1. Noţiunea justiţiei şi particularităţile ei.
acest caz, instanţa de judecată urmează să o aplice pe cea,
 totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat;
 ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti;
 sistemul de funcţionare a acestor instanţe;
 una dintre formele fundamentale ale activităţii statului,
care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în
aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
Justiţie – ceea ce este conform dreptului.
Potrivit art.114 din Constituţia Republicii Moldova
(C.R.M.), justiţia se înfăptuieşte în numele legii doar de
instanţele de judecată.
particularităţi ale justiţei:
 Justiţia constituie monopol de stat, fiind realizată
de organe concret stabilite de lege – instanţe de judecată,
 Justiţia este realizată în domeniile strict stabilite de
lege. „reiese că justiţia are trei forme de realizare:
justiţia pe cauze civile – cuprinde un cerc foarte larg de
litigii legate de drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale
persoanelor fizice şi juridice.
justiţia pe cauze administrative – constă în
examinarea şi soluţionarea cauzelor privind comiterea
contravenţiilor administrative,
justiţia pe cauze penale – ţine de examinarea cauzelor
de săvârşire a infracţiunilor, prin stabilirea vinovăţiei sau
nevinovăţiei inculpaţilor, aplicarea pedepselor celor
vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor, dar şi achitarea celor
nevinovaţi
- Justiţia se realizează potrivit unor reguli procedurale
stricte. Justiţia este o activitate ce se desfăşoară după ce au
fost încălcate normele juridice materiale. Pentru aceasta
este nevoie de studierea minuţioasă a tuturor probelor ce
demonstrează vinovăţia persoanei, examinarea tuturor
circumstanţelor agravante şi atenuante, care vor determina
mărimea optimă a pedepsei.
- Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi în strictă
conformitate cu legea..
În ce priveşte sintagma în strictă conformitate cu
legea, prin ea se are în vedere că instanţa de judecată, la
examinarea cauzelor, pe lângă obligaţia de a respecta
regulile procedurale, mai au obligaţia de a aplica în mod
corect normele materiale, Există însă situaţii, cînd asupra
unui fapt îşi extind acţiunea două sau mai multe norme. În
participanţilor la proces, trebuie să se realizeze strict
care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei.
 În rezultatul înfăptuirii justiţiei se aplică
constrângerea de stat sau se refuză aplicarea ei. În cursul
examinării cauzei penale, civile sau administrative, instanţa
de judecată stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia persoanei,
prezenţa sau lipsa condiţiilor răspunderii juridice, după ce
emite una din două hotărâri: aplicarea pedepsei, sancţiunii
sau satisfacerea pretenţiilor reclamantului, sau neaplicarea
măsurilor de constrângere, prin achitarea inculpatului sau
respingerea acţiunii civile.
Sintetizând cele menţionate mai sus am putea defini
justiţia ca fiind activitatea instanţelor judecătoreşti, ce se
efectuează potrivit anumitor reguli procedurale, îndreptată
spre examinarea şi soluţionarea cauzelor penale, civile şi
administrative date în competenţa acestora, precum şi a
conflictelor apărute în procesul executării hotărârilor,
sentinţelor şi deciziilor judecătoreşti.
2. Principiul legalităţii şi Principiul obligativităţii
hotărîrilor instanţelor judecătoreşti
 Principiul legalităţii
Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi
drept. Caracteristica fundamentală a statului de drept o
constituie, sub acest aspect, cucerirea pe cale legală a
puterii de stat, şi apoi exercitarea sa în conformitate cu
cerinţele legalităţii, ceea ce implică şi simţul
compromisului, adică recunoaşterea legitimităţii parţiale a executarea lor atrage răspunderea, conform legii” – înscrie
argumentelor celorlalţi. De aceea într-un stat de drept,
dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între
idealurile morale, filosofice, şi forţele reale, sociologice,
între ordine şi viaţă.
Totodată, acest principiu cere o ordine de drept în
care locul suprem îl ocupă Constituţia – legea fundamentală executării hotărîrilor judecătoreşti sunt obligatorii pentru
a statului, existând obligaţia tuturor, organelor de stat, a
organismelor sociale şi a cetăţenilor să se supună legii. În
general, prin legalitate se înţelege respectarea şi
executarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova,
legilor şi actelor normative subordonate legii de către toate justiţiei);
organizaţiile şi instituţiile statale şi nestatale, funcţionarii
publici din cadrul lor, cetăţenii R.M., cetăţenii străini şi
apatrizii aflaţi pe teritoriul statului nostru.
În conformitate cu principiul legalităţii –
desfăşurarea justiţiei acţiunile persoanelor oficiale şi
potrivit dispoziţiilor legii.
În privinţa activităţii de înfăptuire a justiţiei,
legalitatea are două aspecte:
I. Aspect Organizaţional – Instanţele
judecătoreşti trebuie să fie organizate conform legii:
II. Aspect funcţional – Activitatea instanţelor
judiciare să se desfăşoare conform legii.
O cerinţă specială a legalităţii constă în aceea că
trebuie să fie aplicată legea care este în vigoare.
 Principiul obligativităţii hotărîrilor instanţelor
judecătoreşti
Principiul obligativităţii hotărîrilor judecătoreşti este un
principiu constituţional, care prin caracterul său obligatoriu
asigură:
 Ridicarea responsabilităţii judecătoreşti;
 Activitatea instanţelor judecătoreşti
 Controlul societăţii contribuie la educarea
cetăţenilor în spiritul respectării legii.
Astfel, Constituţia Republicii Moldova prin art.120
prevede: Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor
colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al
executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti
definitive.
„Hotărîrile instanţei judecătoreşti sunt obligatorii şi ne
art.20 al Legii Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească.
Tot acest capitol, Legea Republicii Moldova cu privire la
instanţele judecătoreşti economice prin art.8 stabileşte:
„cerinţele formulate de executorii judecătoreşti în vederea
toate persoanele fizice şi juridice”.
3. Accesul liber la justiţie şi Principiul – dreptul de
atac (Folosirea căilor de atac în procesul înfăptuirii
 Principiul – accesul liber la justiţie
Astfel, art.115 al Constituţiei RM fixează: „Justiţia se
înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curţile de
Apel şi judecătorii”.
 În statul de drept justiţia capătă o pondere deosebită
pentru că potrivit principiului democratic al separaţiei
puterilor de stat, autorităţii judecătoreşti îi revine dreptul de
a soluţiona litigiile de drept în urma manifestării ilicite.
Justiţia trebuie să fie la cel mai înalt la îndemîna tuturor
celor interesaţi. Aceasta a şi determinat introducerea în
Constituţia RM „orice persoană are dreptul la satisfacţia
efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente
împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime”. Pentru ca cei interesaţi să nu fie
obstrucţionaţi sub nici o modalitate sau pretext, subliniază
că „nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”. În statul
de drept autoritatea judecătorească reprezintă o adevărată
putere pentru ca litigiile apărute din încălcarea legilor nu
pot fi soluţionate de către alte organe ale statului decît cele
de judecată.
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, care prin art.14
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prin art.8
fixează următoarele: „Orice persoană are dreptul să se
adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente
împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce
îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege”
Art.10 aceleaşi declaraţii stabileşte: „Orice persoană are
dreptul, în deplină egalitate să fie ascultată în mod echitabil
şi public de un tribunal independent şi parţial care va hotărî
fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată
împotriva ei”.
Convenţia Europeană privind apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale prin art.6
proclamă: „Orice persoană are dreptul la judecarea în
mod echitabil, în mod public etc.
Legea Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească prin art.6 stabileşte:
1) Orice persoană are dreptul la satisfacţia afectivă din
partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele
sale legitime.
2) Asociaţiile cetăţenilor, întreprinderile, instituţiile şi
organizaţiile au dreptul în modul stabilit de lege, la
acţiune în instanţa judecătorească pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime care le-au fost
încălcate.
Constituţiei Republicii Moldova, în al 2, că: „Nici o
lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”. De aceea este
da menţionat că legislatorul ar trebui să modifice art.25
al Legii cu privire la Curtea Constituţională, care
contravine Constituţiei Republicii Moldova, deoarece în
art.7 al Constituţiei înscrie: „Nici o lege şi nici un al act
juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are
putere juridică”.
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova prin
art.5(1) fixează: „Orice persoană interesată este în drept
să se adreseze în instanţa judecătorească, în modul
stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau
contestate, libertaţile şi interesele legitime.”
Codul de procedură penală al Republicii Moldova în
art.298(1) Plîngirile împotriva acţiunilor organului de
urmărire penală şi ale organului care exercită activitate
operativă de investigaţii, fixează: „Împotriva acţiunilor
organului de urmărire penală şi ale organului care
exercită activitate operativă de investigaţii poate înainta
plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal,
apăratorul, partea vătamată, partea civilă, partea
civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora,
precum şi alte persoane drepturile şi interesele legitime
ale cărora au fost lezate de către aceste
organe.”Introducerea articolului nou în procedura penală
consolidează principiul accesului liber la justiţie
asigurînd astfel accesul tuturor părţilor la justiţie în
procesul penal.
 Principiul – dreptul de atac (Folosirea căilor de
atac în procesul înfăptuirii justiţiei)
În afară de realizarea funcţiei de control asupra
hotărîrilor judecătoreşti, căile de atac asigură în mod
real şi deplin drepturile şi interesele procesuale ale
părţilor în procesul civil, penal
Se înţeleg prin căi de atac toate căile oferite de lege
părţilor şi terţilor în vederea obţinerii unor noi hotărîri
într-un nou litigiu asupra căruia există deja decizia unei
instanţe. Căile de atac sunt o instituţie creată tocmai în
scopul preîntîmpinării şi lichidării erorilor în sfera de
realizare a justiţiei.
, art.119 din Constituţia Republicii Moldova prevede
cu titlu de principiu că: „împotriva hotărîrilor
judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat
competente pot exercita cile de atac, în condiţiile legii”.
Legea RM privind organizarea judecătorească, prin
art.20 stabileşte: „Împotriva hotărîrilor judecătoreşti
părţile interesate şi organele de stat competente pot
exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Codul de procedură civilă a Republicii Moldova prin
titlul al treilea stabileşte căile ordinare de atac – apelul,
recursul şi o cale extraordinară – revizuirea hotărîrilor.
Astfel, art.357 Obiectul apelului, stabileşte: “Hotâririle
susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a ramîne
definitive, în instanţa de apel care, în baza materialilor
din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică
corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale
pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept real,
precum şi respectarea normelor de drept procedural, la
judecarea pricinii în prima instanţa.”
Recursul este calea de atac ordinară, art.397 CPC RM,
prin intermediul căreia părţile solicită în condiţiile şi
pentru motivele limitativ-determinate de lege,
desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti pronunţate fără
drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate
jurisdicţională.
Conform art.397 cu recurs pot fi atacate următoarele
hotărîri:
a) hotărîrile pronunţate în prima instanţă de curţile de
apel;
b) hotărîrile pronunţate în prima instanţă de Curtea
Supremă de Justiţie;
c) alte hotărîri pentru care legea nu prevede calea
apelului.
Revizuirea hotărîrilor, art.446 CPC RM, pot fi
supuse revizuirii hotărîrile, încheierile şi deciziile
irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti, în
condiţiile prezentului capitol.
Conform prevederilor cuprinse în titlul al doilea
capitolele patru şi cinci ale Codului de procedură
penală al Republicii Moldova, căile de atac de
asemenea se împart în căi ordinare şi extraordinare.
Căile ordinare de atac sunt cele îndreptate împotriva
hotărîrilor judecătoreşti care nu sunt definitive, din care
fac parte apelul (art.400 CPP RM) şi recursul (art.420
si 437 CPP RM).
CPP RM indică, că toate sentinţele pot fi atacate cu
apel, cu excepţia:
 1) sentinţelor pronunţate de judecătorii privind
infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede în
exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate;
2) sentinţelor pronunţate de judecătoria militară
privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea
prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de
libertate;
3) sentinţelor pronunţate de curţile de apel şi de
Curtea Supremă de Justiţie;
Revizuirea procesului penal este a doua cale
extraordinară de atac prin care hotărîrile judecătoreşti ce nu
reflectă adevărul sunt scoase sub autoritatea lucrului
judecat, fiind viciate, de fond, în cauza necunoaşterii în
întregime a situaţiei de fapt, folosirii probelor false sau a
coruperii organelor de justiţie.
Recursul în anulare este calea de atac extraordinară ce are
menirea, în sistemul nostru procesul penal, să reprezinte
nivelul maxim al judecăţii, încheind, în cazuri anume
prevăzute de lege, procesul către adevăr al actului de
justiţie.
Comparînd căile extraordinare de atac cu cele ordinare,
subliniem încă odată următoarele deosebiri:
 Recursul şi apelul sunt îndreptate împotriva
hotărîrilor nedefinitive, în timp ce căile extraordinare de
atac sunt îndreptate împotriva hotărîrilor definitive;
 Căile ordinare se înscriu în sistemul gradelor de
justiţie, pe cînd căile extraordinare de atac sunt situate în
afara acestui sistem;
 Exercitarea căilor extraordinare de atac, sub aspectul
titularilor lor, este cu mult mai restrînse decît cea a căilor
ordinare de atac;
 Termenele de exercitare a căilor extraordinare de
atac sunt cu mult mai mari decît termenele de exercitare a
apelului său recursului.
Între aceste căi de atac ordinare şi extraordinare sunt şi alte
deosebiri, sub aspectul competenţei funcţionale de
soluţionare, sub aspectul efectelor pe care le produc etc..
Căile de atac sunt o instituţie corectă tocmai în scopul
preîntîmpinării erorilor în sfera de realizare a jurisdicţiei.
Ele sunt mijloace procesuale care primit un nou examen al
procesului în care s-a pronunţat una sau mai multe hotărîri
judecătoreşti în vederea desfiinţării totale sau parţiale a
acestuia atunci cînd sunt greşite, în fapt şi în drept.
4. Înfăptuirea justiţiei numai de instanţele
judecătoreşti şi Colegialitatea şi unipersonalitatea
examinării cauzelor în instanţele judecătoreşti;
 Principiul înfăptuirii justiţiei numai de către
instanţele judecătoreşti
Dreptul exclusiv al instanţelor judiciare de-a înfăptui
justiţia rezultă dintr-un mod deosebit de-a soluţiona cauzele
(penale, civile, administrative). Instanţele de judecată
dispun de un şir de avantaje de care nu dispune nici o altă
formă de activitate statală, paralel cu faptul că numai
instanţa de judecată înfăptuieşte justiţia, principiul în cauză
garantează drepturile şi libertăţile legitime a părţilor în
proces.
Principiul înfăptuirii justiţiei numai de instanţele
judecătoreşti este prevăzut în
Constituţia Republicii Moldova:
“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele
judecătoreşti.”
: „Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie ,
prin Curţile de apel şi prin judecătorii. Pentru anumite
categorii de cauze pot funcţiona , potrivit legii judecătorii
specializate. Înfiinţarea de instanţe extraordinare este
interzisă.”
Legea Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească:
art.14: “Puterea judecătorească este independentă, separată
de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii
proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în
conformitate cu principiile prevăzute de Constituţie şi de
alte legi.”
Legea Republicii Moldova cu privire la statul
judecătorului:
art.1: Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa
judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al
acestei puteri. Judecătorul este persoana investită
constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le
execută pe baza profesională. Judecătorii instanţelor
judecătoreşti sunt independenţi, inamovibili, potrivit legii,
şi se supun numai acesteia.
 Colegialitatea şi unipersonalitatea examinării
cauzelor în instanţele judecătoreşti.
Codul de procedură penală al Republicii Moldova:
Articolul 30. Compunerea instanţei de judecată
(1) Judecarea cauzelor penale se înfăptuieşte de către
instanţă în complet format din 3 judecători sau de către un
singur judecător.
(2) În toate instanţele de judecată de gradul întîi, cauzele
penale se judecă de un singur judecător, cu excepţia
cazurilor prevăzute în prezentul articol.
(3) Cauzele penale asupra infracţiunilor excepţional de
grave, pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă cu
detenţiune pe viaţă, se judecă în primă instanţă, la decizia
motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în complet
format din 3 judecători.
(4) Cauzele penale deosebit de complicate, precum şi cele
care prezintă o mare importanţă socială pot fi examinate, la
decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în
complet format din 3 judecători.
(5) Apelurile şi recursurile împotriva hotărîrilor
judecătoreşti în cauzele penale pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul, precum şi împotriva
hotărîrilor instanţelor de apel pentru a decide
admisibilitatea, se judecă de către instanţele respective în
complet format din 3 judecători.
(6) Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă
recursurile împotriva sentinţei Colegiului penal al Curţii
Supreme de Justiţie, împotriva hotărîrilor instanţei de apel
şi recursurile în anulare în complet format din 5 judecători.
(7) Plenul Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile în
anulare în complet format din cel puţin 2/3 din numărul
total al judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie.
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova:
Articolul 21. Judecarea unipersonală şi colegială a
pricinilor
(1) Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur
judecător sau în mod colegial, în conformitate cu
prevederile prezentului cod şi ale altor legi.
(2) În instanţele de apel şi de recurs, pricinile civile se
judecă de un complet de judecători.
Articolul 46. Completul de judecată
(1) Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur
judecător sau de un complet din 3 judecători. Problema
judecării colegiale a pricinii se examinează de către Principiul independenţei judecătorului este un principiu de Persoanele interesate în soluţionarea pricinii care nu posedă
preşedintele sau cea mai înaltă valoare morală. Din punctul de vedere al sau nu vorbesc limba moldovenească sunt în drept să ia
vicepreşedintele instanţei. moralităţii aceasta ar înseamnă că în activitatea instanţelor cunoştinţă de toate actele ce se efectuează, de lucrările
(2) În instanţă de apel, pricinile se judecă de un complet judecătoreşti nimeni nu-l poate influenţa pe judecător, fiind dosarului şi să vorbească în judecată prin interpret.
compus dintr-un judecător (preşedinte al şedinţei) şi alţi doi exclus faptul că aceasta să cadă sub influenţa unor persoane Printr-o încheiere a instanţei, procesul se poate desfăşura şi
judecători. interesate din sfera justiţiei sau din afara sistemului în limba accesibilă majorităţii participanţilor la proces.
(3) Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit şi judiciar. La noi în ţară de la proclamarea acestui principiu În cazul în care procesul se desfăşoară în altă limbă,
colegiul economic lărgit al Curţii Supreme de Justiţie pînă la realizarea lui practică este o cale extrem de instanţa întocmeşte obligatoriu hotărîrea şi în limba
judecă recursurile în componenţa unui judecător anevoioasă, întortocheată şi există un şir piedici de ordin moldovenească.
(preşedinte) şi altor 4 judecători. legislativ, metodologic etc. Legea Republicii Moldova privind organizarea
(4) Plenul Curţii Supreme de Justiţie examinează În continuare să urmărim prevederile legislaţiei interne, judecătorească în art.9, dispune:
recursurile în cazul desesizării colegiului lărgit, în modul „Independenţa judecătorului este asigurată prin: Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.
stabilit la art.442, cu participarea a cel puţin două treimi din a) Procedura de înfăptuire a justiţiei; Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba
numărul total de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. b) Procedeul de numire, suspendare, demisie şi moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate
Articolul 48. Soluţionarea colegială a problemelor eliberare din funcţie; actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin
(1) Toate problemele care apar în judecată se soluţionează c) Declararea inviolabilităţii lui; interpret.
colegial cu votul majorităţii judecătorilor. Nici un judecător d) Secretul deliberărilor şi interzicerea de a cere Procedura judiciară se poate efectua într-o limbă
nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele şedinţei divulgarea lui; acceptabilă pentru majoritatea persoanelor ce participă la
de judecată votează ultimul. Judecătorii se bucură de e) Stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă faţă proces.
drepturi egale în soluţionarea problemelor care apar în de judecată, judecători şi pentru imixtiune în În cazul cînd procedura judiciară se efectuează în altă
examinarea pricinii şi emiterea hotărîrii. În caz de paritate judecarea cauzei; limbă, documentele procesuale juridice se întocmesc în
de voturi la adoptarea unei hotărîri de către Plenul Curţii f) Crearea de condiţii organizatorice şi tehnice mod obligatoriu în limba moldovenească.
Supreme de Justiţie, problema este considerată respinsă. favorabile activităţilor instanţelor judecătoreşti; Principiul dat, este enunţat în codurile procesual-civile şi
(2) Judecătorul care nu este de acord cu hotărîrea g) Asigurarea materială şi socială a judecătorului; penale.
majorităţii semnează hotărîrea, dar este în drept să expună h) Alte măsuri, prevăzute de lege”.
în scris opinie separată, care se înmînează preşedintelui Prin imparţialitatea judecătorului trebuie să 6. Principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi
şedinţei şi se anexează la dosar. Opinia separată nu se înţelegem obiectivitatea lui, precum că nici într-un caz să autorităţii judecătoreşti şi Publicitatea şi oralitatea
anunţă şi nu se citeşte în şedinţa de judecată. nu fie cointeresat în finalul material al cauzei. dezbaterilor judiciare.
În legislaţie sunt indicate cauzele posibile de încălcarea a  Principiul egalităţii în faţa legii şi în faţa
5. Independenţa, imparţialitatea şi acestui principiu, de exemplu: dacă el personal, soţul, copii, instanţelor de judecată
inamovibilitatea judecătorului şi Limba de procedură şi fraţii, surorile, copiii acestora sunt direct sau indirect Egalitatea deplină şi reală trebuie să manifeste în toate
dreptul la interpret. interesaţi în proces; dacă el este în calitate de parte domeniile vieţii sociale şi mai ales pe plan juridic.
 Principiul independenţei, imparţialităţii şi vătămată, reclamat sau pîrît, este soţ sau rudă cu una din Acest principiu este consfinţit în art.16 al Constituţiei
inamovibilităţii judecătorului aceste persoane, fie soţ sau rudă a inculpatului; a participat Republicii Moldova, în care este specificat:
Conform Constituţiei Republicii Moldova art.116 în calitate de martor, expert, specialist, traducător, „(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa
Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, anchetator, procuror, apărător nu poate participa la legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
imparţiali şi inamovibili potrivit legii. judecarea cauzei. naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Inamovibilitatea judecătorului subînţelege, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliu destituirea judecătorului din funcţie numai în acuzele strict Principiul egalităţii în faţa legii ţi în faţa instanţelor de
Superior al Magistraturii, în condiţiile legii judecătorii care prevăzute de lege. judecată este inserat în multiplele Declaraţii, Convenţii,
au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima  Principul limbii de procedură şi a dreptului la Pacte internaţionale :
dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 interpret Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:
ani, judecătorul vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea Judecarea cauzelor în instanţele judecătoreşti din Republica Art. 1: ”Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în
plafonului de vîrstă stabilită în condiţiile legii (65 de ani). Moldova se desfăşoară în limba moldovenească. demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi
conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în
spiritul fraternităţii.”
Art. 2: „Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de
toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici
o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de
limbă, de religie, de opinie
politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau
socială, de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă
situaţie.
Art. 10: „Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să
fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal
independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra
drepturilor şi obligaţiile sale, fie asupra temeiniciei oricărei
acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei.”
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale din 04.11.1950
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice
Legea Republicii Moldova privind organizarea
judecătorească:
Codul de procedură penală al Republicii Moldova:
Art.9: (1) “Toţi sînt egali în faţa legii, a organelor de
urmărire penală şi a instanţei de judecată fară deosebire de
sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice
altă opinie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
Art 5: (1) „
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova:
(1) Justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte pe
principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de
cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie,
sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială,
serviciu, domiciliu, loc de naştere, precum şi al egalităţii
tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi
forma de organizare juridică, subordonare, sediu şi de alte
circumstanţe.
 Principiul – publicitatea dezbaterilor judiciare
Referitor la principiul publicităţii, e de remarcat faptul că
principala formă de desfăşurare a judecăţii, ca fază
procesuală, o constituie şedinţa de judecată, care este
publică (cu excepţia cazurilor cînd aceasta este în
contradicţie cu interesele păstrării unui secret ocrotit de
lege). Publicitatea şedinţei de judecată desemnează
posibilitatea oricărei persoane (interesate sau neinteresate)
de a asista la desfăşurarea activităţilor procesuale ori
procedurale specifice judecăţii.
Constituţia Republicii Moldova privind publicitatea
dezbaterilor judiciare, prin art.117 stabileşte următoarele:
„În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt
publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite
numai în cazurile stabilite de lege, cu respectarea tuturor
regulilor de procedură”.
Legea RM privind organizarea judecătorească prin
art.10, fixează că:
 Şedinţele de judecată sunt publice. Judecarea
proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile
stabilite prin lege, cu respectarea procedurii.
 Hotărîrile instanţelor judecătoreşti se pronunţă
public.
În toate instanţele, sedinţele de judecată sunt publice.
Excepţii: În sedinţa de judecată nu se admit minorii de
pînă la vîrsta de16 ani dacă nu sînt citaţi în calitate de
participant la proces sau de martor. Pot avea loc şedinţe
închise numai în scopul protejării informaţiei ce constituie
secret de stat, taina comercială ori a unei alte informaţii a
cărei divulgare este interzisă prin lege. Instanţa de
judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţa
secretă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se
referă la aspectele intime ale vieţii, care lezează onoarea,
demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte
circumstanţe care ar putea prejudicia interesele
participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea.
Şedinţa poate fi declarată secretă pentru intregul proces sau
numai pentru efectuarea unor anumite acte procedurale.
Privitor la examinarea pricinii în sedinţa secretă, instanţa
judecatorească emite o încheere motivată.
Şedinţa secretă se desfăşoară în prezenţa participanţilor la
proces, iar în caz de necesitate la ea asistă de asemenea
expertul şi interpretul.
Principiul publicităţii îşi manifestă importanţa sa prin:
 Asigurarea controlului societăţii, activităţii
instanţelor de judecată.
 Ridicarea responsabilităţii judecătorului.
 Contribuirea la educarea cetăţenilor în spiritul
respectării legii.
Principiul dat este stipulat şi în legislaţia altor state, ca de
exemplu:
7. Asigurarea dreptului de a se apăra în procesul
înfăptuirii justiţiei şi Prezumţia nevinovăţiei;
 Principiul – dreptul de apărare
Unul din drepturile fundamentale înserate în Constituţia
Republicii Moldova este dreptul de apărare sau asistenţă
juridică la înfăptuirea justiţiei.
Constituţia RM prevede:
 Dreptul la apărare este garantat.
 Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent,
prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi
libertăţilor sale.
 În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
 Amestecul în activitatea persoanelor care exercită
apărarea în limitele prevăzute numit din oficiu.
Dreptul la apărare poate fi privit de 2 accepţiuni: una –
prevede totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale, care
oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva
acuzaţiilor ce i se aduc şi să contesteze învinuirile; cealaltă
– dreptul la apărare cuprinde posibilitatea folosirii unui
avocat.
Privind asistenţa juridică la înfăptuirea justiţiei, Legea RM
privind organizarea judecătorească prin art.11,
stabileşte:
În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie reprezentate
sau, după caz, asistate de apărător.
Imixtiunea în activitatea persoanelor care exercită apărarea
în limitele prevăzute se pedepseşte conform legii.
Asistenţa juridică internaţională se solicită sau se acordă în
condiţiile prevăzute de lege şi de convenţiile internaţionale
la care Republica Moldova este parte.
Pe plan internaţional principiul – dreptul la apărare este
enunţat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
unde art.7, prevede: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii.
Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva
oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi
împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare”.
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice prin art.14 stabileşte:
Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale
are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin
următoarele garanţii:
 Să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă
pe care o înţelege şi în mod detaliat despre natura şi
motivele acuzaţiei ce i se aduce;
 Să fie judecată pentru fără o întîrziere excesivă:
 Să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o
limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii
şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
 Să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare
pregătirii apărării sale;
 Să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător
ales de el şi dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru
a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un
avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer;
 Să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării
şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi egală cu cea de apărare.
condiţii ca şi martorii acuzării.
 Principiul prezumţiei nevinovăţiei
Principiul prezumţia nevinovăţiei serveşte drept garanţie
incontestabilă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. La
acest capitol Constituţia Republicii Moldova prin art.21
consacră: „Orice persoană acuzată de un delict este
prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită
în mod legal, în cursul unui proces judiciar public în cadrul desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii
căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”. părţilor în drepturile procedurale.”
Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea
Supremă de Justiţie prin art.1 proclamă: „Prin activitatea trăsături a contradictorialităţii:
sa Curtea supremă de Justiţie asigură respectarea
principiului prezumţiei nevinovăţiei şi principiul
supremaţiei legii, ce contribuie la constituirea unui stat de
drept”.
„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată
nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod
legal, în baza sentinţei definitive a instanţei judecătoreşti”, Contradictorialitatea
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prin art.11
prevede: „Orice persoană acuzată de un delict este
prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită
în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căreia i
s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”.
Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale prin art.6 prevede:
„Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată
nevinovată pînă ce vinovăţia sa va fi legal stabilită”.
Prezumţia nevinovăţiei fiind unul din principiile, ce
contribuie la constituirea unui stat de drept este
implementat în legislaţia internă a statelor respective, ce
vor urma drept exemplu, privind asigurarea domniei legii,
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
8. Egalitatea părţilor în proces şi caracterul
contradictoriu al dezbaterilor judiciare;
Egalitatea participanţilor în proces şi caracterul
contradictoru, ca principiu, constă în aceea că toate probele
administrate nemijlocit în faţa instanţei de judecată trebuie
supuse, în cadrul şedinţei de judecată, situaţiei; unde
funcţia de învinuire să se situeze pe o poziţie procesuală
În acest sens, se consideră că citarea părţilor, este o
consecinţă a principiului contradictorialităţii.
Codul de procedură civilă al R.M. art.56(2) fixează:
„Participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale
egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii
stabilite de lege în dependenţă de poziţia pe care o ocupă în
proces.”
Iar potrivit art.26(1) al CPCRM, „Procesele civile se
Din cele subliniate mai sus, să evidenţiem principalele
 Delimitarea funcţiei de acuzare şi apărare ale
funcţiilor justiţiei;
 Părţile au drepturi procesuale egale (la tot ce are
dreptul o parte, la vederea fondării acţiunii sale, are dreptul
şi cealaltă parte pentru a respinge acţiunea dată)
 Rolul conducător şi obiectiv al instanţei de judecată
şi egalitatea părţilor în proces sunt
ideile fundamentale, mijloace sigure de aflare a adevărului
la înfăptuirea justiţiei. În acest sens legea prevede pentru
părţi reclamant, reclamat, reprezentant legal, persoană terţă,
- procuror (ex., adopţia) – procedura civilă; acuzator,
inculpat, apărător, partea vătămată, partea civilă, partea
civilmente responsabilă şi reprezentanţii – procedura
penală; au drepturi egale în ceea ce priveşte reprezentarea
probelor, participarea la examinarea lor, formularea
cerinţelor şi demersurilor, explicarea drepturilor şi
obligaţiilor, şi examinarea lor.
9. Elementele sistemului judiciar în Republica Moldova.
 Consiliul Superior al Magistraturii
 Curţi de apel
 Curtea Supremă de justiţie
 Judecătorii
10. Gradele de jurisdicţie şi modalităţile examinării
cauzei judiciare.
Gradele de jurisdictie reprezinta trepte prin care
trece o judecata. Aceste grade de jurisdictie permit o
evaluare in fond dar si posibilitatea de recurs, ca
posibilitate de indreptare a erorilor. Legislatia de procedura
a RM prevede infaptuirea justitiei prin 2 sau 3 grade de
jurisdictie, care se face intr-un system dispus in scara, unde
orice cauza dupa judecarea in prima instanta se judeca in
apel sau in recurs. Organizarea justitiei se face printr-un
system de 3 grade de jurisdictie: judecarea in fond; inel si
in recurs,pentru unele categorii de cause sau de 2 grade de
jurisdictie: judeca de fond si de recurs. Pentru alte categorii
de cause in ependenta de obiectul litigiului si instanta de
judecata care examineaza cauza in fond. Hotaririle instantei
in fond nu sunt definitive si pot fi atacate cu apel sau dupa
caz cu recurs. Examinarea cauzei in apel se desfasoara la
instanta de judecata ierarhic superioara, in rezultatul
atacarii primei instante in termenul prevazut de lege. In
urma judecarii in apel, instanta de judecata
emite o decizie prin care respinge apelul sau il admite,
desfiintind hotarirea primei instante. Decizia instantei de
apel poate fi atacata cu recurs in termenul prevazut de lege.
Instanta de recurs se pronunta prin o decizie care respinge
recursul sau il admite desfiintind hotarirea primei instante
sau a instantei de apel. Decizia instantei de recurs este
definitive. Alte modalitati de examinare a cauzelor de catre
instante de judecata sunt: examinarea recursului
in anulare; examinarea in revizuire care se pot realize
independent una fata de alta, spre deosebire de gradele de
jurisdictie ce se desfasoara succesiv. Examinarea recursului
in anulare se infaptuieste numai in curtea suprema de
justitie, in urma atacarii hotaririlor judecatoreshti definitive
si irevocabile de catre
procurorul general, in scopul inlaturarii erorilor judiciare pepersoana care: numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani.
motive de drept. Instanta de juecata suprema, la judecarea a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sînt numiţi
recursului in anulare, dispune prin decizie desfiintarea absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de
hotaririi judecatoreshti pronuntind o noua hotarire sau de graţiere; ani.
trimite cauza spre rejudecara altei b) a fost concediată din organele de drept din motive (2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de
instante in cazul admiterii acestea. Examinarea in revizuire compromiţătoare sau a fost eliberată, din aceleaşi motive, către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al
se face de catre instanta de fond (in cause penale) precum si din funcţiile specificate la alin. (2); Magistraturii.
de instant ierarhic superioara (in cause civile) in cazul cind c) are un comportament incompatibil cu normele Codului (3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o
sa comis o eroare judiciara printr-o hotarire judecatoreasca de etică al judecătorilor sau desfăşoară activitate singură dată candidatura propusă de către Consiliul
definitive incompatibilă cu normele acestui cod. Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de
(5) Poate candida la funcţia de judecător al curţii de apel judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă
11. Modul de numire în funcţie a judecătorilor. sau de judecător al Curţii Supreme de Justiţie persoana cu o şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de
Condiţiile necesare pentru numire. vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 6 ani incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de
Articolul 6. Condiţii pentru a candida la funcţia şi, respectiv, 10 ani. încălcare de către acesta a legislaţiei sau de încălcare a
de judecător (6) Poate fi numită judecător militar persoana care procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.
(1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi are calitatea de (4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în
reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia Republicii ofiţer activ. Persoanelor care nu au calitatea de ofiţer activ funcţie trebuie să fie motivat şi se face în termen de 30 de
Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele li se atribuie grade militare. zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor
condiţii: L E G E privind Institutul Naţional al Justiţiei circumstanţe care necesită o examinare suplimentară,
a) are capacitate de exerciţiu; Articolul 13. Concursul de admitere în Institut Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul Superior
b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul (1) Admiterea în Institut se face exclusiv pe bază de al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15
acesteia; concurs, cu respectarea principiilor transparenţei şi zile.
c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are egalităţii în drepturi. (5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al
vechimea în muncă prevăzută la alin. (2); (2) La concursul de admitere în Institut au dreptul să Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un
d) nu are antecedente penale; participe numai persoanele care întrunesc condiţiile decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau
e) cunoaşte limba de stat; prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei de judecător, pînă la atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile
f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru respectiv de procuror. de la data parvenirii propunerii repetate.
exercitarea funcţiei. Articolul 10. Selectarea şi criteriile de selectare
(2) Se consideră vechime în muncă care oferă persoanei a candidaţilor la funcţia de judecător 12. Judecătoriile(raionale,de sector,municipale).
dreptul de a candida la funcţia de judecător activitatea (1) Procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de Judecatoriile de (sector, municipale) sunt compuse
acesteia pe parcursul ultimilor 5 ani în calitate de judecător judecător se desfăşoară potrivit unor criterii obiective din presedintele judecatoriei, judecatori si aparatul auxiliar.
sau judecător-asistent al Curţii Constituţionale, judecător în bazate pe merit, ţinînd seama de pregătirea profesională, de Presedintele judecatoriei este numit in functie de catre
instanţele internaţionale, procuror, profesor de drept titular integritatea, capacitatea şi eficienţa candidaţilor. Presed RM, la propunerea consiliului superior al
în instituţiile de învăţămînt superior acreditate, avocat, (2) Candidaţii la funcţia de judecător sînt selectaţi de magistraturii. Persedintele judecatoriei exercita atributii de
asistent judiciar sau grefier. colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor în temeiul judecator si atributie de administratie. Presedintele
(3) Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută la prezentei legi, al Legii nr. 154 din 5 iulie 2012 privind judecatoriei are urmatoarele atributii potrivit art 27 a legii
alin. (2), cu excepţia judecătorilor în instanţele selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi privind organizarea judecatoreasca:
internaţionale şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii. a) judeca procesele si prezideaza sedintele de
susţin un examen în faţa Comisiei de absolvire a Institutului Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie judecata, distribuie judecatorilor spre solutionarea cauzele
Naţional al Justiţiei conform procedurii şi condiţiilor (1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de in materie civila, penala, administrative si de alta natura;
prevăzute de Legea nr. 152-XVI din 8 iunie 2006 privind apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi b) constituie complete de judecata, distribuie
Institutul Naţional al Justiţiei. prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la judecatorilor alte sarcini;
(4) Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă, în propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii c) conduce activitatea de generalizare a practicii
sensul alin. (1), şi nu poate candida la funcţia de judecător selectaţi, care întrunesc condiţiile specificate la art.6, se judiciare si de tinere a statisticii judiciare;
 d) numeste si elibereaza din functie angajatii
aparatului judecatoriei;
e) asigura activitatea organizatorica a
judecatoriei;
f) organizeaza munca de perfectionare a
judecatorilor si a functionarilor din aparatul judecatoriei;
g) constituioe dupa caz complete pentru judecarea
unor cause privind anumite materii sau categorii de
persoane;
h) exercita controlul asupra executorilor
judecatoreshti si al cancelariei.
Functiile pressed judecatoriei sunt exercitate in absenta sa
de catre vicepresedinte sau dupa caz de unul dintre
judecatori. Aparatul judecatoriei include: cancelaria, arhiva,
serviciul de documentare si serviciul administrativ.
Cancelaria si arhiva asigura lucrarile de secretariat la
infaptuirea justitiei.
Grefierul participa la examinarea cauzelor penale, civile si
administrative, indeplinind lucrari de secretariat in timpul
sedintei de judecata.
Serviciul administrative
are in grija gospodarirea localului judecatoriei si asigurarea
conditiilor materiale pentru desfasurarea activitatii instantei
de judecata, precum si gestiunea bunurilor. Politia pusa in
serviciulinstantelor judecatoershti in mod gratuity de catre
Ministerul Afacerilor Interne, infatuieste urmatoarele
activitati prevazute de art 50 al legii privind organizarea
judecatoreasca: asigura paza localurilor, a altor bunuri ale
instantelor judecatoreshti, ordinea publica in sediul
instantei, executa aducerea fortata la judecata
precum si alte atributii cerute. Colaboratorii politiei pusi in
serviciul instantelor judecatoresti se subordoneaza
presedintilor acestora. Pe linga judecatoi activeaza
executori judecatoreshti, care sunt numiti si eliberati din
functie de directorul Departamentului de
executare a deciziilor judiciare de pe linga Ministerul
justitiei. Executorii judecatoreshti executa hotaririle
definitive cu character patrimonial ale instantelor
judecatoresti si altor hotariri prevazute de lege.
Judecatoriile judeca toate cauzele si cererile in prima
instanta, in afara de cele date in competenta altor instante.
13. Curţile de Apel Componenţa şi competenţa
Curţilor de Apel.
LEGE privind organizarea judecătorească
Curţile de apel
(1) Fiecare curte de apel îşi exercită competenţa într-
o circumscripţie care cuprinde mai multe judecătorii.
(2) Curţile de apel, judecătoriile din circumscripţia lor,
localitatea lor de reşedinţă sînt prevăzute la anexa nr.3.
În prezent teritoriul R.M. este împărţit în 5
circumscripţii jurisdicţionale după competenţă generală
(Bălţi, Chişinău, Comrat, Cahul, Bender). Curţile de
Apel îşi au sediul respectiv în Bălţi, Chişinău, Comrat,
Cahul, Căuşeni.
LEGE privind organizarea judecătorească
Competenţa curţilor de apel
Curţile de apel:
a) judecă cauzele şi cererile date prin lege în competenţa
lor;
b) soluţionează conflictele de competenţă apărute între
judecătoriile din circumscripţia lor;
c) generalizează practica judiciară;
d) exercită alte atribuţii, conform legii.
Codul de procedura penala al Republicii Moldova
. Competenţa curţii de apel
Curtea de apel:
1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind
infracţiunile prevăzute de Codul penal în art.135-144, 278,
279, 283, 284, 337-343;
2) ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor
pronunţate în primă instanţă de judecătorii, inclusiv de
judecătoria militară;
3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva
hotărîrilor judecătoriilor, care, potrivit legii, nu pot fi
atacate cu apel;
4) soluţionează conflictele de competenţă apărute între
judecătorii;
5) judecă cazurile de revizuire, date prin lege în competenţa
sa.
Componenţa Curţii de Apel
(1) Curţile de apel pot fi formate din mai multe colegii,
după categoria cauzelor, sau dintr-un singur colegiu mixt.
(De regulă în cadrul Curţilor de Apel funcţionează 2
colegii: Penal şi Civil.)
(2) Colegiile se constituie din judecătorii Curţii de Apel.
Componenţa colegiilor este aprobată de preşedintele Curţii
prin ordin la începutul fiecărui an. Componenţa
completului de judecată poate fi modificată doar în
condiţiile Codului de procedură penală, ale Codului de
procedură civilă şi ale Codului cu privire la contravenţiile
administrative, prin încheiere motivată. Preşedintele curţii
de apel are dreptul să dispună, după caz, antrenarea
judecătorilor din colegiu la judecarea unor cauze în alt
colegiu.
(3) Colegiile sînt conduse de vicepreşedinţii Curţii de
Apel.
Structura aparatului Curţilor de Apel este similară cu
cea a judecătoriilor.
Preşedintele şi vicepreşedinţii Curţilor de Apel
14. Curtea Supremă de Justiţie - Structura şi
componenţa Curţii Supreme de Justiţie.
LEGE cu privire la Curtea Supremă de Justiţie
Articolul 1. Curtea Supremă de Justiţie - organul suprem al
puterii judecătoreşti
(1) Justiţia în Republica Moldova se înfăptuieşte prin
Curtea Supremă de Justiţie şi prin alte instanţe judecătoreşti
în conformitate cu Constituţia, Legea privind organizarea
judecătorească, Legea cu privire la statutul judecătorului şi
alte acte legislative.
(2) Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească
supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a
legislaţiei de către toate
instanţele judecătoreşti, soluţionarea litigiilor
apărute în cadrul
aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului faţ
ă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
(3) Prin activitatea sa Curtea Supremă de Justiţie asigură
respectarea principiului prezumţiei nevinovăţiei şi prin
cipiului supremaţiei legii, contribuie la constituirea unui
stat de drept.
(4) Curtea Supremă de Justiţie este unica
instanţă judecătorească supremă. Sediul Curţii Supreme de
Justiţie este în municipiul Chişinău.
Componenţa Curţii Supreme de Justiţie
(1) Curtea Supremă de Justiţie este compusă
din preşedinte, trei vicepreşedinţi, care sînt concomitent
preşedinţi ai Colegiului Civil şi b) judecă recursurile în anulare împotriva hotărîrilor (1) Consiliul Superior al Magistraturii
de Contencios Administrativ, Colegiului Economic şi, judecătoreşti în condiţiile şi pentru motivele prevăzute deeste constituit din 12 membri.
respectiv, Colegiului Penal, şi 45 judecători (dintre care trei lege; (2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din
judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte c) judecă judecători şi profesori titulari.
al colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în în primă instanţă cauzele atribuite prin lege în (3) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac
cadrul Plenului Curţii. competenţa sa; parte de drept:
(2) În Curtea Supremă de Justiţie activează 7 judecători d) sesizează din oficiu sau la propunerea instanţelor Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ministrul justiţi
asistenţi. judecătoreşti Curtea Constituţională pentru a se pronunţa ei şi Procurorul General.
(3) Fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie este asupra constituţionalităţii actelor juridice; (4) Şapte membri din rîndul judecătorilor sînt aleşi de
asistat de un referent, care este licenţiat în drept, cu o e) generalizează practica judiciară, analizează statistica Adunarea Generală a Judecătorilor din Republica Moldova
vechime în specialitate juridică de cel puţin 3 ani şi se judiciară şi dă explicaţii din oficiu în chestiunile de prin vot secret. Doi membri, unul propus de majoritatea
selectează în bază de concurs. practică judiciară, ce nu ţin de interpretarea legilor şi nu
parlamentară şi unul propus de opoziţie, se aleg de
(4) În cadrul Curţii Supreme de Justiţie funcţionează au caracter obligatoriu pentru judecători; Parlament din rîndul profesorilor titulari cu votul a cel puţin
aparatul preşedintelui Curţii, direcţia de generalizare a f)examinează informaţiile preşedinţilor instanţelor inferi două treimi din numărul deputaţilor aleşi."
practicii judiciare şi analiză a statisticii judiciare, direcţia oare privind efectuarea justiţiei de către acestea; (5) Adunarea Generală a Judecătorilor asigură realizarea
de evidenţă a legislaţiei şi informatică, g) acordă asistenţă metodică judecătorilor în chestiunile practică a principiului autoadministrării puterii
direcţia grefei, direcţia documentare şi direcţia aplicării legislaţiei; judecătoreşti. Adunarea Generală a Judecătorilor are
economico-administrativă. h) exercită în limitele competenţei sale atribuţii care derivă
competenţa exclusivă de a-i alege pe cei şapte membri ai
Atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie: din tratatele internaţionale la care Republica Moldova esteConsiliului Superior al Magistraturii şi nu poate lua alte
a) convoacă parte; decizii care ţin de organizarea puterii judecătoreşti.
şi prezidează şedinţele Plenului Curţii, prezidează i) exercită alte atribuţii conform legii. Articolul 5. Preşedintele
completul de judecată, asigură executarea hotărîrilor (1) Preşedintele Consiliului Superior al
adoptate; Codul de procedura penala al Republicii Moldova Magistraturii este ales prin vot secret pe un termen de 4
b) numeşte judecătorii Curţii responsabili de întocmirea Competenţa Curţii Supreme de Justiţie ani, cu votul majorităţii membrilor consiliului.
rapoartelor asupra cauzelor ce se vor judeca în Plen; 1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind (2) În absenţa preşedintelui, funcţiile lui sînt exercitate
d) coordonează lucrul colegiului lărgit al Curţii, al infracţiunile săvîrşite de Preşedintele Republicii Moldova; de un membru al consiliului, numit prin hotărîre a
judecătorilor asistenţi, numeşte membrii Curţii responsabili 2) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva Consiliului Superior al Magistraturii.
pentru întocmirea rapoartelor asupra cauzelor de hotărîrilor pronunţate în primă instanţă sau, după caz, (3) Funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al
complexitate deosebită ce se vor judeca în colegii; împotriva hotărîrilor curţilor de apel, precum şi alte cazuri Magistraturii nu poate fi deţinută sau exercitată de către
f) organizează efectuarea altor lucrări ce ţin de competenţa prevăzute de lege; persoanele specificate la art.3 alin. (3) din prezenta lege.
Curţii; 3) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse Durata mandatului de membru al Consiliului Superior al
g) reprezintă Curtea Supremă de Justiţie căilor extraordinare de atac, inclusiv recursurile în anulare; Magistraturii este de 4 ani.
în relaţiile cu alte autorităţi şi instituţii publice atît din
4) sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii
ţară, cît şi de peste hotare; asupra constituţionalităţii actelor juridice şi asupra cazurilor a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau,
excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice; respectiv, Parlamentului de numire, promovare, transferare
Durata mandatului judecătorilor numiţi în funcţie pînă 5) adoptă hotărîri explicative în chestiunile de practică sau eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi
la atingerea plafonului de vîrstă - 65 de ani. judiciară a aplicării uniforme a legislaţiei penale şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti;
judecătorilor asistenţi 7 ani. procesual penale; b) primeşte jurămîntul judecătorilor;
- Atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie. 6) soluţionează cazurile în care cursul justiţiei este c) verifică veridicitatea actelor depuse de candidaţii la
Articolul 2. Atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie întrerupt, precum şi cererile de strămutare. funcţia de judecător şi veridicitatea actelor prezentate
Curtea Supremă de Justiţie: pentru numirea judecătorului pînă la atingerea plafonului de
a) ca instanţă de recurs judecă hotărîrile curţilor de apel; 15. Componenţa şi atribuţiile Consiliului vîrstă sau în caz de promovare a judecătorului;
Superior al Magistraturii. Componenţa: f) aplică măsuri de încurajare în privinţa judecătorilor.
a) desemnează judecătorii în cadrul Consiliului Institutului
Naţional al Justiţiei;
b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a
judecătorilor, prezintă opinia asupra planului de acţiuni
pentru implementarea acesteia;
c) examinează şi prezintă opinia asupra regulamentului de
organizare a concursului de admitere în Institutul Naţional
al Justiţiei,
d) expune opinia asupra numărului de locuri scoase la
concursul de admitere pentru instruirea iniţială a
judecătorilor în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei;
e) examinează contestaţiile hotărîrilor (avizelor) emise de
colegiul de calificare.
(a) examinează petiţiile cetăţenilor în problemele ce ţin de
etica judecătorilor;
b) examinează contestaţiile hotărîrilor emise de colegiul
disciplinar;
c) examinează, confirmă şi propune, în modul stabilit de
legislaţia în vigoare, proiectul bugetelor instanţelor
judecătoreşti;
e) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al
Magistraturii, numeşte, promovează, transferă şi eliberează
din funcţie angajaţii aparatului, aplică faţă de aceştia măsuri
de încurajare şi sancţiuni disciplinare;
f) coordonează programele de acordare a concediilor de
odihnă anuale judecătorilor judecătoriilor şi curţilor de
apel, acordă concediile de odihnă anuale preşedinţilor şi
vicepreşedinţilor acestor instanţe.
(5) În scopul realizării funcţiilor sale, Consiliul Superior al
Magistraturii poate avea şi alte competenţe în condiţiile
legii.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi
păstrează dosarele personale ale judecătorilor din
judecătorii şi curţile de apel.
16. Competenţa Curţii Constituţionale.
Legea cu privire la Curtea Constituţională
Articolul 4. Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită
la sesizare controlul constituţionalităţii legilor,
regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor
Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi
dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de realizare (revizuire) a
Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a
Preşedintelui Republicii Moldova, validează mandatele
deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea
Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii
Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea
Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile
mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a
actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect
constituţionalitatea unui partid.
(2) Competenţa Curţii Constituţionale este prevăzută
de Constituţie şi nu poate fi contestată de nici o autoritate
publică.
a) exercită
la sesizare controlul constituţionalităţii legilor,
regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a
hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a
Constituţiei;
Regulile care ţin de iniţiativa de revizuire a Constituţiei ţin
de:
- subiecţii împuterniciţi (art. 141 al Constituţiei Republicii
Moldova);
 un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai Republicii
Moldova cu drept de vot.
 un număr de cel puţin o treime de deputaţi din
Parlament;
 Guvern.
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a
Preşedintelui Republicii Moldova, validează mandatele
deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea
Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii
Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte,
imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi
exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a
actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect
constituţionalitatea unui partid;
17. Modul de formare şi componenţa Curţii
Constituţionale.
Conform art. 136 al. 1 al Constituţiei Republicii Moldova şi
art. 6, al Legii cu privire la Curtea Constituţională, Curtea
Constituţională se compune din şase judecători numiţi
pentru un mandat de şase ani. Numărul par de judecători
din componenţa Curţii Constituţionale nu corespunde
practicii internaţionale (România, Franţa, Rusia, Italia) şi
instaurează problema adoptării hotărârilor în cazul
împărţirii voturilor. De exemplu, dacă la adoptarea unei
hotărâri privind constituţionalitatea actului normativ sau a
tratatului internaţional se înregistrează paritatea de voturi,
atunci actul normativ sau tratatul internaţional se prezintă
constituţional, iar cauza este sistată. Această situaţie nu este
adecvată şi de aceea, în opinia Curţii Constituţionale, este
necesară suplinirea cu o persoană a numărului de
judecători.
Durata mandatului Curţii Constituţionale nu este limitată,
dar judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această
funcţie pe durata a două mandate consecutive. Curtea
Constituţională se compune din şase judecători. Doi
judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi
de Consiliul Superior al Magistraturii.
Preşedintele Curţii Constituţionale este ales prin
vot secret, pentru un termen de 3 ani, cu majoritatea de
voturi ale judecătorilor Curţii. Numărul
de candidaţi la funcţia de Preşedinte al Curţii
Constituţionale este nelimitat.
Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii:
a) convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele
acesteia;
b) coordonează activitatea Curţii
Constituţionale şi repartizează cauzele spre soluţionare;
c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa
autorităţilor publice din ţară şi străinătate;
Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale
sunt asistaţi în activitatea lor de către şase judecători
asistenţi. Condiţiile necesare pentru a candida la postul de
judecător asistent: pregătire juridică superioară; vechime de
cel puţin zece ani în activitatea juridică sau în învăţământul
juridic superior. Judecătorii asistenţi ai Curţii
Constituţionale sunt angajaţi prin concurs. Judecătorii
asistenţi sunt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au
acelaşi statut ca şi judecătorii din alte instanţe judecătoreşti.
18. Avocatul parlamentar: sarcini, competenţă.
Sarcinile instituţiei Avocatului Parlamentar sunt stabilite în
Art.2. al Legii Republicii Moldova cu privire la avocaţii
parlamentari – « Avocaţii parlamentari contribuie la
repunerea în drepturi a cetăţenilor, la perfecţionarea
legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor omului,
la instruirea juridică a populaţiei prin aplicarea procedeelor
menţionate în prezenta lege ».
Competenţa Avocatului Parlamentar:
I. Art.13. - Avocaţii parlamentari examinează sesizările
cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi
apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe
teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror
drepturi şi libertăţi au fost încălcate în Republica Moldova.
Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului
examinează petiţii privind protecţia drepturilor copilului şi,
în limitele competenţei, este în drept să acţioneze din
proprie iniţiativă.
Art.15. - Avocaţii parlamentari examinează cererile privind
deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice
centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi
întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate,
asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere
de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, au
încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.
Art.25. - (1) În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul
parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători
şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor
publice centrale şi locale, ale organelor de drept,
instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, etc.
Avocaţii parlamentari desfăşoară activitate de propagare
a cunoştinţelor în domeniul apărării drepturilor şi
libertăţilor constituţionale ale omului.
Art.28. - (1) În baza rezultatelor examinării cererii,
avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept:
a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea
intereselor petiţionarului ale cărui drepturi şi libertăţi
constituţionale au fost încălcate;
b) să intervină pe lîngă organele corespunzătoare cu un
demers pentru intentarea unui proces disciplinar sau penal
în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis
încălcări ce au generat lezarea considerabilă a drepturilor şi
libertăţilor omului;
c) să intenteze proces administrativ împotriva
persoanelor care au săvîrşit contravenţia prevăzută la
articolul 174 19din Codul cu privire la contravenţiile
administrative;
d) să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de
toate nivelurile asupra cazurilor de neglijenţă în lucru,
de încălcare a eticii de serviciu, de tărăgănare şi
birocratism.
Art.29. - În baza analizei datelor privind încălcarea
drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi în
baza rezultatelor examinării cererilor, precum şi în urma
efectuării vizitelor preventive în locurile unde se află sau se
pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar
este în drept:
a) să prezinte Parlamentului propuneri în vederea
perfecţionării legislaţiei în vigoare în domeniul asigurării
drepturilor şi libertăţilor omului;
b) să remită autorităţilor publice centrale şi locale
obiecţiile şi propunerile sale de ordin general referitoare la
asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale
cetăţenilor, la îmbunătăţirea activităţii aparatului
administrativ.
- (1) În cazul în care se constată încălcări în masă sau
grave ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale
omului, avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un
raport la una din şedinţele Parlamentului, precum şi să
propună instituirea unei comisii parlamentare care să
cerceteze aceste fapte.
(2) Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia
cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului.
. - Avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea
Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii
legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului,
asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi
actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile
omului.
19. Statutul avocatului parlamentar. Modul de
numire şi eliberare din funcţie.
In exercitarea atributiilor sale, ombudsmanul nu se
substituie altor organisme carora le sunt conferite atributii
privind apararea drepturilor omului. Avem in vedere,
indeosebi, organele judiciare.
Potrivit legii de organizare si functionare institutul
avocatilor parlamentari - Centrul pentru Drepturile Omului
din Moldova este o institutie de stat independenta, formata
din patru avocati parlamentari, desemnati de Parlamentul
RM pentru un mandat de 5 ani, egali în drepturi, unul
dintre care este specializat în problemele de protecţie a
drepturilor copilului.. Nici o persoană nu poate îndeplini
funcţia de avocat parlamentar mai mult decît două mandate
consecutive.
Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii
Moldova licenţiat în drept, care are o înaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea
juridică sau în învăţămîntul juridic superior şi o reputaţie
ireproşabilă.
Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu votul
majorităţii deputaţilor aleşi.
In ceea ce priveste statutul sau si raporturile cu autoritatile
publice, trebuie mentionat ca ombudsmanul este
independent fata de toate celelalte autoritati publice,
inclusiv fata de Parlament, care il numeste si il poate revoca
inainte de expirarea mandatului sau. De altfel, nu este
permisa nici o ingerinta in activitatea ombudsmanului, nici
chiar din partea Parlamentului. Desi este independent fata
de celelalte autoritati publice, ombudsmanul prezinta insa
anual un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a
investigat, solutiile date, etc.
Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabila pe
toata durata mandatului.
Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra
locuinţei şi localului său de serviciu, asupra mijloacelor de
transport şi de telecomunicaţie folosite de el, asupra
corespondenţei, documentelor şi averii personale.
Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală
sau administrativă, nu pot fi reţinuţi, arestaţi,
percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul
prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de
infracţiune flagrantă.
In exercitiul mandatului, avocatii parlamentari se calauzesc
de Constitutia RM, Legea cu privire la avocatii
parlamentari, alte legi nationale si de actele juridice
internationale la care Republica Moldova este parte; se
conduc de principiile legalitatii si transparentei, echitatii
sociale, democratiei, umanismului, accesibilitatii dupa cum
le dicteaza constiinta; sunt independenti fata de deputatii
Parlamentului RM, Presedintele RM, autoritatile publice
centrale si locale si persoanele cu functii de raspundere de
toate nivelurile.
Avocatul parlamentar nu poate detine nici o functie electiva
sau publica, nu poate practica alte activitati retribuite, cu
exceptia activitatii didactice si stiintifice.
Avocatul parlamentar nu are dreptul sa desfasoare activitate
politica, sa fie membru al vreunui partid sau al unei
origanizatii social-politice. In decurs de 10 zile de la data
depunerii juramantului, avocatul parlamentar este obligat sa
inceteze orice activitate incompatibila cu statutul sau si sa
suspende apartenenta sa la oricare partid sau alta
organizatie social-politica.
20. Pricipiile de organizare şi activitate ale
organelor procuraturii.
Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul
autorităţii judecătoreşti, care, în limitele atribuţiilor şi
competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea
de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi
exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în
instanţele de judecată, în condiţiile legii.
Principiile de organizare a activităţii Procuraturii
(1) Procuratura îşi desfăşoară activitatea pe principiul
legalităţii.
(2) Activitatea Procuraturii este transparentă şi
presupune garantarea accesului societăţii şi al mijloacelor
de informare în masă la informaţiile despre această
activitate, cu excepţia restricţiilor prevăzute de lege.
(3) Principiul independenţei exclude posibilitatea de
subordonare a Procuraturii autorităţii legislative şi celei
executive, precum şi de influenţă sau de imixtiune a unor
alte organe şi autorităţi ale statului în activitatea
Procuraturii.
(4) Procurorul îşi organizează activitatea şi o desfăşoară
pe principiul autonomiei, asigurat prin independenţă
procesuală şi control judecătoresc, care îi oferă posibilitatea
de a lua de sine stătător decizii în cauzele şi în cazurile pe
care le examinează.
(5) În activitatea Procuraturii, controlul ierarhic intern şi
controlul judecătoresc sînt principii care asigură exercitarea
dreptului procurorului ierarhic superior de a verifica
legalitatea deciziilor emise de procurorul ierarhic inferior,
precum şi posibilitatea contestării în instanţă de judecată a
deciziilor şi a acţiunilor cu caracter procesual ale
procurorului.
Cadrul juridic de activitate a Procuraturii
Activitatea Procuraturii este reglementată de Constituţia
Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte
legislative, precum şi de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Procurorul
Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere prin al
cărei intermediu Procuratura îşi
21. Structura şi personalul Procuraturii.
Structura şi personalul Procuraturii
Sistemul organelor Procuraturii
(1) Procuratura este un sistem unic, centralizat şi
ierarhic, care include:
a) Procuratura Generală;
b) procuraturile teritoriale;
c) procuraturile specializate.
Procuratura Generală
(1) Procuratura Generală este condusă de Procurorul
General şi este ierarhic superioară tuturor organelor
Procuraturii. Procuratura Generală organizează şi
coordonează activitatea procuraturilor din subordine,
gestionează bugetul Procuraturii.
(2) Subdiviziunile Procuraturii Generale sînt conduse de
procurori-şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. Serviciile
economico-administrative sînt conduse de persoane cu
statut de funcţionar public.
Procuraturile teritoriale
(1) În categoria procuraturilor teritoriale intră
procuraturile unităţii teritoriale autonome Găgăuzia
(denumită în continuare UTA Găgăuzia), ale municipiului
Chişinău, ale raioanelor, municipiilor, oraşelor şi
sectoarelor.
(2) Procuratura UTA Găgăuzia exercită atribuţiile
Procuraturii în teritoriul respectiv şi este ierarhic superioară
procuraturilor teritoriale din UTA Găgăuzia.
(3) Procuratura municipiului Chişinău exercită atribuţiile
Procuraturii în teritoriul respectiv şi este ierarhic superioară
procuraturilor de sector din municipiu.
. Procuraturile specializate
(1) În categoria procuraturilor specializate intră
procuraturile care activează în anumite domenii speciale.
(2) Procuratura anticorupţie este specializată în
combaterea infracţiunilor de corupţie şi îşi exercită
atribuţiile pe întreg teritoriul ţării.
(3) Procuraturile militare, prin procurorii militari:
a) exercită urmărirea penală în cauzele penale ce ţin de
competenţa judecătoriilor militare;
b) reprezintă învinuirea în judecătoria militară;
c) exercită atribuţiile Procuraturii în Forţele Armate.
(4) Procuratura de transport exercită atribuţiile
Procuraturii în transportul feroviar, aerian şi naval pe întreg
teritoriul ţării.
(5) Procuraturile de nivelul curţii de apel exercită
atribuţiile stabilite la art.26.
(6) Pot fi create prin lege şi alte procuraturi specializate,
ale căror competenţe vor fi stabilite de Procurorul General
în condiţiile legii.
Procuraturile de nivelul curţii de apel sînt instituite
pentru asigurarea bunei funcţionări a justiţiei în cauzele
penale a căror examinare în fond este de competenţa
curţilor de apel şi contribuie la înfăptuirea justiţiei în aceste
instanţe, în condiţiile legii. Statutul procuraturii de nivelul
curţii de apel se stabileşte într-un regulament, aprobat de
Procurorul General.
(1) Procurorul General conduce Procuratura.
 (2) Procurorul General:
a) reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi
publice, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din
străinătate;
b) numeşte procurorii inferiori, exercită, direct sau prin
intermediul adjuncţilor săi ori al procurorilor subordonaţi,
controlul asupra activităţii procurorilor;
c) emite în scris ordine, dispoziţii şi instrucţiuni
metodologice şi de reglementare executorii, aprobă
regulamente;
j) convoacă procurorii inferiori în şedinţe, anual sau de
cîte ori este nevoie;
k) este ordonatorul mijloacelor financiare, administrează
bunurile Procuraturii.
(3) Procurorul General prezintă anual Parlamentului
raport despre starea legalităţii şi ordinii de drept din ţară,
precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea ei.
Raportul Procurorului General este făcut public şi se
plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii.
Articolul 32. Personalul Procuraturii
(1) În cadrul Procuraturii activează procurori, personal
auxiliar şi personal tehnic.
(2) Statutul procurorilor este reglementat prin lege.
(3) Personalul auxiliar funcţionează în subdiviziunile
Procuraturii Generale, în procuraturile teritoriale, în
procuraturile specializate şi contribuie la exercitarea
atribuţiilor Procuraturii.
(4) Personalul tehnic efectuează deservirea tehnică a
organelor Procuraturii.
22. Competenţa şi atribuţiile procurorului.
Atribuţii şi competenţe
Atribuţiile Procuraturii
Procuratura:
a) în numele societăţii şi în interes public, asigură
aplicarea legii, apără ordinea de drept, drepturile şi
libertăţile cetăţeanului atunci cînd încălcarea acestora
atrage sancţiune penală;
b) conduce şi exercită urmărirea penală;
c) reprezintă învinuirea în instanţă de judecată;
d) participă, în condiţiile legii, la judecarea cauzelor
civile, inclusiv de contencios administrativ, şi
contravenţionale în care procedura a fost intentată de ea;
e) asigură asistenţa juridică şi colaborarea internaţională
în domeniul său de activitate;
f) implementează politica penală a statului;
g) asigură protecţie eficientă martorilor, victimelor
infracţiunii şi altor participanţi la proces;
h) intentează acţiune civilă în cazurile prevăzute de lege;
Competenţele procurorului
În scopul exercitării atribuţiilor care îi revin Procuraturii,
procurorul, în condiţiile legii, este în drept:
a) să solicite persoanelor juridice şi fizice prezentarea de
documente, materiale, date statistice, informaţii de altă
natură;
c) să citeze orice persoană şi să solicite explicaţii verbale
sau scrise în cazul urmăririi penale sau al lezării drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi în cazul
încălcării ordinii de drept;
d) să aibă acces liber în localurile instituţiilor publice, ale
agenţilor economici, ale altor persoane juridice, precum şi
la documentele şi materialele lor.
23. Statutul procurorului.
Incompatibilităţi şi interdicţii
Articolul 33. Statutul procurorului
(1) În exercitarea atribuţiilor, procurorul este autonom,
imparţial şi se supune numai legii.
(2) Promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul
procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu
prevede altfel.
(3) Procurorul poate fi sancţionat, suspendat şi eliberat
din funcţie numai în temeiurile şi în condiţiile stabilite de
lege.
Articolul 34. Incompatibilităţi
Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţilor
didactice şi ştiinţifice.
Articolul 35. Interdicţii
(1) Procurorul este obligat să se abţină de la orice
activitate legată de exercitarea funcţiei sale în cazuri care
presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de speciale:
o parte, şi interesul public, al justiţiei sau al apărării
intereselor generale ale societăţii, pe de alta, cu excepţia
cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în scris la
cunoştinţă conducătorului organului
(2) Procurorul este supus unui regim de interdicţii
conform căruia nu are dreptul:
a) să participe în proces de judecată dacă se află cu
judecătorul, cu avocatul sau cu un alt participant la proces
interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie, de
rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
b) să facă parte din partide sau din formaţiuni
c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire,
informator sau colaborator al organului care exercită
activitate operativă de investigaţii;
d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la
procese, la cauze aflate în curs de desfăşurare sau cu privire
la cele despre care dispune de informaţie în legătură cu
funcţia exercitată, altele decît cele care sînt în gestiunea sa;
e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate
comercială, direct sau prin persoane interpuse;
f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile,
comerciale sau de altă natură;
24. Gradele de clasificare şi gradele militare
speciale ale procurorilor.
Gradele de clasificare şi gradele militare speciale
(1) Pentru procurori se stabilesc următoarele grade de
clasificare:
a) pentru corpul juridic suprem:
consilier juridic de stat de rangul I;
consilier juridic de stat de rangul al II-lea;
consilier juridic de stat de rangul al III-lea;
b) pentru corpul juridic superior:
consilier juridic de rangul I;
consilier juridic de rangul al II-lea;
consilier juridic de rangul al III-lea;
c) pentru corpul juridic inferior:
jurist de rangul I;
jurist de rangul al II-lea;
jurist de rangul al III-lea.
(2) Pentru procurorii din procuraturile militare şi din
subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în
Forţele Armate se stabilesc următoarele grade militare
a) pentru corpul juridic superior:
colonel de justiţie;
locotenent-colonel de justiţie;
maior de justiţie;
b) pentru corpul juridic mediu:
 căpitan de justiţie;
locotenent-major de justiţie;
locotenent de justiţie.
Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor
militare speciale
(1) Gradele de jurist de rangul al III-lea şi de locotenent serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii.
de justiţie se conferă procurorilor în urma atestării, după
numire în funcţie.
(2) Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor
militare speciale este de competenţa Procurorului General,
cu excepţia gradelor de consilier juridic de stat de rangurile
I, II şi III, care se conferă de Preşedintele Republicii
Moldova.
(3) Gradele de clasificare de consilier juridic de stat de
rangurile I, II şi III se conferă la numirea procurorului în
funcţia respectivă, prevăzută la art.47.
Conferirea gradelor de clasificare si a gradelor
militare speciale în caz de transfer
(1) În caz de transfer în procuraturile militare şi de
transfer în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu
atribuţii în Forţele Armate, procurorilor care au grade de
clasificare li se conferă grade militare speciale, ţinîndu-se
cont de funcţia în care se numesc, de gradul pe care îl deţin
şi de vechimea în acest grad.
(2) În aceleaşi condiţii se conferă grade de clasificare
procurorilor transferaţi în alte organe ale Procuraturii din
procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii
Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate.
25. Măsurile de încurajare. Răspunderea
disciplinară şi patrimonială a procurorilor.
Măsurile de încurajare
(1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de
serviciu, pentru iniţiativă, operativitate şi pentru alte merite
relevante în serviciu, procurorii pot fi încurajaţi prin:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) oferirea unui cadou simbolic;
c) acordarea unui premiu;
d) conferirea unui grad de clasificare sau grad militar
special mai înalt;
e) conferirea „Diplomei de Onoare a Procuraturii”;
f) decorarea cu insigna „Lucrător de Onoare al
Procuraturii”;
g) acordarea unor alte distincţii instituite de Procurorul
General.
Răspunderea disciplinară
(1) Procurorii pot fi traşi la răspundere disciplinară
pentru abatere de la îndatoririle de serviciu, precum şi
pentru comportament care prejudiciază interesele de
Abaterile disciplinare
a) îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de
serviciu;
b) interpretarea sau aplicarea incorectă sau tendenţioasă,
în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, a legislaţiei,
dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii de
aplicare a normelor juridice stabilite în actualul sistem de
drept sau în sistemul practicii judiciare;
c) imixtiunea în activitatea altui procuror sau
intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau
funcţionari pentru o soluţionare alta decît în limitele
prevederilor legale în vigoare a unor cereri, pretinderea sau
acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale
membrilor familiei sale;
d) încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiei, a legii,
dacă aceasta nu atrage răspundere penală, civilă sau
contravenţională;
e) participarea la activităţi publice cu caracter politic;
f) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia
cu privire la venituri şi la proprietate;
g) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de
serviciu;
h) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori
plecarea înainte de program;
i) atitudinea nedemnă, în exerciţiul funcţiei, faţă de
colegi, judecători, avocaţi, experţi, martori sau faţă de alţi
participanţi la proces;
j) încălcarea normelor din Codul de etică al procurorului;
k) folosirea statutului de procuror în scopul obţinerii de
foloase sau de avantaje necuvenite;
l) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu
hotărîrea unor alţi procurori în scopul imixtiunii în
activitatea lor;
m) încălcarea prevederilor referitoare la
incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe
procurori.
Sancţiunile disciplinare
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea în funcţie;
e) retrogradarea în grad de clasificare sau în grad militar
special;
f) retragerea insignei „Lucrător de Onoare al
Procuraturii”;
g) concedierea din organele Procuraturii.
Răspunderea patrimonială
(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile comise de procurori în exerciţiul
funcţiei.
(2) Pentru repararea prejudiciului, persoana are dreptul să
înainteze acţiune numai împotriva statului, reprezentat de
Ministerul Finanţelor.
(3) Răspunderea statului nu înlătură răspunderea
procurorului care şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile.
(4) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în
cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an, dacă
legea nu prevede alte termene.
26. Organele consultative și organele de
autoadministrare din cadrul procuraturii.
Colegiul Procuraturii este un organ consultativ în
organizarea activităţii Procurorului General.
Structura Colegiului Procuraturii
(1) Colegiul Procuraturii este compus din 9 procurori.
(2) Din componenţa Colegiului Procuraturii fac parte:
Procurorul General, prim-adjunctul şi cei doi adjuncţi ai
Procurorului General, procurorul UTA Găgăuzia, alţi
procurori.
(3) Preşedinte al Colegiului Procuraturii este Procurorul
General.
Componenţa nominală a Colegiului Procuraturii,
propusă de Procurorul General, se confirmă pentru durata
mandatului său de către Parlament în decursul unei luni de
la numirea Procurorului General.
Atribuţiile Colegiului Procuraturii
(1) Colegiul Procuraturii prezintă recomandări şi opinii
asupra problemelor abordate de Procurorul General ori
asupra problemelor generale privind conducerea şi
organizarea activităţii Procuraturii, cooperarea juridică
internaţională, consolidarea supremaţiei legii, combaterea
criminalităţii etc.
 Consiliul Superior al Procurorilor
Consiliul Superior al Procurorilor
(1) Consiliul Superior al Procurorilor este un organ
reprezentativ şi de autoadministrare a procurorilor.
(2) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul
autonomiei, obiectivităţii şi imparţialităţii procurorilor.
Componenţa Consiliului Superior al Procurorilor
(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din
12 membri.
(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de
drept: Procurorul General, preşedintele Consiliului Superior
al Magistraturii, ministrul justiţiei.
(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor
sînt aleşi de procurorii în funcţie prin vot secret, direct şi
liber exprimat, după cum urmează:
a) doi membri din rîndul procurorilor Procuraturii
Generale;
b) trei membri din rîndul procurorilor de la procuraturile
teritoriale şi de la cele specializate.
(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor
sînt aleşi de Parlament din rîndul profesorilor titulari cu
votul majorităţii deputaţilor aleşi, la propunerea a cel puţin
20 de deputaţi în Parlament.
Competenţa Consiliului Superior al Procurorilor
(1) Referitor la cariera procurorilor, Consiliul Superior al
Procurorilor are următoarele competenţe:
a) examinează criteriile de corespundere a candidaţilor la
funcţia de procuror;
b) solicită informaţiile necesare soluţionării problemelor
ce ţin de competenţa sa;
c) face propuneri Procurorului General de numire,
promovare, transferare, delegare, detaşare, încurajare,
suspendare sau eliberare din funcţie a procurorilor;
d) primeşte jurămîntul procurorilor;
e) organizează concursuri pentru ocuparea funcţiei de
procuror, selectează candidaturi pentru locurile vacante;
f) numeşte componenţa nominală a comisiei de alegere a
membrilor în Consiliul Superior al Procurorilor, în Colegiul
de calificare şi în Colegiul disciplinar.
(2) În domeniul instruirii iniţiale şi continue a
procurorilor, Consiliul Superior al Procurorilor are
următoarele competenţe:
a) propune Procurorului General desemnarea
procurorilor în cadrul Consiliului Institutului Naţional al
Justiţiei; f) propune aplicarea măsurilor de încurajare a prestaţiei
b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a profesionale.
procurorilor, prezintă avizul asupra planului de acţiuni
pentru implementarea acestei strategii; COLEGIUL DISCIPLINAR
c) examinează contestaţiile la hotărîrile emise de Secţiunea 1. Dispoziţii generale
Colegiul de calificare şi de Colegiul disciplinar; Colegiul disciplinar
d) decide validarea hotărîrilor Colegiului de calificare şi (1) Colegiul disciplinar se instituie pe lîngă Consiliul
ale Colegiului disciplinar. Superior al Procurorilor şi are drept scop examinarea
cazurilor de răspundere disciplinară a procurorilor.
COLEGIUL DE CALIFICARE (2) Mandatul Colegiului disciplinar este de 4 ani.
(1) Colegiul de calificare se instituie pe lîngă Consiliul . Componenţa Colegiului disciplinar
Superior al Procurorilor şi are drept scop promovarea (1) Colegiul disciplinar se compune din 9 membri:
politicii de stat în domeniul selectării cadrelor în organele a) trei membri aleşi de procurorii de la Procuratura
Procuraturii, evaluarea nivelului de pregătire şi a Generală din rîndul lor;
capacităţilor profesionale ale procurorilor, corespunderii b) şase membri aleşi de procurorii de la procuraturile
funcţiilor ocupate, respectării interdicţiilor şi a exigenţelor teritoriale şi de la cele specializate din rîndul lor.
faţă de procuror. (2) În componenţa Colegiului disciplinar nu pot fi aleşi
(2) Mandatul Colegiului de calificare este de 4 ani. membri ai Consiliului Superior al Procurorilor şi nici
Componenţa Colegiului de calificare membri ai Colegiului de calificare.
(1) Colegiul de calificare se compune din 11 membri: (3) Preşedintele Colegiului disciplinar este ales prin vot
a) trei membri aleşi din rîndul procurorilor de la secret din rîndul membrilor acestuia la prima lui şedinţă.
Procuratura Generală; Informaţia despre activitatea Colegiului disciplinar
b) şase membri aleşi din rîndul procurorilor de la Colegiul disciplinar prezintă Consiliului Superior al
procuraturile teritoriale şi de la cele specializate; Procurorilor raport de activitate semestrial şi anual, care se
c) doi profesori titulari în drept numiţi de Consiliul plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe
Superior al Procurorilor. cea a Consiliului Superior al Procurorilor.
(2) Preşedintele Colegiului de calificare este ales prin vot Împuternicirile Colegiului disciplinar.
secret din rîndul membrilor acestuia la prima lui şedinţă. Modul lui de a activa
Împuternicirile Colegiului de calificare Împuternicirile Colegiului disciplinar
Colegiul de calificare: a) examinează cazurile privind răspunderea disciplinară a
a) organizează examenul de capacitate al candidaţilor la procurorilor şi aplică, după caz, sancţiuni disciplinare;
funcţia de procuror, în condiţiile legii; b) soluţionează cazurile privind stingerea înainte de
b) examinează materialele prezentate în şedinţa termen a sancţiunilor disciplinare.
colegiului, concluziile şi recomandările procurorului
ierarhic superior ori ale unei alte persoane împuternicite să 27. Organele de urmărire penală în Republica Moldova.
prezinte persoana supusă atestării, precum şi opinia Interacţiunea procurorului cu organele de urmărire
acesteia; penală.
c) audiază persoana supusă atestării şi, după caz, Competența organelor de urmărire penală este reglementată
procurorul ierarhic superior sau persoana împuternicită să o de articolele 266-270 din Codul de procedură penală al
prezinte; Republicii Moldova.
d) apreciază rezultatele activităţii procurorului supus * Organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor
atestării, face propuneri de promovare a acestuia în Interne
serviciu; În competența acestui organ intră orice infracțiune care nu
e) adoptă hotărîri şi face recomandări; este dată prin lege în competența altor organe de urmărire
penală sau este dată în competența lui prin ordonanța
procurorului
* Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal
În competența acestui organ intră infracțiunile prevăzute în
art. 248 și 249 din Codul penal al Republicii Moldova
* Organul de urmărire penală al Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice și Corupției
În competența acestui organ intră infracţiunile prevăzute la
art. 236-2611, 279, 324-326, 330-336 din Codul penal al
Republicii Moldova;
Infracţiunile prevăzute la art. 191, 195, 327-329 din Codul
penal al Republicii Moldova, în cazurile în care prejudiciul
respectiv a fost cauzat în exclusivitate autorităţilor şi
instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau bugetului
public national;
Sub controlul procurorului, infracţiunile date în competenţa
sa, indiferent de calitatea subiectului acestora, cu excepţia
infracţiunilor şi persoanelor prevăzute la art. 270 alin. (1)
pct. 1) lit. a), f) şi h) şi pct. 2) şi 3) din Codul de procedură
penală al Republicii Moldova.
În cazurile privind infracţiunile prevăzute la art. 311-316 şi
323 din Codul penal al Republicii Moldova, urmărirea
penală se efectuează de organul în a cărui competenţă se
află infracţiunea în legătură cu care a fost pornită urmărirea
penală.
Competența procurorului la exercitarea urmăririi penale
este reglementată de art. 270 din Codul de procedură penală
al Republicii Moldova.
28. Poliţia: sarcini, structura şi funcţiile
principale. Destinaţia şi esenţa socială a poliţiei
Poliţia poate fi definită ca un sistem de formaţiuni
militarizate, inclusiv armate ale puterii executive
(administraţiei publice centrale sau locale), destinat să
apere viaţa, sănătatea, drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, averea, interesele societăţii şi
ale statului de atentate şi acţiuni ilegale, grevat prin lege
cu dreptul aplicării nemijlocite, în caz de necesitate, a
măsurilor de constrîngere statală.
Sarcinile principale ale poliţiei sînt:
1) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii, drepturilor,
libertăţilor, intereselor şi averii cetăţenilor de atentate
criminale şi de alte atacuri nelegitime;
2) prevenirea şi curmarea crimelor şi a altor infracţiuni;
3) constatarea şi descoperirea infracţiunilor, urmărirea asigurarea măsurilor pentru menţinerea ordinii de drept,
persoanelor care le-au săvîrşit; apărareadrepturilor, libertăţilor fundamentale şi interese
4) menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii lor legitime ale cetăţenilor;
publice; b) sprijină organele de poliţie sau activează independent în
5) acordarea de ajutor, conform condiţiilor şi modului menţinerea ordinii publice şi în combaterea criminalităţii;
stabilit de prezenta lege, cetăţenilor, autorităţilor d) asigură părarea unor obiective şi transporturi de
administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor şi importanţă deosebită;
organizaţiilor în vederea ocrotirii drepturilor lor şi
exercitării atribuţiilor lor, stabilite de lege; Atribuţiile trupelor de carabinieri
6) efectuarea măsurilor de protecţie de stat faţă de a) efectuează servicii de patrulare şi santinelă şi de
persoanele care acordă ajutor în procesul penal, în menţinere a ordinii publice în raza teritorială de
conformitate cu legislaţia în vigoare. competenţă;
Antrenarea poliţiei la îndeplinirea sarcinilor care conform b) desfăşoară împreună cu organele de poliţie, o activitate
legii nu ţin de atribuţiile ei se interzice. de prevenire a faptelor antisociale,
Structura poliţiei şi starea ei de subordonare conform ordinelor ministerului afacerilor interne;
Ca organ de drept al autorităţilor publice poliţia Republicii c) participă la menţinerea ordinii
Moldova se divizează în poliţie de stat şi poliţie publice în timpul acţiunilor social-politice cu caracter de
municipală. masă, sportive şi de altă natură;
Poliţia de stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul d) asigură paza şi apărarea unor obiecte de stat de
Republicii Moldova, poliţia municipală - pe teritoriul importanţă deosebită şi a transporturilor speciale conform
unităţii administrative respective. listei stabilite de Guvern;
Structura organizatorică şi limita numerică a efectivului g) păzesc depozitele unităţilor lor militare şi depozitele
poliţiei de stat se aprobă de Guvern la propunerea Direcţiei pentru Aprovizionarea Tehnico-
ministrului afacerilor interne, iar a poliţiei municipale - de Materială şi Militară a Ministerului Afacerilor Interne;
autorităţile administraţiei publice locale şi de ministrul h) participă la asigurarea regimului juridic al stării de
afacerilor interne la propunerea comisarului poliţiei urgenţă, de asediu sau de război;
raionale, şefului direcţiei afacerilor interne a unităţii i) colaborează cu organele de poliţie la curmarea
teritoriale autonome cu statut special şi comisarului poliţiei încălcărilor ordinii publice, dacă acesta au un caracter de
municipiului Chişinău. masă, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea corporală
a cetăţenilor, dezorganizează activitatea social-
29. Trupele de carabinieri. economică sau sînt orientate împotriva avutului
sînt destinate să asigure, proprietarului;
împreună cu poliţia sau independent, ordinea publică, j) participă la restabilirea ordinii în caz de nesupunere în
apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale grup şi de tulburări în masă ale arestaţilor şi deţinuţilor;
cetăţenilor, avutului proprietarului, prevenirea faptelor de l) participă la stingerea incendiilor,
încălcare a legii. la lichidarea consecinţelor avariilor sau ale situaţiilor
Trupele de carabinieri sînt componentă a Forţelor Armate şi excepţionale cu caracter natural, tehnogen ori ecologic în
participă la acţiunile de apărare a ţării, în condiţiile legii. localităţi şi la obiectivele păzite;
Trupele de carabinieri fac parte din structura m) păzesc şi apără localuri ale misiunilor diplomatice,
organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne, reprezentanţelor consulare sau ale altor
Sarcinile principale ale trupelor de carabinieri reprezentanţe ale statelor străine;
Trupele de carabinieri:
a) veghează
permanent, potrivit legii, împreună cu poliţia, la
 30. Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei: sarcini, structura şi funcţiile
principale.
este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în
contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale,
precum şi a corupţiei. .
Principiile de activitate. Centrul îşi desfăşoară activitatea
pe principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, oportunităţii, îmbinării metodelor
şi mijloacelor publice şi secrete de activitate, conducerii
unipersonale şi colegiale, colaborării cu alte autorităţi
publice, organizaţii obşteşti şi cetăţeni.
Atribuţiile. În atribuţiile Centrului intră preîntâmpinarea,
depistarea, cercetarea, curmarea contravenţiilor şi
infracţiunilor economico-financiare şi fiscale; contracararea
corupţiei şi protecţionismului; contracararea legalizării
bunurilor şi spălării banilor obţinuţi ilicit ; efectuarea
expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a  acţiunile militare sau alte acţiuni violente care
proiectelor de acte normative ale Guvernului în vederea
corespunderii lor cu politica statului de prevenire şi
combatere a corupţiei.
Structura Centrului
(1) Centrul reprezintă un organ unitar centralizat,
constituit din aparat central şi subdiviziuni teritoriale.
(2) Structura Centrului, numărul şi reşedinţa
subdiviziunilor teritoriale şi raza lor de activitate se aprobă
de Guvern, la propunerea directorului Centrului.
(3) Centrul şi subdiviziunile lui teritoriale sînt persoane
juridice, dispun de conturi trezoreriale şi de alte atribute
necesare.
(4) Subdiviziunile teritoriale pot fi amplasate astfel încît
să nu corespundă organizării administrativ-teritoriale a
Republicii Moldova.
31. Organele de securitate a statului: sarcinile şi
atribuţiile, sistemul de organizare.
La momentul actual, S.I.S. constituie o structură viabilă,
aptă să depisteze, preîntîmpine şi contracareze orice acţiune
care, din punct de vedere legislativ, prezintă un anumit
pericol pentru securitatea statului, societăţii, sau persoanei.  sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă,
Reieşind din obiectivele şi funcţiile stabilite de conducerea
de vîrf a republicii, S.I.S. îşi orientează activitatea în
direcţia depistării oportune a oricăror acţiuni, săvîrşite atăt
în teritoriul ţării, cît şi din străinătate, care pot submina
statalitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială a
Republicii Moldova, afecta interesele ei politice,
economice şi defensive.
Atributiile. Serviciului îi revin atribuţiile vizînd elaborarea
şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de
măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi
contracararea următoarelor acţiuni care, conform legislaţiei,
periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei:
 acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a
orînduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea
suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a
ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în
detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor
şi libertăţilor constituţionale ale omului.);
 activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la
desfăşurarea de acţiuni militare împotriva ţării sau la
declanşarea războiului civil;
subminează temeliile statului;
 acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a
autorităţilor publice legal alese;
 acţiunile care favorizează apariţia de situaţii
excepţionale în transport, telecomunicaţii, la unităţile
economice şi cele de importanţă vitală;
 spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie
secret de stat altor state, precum şi obţinerea ori
deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de
stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau
structuri anticonstituţionale;
 trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat
străin în desfăşurarea de activităţi ostile împotriva
Republicii Moldova;
 acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile
constituţionale ale cetăţenilor şi pun în pericol
securitatea de stat;
 pregătirea şi comiterea actelor teroriste, atentatelor la
viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale
supreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii
publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;
substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare, narcotice,
toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea,
producerea, folosirea, transportarea şi păstrarea lor
ilegală, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor
de asigurare a securităţii de stat;
 constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care
periclitează securitatea de stat sau participarea la
activitatea acestora.
32. Natura juridică, scopurile şi principiile de
activitate ale avocaturii.
Legea cu privire la avocatură, în art.1, defineşte avocatura
în felul următor: „Avocatura este o instituţie de drept
independentă a societăţii civile, menită să asigure, pe bază
profesională, acordarea de asistenţă juridică calificată
persoanelor fizice şi juridice, în scopul apărării
drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, precum
şi al asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei”1.
Din cele menţionate anterior rezultă că avocatura poate fi
privită sub mai multe aspecte:
 ca insituţie
 ca o asociaţie de jurişti profesionişti
 ca profesiune
În privinţa profesiunii de avocat trebuie să menţionăm că ea
este o profesiune liberală (alături de cea de notar, medic,
arhitect).
Prin profesiune liberală se înţelege acea profesie ce se
desfăşoară potrivit unei specialităţi dobândite de o persoană
fizică în cadrul învăţământului superior, exercitată în limita
pregătirii profesionale pe care o are, bazată pe principiile
independenţei şi liberalismului, a cărei remunerare nu are
caracter comercial. Profesiunea liberală (inclusiv avocatura)
se deosebeşte de alte activităţi prin următoarele semne:
 este o activitate intelectuală – cei ce o exercită îşi pun
în valoare cunoştinţele lor în contextul unei concurenţe
aprige, clientul având posibilitatea de alege avocatul,
care după părerea sa este cel mai competent.
 este o activitate independentă – acest semn se corelează
cu criteriul intelectualităţii şi se caracterizează prin
independenţa avocatului în raport cu oricare organ de
stat, în alegerea clientului, independenţa economică faţă
de alte persoane şi de stat, libera alegere a formei de
exercitare a profesiei (birou individual sau birou
asociat).
1
 este o activitate dezinteresată – avocatul cedează
interesul său în favoarea interesului clientului,
activitatea sa având la bază caracterul uman. Anume
din acest considerent remunerarea rămâne pe planul
secund. Prin aceasta el se deosebeşte de comercianţi.
Remunerarea avocatului constituie existenţa lui zilnică,
şi nu o sursă de venit comercial.
Legea cu privire la avocatură, în art.8, defineşte avocatul
ca o persoană care a obţinut licenţă conform legii şi care
dispune de dreptul de a participa la urmărirea penală
şi la dezbateri judiciare, de a se pronunţa şi de a
acţiona în numele clienţilor săi şi/sau de a-şi
reprezenta şi consulta clienţii în domeniul dreptului.
Principiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat.  Avocatul este liber în alegerea formei de exercitare a
Teoria avocatologiei prevede două categorii de principii:
a. Principiile de organizare ale avocaturii:
 Principiul autonomiei Baroului. Avocatura este
organizată într-o structură autonomă faţă de celelalte
autorităţi publice – Baroul avocaţilor. Singura limitare
în exercitarea activităţii avocaţiale este determinată de  La încheierea contractului de asistenţă juridică avocatul Profesia de avocat este organizată în cadrul Baroului, care
necesitatea respectării legii.
 Principiul organizării avocaturii în structuri
democratice (decentralizarea avocaturii). Din acest
principiu reiese că avocaţii în R.M. practică profesia
individual şi nu au vre-o careva „birocraţie avocaţială”
sau vre-o subordonare a avocatului faţă de un oarecare
şef.
 Principiul colegialităţii avocaţilor şi organelor de
conducere ale avocaturii. Organele de autoconducere
ale Baroului nu sunt altceva decât nişte instituţii
constituite în scopul organizării activităţii normale ale
avocaturii, alcătuite dintr-un anumit număr de avocaţi
din rândul celor mai experimentaţi, desemnaţi de către
toţi membrii Baroului..
b. Principiile de exercitare a profesiei de avocat:
 Principiul asigurării dreptului la apărare
(art. 3 p.a) – care constituie esenţa activităţii avocaţiale. avocaţi şi formele ei.
El se explică prin faptul că sarcina avocatului este de a
acorda asistenţă juridică atât în bază de contract, cât şi din
oficiu, în cazurile stabilite de lege (art.6, Legea 1260-XV)
 Principiul legalităţi şi umanismului.
activitatea avocaţială este reglementată de Constituţia
R.M., Legea menţionată, alte legi care reglementează
activitatea menţionată, precum şi de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
 Principiul independenţei avocatului. Independenţa
avocatului este o consecinţă a autonomiei instituţiei
avocaturii. Acest principiu, ca şi cel menţionat anterior,
nu este absolut, realizarea acestuia fiind condiţionată de Pe cauze penale, asistenţa juridică, acordată pe 3 căi:
supunerea avocatului numai faţă de lege.
 Principiul libertăţii. – prevăzut de art. 3 p.b al Legii
1260-XV/2002. Libertatea profesiei de avocat are ami
multe aspecte:
profesiei (B.I. sau B.A.).
 Avocatul este liber în alegerea clienţilor şi în renunţarea
la calitatea de reprezentant sau apărător pe o cauză
concretă.
şi clientul sunt liberi în stabilirea clauzelor
contractului (spre ex: contra plată sau gratuit).
 Principiul parţialităţii. Parţialitatea implică
obligaţia avocatului ca, prin toate mijloacele legale, juridică, are ştampilă şi simbolică proprie.
să susţină şi să argumenteze toate împrejurările de
fapt şi de drept care pledează în favoarea clientului a) Congresul;
său.
 Principiul colaborării cu organele judiciare. Acest
principiu este determinat de art. 6 al.1, şi art.46 al.1 din d) Comisia pentru etică şi disciplină;
lege, potrivit cărora avocaţii au obligaţia de a acorda
asistenţă juridică în cazul desemnării lor din oficiu,
atunci când o parte sau alta a procesului nu are
posibilitatea de a-şi angaja un apărător.
 Principiul deontologiei profesionale.
33. Genurile de asistenţă juridică acordată de
 oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire
la problemele juridice, prezintă informaţii verbale şi în
scris referitoare la legislaţie;
 întocmesc documente cu caracter juridic;
 reprezintă interesele lor în instanţele de judecată, în
autorităţile administraţiei publice;
 reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţiile
cu alte persoane fizice şi juridice;
 participă la urmărirea penală şi la dezbateri judiciare în
cauzele penale în calitate de apărător sau reprezentant
al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente
responsabile şi al martorilor.
 contra plată (prin stabilirea onorariului în contractul de
asistenţă judiciară dintre părţi);
 gratuit (prin indicarea în contract a faptului că asistenţa
judiciară se acordă gratuit sau prin simpla înţelegere
dintre părţi, fără a încheia un contract)
 din oficiu (acordare a asistenţei juridice garantate de
stat).
34. Organele de autoconducere ale avocaților.
potrivit art.31 din Legea 1260-XV, reuneşte toţi avocaţii
din Republica Moldova. Activitatea Baroului se întemeiază
pe principiile autoadministrării. Baroul este persoană
Organele Baroului sînt:
b) Consiliul Baroului;
c) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat;
e) Comisia de cenzori.
Organele Baroului asigură acordarea de către avocaţi a
asistenţei juridice calificate persoanelor fizice şi juridice.
Congresul este organul suprem al Baroului, care se
convoacă cel puţin o dată pe an.
Congresul are următoarea competenţă:
a) alege şi revocă membrii Consiliului Baroului, avocaţii
membri ai Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat şi ai
Comisiei pentru etică şi disciplină, membrii Comisiei de
cenzori, alege, la prima sa şedinţă, noii membri, după
revocarea vechilor membri, în modul stabilit de prezenta
lege;
b) adoptă şi modifică Codul deontologic al avocatului;
c) aprobă statele de funcţii şi bugetul Baroului;
d) stabileşte mărimea defalcărilor efectuate de către avocaţi
în bugetul Baroului;
e) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea
Consiliului Baroului, Comisiei de licenţiere a profesiei de
avocat, Comisiei pentru etică şi disciplină şi Comisiei de
cenzori;
f) examinează petiţiile avocaţilor referitoare la hotărîrile
Consiliului Baroului, Comisiei de licenţiere a profesiei de
avocat şi ale Comisiei pentru etică şi disciplină;
g) adoptă hotărîri privind formarea structurilor teritoriale
ale Baroului;
i) adoptă alte hotărîri referitoare la activitatea Baroului,
precum şi hotărîri prevăzute de legea nr.1260.
Consiliul Baroului este organul de autoadministrare al
avocaţilor, care reglementează şi ţine sub control aspectele
fundamentale ale raporturilor avocaturii cu autorităţile
publice, instanţele judecătoreşti, organele de drept,
asociaţiile obşteşti şi alte organizaţii.
Consiliul Baroului se alege de către Congres, prin vot
secret, din rîndul avocaţilor cu o vechime în profesie de cel
puţin 5 ani, pe un termen de 4 ani.
Consiliul Baroului este constituit din cel puţin 15 membri:
preşedintele Consiliului Baroului, doi vicepreşedinţi, un
secretar şi membrii Consiliului. Activitatea de membru al
Consiliului Baroului se consideră o obligaţie de onoare şi
se exercită în baza principiilor obşteşti.
Consiliul Baroului:
a) convoacă Congresul;
b) organizează îndeplinirea hotărîrilor Congresului;
c) aprobă contractele şi angajamentele semnate de
preşedintele Consiliului Baroului;
f) organizează instruirea profesională continuă a avocaţilor;
g) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia
de avocat;
Comisia de licenţiere a profesiei de avocat
Comisia de licenţiere a profesiei de avocat este compusă
din 11 membri, cu un mandat de 4 ani, dintre care:
a) 7 avocaţi sînt aleşi de Congres;
b) 4 membri sînt desemnaţi de ministrul justiţiei, doi dintre
care sînt avocaţi şi doi sînt profesori titulari de drept.
Comisia de licenţiere a profesiei de avocat:
a) adoptă hotărîrile privind admiterea la examenul de
calificare;
b) organizează examenele de calificare;
c) adoptă hotărîrile privind susţinerea examenului de
calificare.
Comisia pentru etică şi disciplină
Comisia pentru etică şi disciplină este aleasă în componenţa
a cel puţin 11 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin
5 ani.
Comisia pentru etică şi disciplină:
a) examinează plîngerile privind acţiunile avocaţilor şi
cazurile de încălcare de către avocaţi a disciplinei şi a
normelor de etică profesională;
b) intentează procedura disciplinară în privinţa avocaţilor şi
adoptă hotărîrea corespunzătoare în această procedură.
Membrii Comisiei pentru etică şi disciplină sînt obligaţi să
păstreze secretul profesional şi să nu divulge informaţia
aflată în procesul procedurii disciplinare intentate în
privinţa avocaţilor.
Comisia pentru etică şi disciplină exercită şi alte atribuţii
delegate de Congres.
Comisia de cenzori este aleasă în componenţa a 5 avocaţi.
Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-
financiare a Baroului şi se subordonează Congresului.
35. Formele de organizare ale profesiei de
avocat.
Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat,
în una din următoarele forme:
a) birou individual de avocaţi;
b) birou asociat de avocaţi.
Avocatul poate fi fondator doar al unui birou de avocaţi.
Avocatul trebuie să dispună de spaţiu pentru acordarea
asistenţei juridice.
Biroul de avocaţi poate avea denumire.
Dizolvarea biroului de avocaţi se efectuează în
conformitate cu legislaţia civilă.
Biroul individual de avocaţi
În biroul individual de avocaţi îşi exercită profesia un
singur avocat (fondatorul biroului).
Biroul individual de avocaţi activează şi se prezintă în
raporturile juridice ca persoană fizică.
Biroul asociat de avocaţi
Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi
avocaţi (fondatori ai biroului). Avocaţii îşi exercită profesia
de sine stătător.
Biroul asociat de avocaţi este persoana juridică.
Biroul asociat de avocaţi dispune de conturi în bancă, de
ştampilă, pe care este imprimată denumirea completă a
biroului, numărul sub care este înscris în registrul birourilor
de avocaţi şi data înregistrării.
Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sînt
reglementate în bază de contract.
Asociaţiile de avocaţi
În scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt
în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform
legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în
asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în
baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să se
înregistreze în modul stabilit.
Asociaţiile de avocaţi centrale şi cele internaţionale pot
avea structuri regionale.
36. Modul de dobândire a licenţei de avocat.
Dobândirea calităţii de avocat.
În conformitate cu art.8 din Legea avocat poate fi:
 cetăţeanul Republicii Moldova,
 cu capacitate deplină de exerciţiu,
 licenţiat în drept,
 care se bucură de o reputaţie ireproşabilă,
 a efectuat stagiul professional,
 a susţinut examenul de calificare.
Sînt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de
examenul de calificare persoanele care au cel puţin 10 ani
vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror
dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile
respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea
profesiei de avocat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi
condiţii beneficiază şi persoanele care, după demisia din
funcţia de judecător şi procuror, au continuat să activeze în
domeniul dreptului..
Potrivit art.9 al Legii 1260-XV profesia de avocat este
incompatibilă cu:
 oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate
de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi de
activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale
(arbitrajului);
 activitatea de întreprinzător;
 activitatea de notar.
Stagiul profesional durează un an. Consiliul Baroului poate
reduce acest termen, în conformitate cu criteriile stabilite în
Regulamentul privind condiţiile stagiului profesional, la
cererea avocatului stagiar şi la demersul avocatului care
asigură efectuarea stagiului, depuse după expirarea a 3 luni
de stagiere.
Avocatul care asigură efectuarea stagiului profesional
trebuie să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin
5 ani. Avocatul poate avea concomitent cel mult 2 avocaţi
stagiari.
Avocat stagiar poate fi cetăţeanul Republicii Moldova,
licenţiat în drept, care are capacitate deplină de exerciţiu şi
o reputaţie ireproşabilă şi care a încheiat cu unul dintre
avocaţi contract de efectuare a stagiului profesional.
Avocatul stagiar activează sub îndrumarea avocatului care
asigură efectuarea stagiului profesional, acesta fiind în
drept să corecteze poziţia avocatului stagiar în procesul
reprezentării intereselor clientului.
Avocatului stagiar i se permite să acorde asistenţă juridică
clientului în cadrul judecătoriilor municipale şi de sector în
cauzele civile şi administrative, în judecătoriile economice
de circumscripţie şi în cadrul autorităţilor publice.
Admiterea în profesia de avocat
Admiterea în profesia de avocat se efectuează în baza
examenului de calificare susţinut în faţa Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat, precum şi în condiţiile art.8
alin.(3). Regulamentul privind modul de susţinere a
examenului de calificare se aprobă de către Congres, după
coordonarea lui cu Ministerul Justiţiei.
Hotărîrea privind susţinerea examenului de calificare se
adoptă şi se comunică persoanei care a susţinut examenul
de calificare în termen de cel mult 10 zile de la data
susţinerii.
Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prin
hotărîre de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat.
Hotărîrile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat pot fi
contestate în instanţa de judecată.
37. Notariatul: natura juridică, funcţiile şi
sistemul organelor notariale.
Notariatul ocupă un loc destul de important în sistemul
organelor de ocrotire a normelor de drept, ce îşi desfăşoară
activitatea în anumite forme şi potrivit unor metode
specifice.
“Notariatul este o instituţie publică de drept abilitată să
asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi
intereselor legale ale persoanelor şi statului prin
îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii
Moldova”.
două funcţii principale ale notariatului:
 Participă la exercitatrea suveranităţii statului;
 Ocrotirea intereselor private care îi sunt încredinţate.
Prima funcţie se explică prin aceea că notariatul este o
instituţie publică, fapt consacrat în alin.1 art.2 al Legii cu
privire la notariat. Cu atât mai mult, potrivit alin.1 art.8 al
aceleiaşi Legi, notarul este persoana autorizată de stat să
presteze în numele acestuia servicii publice prin
desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de
Ministerul Justiţiei, în condiţiile prezentei legi, iar în
virtutea alin.2 art.3 actul notarial, îndeplinit de notar,
purtînd sigiliul şi semnătura persoanei care desfăşoară
activitate notarială, este de autoritate publică, se prezumă
legal şi veridic şi are forţă probantă.
Cea de-a doua funcţie stabileşte că ocrotirea intereselor
legitime încredinţate trebuie făcută în strictă conformitate
cu Constituţia R. M., Legea cu privire la notariat şi
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte. Notarul este ţinut să vegheze să nu fie încălcată
legea. În acest sens el este obligat să refuze întocmirea
actelor notariale care contravin legislaţiei, ordinii publice şi
bunelor moravuri.
Sistemul organelor notariale. Actele notariale pe teritoriul
Republicii Moldova se îndeplinesc de notari de stat, notari
privaţi, de alte persoane abilitate prin lege (registratorul de
stat, secretarul consiliului local al unităţilor administrativ
teritoriale de nivelul I – lit.r alin.1 art. 44 Legea privind
administraţia publică locală), iar pe teritoriul statelor străine
- de consulii Republicii Moldova.
38. Principiile de organizare şi activitate a notariatului.
39. Competenţa notarului.
(1) Notarul îndeplineşte următoarele acte notariale:
a) autentificarea actelor juridice (testamente, procuri,
contracte);
b)procedura succesorală notarială şi eliberarea
certificatului de moştenitor
c) eliberarea certificatelor de proprietate
d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e) legalizarea semnăturilor de pe documente; (art.68)
f) actele de protest al cambiilor
g) prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea
neachitării lor;
h) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor
din ele;
i) efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor;
j) transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice
altor persoane fizice şi juridice;
k) primirea în depozit a sumelor băneşti şi titlurilor de
valoare;
l) primirea documentelor la păstrare
m) întocmirea protestului de mare;
n) asigurarea dovezilor;
o) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe
care le-a întocmit; precum şi
p) alte operaţiuni care nu contravin legislaţiei.
(2) Notarii dau consultaţii în materie notarială, altele decît
cele referitoare la conţinutul actelor notariale pe care le
îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi
de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu
caracter notarial.
40. Modalitatea de dobândire a calităţii de notar
şi modul de organizare a activităţii notarilor.
Modalitatea de dobândire a calităţii de notar
Dreptul la exercitarea activităţii de notar
Notar poate fi persoana care:
a) este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu pe
teritoriul ei;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept;
d) a îndeplinit, timp de pînă la un an, funcţia de notar
stagiar şi a susţinut examenul de calificare;
e) posedă limba moldovenească;
f) nu are antecedente penale nestinse;
g) nu a fost condamnată anterior pentru o infracţiune
gravă săvîrşită cu intenţie.
 (1) Comisia de licenţiere a activităţii notariale se
formează, prin ordinul ministrului justiţiei, pe un termen de
4 ani şi este compusă din 11 membri: 6 notari şi 2
reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei.
(2) Comisia de licenţiere a activităţii notariale:
a) primeşte examenele de calificare;
b) adoptă hotărîrile cu privire la stabilirea numărului
necesar de notari, numirea în funcţia de notar,
eliberarea licenţei pentru activitate notarială, suspendarea
şi încetarea activităţii notariale, înregistrarea şi radierea din
Registrul de Stat al Notarilor;
c) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului;
d) soluţionează conflictele şi litigiile apărute în
legătură cu efectuarea stagiului.
(3) Comisia de licenţiere a activităţii notariale activează
în baza unui regulament aprobat de Ministerul Justiţiei.
Admiterea la activitatea notarială dupa
a) depunerea la Ministerul Justiţiei a cererii prin care se
solicită permisiunea de a activa în calitate de notar de stat
sau de notar privat;
b) învestirea, prin ordinul ministrului justiţiei, cu
împuterniciri pentru exercitarea activităţii notariale;
c) depunerea jurămîntului;
d) înregistrarea în Registrul de Stat al Notarilor;
e) primirea licenţei pentru activitate notarială şi a
legitimaţiei de notar;
f) depunerea la Ministerul Justiţiei a specimenului de
semnătură şi a amprentelor sigiliilor.
(2) Notarul privat, în afară de condiţiile prevăzute la
alin.(1), pentru a fi admis la activitate notarială trebuie să
încheie contractul asigurării de răspundere civilă şi să
informeze Ministerul Justiţiei despre locul îndeplinirii de
către el a actelor notariale.
Modul de organizare a activităţii notarilor.
Sediul notarului Activitatea notarului se desfăşoară în
cadrul unui birou special amenanjat.
Notarul privat este obligat să deschidă biroul notarial
în raza teritoriului indicat în ordinul ministrului justiţiei
în termenul stabilit la art.12 alin.(3) (în decurs de 90 de
zile după primirea licenţei pentru activitate notarială).
Remunerarea notarilor de stat se efectuează lunar de la
bugetul de stat într-un cuantum de 20 la sută din plata
încasată de acesta pentru prestarea serviciilor notariale şi
nu poate fi mai mică decît salariul mediu lunar pe (2) Percheziţia biroului notarial şi ridicarea documentelor
economie prognozat pentru anul respectiv. notariale pot fi făcute numai cu autorizaţia Procurorului
Asigurarea activităţii notarilor de stat.Activitatea General, adjuncţilor lui sau în temeiul hotărîrii instanţei de
notarilor de stat este asigurată de personalul tehnic. judecată.
(2) Salarizarea personalului tehnic al birourilor notariale (3) Notarul nu poate fi supus percheziţiei corporale sau
de stat se realizează în baza Reţelei tarifare unice, în controlului
condiţiile de salarizare stabilite pentru personalul tehnic personal în timpul exercitării atribuţiilor sale profesionale,
ce asigură funcţionarea autorităţilor publice. cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
Organizarea activităţii birourilor notariale de stat Obligaţiile notarului a) să-şi desfăşoare activitatea în
Guvernul stabileşte reţeaua birourilor notariale de stat, conformitate cu prezenta lege şi cu jurămîntul depus;
structura şi statele de personal ale acestora, la b) să acorde persoanelor fizice şi juridice asistenţă în
propunerea Ministerului Justiţiei. Crearea şi organizarea exerciţiul drepturilor şi în ocrotirea intereselor lor
activităţii birourilor notariale de stat se efectuează de legitime, să explice persoanelor menţionate conţinutul
Ministerul Justiţiei. actului notarial, precum şi drepturile şi obligaţiile lor, să-
i avertizeze despre consecinţele actelor notariale
41. Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea notarilor. îndeplinite;
Drepturile notarulu : a) să solicite de la persoane fizice c) să păstreze în taină informaţiile care i-au devenit
şi juridice documente şi informaţii necesare pentru cunoscute în exerciţiul funcţiunii. Instanţa de judecată
îndeplinirea actelor notariale; poate să elibereze notarul de această obligaţie dacă
b) să aibă acces la informaţiile şi documentele împotriva lui a fost intentat dosar penal în legătură cu
autorităţilor publice, inclusiv ale organelor cadastrale, îndeplinirea actului notarial;
necesare pentru îndeplinirea actelor notariale; d) să asigure executarea stagiului de către notari stagiari;
d) să încaseze plată pentru îndeplinirea actelor notariale; e) să-şi ridice continuu nivelul profesional;
e) să încheie contracte cu personalul tehnic şi cu alt f) să-şi onoreze obligaţiile financiare legate de
personal pentru asigurarea activităţii sale (notarul privat); activitatea personală;
f) la concediu anual plătit şi la indemnizaţie pentru g) să realizeze alte acţiuni prevăzute de lege.
incapacitate temporară de muncă, în conformitate cu Responsabilitatea notarului
legislaţia; Pentru neîndiplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
g) la asigurare socială de stat şi la pensie pe baza îndatoririlor sale, notarul poate fi atras la răspundere civilă,
contribuţiilor de asigurări sociale de stat; disciplinară şi, după caz, penală.
h) să aibă concomitent cel mult doi notari stagiari; Răspunderea civilă a notarului poate fi angajată atunci
i) să fie membru al asociaţiilor profesionale la nivel când prin acţiunile sale acesta a cauzat un prejudiciu
local, naţional şi internaţional şi să ocupe nu mai mult de o patrimonial sau moral. Notarul poate fi atras la răspundere
singură funcţie electivă în aceste asociaţii; civilă numai în baza unei hotărâri a instanţei de judecată.
j) să dispună de venitul obţinut (notarul privat); Totodată menţionăm că notarul este asigurat de răspundere
k) să exercite alte operaţiuni ce nu contravin legislaţiei. civilă Asigurarea de răspundere civilă profesională a
notarului se realizează prin Casa da Asigurări
Articolul 20. Garanţiile activităţii Răspunderea disciplinară a notarului:
(1) Notarul îşi exercită personal profesia şi se bucură Răspunderea
de stabilitate în funcţie; el nu poate fi transferat în altă (1) Notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor
localitate şi nu-i poate fi schimbată, fără acordul lui, sale profesionale.
competenţa teritorială indicată în ordinul ministrului (1) Sancţiunile disciplinare se aplică notarului de către
justiţiei. ministrul justiţiei.
(2) În funcţie de gravitatea faptei, pot fi aplicate
următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertizare;
b) mustrare;
b1) suspendarea activităţii notariale;
c) retragerea licenţei pentru activitate notarială.
Încetarea activităţii notarului
(1) Activitatea notarului încetează în cazul:
a) depunerii cererii;
b) necorespunderii condiţiilor prevăzute la art.9;
c) decesului;
d) condamnării de către instanţa de judecată printr-o
hotărîre definitivă pentru săvîrşirea cu intenţie a unei
infracţiuni;
e) declarării lui dispărut fără veste sau declarării morţii lui;
f) retragerii licenţei.
(2) Încetarea activităţii notarului se dispune prin ordinul
ministrului justiţiei cu retragerea ulterioară a licenţei şi
radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor.
42. Alte instituţii şi organizaţii ce îndeplinesc
funcţii notariale.
Competenţa consulilor
(1) Activitatea notarială a consulilor Republicii
Moldova se desfăşoară în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova şi cu acordurile internaţionale la
care Republica Moldova este parte, ţinîndu-se cont de
uzanţele internaţionale.
(2) La cererea persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii
Moldova şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova,
consulii Republicii Moldova îndeplinesc următoarele acte
notariale: a) autentificarea actelor juridice (testamente,
procuri, contracte), cu excepţia contractului de
înstrăinare a bunurilor imobile şi contractului de gaj;
b) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale; etc
Competenţa persoanelor cu funcţie de răspundere
abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale
Persoanele cu funcţie de răspundere abilitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale îndeplinesc
următoarele acte notariale:
a) legalizarea semnăturilor de pe documente;
b) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din
ele;
c) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale;
d) autentificarea testamentelor;
.Competenţa registratorilor de stat ai Camerei
Înregistrării de Stat
a) autentificarea actelor de constituire a
întreprinderilor şi organizaţiilor fondate pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi a modificărilor şi
completărilor operate în actele de constituire şi în datele
înscrise în Registrul de stat al întreprinderilor şi Registrul
de stat al organizaţiilor;
b) legalizarea copiilor de pe actele de constituire a
întreprinderilor şi organizaţiilor, a extraselor din aceste acte
şi a copiilor de pe certificatele înregistrării de stat din
arhiva Camerei Înregistrării de Stat.
43. Activitatea particulară de detectiv şi pază.
Licenţierea activităţii particulare de detectiv şi de pază:
Activitatea particulară de detectiv şi de pază se desfăşoară
în bază de licenţă, eliberată, în coordonare cu Ministerul
Afacerilor Interne, în modul stabilit de Legea nr. 451-XV
din 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate,
luându-se în considerare şi particularităţile stipulate în
Legea nr. 283-XV din 04.07.2003 „Cu privire la activitatea
particulară de detectiv şi de pază” şi a Hotărîrii Guvernului
nr. 667 din 08.07.2005 cu privire la măsurile de realizare a
legii menţionate.
Restricţiile activităţii particulare de detectiv şi de pază:
Persoanelor fizice şi juridice care nu dispun de licenţă
pentru activitatea de detectiv şi de pază li se interzice
prestarea serviciilor; se interzice desfăşurarea pe teritoriul
Republicii Moldova a activităţii organizaţiilor de detectiv şi
de pază străine. Organizaţiilor de detectiv şi de pază străine,
cetăţenilor străini şi apatrizilor li se interzice: să desfăşoare
activitate de detectiv şi de pază în calitate de întreprinzător
individual; să fondeze ori să participe ca asociat la
constituirea de organizaţie de detectiv şi de pază; să aibă în
subordine organizaţie particulară de detectiv şi de pază ori
subdiviziune specializată de pază.
Genurile activităţii particulare de detectiv şi de pază:
În activitatea particulară de pază este permisă prestarea
următoarelor servicii: ocrotirea vieţii şi sănătăţii, paza
bunurilor, executarea gărzii de corp; paza fizică şi tehnică a
localurilor şi a teritoriilor; proiectarea, instalarea şi
întreţinerea sistemelor de alarmare, a componentelor
acestora, precum şi exploatarea dispeceratelor de
monitorizare a alarmelor; paza şi însoţirea încărcăturilor
importante, a bunurilor personale; patrularea, în comun cu
organele de drept, a zonelor criminogene; acordarea de
ajutor organelor de drept la menţinerea ordinii publice, la
asigurarea securităţii oamenilor; informarea publicului în
probleme de protecţie contra acţiunilor ilicite.
Drepturile persoanelor care practică activitate
particulară de detectiv şi de pază:
Persoanele care practică activitate particulară de detectiv şi
de pază au dreptul: să presteze în bază de contract servicii
de investigare şi de pază în conformitate cu legislaţia; să
obţină în modul stabilit informaţii şi copii de pe documente
din partea persoanelor fizice şi juridice, cu acordul lor; să
inspecteze, după caz, cu participarea şi cu acordul
proprietarului (al reprezentantului lui) teritoriul, localurile,
bunurile ce îi aparţin; să solicite, cu acordul clientului,
concluzia specialistului în problemele care necesită
cunoştinţe speciale; să elucideze cauzele şi condiţiile care
au condus la comiterea infracţiunilor şi să ia măsuri, în
limitele competenţei, pentru lichidarea lor. Nu se admite
utilizarea drepturilor acordate persoanelor fizice şi juridice
care practică activitate particulară de detectiv şi de pază la
îndeplinirea unor obligaţii care nu sînt prevăzute de
legislaţie.
Obligaţiile persoanelor care practică activitate
particulară de detectiv şi de pază:
Persoana care practică activitate particulară de detectiv şi
de pază este obligată: să respecte prevederile legislaţiei şi
clauzele contractuale; să presteze întregul pachet de servicii
prevăzute în contract; să repare prejudiciile cauzate prin
încălcarea clauzelor contractuale; să desfăşoare activitatea
cu personal atestat pentru executarea serviciilor de
investigare şi de pază; să păstreze confidenţialitatea
informaţiei pe care o cunoaşte în procesul activităţii, să nu
o utilizeze în scopuri personale şi să nu o transmită terţilor;
să comunice imediat organelor de drept cazurile de
infracţiune depistate, să reţină la locul infracţiunii
persoanele care au săvârşit-o şi să le predea imediat
organelor competente; să ia măsuri urgente pentru salvarea
oamenilor, pentru ajutorarea lor în protecţia bunurilor
periclitate şi în alte situaţii excepţionale; să prezinte
comisariatului teritorial de poliţie dare de seamă statistică
în termenul şi de modelul stabilit de Ministerul Afacerilor
Interne; să plătească în termen impozitele şi taxele
prevăzute de lege.
Interdicţia desfăşurării activităţii particulare de
detectiv şi de pază:
Persoanele care practică activitate particulară de detectiv şi
de pază nu sînt învestite cu împuterniciri de organe de
drept. Organizaţiile particulare de detectiv nu au atribuţii de
urmărire penală şi nici atribuţii judecătoreşti, acestea fiind
de competenţa exclusivă a organelor de urmărire penală şi a
instanţelor judecătoreşti. Lucrătorii din organele de drept
nu pot practica şi activitate în organizaţiile particulare de
detectiv şi de pază şi în serviciile de pază interioară.
Persoanele care practică activitate particulară de detectiv,
de pază şi prestează servicii de pază interioară nu au dreptul
să le cumuleze cu serviciul de stat.
Detectivul particular
(1) Este detectiv particular persoana care prestează
serviciile stipulate la art.6 alin.(1).
(2) Pot practica activitate particulară de detectiv numai
cetăţenii Republicii Moldova care au studii juridice sau
pregătire specială în domeniu.
(3) Detectivul particular poate activa în cadrul unei
organizaţii sau independent.
(4) Detectivii particulari se pot asocia, în condiţiile legii,
în uniuni cu statut de persoană juridică.
ACTIVITATEA PARTICULARĂ DE PAZĂ
Organizaţiile particulare de pază
(1) Organizaţia particulară de pază este organizaţie
comercială care prestează servicii de ocrotire a vieţii,
sănătăţii şi bunurilor persoanelor fizice, precum şi a
bunurilor persoanelor juridice, împotriva unor acţiuni
ilicite.
(2) Organizaţia particulară de pază nu are dreptul de a
practica o altă activitate de întreprinzător.
(3) Pot fi conducători ai organizaţiilor particulare de
pază, cu avizul Ministerului Afacerilor Interne, cetăţenii
Republicii Moldova domiciliaţi în ţară care au împlinit
vîrsta de 21 de ani, posedă studii superioare, certificat de
absolvire a cursurilor de calificare, organizate de Ministerul
Afacerilor Interne, nu se află la evidenţă la medicul
narcolog sau psihiatru, nu încalcă sistematic ordinea
publică şi nu au fost condamnaţi pentru infracţiune săvîrşită
cu intenţie.
(4) În categoria de conducător al organizaţiei particulare
de pază intră fondatorii ei, precum şi persoanele care
asigură conducerea operativă a activităţilor de pază sau care
îndeplinesc funcţii de administrator, director executiv sau
alte funcţii similare. (5) În exerciţiul funcţiunii, lucrătorul
organizaţiei particulare de pază trebuie să aibă asupra sa
legitimaţie, al cărei model este aprobat de Ministerul
Afacerilor Interne.
(6) Gardianul (paznicul) din organizaţia de pază îşi
îndeplineşte atribuţiile fără licenţă de prestare a serviciilor
de pază.
44. Executorii judecătorești.
(1) Executorul judecătoresc este persoană fizică învestită
de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes
public prevăzute de prezenta lege şi de alte legi. În
exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc
este exponentul puterii de stat. Doar executorul
judecătoresc licenţiat şi învestit în condiţiile prezentei legi
poate efectua executarea silită.
Dreptul la exercitarea activităţii de executor judecătoresc
(1) Executor judecătoresc poate fi persoana care
întruneşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept;
d) a efectuat stagiul în condiţiile prezentei legi;
e) posedă limba de stat;
f) are o reputaţie ireproşabilă;
g) a promovat concursul de admitere în profesia de
executor judecătoresc.
(2) Nu se consideră că are reputaţie ireproşabilă persoana
care:
a) a fost condamnată pentru comiterea unor infracţiuni şi
nu are stinse antecedentele penale;
b) a fost concediată din organele de drept din motive
compromiţătoare sau a fost eliberată din aceleaşi motive
din funcţia de judecător, de notar, de avocat, de consultant
juridic sau de funcţionar public;
c) are un comportament incompatibil sau desfăşoară
activitate incompatibilă cu normele deontologice ale
profesiei de executor judecătoresc.
Incompatibilităţi
Exercitarea activităţii de executor judecătoresc este
incompatibilă cu activitatea remunerată în cadrul unor alte
profesii, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice, de
creaţie şi activităţii în organele profesionale.
Independenţa executorului judecătoresc
(1) Executorul judecătoresc este independent în
activitatea sa şi se supune numai legii.
Obligaţiile executorului judecătoresc
Executorul judecătoresc este obligat:
a) să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de
executare, depunînd efort pentru realizarea prin mijloace
legale a obligaţiei prevăzute în documentul executoriu,
respectînd drepturile părţilor în procedura de executare şi
ale altor persoane interesate;
b) să accepte toate cererile de punere în executare a
documentelor executorii, pentru care este competent
teritorial, conform prevederilor legii;
c) să ofere părţilor în procedura de executare şi
reprezentanţilor acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de
materialele procedurii de executare;
d) să examineze cererile părţilor privitor la procedura de
executare, explicînd modul şi termenele de atac al actelor
de executare;
e) să păstreze secretul comercial şi cel bancar, să nu
divulge informaţiile şi faptele care i-au devenit cunoscute
în procedura de executare;
f) să ţină registrul procedurilor de executare în forma
stabilită de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti;
g) să dea dovadă de o înaltă cultură în activitatea
profesională şi să fie imparţial;
h) să-şi adeverească identitatea prin prezentarea
legitimaţiei de serviciu în timpul efectuării acţiunilor
procedurale de executare a documentelor executorii;
i) să asigure activitatea sa profesională la o societate de
asigurări;
j) să achite regulat contribuţiile obligatorii la bugetul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în
cuantumul stabilit de aceasta;
k) să participe anual la cursuri de instruire şi de
perfecţionare profesională cu o durată totală de cel puţin 18
ore academice;
l) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege.
. Concursul de admitere
(1) Persoana care doreşte să devină executor judecătoresc
urmează să susţină un concurs în faţa Comisiei de
licenţiere.
(2) La concurs sînt admise persoanele care întrunesc
condiţiile art. 4 alin. (1) lit. a)–f), au depus la Uniunea
Naţională a Executorilor Judecătoreşti o cerere în acest sens
şi au achitat la contul ei bancar taxa iniţială obligatorie în
mărimea stabilită.
(3) Condiţiile de admitere la concurs, de desfăşurare a
acestuia, criteriile de selectare a celor mai buni candidaţi se
stabilesc printr-un regulament, aprobat de Ministerul
Justiţiei, în baza propunerilor Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti.
(4) Rezultatele concursului sînt valabile timp de un an.
Suspendarea activităţii executorului judecătoresc.
Consecinţele suspendării
(1) Activitatea executorului judecătoresc se suspendă în
cazul:
a) deţinerii unei funcţii elective sau a funcţiei de secretar
general al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti –
pe durata mandatului;
b) depunerii unei cereri pe motiv de concediu de
maternitate şi de concediu pentru îngrijirea copilului cu
vîrstă de pînă la 3 ani;
c) incapacităţii temporare de muncă cu o durată mai mare
de 4 luni consecutive, dar care nu poate depăşi un an;
c1) încălcării grave a legislaţiei – pînă la aplicarea
sancţiunii disciplinare; procedurilor de executare aflate în lucru la data emiterii
d) aplicării unei sancţiunii disciplinare în condiţiile art. ordinului de încetare a activităţii, însă pe un termen de cel
24; mult un an.
e) nevărsării contribuţiilor obligatorii la contul Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti timp de 3 luni de la
scadenţă – pînă la achitarea lor integrală, dar nu mai mult
de 3 luni;
f) lipsei contractului de asigurare de răspundere civilă –
pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni;
g) aplicării de către instanţa de judecată a unei măsuri
preventive sub formă de arest preventiv sau de arest la
domiciliu.
Încetarea activităţii executorului judecătoresc
(1) Activitatea executorului judecătoresc încetează:
a) la cerere;
b) la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani;
c) la neîntrunirea condiţiilor prevăzute la art. 4;
d) la retragerea licenţei;
e) în caz de deces;
f) în situaţia de imposibilitate de a întreţine activitatea
biroului;
g) în cazul neexercitării profesiei din cauza unei boli sau
absenţelor frecvente.
(2) Încetarea activităţii executorului judecătoresc se
dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu, la
cererea executorului judecătoresc sau la cererea Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Ordinul privind
încetarea activităţii poate fi atacat în instanţă de judecată
fără a fi necesară o procedură prealabilă.
(3) Ordinul ministrului justiţiei privind încetarea
activităţii executorului judecătoresc se publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova şi se aduce la cunoştinţă
instanţei de judecată în a cărei circumscripţie executorul
judecătoresc îşi are biroul, precum şi la cunoştinţă Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(4) În cazul indicat la alin. (1) lit. b), ministrul justiţiei
poate permite, la cererea executorului judecătoresc,
prelungirea activităţii acestuia pînă la finalizarea