab sticla curge pe pipa refractară aflată în mufa
încălzită, care se roteşte constant.
Pentru arderea în cele trei zone principale se utilizează aer de ardere insuflat cu
ajutorul ventilatoarelor:
• pentru bazinul de topire aerul de ardere este insuflat de ventilatorul VA1,
prin inversorul (5), este preîncălzit în regeneratorul (4) şi apoi introdus
în bazin;
• aerul de ardere pentru bazinul de lucru este preluat cu ventilatorul VA2
din exteriorul cuptorului şi suflat direct (nepreîncălzit) în bazin;
• aerul de ardere pentru feedere este preluat de ventilatorul VA3 din
exterior, de asemenea nepreîncălzit.
Combustia este asigurată prin instalaţiile de alimentare aer-gaz natural ale
bazinului de topire, de lucru şi ale feederilor. Gazele de ardere rezultate în bazinul
de topire pătrund prin ampliajul regeneratorului, în care este reţinută o parte din
căldura conţinută. Gazele astfel răcite îşi continuă drumul prin canalul de gaze de
ardere, investor şi coş.
Perioadele de ardere şi recuperare a căldurii gazelor de ardere alternează: când
funcţionează arzătoarele de pe o parte a cuptorului, aerul de ardere necesar se
preîncălzeşte în camerele regeneratorului de pe partea opusă, iar gazele de ardere
încălzesc ampliajul camerelor regeneratoare de pe partea opusă. Inversarea aer-
gaze de ardere este asigurată de inversorul (5).
Conform proiectului, durata de schimbare a flăcării este de 20-30 min.
Răcirea exterioară permanentă a zidăriei exterioare a bazinelor de topire şi de lucru
este asigurată cu aer insuflat de bateria de ventilatoare VA4, prin intermediul unei
tubulaturi şi a unor injectoare de aer.
Pentru completarea cantităţii de căldură necesară topirii, se folosesc electrozi
alimentaţi cu energie electrică şi răciţi cu apă dedurizată.
Funcţionarea cuptorului este continuă. Conturul de bilanţ considerat cuprinde
bazinul de topire, bazinul de lucru, feederele, regeneratorul şi inversorul. Conform
acestui contur, în figurile 5.3 şi 5.4 sunt prezentate bilanţul de materiale şi cel
termoenergetic corespunzător.
Exemple şi studii de caz 85
Materie
Gaze de primă
ardere Sticlă
topită
3 Gaze de
10 ardere
7 8
9 1 Gaze de
2
5 4 ardere
6
9
Gaze de
ardere
Sticlă
topită
VA4 11
VA1
VA2 VA3
CH4
Qme
Qzg
Qmi
Qga
QL
Qchg
Qc
Cuptor Qrad
Qel
Qarif
Qai
Qpcr
QLri
Qac
Qlre
unde: Qe este căldura ieşită din conturul de bilanţ; Qpp – căldura sensibilă a
produsului principal; Qzg – căldura pierdută prin evacuarea odată cu zgura a unor
cantităţi de combustibil nears; Qchg – căldura chimică a gazelor evacuate (substanţe
combustibile gazoase nearse); Qgo – căldura pierdută prin gazele de ardere care ies
prin neetanşietăţi, uşi deschise şi orificii; Qro – căldura radiată prin neetanşietăţi,
uşi şi orificii; Qrc – căldura pierdută prin pereţii cuptorului; QR – căldura preluată
de agentul de răcire al cuptorului; QLre – căldura sensibilă a aerului după ce a fost
utilizat la răcirea exterioară a zidăriei cuptorului.
Durata unui ciclu (τ) s-a considerat intervalul de timp între două inversări succesive
de funcţionare a arzătoarelor (dreapta-stânga-dreapta).
Modul de calcul al termenilor bilanţului este prezentat în continuare. Căldura
sensibilă şi chimică a combustibilului ars este:
Exemple şi studii de caz 87
∑ (G ) ∑G
n n
c mi = mi , j c mi , j / mi , j [kJ/(kg ºC) (5.82)
j =1 j =1
unde: cmi,j este căldura specifică a componentei j din amestec, în kJ/(kg ºC).
Qai = Ga iai τ [kJ/ciclu] (5.83)
unde: Ga este debitul de apă de răcire, în kg/h; iai – entalpia apei de răcire la
intrarea în cuptor, în kJ/kg, tai – temperatura de intrare a apei de răcire, în ºC.
Q L = (V L , R i L , R + VL , BL i L , BL + V L , F i L , F )τ [kJ/ciclu] (5.84)
unde: VL,R, VL,BL, VL,F sunt respectiv debitele de aer intrate în bazinul de topire,
bazinul de lucru şi feedere, în m3N/h; iL,R, iL,BL, iL,F – entalpiile respectiv a aerului
intrat în bazinul de topire, bazinul de lucru şi feedere, kJ/m3N.
Q el = P3600τ [kJ/ciclu] (5.85)
unde: P este puterea medie consumată în perioada unui ciclu, în kW.
Q Lri = V Lr iLri τ [kJ/ciclu] (5.86)
unde: VLr este debitul de aer de răcire, în m3N/h; iLri – entalpia aerului de răcire la
temperatura tLri cu care intră în ventilatorul VA4, în kJ/kg.
Q pp = G p (q s + qt + q r )τ [kJ/ciclu] (5.87)
unde: Gp este cantitatea de sticlă topită ieşită din cuptor pentru tragere, în kg/h; qs –
căldura sensibilă a sticlei la temperatura tme de ieşire a sa, pentru tragere, în kJ/kg
de sticlă; qt – căldura latentă de topire a sticlei, în kJ/kg de sticlă; qr – căldura de
reacţie, în kj/kg sticlă.
Cantitatea de sticlă topită si efectiv trasă – netă – este dată de:
G p = G sm − G zg [kg/h] (5.88)
88 Bilanţuri termoenergetice
unde: Gzg este cantitatea de zgură rezultată în cuptor prin topirea sticlei, în kg/h.
Căldura sensibilă qs se determină cu:
q s = c s t me [kJ/kg sticlă] (5.89)
unde: cs este căldura specifică a sticlei la temperatura tme de evacuare din cuptor, în
kJ/(kg ºC).
Q zg = G zg c s t m τ [kJ/ciclu] (5.90)
Q ga = Q ga , R + Q ga , BL + Q ga , F [kJ/ciclu] (5.91)
unde: Qga,R, Qga,BL, Qga,F sunt căldurile sensibile ale gazelor de ardere la ieşirea lor
din regenerator, bazinul de lucru şi respectiv feedere. Ele se calculează ţinând
seama de entalpiile respective iga,R, iga,BL, iga,F ale gazelor de ardere evacuate din
regenerator, din bazinul de lucru si din feedere, la temperaturile tga2, tga,BL, tga,F, în
kJ/m3N.
Qchg = Qchg , BT + Qchg , BL + Qchg , F [kJ/ciclu] (5.92)
unde: Qchg,BT, Qchg,BL, Qchg,F sunt cantităţile de căldură chimică ale gazelor de ardere
evacuate din bazinul de topire, bazinul de lucru şi respectiv feedere, în kJ/ciclu.
Ele se calculează fiecare, cu relaţia generală de mai jos pentru consumul de
combustibil şi structura gazelor de ardere aferente bazinului de topire, de lucru şi
feederelor.
v go = 3600αF
2 ( p + B )273 [m3N/h]
ρ
p
(
101253 t go + 273 ) (5.94)
unde: Qgo,BT, Qgo,BL, Qgo,F sunt pierderile respective de căldură din bazinul de topire,
bazinul de lucru şi feedere, în kJ/ciclu. Ele se calculează cu relaţia generală:
Exemple şi studii de caz 89
∑n τ v
1
Q go = i i goi I goi [kJ/u.p.p.] (5.96)
Pp i
unde: vgoi este volumul de gaze de ardere pierdut prin orificiul i, în m3N/h; Igoi –
entalpia gazelor de ardere în orificiul i, în kJ/m3N; ni – numărul de orificii i identice;
τi – timpul de deschidere al orificiului în intervalul de timp pe care se calculează
bilanţul, în ore. Volumul de gaze pierdut printr-un orificiu se calculează cu relaţia
(5.94).
Qro = Qro , BT + Qro , BL + Qro , F [kJ/ciclu] (5.97)
unde: Qro,BT, Qro,BL, Qro,F sunt pierderile respective din bazinul de topire, bazinul de
lucru şi feedere, care s calculează cu relaţia:
t + 273 4 t + 273 4
∑
1
Qro = 20, 41 Fi ni τ i ϕi c − a [kJ/u.p.p.] (5.98)
Pp i 100 100
∑ S α (t )
1
Qrc = i i pi − t a τ s [kJ/u.p.p.] (5.100)
Pp i
Tabelul 5.25
Bilanţul termic al cuptorului.
Căldură intrată Căldură ieşită
Denumirea 103 kJ/ciclu % Denumirea 103 kJ/ciclu %
Qsm 22,06 0,15 Qpp 2953 20,42
QL 183,79 1,27 Qzg 604,95 4,18
Qc 13476,00 93,20 Qga 5486,00 37,94
Qel 370,55 2,56 Qchg 647,37 4,48
Qai 24,78 0,17 Qge 190,03 1,31
QLri 382,70 2,65 Qro 319,62 2,21
Qrc 3420,00 23,66
QR 94,57 0,65
QLre 724,39 5,01
ΔQe 19,95 0,14
QI 14453,88 100 Qe 14453,88 100
Principalii indicatori tehnico-economici rezultaţi în urma bilanţului termic sunt:
• gradul mediu de zilnic încărcare a cuptorului:
P
ψ= = 100,16 % (5.104)
Pn
• randamentul termic al procesului:
Qu
ηt = = 23,87 % (5.105)
Qi
• randamentul utilizării combustibilului:
Qcc − Q p
ηc = = 25,61 % (5.106)
Qcc
• consumul specific total net de căldură este q=11906,32 kJ/kg sticlă topită.
• consumul specific net de combustibil este b=15283,18 kJ/kg sticlă topită
=0,33 m3N CH4/kg sticlă topită.
Exemple şi studii de caz 93
3,4 1,2
Ecluză
Ieşire Intrare
12 12 12
12
12
5 11,27
21
20
10,26
8,24
6,10,22
7,23
La coş
Tabelul 5.26
Caracteristicile tehnico-funcţionale ale cuptorului.
Nr. Caracteristica U. M. Valoarea
1. Productivitatea:
• de proiect t/an 40000
• în funcţiune 48000
2. Productivitatea specifică:
• de proiect t/m3 zi 0,235
• în funcţiune 0,28
3. Temperatura de ardere:
• maximă ºC 1450
• medie 1340
4. Consum de combustibil:
• de proiect kJ/t 80-120
• în funcţiune 85
5. Arzătoare cu aer:
• număr buc. 30
• presiunea bar 1,2-1,5
6. Durata ciclului:
• proiectată ore 65
• în funcţiune 52
7. Caracteristici constructive:
• lungimea m 78
• lăţimea m 3,1
• înălţimea m 2,2
• volum util m3 470
• nr. de vagoneţi buc. 26
8. Încărcătura pe vagonet t 10-12
Tabelul 5.27
Mărimile măsurate la cuptorul de cărămizi.
Mărimea Simbol U. M. Valoarea
1 2 3 4
Cantitatea de cărămizi Pp t/14 zile 1846
Combustibilul C m3N/14 zile 135800
Puterea calorică inferioară Hi kJ/m3N 35590
Cantitatea de argilă din cărămizi Garg kg 300
Compoziţia combustibilului:
• oxigen O2 % 0,5
• azot N2 1,5
• gaz metan CH4 98
Temperatura combustibilului tc ºC 27
Temperatura de intrare a materialelor tsm ºC 27
96 Bilanţuri termoenergetice
unde:
H 0 = h0 (γ h − γ d ) (5.109)
wmed h
k0 = = (5.110)
w0 h0
pT N
γT = γ N [kgf/m3] (5.111)
p n TK c
unde: g este acceleraţia gravitaţională, în m/s2; H0 – presiunea dinamică, în
kgf/cm2; γT – greutatea specifică a fluidului în condiţiile de lucru (la presiunea p şi
temperatura T, în K), în kgf/m3; h0 – presiunea dinamică, în mm H2O; γh, γd –
Exemple şi studii de caz 97
unde: Garg este cantitatea de argilă din cărămizi, în kg argilă/t de cărămizi; qex –
căldura degajată prin arderea argilei, în kJ/kg argilă (s-a considerat qex=230,29
kJ/kg argilă).
• Căldura sensibilă a materialelor introduse în cuptor este determinată din:
Q sm =
1
Pp
( )
Gcar c p ,car t car + Gapa c p , apa t apa + Gvag c p ,vag t vag + Gcapt c p ,capt t capt [kJ/t]
(5.114)
unde: Gcar, Gapa, Gvag, Gcapt sunt respectiv cantitatea de cărămidă uscată, de apă de
îmbibaţie, higroscopică şi de cristalizare conţinută de cărămizi la intrarea în cuptor,
masa cărucioarelor metalice introduse şi a căptuşelii refractare a acestora, în
kg/durata τ de analiză; cp,car, cp,apa, cp,vag, cp,capt – căldurile specifice medii ale
elementelor intrate în cuptor odată cu materia primă, în kJ/(kg ºC); tcar, tapa, tvag, tcapt
– temperatura la care se introduc elementele respective, în ºC. Dintre acesta Gcar s-a
măsurat, iar cp,car s-a luat pentru şamotă, la temperatura tcar=27 ºC. Cantitatea de
apă Gapa se determină cu:
W1 + W2
Gapa = Gcar [t/τ] (5.115)
100 − (W1 + W2 )
unde: W1 est conţinutul procentual de apă şi higroscopică din cărămizile introduse
în cuptor (W1=5,5 %), în %; W2 – conţinutul procentual de apă de cristalizare (apă
legată chimic) din cărămizile introduse în cuptor, în % (W2=4 %).
98 Bilanţuri termoenergetice
Qar =
1
(DT − DC )τi L [kJ/t] (5.118)
Pp
DT = (D1 + D2 + D3 )
273
[m3/h] (5.119)
273 + t ar
unde: D1 este debitul de aer introdus în zona de răcire cu ajutorul celor două
ventilatoare, în m3/h; D2 – debitul de aer de răcire introdus în zona de uscare şi
preîncălzire cu ajutorul ventilatorului V1; D3 – idem D2 , introdus cu ventilatorul V2,
în m3/h; tar – temperatura aerului de răcire, în ºC; DC – debitul de aer folosit pentru
ardere, în zona de ardere, dat de:
C0VL
DC = [m3N/h] (5.120)
τ
unde: C0 este consumul de combustibil, în m3N/h; VL – volumul real de aer necesar
arderii, în m3N/m3N; τ – durata considerată (τ=14 zile x 24 ore/zi=336 ore); iL –
entalpia aerului de ardere, la temperatura tL (vezi tabelul 5.10.3).
• Cantitatea de căldură utilă est dată de relaţia:
Qu = Qend + Q pp + Qa + Qev + Qhid [kJ/t] (5.121)
unde: Qend este căldura absorbită prin reacţiile endoterme; Qpp – căldura sensibilă a
produsului principal (cărămizi) la ieşirea din cuptor; Qa – căldura sensibilă a
dispozitivelor auxiliare (vagoneţilor) care însoţesc materialul; Qev – căldura
consumată pentru evaporarea umidităţii din încărcătură şi pentru supraîncălzirea
vaporilor rezultaţi; Qhid – căldura consumată pentru degajarea apei de cristalizare
(de constituţie).
Exemple şi studii de caz 99
unde: Gp este greutatea produsului principal (cărămizile uscate) la ieşire, în kg; cpp
– căldura specifică medie a cărămizilor la temperatura tme de ieşire din cuptor, în
kJ/(kg ºC).
Qa =
1
Pp
( )
G mt c p , met t ve + Gcapt c p ,capt t capt [kJ/t] (5.123)
unde: tve, tcapt sunt temperaturile părţii metalice a vagoneţilor, respectiv a căptuşelii
lor refractare, la ieşirea din cuptor, în ºC; cp,met, cp,capt – căldurile specifice medii
aferente, la temperaturile tve, respectiv tcapt, în kJ/(kg ºC).
Qev =
1
Pp
( )
( A1 + A2 ) r + c pm t ga [kJ/t] (5.124)
1
Qhid = qhid A2 [kJ/t] (5.127)
Pp
unde: qhid este căldura consumată pentru degajarea unui kg de apa de cristalizare, în
kJ/kg.
• Pierderile de căldură sensibilă cu gazele de ardere sunt date de relaţia:
Q ga =
1
Pp
( )
BV ga − v go i ga [kJ/u.p.p.] (5.128)
unde: Vga este volumul de gaze rezultate prin arderea 1 kg (1 m3N) de combustibil,
în m3N/kg sau m3N/m3N; vgo – volumul de gaze de ardere prin orificii deschise, în
m3N; iga – entalpia gazelor de ardere, în kJ/m3N.
100 Bilanţuri termoenergetice
V ga = (Din − Dev )
273
τ [m3/τ] (5.129)
273 + t ar
unde: Din este debitul total de aer de răcire introdus in cuptor; Dev – debitul de aer
evacuat din cuptor. Ele sunt date de:
Din = D1 + D2 + D3 [m3/h] (5.130)
273 + t L 273 + t L
Dev = D ga + Dar [m3/h] (5.131)
273 + t g ,cos 273 + t ga
unde: Dga este debitul de gaze de ardere ieşite la coş; Dar – debitul d aer cald
evacuat la coş, în m3/h.
• Pierderile prin căldura sensibilă a aerului cald evacuat la coş, după răcirea
materialului, sunt date de:
1 273
Qar = Dar τiar [kJ/t] (5.132)
Pp 273 + t L
unde: Dar este debitul de aer cald evacuat din cuptor, în m3/h; iar – entalpia aerului
la ieşire, la temperatura tga, în kJ/m3N.
• Căldura necesară încălzirii vaporilor de apă din aerul introdus în cuptor se
calculează cu relaţia:
1
Qau = Au iac [kJ/t] (5.133)
Pp
unde: Au este conţinutul de apă din aerul introdus în cuptor, în kg/τ; iac – entalpia
aerului la ieşire, la temperatura tga, în kJ/kg. În care:
273
Au = Din τχ10 −3 [kg H2O/ τ] (5.134)
273 + t L
unde: χ este conţinutul de apă al aerului (13,1 g/m3N).
• Pierderile de căldură prin pereţii cuptorului şi prin tubulatura exterioară se
calculează cu relaţiile (5.100) şi (5.101).
Pentru pierderile prin vatra cuptorului, conform instrucţiunilor, în cazul cuptoarelor
aşezate p pardoseală, pierderile specifice se consideră 581,53 W/m2, considerate la
secţiunea orizontală a cuptorului de la nivelul solului. Datorită existenţei carcaselor
inferioare ale vagoneţilor, aceste pierderi se majorează cu 35 %, folosindu-se
valoarea:
Qrc ,vatra = 1,35 * 581,53 = 785 W/m2 (5.135)
Pierderile de căldură prin pereţi şi vatră sunt:
Exemple şi studii de caz 101
336[h]3600[ s]
Qrc , p = Qrch , p = 655,25Qrch , p [kJ/t] (5.136)
1846[t / τ]
unde: Qhrc,p sunt pierderile de căldură, exprimate în kW.
Tabelul 5.29 prezintă elementele de calcul ale bilanţului termic, iar tabelul 5.30
prezintă elementele bilanţului termic.
Tabelul 5.29
Elementele de calcul ale bilanţului termic
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoarea
1 2 3 4 5
1. Căldura chimică a combustibilului Qcc 103 kJ/t 2618,12
2. Căldura degajată prin reacţii exoterme Qex 103 kJ/t 69,09
3. Entalpia combustibil ic kJ/m3N 41,87
4. Căldura sensibilă a combustibilului Qsc 103 kJ/t 3,08
5. Căldura specifică a cărămidei (la 27 ºC) cp,car kJ/(kg ºC) 1,065
6. Căldura specifică a apei din cărămidă (la 27 ºC) cp,apa kJ/(kg ºC) 4,187
7. Căldura specifică a vagoneţilor (la 27 ºC) cp,vag kJ/(kg ºC) 0,502
8. Căldura specifică a şamotei (la 27 ºC) cp,capt kJ/(kg ºC) 1,065
9. Greutatea apei din materialul introdus Gapa t/τ 193,8
10. Greutatea metalică a vagoneţilor Gmet t/τ 722,35
11. Greutatea căptuşelii refractare a vagonet. Gcapt t/τ 1123,65
12. Căldura sensibilă a materialului intrat Qsm 103 kJ/t 64,06
13. Volumul specific real de aer de ardere VL m3N/m3N 10,88
14. Entalpia aerului de ardere (la 27 ºC) iL kJ/m3N 35,05
15. Căldura sensibilă a aerului de ardere QL 103 kJ/t 28,05
16. Debitul de aer insuflat în cuptor Dt Din m3/h 36500
17. Debitul de aer insuflat în cuptor DT m3N/h 33215
18. Debitul de aer utilizat la ardere DC m3N/h 4397,33
19. Căldura intrată cu aerul de răcire Qar 103 kJ/t 183,85
20. Căldura specifică a cărămizilor la ieşire (la 120 cpp kJ/(kg ºC) 1,063
ºC)
21. Căldura sensibilă a produsului principal la Qpp 103 kJ/t 127,62
ieşirea din cuptor
22. Căldura specifică a vagoneţilor – a părţii cp,met kJ/(kg ºC) 0,502
metalice ( la 138 ºC)
23. Căldura specifică a şamotei (la 95 ºC) cp,capt kJ/(kg ºC) 1,063
24. Căldura specifică dispozitivelor auxiliare intrate Qa 103 kJ/t 88,58
25. Cantitatea de apă de îmbibaţie A1 t/τ 112,20
26. Cantitatea de apă de cristalizare A2 t/τ 81,6
27. Căldura latentă de vaporizare a apei R kJ/kg 2500
28. Căldura specifică a vaporilor de apă ( la 365 ºC) cpm kJ/(kg ºC) 1,934
29. Căldura consumată pentru evaporarea umidităţii Qev 103 kJ/t 336,57
30. Căldura consumată pentru degajarea unui kg de qhid kJ/kg 330,77
apă de cristalizare
31. Căldura consumată pentru degajarea apei de Qhid 103 kJ/t 14,62
cristalizare
102 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.30
Bilanţul termic al cuptorului tune pentru cărămizi refractare
Călduri intrate Călduri ieşite
Denumirea 103 kJ/t % Denumirea 103 kJ/t %
Qcc 2618,12 88,26 Căldura utilă
Qex 69,09 2,33 Qpp 127,62 4,30
Qsc 3,08 0,10 Qa 88,48 2,99
Qsm 64,06 2,16 Qev 336,57 11,35
QL 28,05 0,95 Qhid 14,62 0,49
Qar 183,85 6,20 Qu 567,39 19,13
Căldura pierdută
Qga 467,08 15,75
Qac 387,14 13,05
Qau 61,28 2,07
Qgo 133,57 4,50
Qro 203,70 6,87
Qrc 1122,47 37,83
ΔQp 23,62 0,80
Qp 2398,86 80,87
QT 2966,25 100 QT 2966,25 100
• coeficientul de recuperare a căldurii (vezi relaţia 5.107):
1
4397,33 * 336 * 35,05
ρ = 1846 100 = 0,95 % (5.141)
2966, 25 *10 3
• consumul specific de căldură a procesului este QT=2966,25*103 kJ/t
cărămizi;
• consumul specific de combustibil al procesului este Qcc=2618,12*103 kJ/t
cărămizi.
(5.142)
unde: Qcc, Qsc sunt căldura chimică, respectiv sensibilă a combustibilului; QL –
căldura introdusă cu aerul de ardere; Qsm – căldura sensibilă a materialului introdus
în cuptor; Qpp – căldura sensibilă a materialului care părăseşte cuptorul; Qga –
căldura pierdută cu gazele de ardere evacuate din cuptor la coş; Qchg – căldura
pierdută prin arderea chimic incompletă; Qgo – căldura pierdută cu gazele de ardere
prin orificii deschise; Qrc – căldura pierdută prin pereţii cuptorului; Qro – căldura
pierdută prin radiaţia prin orificii deschise; Qac – căldura acumulată în zidăria
cuptorului.
Ecuaţia bilanţului termic pe recuperator este:
´
Qga + Q L´ = Qga
´´
+ Q L´´ + Qma [kJ/u.p.p.] (5.143)
unde: Q´ga, Q´´ga sunt căldura intrată, respectiv ieşită, cu gazele de ardere; Q´L, Q´´L
– căldura intrată, respectiv ieşită cu aerul; Qma – pierderile de căldură în mediul
ambiant.
Contur de bilanţ 1
Cuptor
Arzător
Ventilator aer
Recuperator La coş
Contur de bilanţ 2
Tabelul 5.31
Rezultatele măsurărilor efectuate
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoarea
1. Greutatea şarjei Pp kg 1600
2. Temperatura iniţială a şarjei tmi ºC 22
3. Temperatura şarjei la evacuarea din cuptor tme ºC 1100
4. Consumul de combustibil Ch m3N/h 59
5. Temperatura combustibilului tc ºC 16
6. Durata şarjei τg ore 3
7. Temperatura aerului la intrarea în recuperator t´L ºC 24
8. Temperatura aerului la ieşirea în recuperator t´´L ºC 150
9. Temperatura gazelor de ardere la ieşirea din cuptor t´g ºC 640
10. Temperatura gazelor de ardere la ieşirea din t´´g ºC 500
recuperator
11. Temperatura gazelor de ardere în cuptor tgo ºC 1220
12. Suprapresiunea gazelor de ardere în cuptor p N/m2 8
13. Compoziţia chimică a gazelor de ardere uscate CO2 % 7
O2 % 7
CO % 1
N2 % 85
14. Suprafaţa orificiilor deschise
• neetenşietăţi la usi F1 m2 0,02
• patru orificii circulare F2 m2 0,002
15. Timpul de deschidere al orificiilor τ0 ore 3
16. Grosimea peretelui cuptorului L m 0,3
17. Temperatura pereţilor exteriori ai cuptorului tp ºC 130
18. Suprafaţa capacului recuperatorului Sr m2 1,2
19. Presiunea barometrică B N/m2 99085
20. Temperatura stabilizată a pereţilor interiori ai tzs ºC 1200
cuptorului
21. Temperatura iniţială a pereţilor interiori tzi ºC 1135
22. Greutatea zidăriei cuptorului Gz kg 44000
Recuperatorul fiind montat subteran, în canalul de gaze de ardere pierderile de
căldură în mediul ambiant s-au putut calcula numai de la suprafaţa canalului,
pierderile de căldură către sol, inclusiv pe porţiunea cuptor-recuperator s-au
determinat din condiţiile de închidere a bilanţului.
Pe baza elementelor bilanţului termic s-au calculat indicii tehnico-economici
principali:
• gradul de încărcare a cuptorului:
Pp 1600
ψ= 100 = % (5.144)
Ppu 1800 = 88,8
Tabelul 5.34
Calculul elementelor bilanţului termic al recuperatorului
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoarea
1. Cantitatea de căldură intrată cu aerul Q´L kJ/u.p.p. 46
2. Entalpia gazelor de ardere la intrarea în i´ga kJ/Nm3 915,97
recuperator
3. Cantitatea d căldură intrată cu gazele de ardere Q´ga kJ/u.p.p. 1314,8
4. Cantitatea totală de căldură intrată QT kJ/u.p.p. 1360,8
5. Cantitatea de căldură ieşită cu aerul preîncălzit Q´´L kJ/u.p.p. 292
6. Cantitatea de căldură ieşită cu gazele de ardere Q´´ga kJ/u.p.p. 1010,4
evacuate la coş
7. Coeficientul de convecţie de la suprafaţa αc W/(m2 ºC) 15,5
capacului recuperatorului la mediul ambiant
8. Cantitatea de căldură pierdută în mediul ambiant Qrcma kJ/u.p.p. 13,3
prin capacul recuperatorului
9. Cantitatea de căldură pierdută către sol în zona Qrsma kJ/u.p.p. 45,1
recuperatorului
10. Coeficientul de reţinere a căldurii al ηr % 80,8
recuperatorului
Tabelul 5.35
Elementele bilanţului termic al recuperatorului
Călduri intrate Călduri ieşite
Denumirea kJ/u.p.p. % Denumirea kJ/u.p.p. %
Q´ga 1314,8 96,6 Q´´ga 1010,4 74,2
Q´L 46,0 3,4 Q´´L 292,0 21,5
QT 1360,8 100 Qrcma 13,3 1,0
Qrsma 45,1 3,3
Qe 1360,8 100
2
C
2´ 2´´
Apă de răcire
C C
SR 1´
VL1
3 4´ 6´
SL1 Apă răcită
5´
V1
1´´
VL2
4´´
6´´
SL2 Saramură
5´´
V2
(5.149)
110 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.36
Caracteristicile tehnice ale compresoarelor cu piston tip 2AV20
Caracteristica U. M. Valoarea
Număr cilindri, z Buc. 2
Diametrul cilindrilor, d m 0,200
Cursa pistonului, C m 0,160
Spaţiul vătămător, C0 m 0,003
Turaţia compresorului, n Rot/min 380
Cilindree momentană M3/s 0,063611
Puterea electromotorului KW 40
Debit apă răcire cilindrii kg/h (kg/s) 750 (0,208)
unde: Pi este puterea consumată de motoarele de antrenare ale compresoarelor; Qr,1,
Qr,2 – căldura introdusă şi ieşită din conturul de bilanţ cu apa de răcire a cilindrilor
compresoarelor; Qj,1, Qj,2 – căldura introdusă şi ieşită din conturul de bilanţ cu
agentul de transport a frigului; Qf – căldura preluată de agentul frigorific din spaţii
răcite direct; ΔQi – aportul de căldură din mediul ambiant către elementele
instalaţiei cu temperaturi inferioare mediului; ΔQs – pierderile de căldură către
mediul ambiant; Qc,1, Qc,2 – căldura intrată, respectiv ieşită cu apa de răcire a
condensatorului instalaţiei; ΔPe – pierderile electrice în motoarele de antrenare;
ΔPm – pierderile mecanice în compresoare.
Explicitând diferitele energii şi cantităţi de căldură, relaţia (5.149) poate fi scrisă
sub forma:
n n m o r
∑P +∑D
i =1
i
i =1
r ,i c p t1 + ∑D c
i =1
j pj t1, j + Dc c p t1,c + ∑Q
k =1
f ,k + ∑ ∆Q
l =1
i ,l =
n n n m r
= ∑
i =1
∆Pe,i + ∑
i =1
∆Pm,i + ∑
i =1
Dr ,i c p t 2 ,i + ∑
j =1
D j c pj t 2, j + Dc c p t 2 ,c + ∑ ∆Q
l =1
s ,l [kW]
(5.150)
unde: Pi este puterea electrică absorbită de la reţeaua electrică de alimentare de
către compresorul i al instalaţiei frigorifice, în kW; Dr,i – debitul de apă de răcire a
cilindrilor compresorului i, în kg/s; t1 – temperatura apei de răcire la intrarea în
condensatorul instalaţiei şi în cilindrii compresoarelor, în ºC; Dj – debitul de agent
de transport de tipul j răcit de instalaţi, în kg/s; t1,j, t2,j – temperatura de intrare,
respectiv de ieşire a agentului de transport de tipul j, în şi din conturul de bilanţ, în
ºC; Dc – debitul de apă de răcire a condensatorului şi subrăcitorului instalaţiei, în
kg/s; Qf,k – debitul de căldură primită direct de agentul frigorific (de lucru) dintr-un
spaţiu răcit k, în kW; ΔQi,l – aportul de căldură din mediul ambiant către elementele
instalaţiei frigorifice cu temperaturi sub cele ale mediului ambiant, în kW; ΔPe,i –
pierderile electrice în motorul de antrenare al compresorului i, în kW; ΔPm,i –
pierderile mecanice în compresorul i, în kW; t2,i – temperatura de ieşire a apei de
răcire din cilindrii compresorului i, în ºC; t2,c – temperatura de ieşire a apei de
răcire din condensatorul instalaţiei, în ºC; ΔQs,l – pierderile de căldură în mediul
ambiant de la elementele instalaţiei frigorifice cu temperaturi superioare mediului
Exemple şi studii de caz 111
ambiant, în kW; cp, cpj – căldura specifică a apei, respectiv a agentului de transport
de tip j, în kJ/(kg ºC).
În relaţia (5.150), trebuie îndeplinită condiţia m+o=n.
Termenii 6 din partea stângă şi partea dreaptă din relaţia (5.149) pot fi neglijaţi, ei
intervenind în ambii membri ai relaţiei şi au acelaşi ordin de mărime ca şi erorile
datorate măsurătorilor.
Căldura preluată direct de agentul frigorific (de lucru) din spaţiul k este:
Q f , k = D f ,k (ik − i4 ,k ) [kW] (5.151)
unde: Df,k este debitul de agent frigorific care preia căldură direct din spaţiul răcit k,
în kg/s; ik – entalpia vaporilor saturaţi uscaţi de agent frigorific, la presiunea pk a
agentului frigorific care alimentează spaţiul răcit k, în kJ/kg; i4,k – entalpia
agentului frigorific după ventilul de laminare până la presiunea pk egală cu cea de
ieşire din subrăcitorul instalaţiei i4,k=i3, în kJ/kg.
Pierderile electrice în motorul de antrenare ΔPe,i se determină din bilanţul
electroenergetic al motoarelor de antrenare, în kW.
Pierderile mecanice ale compresorului ΔPm,i sunt:
∆Pm,i = Pc ,i − (Pi ,i + Qrc ,i ) [kW] (5.152)
unde:
Pc ,i = Pi − ∆Pl ,i [kW] (5.153)
Dr ,i =
(
D f c pf t1, f − t 2 , f ) , pentru i=j=1...m [kW] (5.156)
iv ,i − i4 ,i
Q f ,k
D f ,i = , pentru i=k=(n-m)...n [kW] (5.157)
iv ,i − i4 ,i
unde: Pc,i este puterea transmisă de motorul electric compresorului, în kW; Qrc,i –
căldura evacuată cu apa de răcire a cilindrilor i, în kW; Pi,i – puterea internă
consumată în compresor pentru modificarea stării agentului frigorific din punctul
1,i în punctul 2,i, în kW; Df,i – debitul de agent termic comprimat de compresorul i,
în kg/s; iv,i, ic,i – entalpiile agentului frigorific în starea 1,i (ieşire vaporizator),
respectiv în starea 2,i (intrare condensator), în kJ/kg; i4,i – entalpia agentului
frigorific după laminare, i4,i =i3, în kJ/kg.
Stările 1,i şi 2, i corespund stării vaporilor de agent frigorific la aspiraţia acestora
de către compresorul i, respectiv la refularea lor în procesul real.
Randamentul mecanic al compresorului i este:
112 Bilanţuri termoenergetice
∆Pm,i
η m.i = 1 − (5.158)
Pc,i
• globală:
∑ D c (t ) ∑Q
m o
j pj 1, j − t 2, j + f ,k
j =1 k =1
ε= n
(5.163)
∑P
i =1
i
unde:
n
Pi = ∑P i =1
i [kW] (5.165)
∑ D c (t )
m
∆Q j = j pj 1, j − t 2, j [kW] (5.166)
j =1
o
Qf = ∑Q
k =1
f ,k [kW] (5.167)
n
∆Pe = ∑ ∆P
i =1
e ,i [kW] (5.168)
n
∆Pm = ∑ ∆P
i =1
m ,i [kW] (5.169)
∆Q2 101,51
ε2 = = = 2,82 (5.173)
P2 36
• eficienţa energetică globală:
∆Q1 + ∆Q2 90,35 + 101,51
ε= = = 2,998 (5.174)
Pi 64
116 Bilanţuri termoenergetice
Fierbător Condensator
tgv=105 ºC
Dab, iab
Agent secundar
Abur
0,5…2 bar Dc
Apă
Soluţie Br-Li tc,e=60…70 ºC
tc=69 ºC
VL
Schimbător tv=19 ºC
de căldură Vaporizator
tr,e=20…30 ºC
Agent primar
tr,I=25…35 ºC
Apă
Absorbitor
Dc, tci=30…40 ºC
Fig. 5.9 Schema termică de principiu a pompei de căldură cu absorbţie 5 Gcal/h Br-Li.
Instalaţie de pompă de căldură cu absorbţie este utilizată pentru producerea de apă
caldă pentru încălzire sau pentru uz menajer având putere de 5 Gcal/h, utilizând ca
agent termodinamic soluţia de Br-Li şi apă. Cu ajutorul acestei pompe de căldură
se recuperează căldura sensibilă de potenţial termic scăzut (25-35 ºC) din apele
industriale de răcire.
Principalele caracteristici tehnice de catalog ale acestei instalaţii sunt prezentate în
tabelul 5.41. Agentul de lucru – apa – este pulverizată în vaporizator peste
fascicolul de ţevi prin care circulă apa tehnologică ce urmează a fi răcită. Datorită
vidului înaintat, cca. 10-15 mm Hg, din corpul vaporizatorului, agentul de lucru se
vaporizează preluând căldura de la apa tehnologică. Vaporii produşi sunt absorbiţi,
în absorbitor, de soluţia Br-Li care se diluează. În urma acestui proces, căldura de
absorbţie este preluată de către agentul secundar care se preîncălzeşte în prima
treaptă. Soluţia diluată este trimisă de către o pompă imersată, în sistemul fierbător,
unde se concentrează prin fierbere cu ajutorul căldurii preluate de la aburul de
joasă presiune (1,5-2 bar).
Exemple şi studii de caz 117
Tabelul 5.41
Caracteristicile tehnice de catalog ale pompei de căldură PCA 5-1
Nr. Mărimea U. M. Valoarea
1. Temperatură agent secundar intrare ºC 15-35
2. Temperatură agent secundar ieşire ºC 60-65
3. Debit agent secundar m3/h 100-170
4. Temperatură agent primar intrare ºC 25-35
5. Temperatură agent primar ieşire ºC 20-30
6. Debit agent primar m3/h 400 ± 50
7. Masă totală t 24
8. Presiune abur bar 15 ± 0,5
9. Debit abur t/h 5,5
10. Eficienţă energetică - 1,66-1,8
Vaporii de apă produşi sunt trimişi la condensator, unde cedează căldura latentă de
condensare agentului secundar, care se încălzeşte în treapta a II-a până la
temperatura necesară consumatorului de căldură (60-65 ºC). Soluţia de Br-Li
concentrată este readusă în absorbitor prin cădere liberă, reluându-se procesul de
absorbţie. Agentul de lucru condensat est trimis la rândul său spre vaporizator prin
intermediul unui ventil de laminare care îi reduce presiunea până la nivelul din
vaporizator.
Ecuaţia de bilanţ termic general, pentru o instalaţie cu ciclu invers cu absorbţie este
dată de expresia:
Dr c p t r ,i + Dc, a c p t c,i + Dc ,c c p t c , 2 + Dab iab =
unde: Dr este debitul de apă al resursei recuperate, în kg/s; tr,i, tr,e sunt temperaturile
de intrare şi respectiv ieşire la vaporizator ale resursei, în ºC; Dc,a – debitul de agent
încălzit prin absorbitor, în kg/s; Dc,c – debitul de agent încălzit prin condensator, în
kg/s; tc,i – temperatura agentului secundar la intrare în absorbitor, în ºC; Dab –
debitul de abur la fierbător, în kg/s; iab – entalpia aburului, în kJ/kg; ta,e, tc,e –
temperaturile de ieşire ale agentului secundar din absorbitor şi respectiv
condensator, în ºC; ic – entalpia condensatului, kJ/kg; ΔQ – eroarea de închidere a
bilanţului, în kW.
În cazul pompelor de căldură cu absorbţie, din cauza înserării pe partea de agent
secundar a absorbitorului şi condensatorului, Dc,a=Dc,c=Dc ecuaţia de bilanţ devine:
Dr c p t r ,i + Dc c p t c,i + Dab iab = Dr c p t r ,e + Dc c p t c,e + Dab ic ± ∆Q [kW] (5.176)
Tabelul 5.42
Rezultatele măsurărilor efectuate în vederea întocmirii bilanţului termic
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoarea
1. Debitul de agent termic primar Dr kg/s 118,0
kg/h 424800,0
2. Temperatura agentului termic primar la intrare tr,i ºC 27
3. Temperatura agentului termic primar la ieşire tr,e ºC 23,5
4. Debitul de agent termic Dc kg/s 28,0
kg/h 100800,0
5. Temperatura agentului secundar la intrare tc,i ºC 18
6. Temperatura agentului secundar la ieşire tc,e ºC 62
7. Debitul de abur Dab kg/s 1,51
kg/h 5450
8. Presiunea aburului pab bar 1,65
9. Temperatura aburului tab ºC 144,5
10. Temperatura agentului motor la ieşirea din fierbător tc ºC 96
11. Temperatura agentului motor la ieşirea din fierbător tg,v ºC 105
12. Temperatura agentului de lucru la condensator tc ºC 69
13. Temperatura agentului la ieşirea din vaporizator tv ºC 19
Tabelul 5.43
Mărimile necesare întocmirii bilanţului termoenergetic
Nr. Mărimea Simbol U. M. Valoarea
1. Căldura intrată cu agentul primar Qr,i kW 13311,1
2. Căldura intrată cu agentul secundar Qc,i kW 2107,7
3. Entalpia aburului la intrare în fierbător tab kJ/kg 2697,5
4. Căldura intrată cu aburul Qab kW 4084,0
5. Căldura ieşită cu agentul primar Qr,e kW 11593,9
6. Căldura ieşită cu agentul secundar Qc,e kW 7260,0
7. Entalpia condensatului la ieşirea din fierbător ic kJ/kg 403,78
8. Căldura ieşită cu condensatul subrăcit Qc kW 611,32
Tabelul 5.44
Tabel centralizator privind cantităţile de căldură intrate şi ieşite din bilanţ
Călduri intrate Călduri ieşite
Denumirea kW % Denumirea kW %
Qr,i 13311,1 68,25 Qr,e 11593,9 59,56
Qc,i 2107,7 10,80 Qc,e 726,0 37,30
Qab 4084,0 20,95 Qc 611,32 3,14
QI 19502,8 100,0 Qe 19405,22 100,0
Eroare bilanţ Qi-Qe=37,58 kW ε=0,19 %
Având în vedere regimul continuu de funcţionare al instalaţiei, bilanţul s-a întocmit
pentru unitatea de timp. Indicatorii energetici stabiliţi în urma bilanţului
termoenergetic sunt:
• puterea termică reală a pompei de căldură:
Q PC = Qc,e − Qc,i = 7260 − 2107.7 = 5152.3 [kW] (4,435 Gcal/h) (5.177)
Exemple şi studii de caz 119
presiunea de circa 4 bar. Turbina cu abur (TA), având o putere nominală de circa
0,6 MW, este de tip KKK cu contrapresiune simplă şi fără prize regenerative.
Ponderea consumatorilor care cer abur de presiune mare şi respectiv a celor care
cer abur de presiune mică nu este constantă pe parcursul unei zile de lucru.
Instalaţia alcătuită din TG, CR şi TA constitue în principiu un ciclu mixt gaze-abur,
cu observaţia că turbina cu abur, instalată pentru a înlocui ventilul de laminare în
anumite situaţii, are o pondere puţin semnificativă în producţia totală de energie
electrică. Având în vedere parametrii aburului, ciclul termodinamic cu abur are
performanţe foarte scăzute.
Trebuie precizat faptul că întreprinderea mai dispune de capacităţile instalate în
fosta centrală termică proprie, care include trei cazane de abur de tip Maxecon,
având fiecare capacitatea de circa 3,8 kg/s. Aceste cazane funcţionează pe gaz
natural şi pe combustibil lichid greu (CLG) şi pot interveni în situaţii accidentale
sau în momentele în care gazul natural, furnizat întreprinderii pe baza unui contract
care admite întreruperi anunţate în prealabil, nu este disponibil.
Tabelul 5.45
Caracteristicile combustibililor disponibili pentru ciclul combinat
Nr Tipul Putere calorifică Putere calorifică Densitate Preţ
combus- inferioară (PCI) superioară (PCS) relativă (GBP/MWh)
tibilului
1 GN 34,94 MJ/m3N 38,75 MJ/m3N 0,73 6,3
2 CLU 43,00 MJ/kg 45,50 MJ/kg 0,83 12,4
3 CLG 40,00 MJ/kg 42,50 MJ/kg 0,97 5,8
Din datele prezentate în tabelul 5.45 se poate constata că recurgerea la
combustibilul lichid uşor (CLU) constitue cea mai costisitoare opţiune, costul
unităţii de energie intrate cu combustibilul (MWhPCI) fiind în acest caz practic
dublu faţă de celelalte variante disponibile. La momentul întocmirii auditului, cu
circa 12 ani în urmă, o liră sterlină (GBP) valora circa 1,5 - 1,6 dolari SUA (USD).
La circa doi ani de la punerea în funcţiune a noii surse de energie, conducerea
companiei a comandat întocmirea unui audit la nivelul sucursalei, care a cuprins şi
o analiză a eficienţei energetice şi economice a noii CET. În acest scop, auditorul a
utilizat datele înregistrate pe parcursul ultimului an de activitate, complectate cu o
serie de măsurători care au avut ca scop să permită evidenţierea performanţelor
ciclului mixt în câteva dintre cele mai probabile situaţii de funcţionare.
Analiza a avut şi scopul de a stabili performanţele reale ale noii CET la doi ani de
la punerea ei în funcţiune şi compararea acestora cu indicatorii previzionaţi în
studiul de fezabilitate întocmit cu circa trei ani în urmă. Proiectul fiind sprijinit
financiar şi de către agenţia britanică pentru mediu şi conservarea energiei,
rezultatele acestei analize au fost făcute publice pentru a servi drept exemplu altor
companii dispuse să recurgă la soluţia instalării unei surse proprii de energie
electrică şi termică în condiţii similare.
Datele extrase din evidenţele contabile ale companiei sunt prezentate în tabelul
5.46
Exemple şi studii de caz 121
Tabelul 5.46
Datele extrase din evidenţa contabilă a companiei pentru ultimul an financiar
Nr. Mărimea înregistrată în evidenţa contabilă UM Valoarea
1 Energie electrică produsă şi livrată GWh/an 24,5
2 Energie electrică exportată GWh/an 7,0
3 Energie electrică importată GWh/an 0,5
4 Energie electrică produsă şi consumată GWh/an 18,0
5 Energie termică produsă şi consumată GWh/an 81,0
6 Energie termică produsă în CR GWh/an 78,0
7 Energie termică produsă în CT veche GWh/an 3,0
8 Energie primară consumată de TG GWh/an 118,0
9 Energie primară consumată de CT veche GWh/an 4,5
10 Energie primară consumată de ASCR GWh/an 24,5
11 Total energie primară consumată GWh/an 147,0
Energia primară înregistrată în contabilitatea sucursalei şi consemnată în tabelul de
mai sus a fost determinată în funcţie de puterea calorifică superioară (PCS) a
combustibililor consumaţi.
Măsurătorile au fost efectuate într-o singură zi, timp de circa opt ore, fiecăruia
dintre cele trei regimuri de funcţionare revenindu-i o perioadă continuă de timp de
cel puţin două ore.
Aparatele de măsură utilizate pentru măsurători au fost cele din dotarea instalaţiei,
la care s-au adăugat mai multe termocuple NiCr/NiAl cu diametrul 0,8 mm pentru
măsurarea temperaturii suprafeţelor exterioare ale pereţilor, un termohigrograf
pentru măsurarea temperaturii şi umidităţii aerului atmosferic şi un analizor de
gaze tip Teledyne 980 pentru determinarea compoziţiei uscate a gazelor de ardere.
Datele brute obţinute din măsurători au fost apoi analizate, eliminându-se valorile
care se abăteau semnificativ de la medie sau de la tendinţele de variaţie justificate
tehnic. După această sortare, cu ajutorul datelor reţinute s-au calculat valorile medii
ale fiecăreia dintre mărimile măsurate.
Valorile medii ale mărimilor măsurate în fiecare dintre cele trei regimuri de
funcţionare, notate RM1, RM2 şi RM3, sunt prezentate în tabelul 5.47.
Tabelul 5.47
Mărimi măsurate în fiecare dintre cele trei regimuri de funcţionare a CCGA
Nr. Mărimea măsurată UM RM 1 RM 2 RM 3
o
1 Temperatura aerului atmosferic C 10,0 10,0 10,0
o
2 Temperatura gazelor la ieşirea din TG C 484,0 484,0 484,0
o
3 Temperatura gazelor la ieşirea din CR C 137,0 136,0 135,0
o
4 Temperatura apei de alimentare a CR C 88,0 88,0 88,0
5 Presiunea aburului la ieşirea din CR Bar 14,8 14,7 14,8
6 Presiunea aburului la ieşirea din TA Bar 4,2 4,3 -
7 Debitul de combustibil la TG m3N/s 0,415 0,415 0,415
8 Debitul de combustibil la CR m3N/s 0,225 0,125 0,0
9 Debitul de abur produs în CR Kg/s 6,50 5,08 3,30
10 Debitul de abur intrat în TA Kg/s 4,6 2,4 0,0
122 Bilanţuri termoenergetice
5,35 kg/s pentru debitul de aer de răcire şi respectiv 32,5 - 10 = 22,5 grd pentru
temperatura de ieşire, pentru temperatura de intrare şi pentru diferenţa lor.
Pierderile de putere activă asociate maşinilor rotative, exprimate cu ajutorul
produsului (ηm ηg), s-au determinat pe baza valorilor indicate de constructor pentru
fiecare dintre cele două turboagregate. Astfel, pentru ITG la o sarcină electrică
apropiată de 3,5 MW, pierderea respectivă de energie este de circa 5,75 % din
puterea la borne. Pentru TA, a cărui sarcină electrică utilă variază într-un domeniu
mult mai larg, pierderea respectivă de putere activă este considerată constantă în
valoare absolută şi egală cu circa 12,4 % din puterea electrică la borne în regimul
nominal.
Se poate constata că, spre deosebire de turbina cu abur, încărcarea turbinei cu gaze
este aceeaşi în toate cele trei regimurile, aceasta fiind considerată de către auditor
situaţia cea mai probabilă în care se găseşte maşina respectivă în condiţii normale
de funcţionare. Încărcarea TA este influenţată de structura momentană a cererii de
energie termică a consumatorilor finali din întreprindere.
Datele obţinute din măsurătorile şi determinările de laborator efectuate au fost
prelucrate în vederea calculării unora dintre termenii bilanţului energetic al CET în
fiecare dintre cele trei regimuri caracteristice de funcţionare.
Principala problemă care se pune la întocmirea unui bilanţ energetic al unui agregat
sau al unei instalaţii care consumă combustibil fosil este legată de modul în care se
exprimă conţinutul de energie al combustibilului şi anume în funcţie de puterea sa
calorifică inferioară (PCI) sau în funcţie de puterea sa calorifică superioară (PCS).
Există atât argumente pentru cât şi argumente contra asociate fiecăreia dintre cele
două variante. În final, alegerea se face în funcţie de practica sau preferinţele
auditorului sau ale celor cărora le este destinată lucrarea (bilanţul, auditul, etc).
În acest exemplu se vor sublinia implicaţiile fiecăreia dintre cele două variante,
bilanţul energetic al CCGA fiind întocmit în ambele feluri. Mărimile intermediare
calculate pentru stabilirea tuturor termenilor bilanţului energetic sunt prezentate în
tabelele 5.49 – 5.51.
Tabelul 5.49
Mărimi intermediare calculate pornind de la datele obţinute prin măsurători
şi determinări experimentale de laborator pentru primul regim (RM1)
Nr. Mărimea UM PCI PCS
1 Debitul total de combustibil m3N/s 0,64 0,64
2 Entalpia combustibilului MW 0,01 0,01
3 Puterea calorifică intrată cu combustibilul MW 22,36 24,8
4 Concentraţia de azot în gazele de ardere uscate la % 81,05 81,05
ieşirea din TG
5 Coeficientulul de exces de aer - 4,2 4,2
6 Volumul specific de gaze de ardere uscate la m3N/m3N 38,18 38,18
ieşirea din TG
7 Entalpia aerului atmosferic aspirat MW 0,21 0,21
8 Debitul de gaze de ardere la ieşirea din TG m3N/s 16,65 16,65
124 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.50
Mărimi intermediare calculate pornind de la datele obţinute prin măsurători
şi determinări experimentale de laborator pentru al treilea regim (RM3)
Nr. Mărimea UM PCI PCS
1 Debitul total de combustibil m3N/s 0,415 0,415
2 Entalpia combustibilului MW 0,01 0,01
3 Putere calorifică intrată cu combustibilul MW 14,5 16,08
4 Concentraţia de azot în gazele de ardere uscate la % 81,05 81,05
ieşirea din TG
5 Coeficientul de exces de aer de ardere - 4,2 4,2
6 Volumul specific de gaze de ardere uscate la m3N/m3N 38,18 38,18
ieşirea din TG
7 Entalpia aerului atmosferic aspirat MW 0,21 0,21
8 Debitul de gaze de ardere la ieşirea din TG m3N/s 16,65 16,65
9 Entalpia specifică a gazelor de ardere la ieşirea KJ/m3N 661,9 756,8
din TG
10 Entalpia gazelor de ardere la ieşirea din TG MW 11,02 12,6
11 Debitul de gaze de ardere la ieşirea din CR m3N/s 16,65 16,65
12 Compoziţia gazelor de CO2 % 2,43 2,43
13 ardere umede la ieşirea din CO % 0,0008 0,000
CR 8
14 O2 % 15,6 15,6
15 N2 % 77,11 77,11
16 H2O % 4,86 4,86
17 Entalpia specifică a gazelor de ardere la ieşirea KJ/m3N 178,6 273,6
din CR
18 Entalpia gazelor de ardere la ieşirea din CR MW 2,97 4,55
19 Sarcina termică utilă a CR MW 7,96 7,96
Mărimile intermediare calculate în tabelele de mai sus nu prezintă o importanţă în
sine pentru analiza energetică a CET, dar permit calcularea acelor termeni ai
bilanţului energetic al unităţii CCGA care nu au putut fi determinaţi direct prin
măsurători.
Bilanţul energetic momentan în cele trei situaţii considerate caracteristice de către
auditor pentru CET (unitatea CCGA) este prezentat în tabelele 5.52, 5.54 şi 5.56.
Indicatorii de performanţă energetică corespunzători fiecăruia dintre cele trei
regimuri de funcţionare analizate sunt prezentaţi în tabelele 5.53, 5.55 şi 5.57.
126 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.52
Bilanţul energetic momentan al CET în primul (RM1) dintre cele trei
regimuri de funcţionare alese
Nr Mărimea UM PCI PCS
Intrări în conturul de bilanţ
1 Puterea calorifică intrată cu combustibilul MW 22,36 24,80
2 Entalpia aerului aspirat MW 0,21 0,21
3 Entalpia combustibilului MW 0,01 0,01
Total intrat MW 22,58 25,02
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Puterea activă la bornele TG MW 3,36 3,36
2 Pierderi de putere activă asociate TG MW 0,193 0,193
3 Pierderi de căldură asociate TG MW 0,186 0,186
4 Puterea activă la bornele TA MW 0,542 0,542
5 Pierderi de putere activă asociate TA MW 0,063 0,063
6 Pierderi de căldură asociate TA şi distribuţiei MW 0,12 0,12
aburului în limita CET
7 Pierderi de căldură ale CR MW 0,12 0,12
8 Entalpia gazelor de ardere la ieşirea din CR MW 3,08 5,52
9 Conţinutul de căldură al aburului livrat MW 14,95 14,95
Total ieşit MW 22,62 25,06
Eroarea de închidere a bilanţului energetic % 0,16 0,14
Tabelul 5.53
Indicatorii de performanţă energetică realizaţi în primul (RM1) dintre cele
trei regimuri de funcţionare caracteristice ale CET
Nr Indicatorul de performanţă energetică UM PCI PCS
1 Randamentul de producere a en electrice pentru % 23,17 20,89
TG
2 Randamentul de producere a en electrice pentru % 4,89 4,89
TA
3 Indicele de structură a producţiei de energie a - 0,261 0,261
CET
4 Randamentul global al CET % 84,26 75,98
Tabelul 5.54
Bilanţul energetic momentan al CET în al doilea (RM2) dintre cele trei
regimuri de funcţionare alese
Nr Mărimea UM PCI PCS
Intrări în conturul de bilanţ
1 Puterea calorifică intrată cu combustibilul MW 18,87 20,93
2 Entalpia aerului aspirat MW 0,21 0,21
3 Entalpia combustibilului MW 0,01 0,01
Total intrat MW 19,09 21,15
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Puterea activă la bornele TG MW 3,36 3,36
2 Pierderi de putere activă asociate TG MW 0,193 0,193
3 Pierderi de căldură asociate TG MW 0,186 0,186
Exemple şi studii de caz 127
Tabelul 5.57
Indicatorii de performanţă energetică realizaţi în al treilea (RM3) dintre cele
trei regimuri de funcţionare caracteristice ale CET
Nr Indicatorul de performanţă energetică UM PCI PCS
1 Randamentul de producere a en electrice pentru % 23,17 20,89
TG
2 Randamentul de producere a en electrice pentru % 0,00 0,00
TA
3 Indicele de structură a producţiei de energie a - 0,426 0,426
CET
4 Randamentul global al CET % 77,51 69,89
În cazul CET analizate, bilanţurile energetice momentane prezintă interes numai
pentru faptul că reflectă efectele modificării anumitor mărimi asupra
performanţelor unităţii în ansamblul ei. Bilanţul energetic întocmit pentru întregul
an financiar este însă cel care se regăseşte ca atare într-o anumită măsură în auditul
energetic, performanţele financiare ale sursei proprii de energie a sucursalei
calculându-se numai pe intervale lungi, egale în general cu un an.
Tabelul 5.58
Bilanţul energetic al CET pentru ultimul an financiar
Nr Mărimea UM PCI PCS
Intrări în conturul de bilanţ
1 Energie primară consumată de TG GWh 106,4 118,0
2 Energie primară consumată de CR GWh 22,1 24,5
Total intrat GWh 128,5 142,5
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Energie electrică activă la bornele TG GWh 24,5 24,5
2 Energie termică produsă de CR GWh 78,0 78,0
3 Pierderi de energie de orice fel GWh 26,0 40,0
Total ieşit GWh 128,5 142,5
Vechea CT, utilizată ca instalaţie de rezervă în special în situaţiile în care gazul
natural este indisponibil, a produs circa 3 GWh energie termică şi a consumat 4
GWh energie primară PCI sau 4,5 GWh PCS. Randamentul său termic realizat este
de 73,9 % raportat la PCI sau 66,6 % raportat la PCS. Indicatorii de performanţă
energetică ai CET sunt prezentaţi în tabelul 5.59.
Tabelul 5.59
Indicatorii de performanţă energetică ai CET pentru ultimul an financiar
Nr Indicatorul de performanţă energetică UM PCI PCS
1 Randamentul de producere a energiei electrice % 19,07 17,19
2 Indicele de structură a producţiei de energie - 0,314 0,314
livrate
3 Randamentul global % 79,77 71,93
Exemple şi studii de caz 129
Tabelul 5.61
Repartizarea pe perioada insuflării, împărţită în cinci intervale de câte patru
minute fiecare, a cantităţilor de substanţă intrate in reacţia de oxidare.
Element Cantitate oxidată în intervalul de timp (kg/t) Total
oxidat 1 2 3 4 5 (kg/t)
Carbon 3,410 7,680 11,940 8,530 2,560 34,11
Siliciu 6,290 1,260 0,840 0,000 0,000 8,40
Mangan 6,190 0,440 0,260 - 1,150* 3,100 8,85
Fier 7,370 7,380 7,380 7,380 7,380 36,89
Fosfor 0,160 0,320 0,220 0,050 0,320 1,07
Sulf 0,028 0,028 0,028 0,028 0,028 0,14
*) în acest interval are loc reacţia inversă (de descompunere a oxidului de mangan)
Reacţiile chimice care au loc în convertizor şi efectele lor exoterme sunt prezentate
în tabelul 5.62.
Tabelul 5.62
Efectul termic al reacţiilor chimice care au loc în convertizorul LD
Nr Reacţia chimică Efectul termic (MJ/kmol)
1 C + 0,5 O2 = CO 110
2 Si + O2 = SiO2 870
3 Mn + 0,5 O2 = MnO 405
4 2 P + 2,5 O2 = P2O5 1549
5 S + O2 = SO2 297
6 Fe + 0,5 O2 = FeO 269
7 2 Fe + 1,5 O2 = Fe2O3 825
8 CO + 0,5 O2 = CO2 284
9 2CaO + SiO2 = (CaO)2 SiO2 135
10 3CaO + P2O5 =(CaO)3 P2O5 668
11 C + O2 = CO2 394
Trebuie amintit faptul că reacţiile de mai sus sunt cele mai importante dar nu sunt
singurele reacţii chimice care au loc în baia metalică şi în spaţiul de deasupra
acesteia. Cantităţile specifice de materii prime şi materiale solide si lichide
(raportate la o tona de oţel elaborat) introduse în convertizor sunt prezentate în
tabelul 5.63.
Tabelul 5.63
Cantităţile specifice de materii prime şi materiale intrate în conturul de bilanţ
pentru elaborarea unei tone de oţel
Flux material intrat Greutate raportată kg/t Flux material intrat Greutate raportată kg/t
Fontă lichidă 854,60 Calcar + var 98,80
Fier vechi 223,60 Fluorină de calciu 0,80
Fontă veche 25,00 Gaze inerte 1,50
Dolomită 1,30 Oxigen tehnic 87,10
Total intrat: 1292,70
132 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.67
Consumul de purtători de energie al unităţii pentru ultimul an financiar
Nr Tipul purtătorului de energie achiziţionat UM Consumul
1 Gaz natural (combustibil) TJ/an 680,0
2 Gaz natural (procesare) TJ/an 1295,0
3 Motorină TJ/an 10,0
4 Energie electrică TJ/an 25,0
5 Total energie intrată TJ/an 2010,0
Bilanţul energetic pentru un an de activitate în condiţii normale este întocmit
pentru fiecare dintre părţile unităţii şi pentru întregul ansamblu. Cele patru bilanţuri
sunt prezentate în tabelele 5.68 – 5.71.
Tabelul 5.68
Bilanţul energetic al modulului tehnologic al instalaţiei de sinteză
Nr. Termenul bilanţului energetic TJ/an %
Intrări în contur
1 Gaz natural cu rol de combustibil 680,0 57,87
2 Lucru mecanic de comprimare transformat în
căldură sensibilă 112,0 9,36
3 Căldură sub formă de abur tehnologic 280,0 23,83
4 Efectul exotermic al reacţiilor chimice 105,0 8,94
5 Total intrat în conturul de bilanţ 1177,0 100,00
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Căldură recuperată în cadrul CETR 890,0 75,74
2 Căldură preluată de apa de racire 107,0 8,94
3 Frig generat de către IFCMV 107,5 9,15
4 Căldura sensibilă a gazelor de ardere evacuate din
instalaţie 50,0 4,25
5 Alte pierderi de energie 22,5 1,92
6 Total ieşit din conturul de bilanţ 1177,0 100,00
Tabelul 5.69
Bilanţul energetic al modulului energetic al instalaţiei de sinteză
Nr. Termenul bilanţului energetic TJ/an %
Intrări în conturul de bilanţ
1 Căldura recuperată din instalaţie 890,0 100,00
2 Total intrat în conturul de bilanţ 890,0 100,00
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Lucru mecanic pentru antrenare 175,0 19,66
2 Căldură sub formă de abur tehnologic 280,0 31,46
3 Pierderi de energie 435,0 48,88
4 Total ieşit din conturul de bilanţ 890,0 100,00
136 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.70
Bilanţul energetic al modulului frigorific al instalaţiei de sinteză
Nr. Termenul bilanţului energetic TJ/an %
Intrări în conturul de bilanţ
1 Lucru mecanic pentru antrenarea compresorului
frigorific 40,0 27,12
2 Frig (căldura extrasă din instalaţie) 107,5 72,88
3 Total intrat în conturul de bilanţ 147,5 100,00
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Căldura evacuată în atmosferă 144,0 97,63
2 Pierderi de energie 3,5 2,37
3 Total ieşit din conturul de bilanţ 147,5 100,00
Însumarea bilanţurilor celor trei părţi care compun ansamblul instalaţiei de sinteză
este prezentată în tabelul 5.71.
Tabelul 5.71
Bilanţul energetic al unităţii de producţie în ansamblul ei
Nr. Termenul bilanţului energetic TJ/an %
Intrări în conturul de bilanţ
1 Gaz natural cu rol de combustibil 680,0 83,95
2 Efectul exotermic al reacţiilor chimice 105,0 12,96
3 Energie electrică consumată pentru antrenarea unor
maşini rotative 25,0 3,09
4 Total intrat în conturul de bilanţ 810,0 100,00
Ieşiri din conturul de bilanţ
1 Căldura preluată de apa de răcire 107,0 13,21
3 Căldura sensibilă a gazelor de ardere evacuate din
instalaţie 50,0 6,17
4 Pierderi de căldură ale CETR 435,0 53,71
5 Căldura evacuată de IFCMV în atmosferă 144,0 17,77
6 Alte pierderi de energie 74,0 9,14
7 Total ieşit din conturul de bilanţ 810,0 100,00
Bilanţurile de mai sus nu au luat în considerare nici unul dintre produsele
secundare ale unităţii, deoarece ele nu sunt semnificative nici din punct de vedere
energetic, nici din punct de vedere financiar.
Se poate constata că toate ieşirile din conturul de bilanţ susceptibile să fie încadrate
în categoria res termice au un potenţial termic coborât şi sunt practic inutilizabile.
Acest fapt se datorează concepţiei iniţiale a instalaţiei de sinteză, care a avut în
vedere valorificarea totală a resurselor energetice secundare disponibilizate din
motive tehnologice.
Orice modificare în componenţa şi parametrii de funcţionare ai modulului energetic
se repercuteaza negativ asupra funcţionării întregii unităţi. Eficienţa energetică este
strâns legată de eficienţa tehnologică, exprimată prin gradul mediu de încărcare a
capacităţii instalate şi prin numărul de porniri şi opriri ale instalaţiei în cursul
anului.
Exemple şi studii de caz 137
Tabelul 5.79
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 2
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 8,0 12,01 96,1
Gaz natural TJ 8,0 3,0 24,0
Abur tehnologic TJ 32,0 3,9 124,8
Apă fierbinte TJ 8,0 3,8 30,4
Aer comprimat Mil. m3N 0,3 4,0 1,2
Total centru de consum 276,5
Tabelul 5.80
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 3
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 14,0 12,01 168,1
Gaz natural TJ 0,0 3,0 0,0
Abur tehnologic TJ 0,0 3,9 0,0
Apă fierbinte TJ 6,0 3,8 22,8
Aer comprimat Mil. m3N 0,25 4,0 1,0
Total centru de consum 191,9
Tabelul 5.81
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 4
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 6,0 12,01 72,1
Gaz natural TJ 3,0 3,0 9,0
Abur tehnologic TJ 10,0 3,9 39,0
Apă fierbinte TJ 8,0 3,8 30,4
Aer comprimat Mil. m3N 0,25 4,0 1,0
Total centru de consum 151,5
Tabelul 5.82
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 5
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 9,0 12,01 108,1
Gaz natural TJ 0,0 3,0 0,0
Abur tehnologic TJ 4,0 3,9 15,6
Apă fierbinte TJ 4,0 3,8 15,2
Aer comprimat Mil. m3N 0,0 4,0 0,0
Total centru de consum 138,9
Exemple şi studii de caz 141
Tabelul 5.83
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 6
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 6,0 12,01 72,1
Gaz natural TJ 5,0 3,0 15,0
Abur tehnologic TJ 8,0 3,9 31,2
Apă fierbinte TJ 5,0 3,8 19,0
Aer comprimat Mil. m3N 0,25 4,0 1,0
Total centru de consum 138,3
Tabelul 5.84
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 7
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 1,0 12,01 12,0
Gaz natural TJ 0,0 3,0 0,0
Abur tehnologic TJ 3,0 3,9 11,7
Apă fierbinte TJ 4,0 3,8 15,2
Aer comprimat Mil. m3N 0,25 4,0 1,0
Total centru de consum 39,9
Tabelul 5.85
Bilanţul energetic al centrului de consum nr. 8
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 1,0 12,01 12,0
Gaz natural TJ 0,0 3,0 0,0
Abur tehnologic TJ 0,0 3,9 0,0
Apă fierbinte TJ 7,0 3,8 26,6
Aer comprimat Mil. m3N 0,0 4,0 0,0
Total centru de consum 38,6
Consumul şi cheltuielile totale cu energia ale tuturor consumatorilor finali din
perimetrul întreprinderii sunt prezentate în tabelul 5.86.
Tabelul 5.86
Consumul şi cheltuielile totale cu energia ale consumatorilor finali
Tipul purtătorului de energie Unitate de Consum Cost unitar Cost total
măsură USD/GJ mii USD
Energie electrică MT TJ 54,0 12,01 648,6
Gaz natural TJ 40,0 3,0 120,0
Motorina TJ 0,0 3,5 0,0
Abur tehnologic TJ 85,0 3,9 331,5
Apă fierbinte TJ 50,0 3,8 190,0
Aer comprimat Mil. m3N 1,8 4,0 7,2
Total centru de consum 1297,3
142 Bilanţuri termoenergetice
Tabelul 5.87
Defalcarea cheltuielilor totale cu energia între produsele finale (P1, P2 şi P3)
Nr. Consumatori interni care contribuie Produsele finale ale organizaţiei
Crt. la producţia finală P1 P2 P3
1 Centrul de consum energetic 1 160,0 161,7 0,0
2 Centrul de consum energetic 2 276,5 0,0 0,0
3 Centrul de consum energetic 3 191,9 0,0 0,0
4 Centrul de consum energetic 4 0,0 151,5 0,0
5 Centrul de consum energetic 5 0,0 138,9 0,0
6 Centrul de consum energetic 6 0,0 0,0 138,3
7 Centrul de consum energetic 7 13,3 13,3 13,3
8 Centrul de consum energetic 8 12,8 12,9 12,9
9 Utilitaţi interne comune 0,7 0,7 0,7
10 Total cheltuieli cu energia 655,2 479,0 165,2
11 Valoare productie finală 5515,2 3897,4 1364,5
12 Cota cheltuielilor cu energia (%) 11,88 12,29 12,1
A1 CĂLDURI SPECIFICE MEDII ALE UNOR SUBSTANŢE
A1.1 CĂLDURA SPECIFICĂ MEDIE LA PRESIUNE CONSTANTĂ A
UNOR SUBSTANŢE GAZOASE (KJ/NM3K)
unde:
N2 = 100 – CO2 – SO2 –O2 – CO – CmHn – H2.
Componentele CO2, SO2, O2, CO, CmHn şi H2 sunt determinate prin analiza gazelor
de ardere şi sunt exprimate în % de volum.
Entalpia gazelor de ardere evacuate, rezultate din arderea unui kg de combustibil,
solid sau lichid, se calculează cu relaţia :
Hga = Dga ∗ cga ∗ tga
unde Dga este debitul de gaze de ardere, cga este căldura specifică medie la presiune
constantă a gazelor de ardere, tga este temperatura gazelor de ardere evacuare din
instalaţie. Dacă gazele de ardere evacuate antrenează şi o parte din cenuşa existentă
în compoziţia combustibilului, atunci la calculul pierderii de căldură asociată
gazelor de ardere evacuate trebuie luată în considerare şi entalpia acesteia :
Hc = Dc ∗ cc ∗ tga.
În lipsa unor informaţii mai precise, căldura specifică a cenuşii se poate estima cu
relaţia :
cc = 0.84 +0.00017 * tga
În cazurile în care determinările experimentale arată că apar pierderi de masă
combustibilă în zgură şi în cenuşă, debitul efectiv de combustibil care generează
gazele de ardere trebuie corectat în consecinţă.
Valoarea puterii calorifice HI se recomandă să fie obţinută prin determinări în
laborator, în bomba calorimetică. În lipsa determinării în laborator, puterea
calorifică inferioară se poate calcula cu relaţia Mendeleev Hi = 33,9 CI + 102,97 HI
– 10,88 (OI – SI) – 2,51 (9 HI + WI) pe baza componentelor rezultate din analiza
elementară a combustibilului. Trebuie remarcat faptul că în componenta SI este
inclus numai sulful combustibil (organic şi mineral). Puterea calorifică rezultă în
MJ/kg.
Dacă în compoziţia gazelor de ardere intră şi oxid de carbon, pierderea de căldură
asociată gazelor de ardere evacuate va include şi conţinutul de căldură al oxidului
de carbon sub formă de putere calorifică. Puterea calorifică a oxidului de carbon
este egală cu circa 10,15 MJ/m3N.
b. Combustibili gazoşi
În compoziţia combustibililor gazoşi intră molecule organice simple, cu un număr
mic de atomi :
CmHnI + H2SI + CO2I + COI + O2I + N2I + H2I = 100 %.
În compoziţia gazelor de ardere pot să intre :
CO2 + SO2 + CO + H2 + CmHn + N2 + O2 = 100 %.
Anexe 149