Darea de Seama Pe

CARACTERISTICA GENERALĂ A STRUCTURII ŞI ORGANIZĂRII
ACTIVITĂŢII ENTITATII
SRL „Casmerlin” a fost aprobată de fondatori în conformitate cu legislaţia
pe data de 9 decembrie 1999. Întreprinderea a fost fondată pe baza colhozului V. I.
Lenin, apoi a fost reorganizat în cooperativa „Vîlcea”. SRL „Casmerlin” nu are
filiale nici în oraşul în care se află, nici în alte raioane ale ţării.
SRL „Casmerlin” se află la nordul Republicii Moldova, în partea de sud –
vest a raionului Rîşcani. Suprafaţa totală a teritoriului utilizat constituie 1503 ha.
Terenuri arabile ocupă1310 ha, plantaţii multianuale186 ha, viţă-de-vie  6 ha.
Din considerentele condiţiilor natural – economice şi posibilităţile pe care le
posedă întreprinderea în preponderent se cultivă culturile tehnice şi cerialiere. Pe
teritoriul întreprinderii sînt 16 tipuri de sol, din care 74% constituie cernoziomul.
Teritoriul întreprinderii se atribuie la I – ul raion agroclimatic şi se caracterizează
printr – o climă temperat – continentală, cu ierni relativ calde şi veri lungi şi
călduroase. Această amplasare a SRL „Casmerlin” permite o cultivare favorabilă a
fructelor. „Casmerlin” în traducere din limba greacă înseamnă – fertilitate.
La întreprindere sunt următoarele subdiviziuni:

 Brigada de tractoare
 Brigada de cîmp
 Brigada de livadă
 Fermă de porci
 Stupi de albini
 Parcul de maşini şi tractoare
 Arie
 Oloiniţă
3
Tabelul nr. 1
Indicatorii economici principali în ultimii 3 ani la SRL „Casmerlin”
№ Indicatorii 2010
1 Valoarea producţiei fabricate, mii lei 6437
2 Costul producţiei realizate, mii lei 6812
3 Venit din vînzări, mii lei 7062
4 VPF la 1 lucrător, mii lei/pers 39,98
5 VPF la 100 ha teren total, mii lei/ha 425,4
6 VPF la 100 ha teren arabil, mii lei/ha 490,2
7 Suprafaţa totală, ha 1513
8 Terenuri arabile, ha 1313
9 Numărul mediu scriptic al salariaţilor, pers. 161
10 Valoarea medie a mijloacelor fixe, mii lei 4284
11 Puterea energetică, cai – putere 4150
12 Numărul de capete, cap. conv. 33
13 Înzestrarea muncii cu mijloace fixe, mii lei 26,6
14 Randamentul mijloacelir fixe, mii lei 1,50
15 Profitul total (pierdere), mii lei -1288
Bugetul SRL ”Casmerlin” este alcătuit din
 Venituri din vînzări
 Subvenţii de stat.
Impozitele şi taxele pe care le plăteşte întreprinderea sunt:
 Impozitul funciar
 Impozitul bunurilor imobiliare
 Impozitul pentru apa
 Taxa pe valoare adăugată
 Prime pentru asigurări medicale
 Contribuţii de asigurări sociale
4
SRL „Casmerlin” este agent economic cu nume propriu, stabilit de catre
fondatori, în conformitate cu legea. Societatea are propriul bilanţ şi conturi
bancare, are ştampilă proprie.
Întreprinderea are statutul său, care constă din 21 de articole, care arată toate
drepturile şi obligaţiile societăţii.
Compania este o persoană juridică şi poartă responsabilitatea pentru
obligatiile sale cu întreg patrimoniu.
Organul de conducere este adunarea generală a acţionarilor.
Gestionarea curentă a întreprinderii o duce conducătorul – manager.
În statut statutul societăţii este stipulat că SRL „Casmerlin” se ocupă cu
următoarele activităţi:
• 51110 comerţ cu ridicata efectuat pe bază de contract sau plată
• 01110 cultura cerealelor şi altor plante, neincluse în alte categorii
• 01120 cultura legumelor, cultura specializată şi creşterea producţiei pepiniere
• 15130 Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor.
Capitalul statutar al SRL „Casmerlin” este de 504860 lei.
Structura organizatorică
Adunarea fondatorilor
Diretorul
Agronom Inginerul Contabil- Economist Manager Conducătorul

principal principal şef ul principal pe cadre activităţilor
auxiliare
(moară, toc,
garaj)
brigadă de brigada de contabilita- Înregistra-
livada şi tractoare tea de bază tori de
din cîmp brigăzi
5
Analizînd schema nr 1 observăm că organul principal de conducere îl
reprezintă adunarea fondatorilor, însă, conform „Legii Republicii Moldova privind
societăţile cu răspundere limitată”, din ziua înregistrării, societatea îşi îndeplineşte
datoriile şi obligaţiile prin intermediul conducătorului.
În total se există 5 nivele de management, adică structura de conducere a
întreprinderii este destul de complicată.
Structura personalului de conducere cuprinde 19 de persoane. Personalul de
management cu rang înalt (director, agronomul principal, inginer - șef, contabil -
șef, economistul principal) au finisate studii superioare – Universitatea Agrară
Moldova. La rîndul său, majoratitatea reprezentaților a managementului
personalului de rand inferior și mediu au studii medii de specialitate, adică au
terminat colegiu sau scoală profesională. Calificarea înaltă și practică din păcate nu
avut loc. Majoritatea personalului de gestionare a primit educaţia în perioada 1960-
1980-e, adică instruire a fost încă pe vechiului sistem sovietic, care astăzi afectează
nivelul de educaţie al întregului personal. Astfel putem concluziona ca la
întreprindere nivelul de calificare este mediu.
Vechimea în muncă a personalul administratic acoperă problema în legătura
cu neajunsul nivelului de calificare la întreprindere. Experința de lucru înaltă
include o înaltă calificare și competențe solide de muncă, ceea ce înseamnă ca
personalul își indeplinesc obligațiunile calificativ. Vechimea în muncă oscilează
între 43-26 ani: cea mai întaltă constituie 43 ani (directorul întreprinderii), cea mai
mică - 26 ani (seful oloiniţei). Vechimea medie de muncă se stabilește ca raportul
dintre suma totală a vechimei muncii membrilor personalului la numărul total a
personalui administrativ care este de 28,5 ani.
6
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎNTREPRINDERII
În conformitate cu Planul de conturi a evidenţei contabile activitatea
financiar-economică a întreprinderii contabilitatea financiară prezintă o sistemă de
culegere şi prelucrare a informaţiei despre situaţia financiară (existenţa , mărimea
datoriilor, suma creditelor neachitate la timp ş. a.) şi activitatea întreprinderii în
întregime. Informaţia dată se generalizează în situatiile financiare (bilanţul,
raportul privind mişcarea capitalului propriu ş. a.) şi este destinată atît utilizatorilor
interni cît şi celor externi.
Pentru contabilitatea financiară este caracteristic utilizarea dublei
înregistrări, respectarea principiilor generale de contabilitate, utilizalarea etalonului
valoric , periodicitatea şi obiectivitatea.
Este o contabilitate centralizată unde din sectoarele de producţie lucrătorii
împuterniciţi aduc rapoartele. Statele contabilităţii sun constituite din 7 oameni:
Contabilul-şef  Suzdaliţăva N. I.  prelucrează şi duce evidenţa conturilor
242, 533, 534, 123.
Contabil pe fitotehnie  Şveţ C. St.  duce evidenţa conturilor  costuri pe
fitotehnie 811, 812, 821, 212, 216, 211/3, 611, 211/9  calcule pe teren, cartea
mare.
Contabil pe materiale – Vasilieva A. I. – duce evidenţa conturilor 211, 213,
215, evidenţa materialelor.
Casier  Zaporojan L. V.  duce evidenţa contului 241 (casa), evidenţa
salariului, foilor de boală.
Toate subdiviziunile dau raportul la sfîrşitul lunii.
Evidenţa contabilă a SRL „Casmerlin” ţine evidenţa pe baza activităţii
întreprinderii, aprobată de Ministerul Finanţelor Republicii Moldova nr. 174 din 25
decembrie 1997.
Principalele elemente a sistemului organizării evidenţei sînt documentele
primare, registrele evidenţei contabile, rapoartele interne, mişcarea documentelor.
7
Raportul privind costurile la întreprindere se duce pe feluri de produse şi pe
categorii de consum.
Modalitatea şi metodele ţinerii evidenţei, aprecierea averii, acoperirea
costului activelor ş. a. formează propria politică de contabilitate.
Evidenţa la SRL „Casmerlin” se ţine parţial în Jurnale – ordere (241, 242,
212, 227), şi sistema memorială de order.
Circulaţia documentelor
Documentele de evidenţă din momentul întocmirii şi pînă în momentul
arhivării lor parcurg un traseu bine stabilit într-o anumită ordine, cu opriri şi
staţionari acolo unde este necesară completarea, semnarea, verificarea, corectarea
şi înregistrarea lor. Această mişcare poartă denumirea de circulaţia
documentelor.
În cadrul unităţilor patrimoniale se întocmeşte un grafic al circuitului
documentelor care cuprinde:
 documentele care trebuie întocmite în cadrul fiecărui compartiment;
 persoanele care le întocmesc;
 termenele de executare şi compartimentele la care se trimit;
 după înregistrarea lor în conturi documentele de evidenţă ajung la punctul
final al circulaţiei-clasarea şi arhivarea.
Faza finală a circulaţiei documentelor o constituie clasarea lor la dosar, după
rezolvarea completă şi definitivă a acestora.
Clasarea documentelor în dosare se poate face după mai multe criterii, şi
anume:
- criteriul cronologic constă în gruparea documentelor în ordinea întocmirii
lor;
- criteriul alfabetic impune clasarea în acelaşi dosar a documentelor, ţinînd
seama de denumirea unităţii la care se referă documentele;
8
- criteriul geografic asigură gruparea documentelor după adresa sediului
întreprinderii corespondente;
- criteriul după obiect sau pe grupe de operaţii economice constă în aranjarea
documentelor pe categorii de probleme (mijloace fixe, mijloace băneşti).
Cel mai frecvent se foloseşte o combinaţie între criteriul cronologic şi
criteriul pe grupe de operaţii economice.
La SRL ”Casmerlin” rapoartele de producţie, de la depozite şi din alte secţii
ale întreprinderii se transmit în contabilitate unde acestea se prelucrează şi se
generalizează în situatii financiare. Acestea se perfectează lunar, la sfirşitul sau la
începutul lunii. Contabilii sunt responsabili pentru respectarea graficului circulaţiei
documentelor.
Întreprinderea este asigurată cu formulare de documente primare,
centralizatoare, registre de evidenţă şi situatii financiare de la statistică, cu excepţia
facturilor fiscale care se procură de la Inspectoratul Fiscal.
Documentele primare se formează în secţiile de producţie în afara de factura
fiscală, care se perfectează în contabilitate.
Conform „Legii privind evidenţa contabilă”, documentele primare reprezintă
justificare documentată, care confirmă efectuarea operaţiilor gospodăreşti care dau
dreptul la realizarea lor sau dovedeşte efectuarea acţiunii.
Document – acte scrise, în care se consemnează după anumite reguli
efectuarea operaţiilor economice şi financiare.
În ceea ce priveşte documentarea operaţiilor gospodăreşti din punct de vedere
a legislaţiei în vigoare, conform art. 19 a „Legii privind evidenţa contabilă” №113
– XVI din27.04.2007 toate operaţiile gospodăreşti trebuie să se reflecte în
contabilitate în baza documentelor primare.Documentele primare se elaborează în
momentul efectuării operaţiilor, iar cazul cînd aceasta nu este posibil, nemijlocit
după efectuarea lor. Documentele primare pot fi luate în evidenţă numai în cazul
cînd sunt aprobate de Ministerul Finanţelor sau alte documente întocmite de
subiectul în cauză cu respectarea următoarelor elemente:
9
a) denumirea şi numărul documentului;
b) data întocmirii documentului;
c) denumirea, adresa şi codul fiscal al întreprinderii;
d) denumirea, adresa şi codul fiscal al persoanei juridice cărei îi este adresat
documentul, iar în cazul persoanelor fizice – numărul de identitate
e) înregistrarea operaţiei economice
f) unităţile cantitative şi valorice, prin care se reflectă operaţiile economice
g) funcţia, numele, prenumele şi semnătura persoanelor răspunzătoare de
reflectarea operaţiilor economice
În documentele primare elaborate pentru necesităţile interne a întreprinderii
denumirea, adresa şi codul fiscal al întreprinderii şi al persoanelor juridice nu este
strict necesar.
Conform Politicii de contabilitate a SRL „Casmerlin”:
Evidenţa contabilă se ţine de contabilitate (art. b) al. (3) pag. 13 Legii
privind evidenţa contabilă.
Responsabilitatea pentru ţinerea evidenţei contabile şi elaborarea rapoartelor
financiare o poartă Adunarea fondatorilor (al. (1) pag. 13 Legii privind evidenţa
contabilă).
SRL foloseşte întreaga sistemă a evidenţei contabile prin intermediul dublei
înregistrări (art. c) al. (1) pag. 15 Legii privind evidenţa contabilă.
Evidenţa contabilă se efectuiază cu ajutorul tehnologiei computerizate şi
programei 1C-contabilitate: (art. c) al. (2) pag. 16 Legii privind evidenţa contabilă.
SRL reflectă elementele evidenţei contabile în baza metodei plăţii al. (2)
pag. 17 Legii privind evidenţa contabilă.
Operaţiile economice se oformează după formele tipizate a documentelor
primare şi a fomelor documentelor elaborate independent (al. (3) pag. 19 Legii
privind evidenţa contabilă), care sunt arătate în anexa 1.
10
SRL utilizează planul de conturi de lucru (anexa 2), elaborat pe baza
planului de conturi a evidenţei contabile, aprobat de Hotărîrea Ministerului
finanţelor 174 din 25 decembrie 1997.
Registrele contabile se elaborează în formă electronică (al. (5) pag. 23 Legii
privind evidenţa contabilă).
Registru contabil obligatoriu se consideră CARTEA MARE (al. (6) pag. 23
Legii privind evidenţa contabilă).
Situatiile financiare sînt semnate de membrii Adunării fondatorilor SRL (art.
c) al. (1) pag. 36 Legii privind evidenţa contabilă.
Documentele primare şi situatiile financiare se păstrează pe purtătorii de
hîrtie, iar registrele contabile- în formă electronică (al. (1) psg. 43 Legii privind
evidenţa contabilă) pe purtătorii de hîrtie.
Perioada de gestiune coincide cu anul calendaristic (al (1) pag. 32 Legii
privind evidenţa contabilă).
Documentele contabile se păstrează în dependenţă de durata şi regulile,
prevăzut de organele de stat de supraveghere şi gestiune a fondului de arhive a
Republicii Moldova.
Responsabilitatea pentru organizarea păstrării documentelor contabile o
poartă conducătorul întreprinderii.
La SRL „Casmerlin” autenticitatea tuturor documentelor se controlează prin

internet, pe adresa www.fiscal.md.
11
AUTOMATIZAREA SISTEMULUI DE INFORMARE

Contabilitatea la SRL ”Casmerlin” este mediu automatizată, din cauza că la
întreprindere se foloseşte programa 1C – contabilitate care nu are toate cerinţele
necesare pentru practicarea activităţii agricole, pentru evitarea acestor neajunsuri
SRL ”Casmerlin”, împreună cu centrul de elaborare a programului elaborează şi
perfectează softul 1C – contabilitate individual pentru întreprindere.In prezent
programa 1C se actualizeaza in conformitate cu noile standarde contabile.
Secţia de contabilitate este asigurată cu trei calculatoare din care unul este la
contabilul – şef, iar două la contabilul pe materiale şi contabilul pe salariu.
Rapoartele din secţiile de producţie se introduc de fiecare contabil în
calculator, unde automatizat se emite cartea de conturi, jurnalul – order, cartea
mare ş. a.Toate datele se acumulează în calculator şi se impremează pe hîrtie, la ele
se anexează documentele primare corespunzătoare. Automat se calculează CAS,
CAM şi impozitul pe venit.
"1С:Contabilitate" reprezintă un sistem de soluţii aplicate, construite după
principii unice şi pe o platformă tehnologică unică. Conducătorul poate alege
soluţia care răspunde necesităţilor actuale ale întreprinderii şi care se va dezvolta
ulterior, pe măsura creşterii întreprinderii şi extinderii sarcinilor de automatizare:
 rezolvarea sarcinilor actuale de evidenţă şi administrare
 soluţii standard, specializate şi individuale
 dezvoltarea continuă a sistemului
 automatizarea unor sarcini şi automatizarea complexă
 platforma tehnologică unică
 caracterul deschis al sistemului
 suport şi servicii
Conform Politicii de contabilitatea a SRL „Casmerlin”:
Evidenţa contabilă se efectuiază cu ajutorul tehnologiei computerizate
şi programei 1C-contabilitate: (art. c) al. (2) pag. 16 Legii privind evidenţa
contabilă.
12
CONTABILITATEA NUMERARULUI
Contabilitatea numerarului în casierie
Pentru păstrarea numerarului, precum şi pentru efectuarea decontărilor in
numerar la întreprindere, este destinată casieria. Contabilitatea disponibilităţilor
băneşti din casieria întreprinderii este organizată în conformitate cu „Regulile
privind ţinerea operaţiilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova”,
aprobate prin Hotărârea Guvernului R.M. nr. 764 din 25 noiembrie 1992.
Operaţiile de casă sunt ţinute de către casier — persoana cu răspundere
materială pentru păstrarea şi folosirea numerarului şi a hârtiilor de valoare primite
în casierie.
În casieria unităţilor agricole banii sunt primiţi, de regulă din bancă, de pe
contul curent in moneda nationala pentru anumite scopuri:
 Achitarea salariului şi plăţii muncii lucrătorilor
 Plata diferitor încasări
 Plata ajutoarelor
 Plata deplasărilor
Banii în numerar sînt încasaţi şi de la persoane, care achită diverse datorii şi
servicii. Numerarul disponibil din casierie este limitat de bancă. Limita se
stabileşte prin calculul special, în dependenţă de mărimea gospodăriei şi
îndepărtarea sa de instituţia bancară. Banii asupra limitei stabilite se pot păstra
timp de 3 – 5 zile pentru achitarea salariilor şi plăţii muncii lucrătorilor. Banii
neeliberaţi în termenele stabilite se întorc în bancă la contul curent in moneda
nationala.
Numerarul în casierie este primit din contul curent in moneda nationala de
către casier, în baza unui document numit cec bănesc. La intrările de numerar se
perfectează dispoziţie de încasare cu chitanţă. Aceasta se îndeplineşte identic cu
chitanţa, care, la rândul ei, se eliberează persoanei ce a plătit banii, ca confirmare a
depunerii acestui numerar. Întreprinderii i se permite de a deţine bani în numerar,
dar nu mai mult de plafonul de casă stabilit în acord cu banca ce o deserveşte,
13
la SRL „Casmerlin” acesta fiind de 1000 lei.
Eliberarea numerarului din casă este legat de:
 achitarea salariilor, premiilor şi altor plăţi salariaţilor
 eliberarea avansurilor spre decontare titularilor de avans
 efectuarea altor cheltuieli pentru necesităţile generale ale întreprinderii etc.
Documentul de bază care se întocmeşte la eliberarea banilor din casă te
dispoziţie de plată.
Achitarea salariului se efectuează perfectând un borderou de plată. După
expirarea termenului de plată, casierul calculează sumele efectiv achitate şi cele
nereclamate, pe care le arată la sfârşitul borderoului de plată. La suma efectiv
plătită se întocmeşte o dispoziţie de plată.
La vărsarea numerarului în contul curent in moneda nationala se perfectează
un aviz la plata în numerar, în care se indică numărul contului, suma, denumirea
întreprinderii, numele deponentului.
La sfârşitul zilei de muncă datele documentelor de încasare şi de plată sunt
înscrise de către casier în registrul de casă, care la SRL „Casmerlin” se perfectează
automatizat. Registrul de casă se completează în două exemplare prin foaia de
indigo. Primul exemplar rămâne în registrul de casă, iar al doilea (detaşat) serveşte
în calitate de raport al casierului.
Inventarierea numerarului în casierie
Conform regulamentului în vigoare, inventarierea casieriei poate fi efectuată
de către comisie specială, în a cărei componenţă intră cel puţin trei persoane.
Inventarierea se efectuează nu mai rar de o dată în trei luni.În procesul inventarierii
se numără toţi banii şi celelalte valori aflate în casieria întreprinderii. Se interzice
păstrarea în casierie a numerarului ce nu aparţi întreprinderii. În cazul cînd au fost
depistat numerarul, acestea se înregistrează la intrări cu dispoziţie de încasare şi
rămîn în cadrul întreprinderii.
La inventariere pot exista următoarele situaţii:
 datele contabile coincid cu cele constatate cu ocazia inventarierii;
14
 datele contabile nu coincid cu cele constatate cu ocazia inventarierii. Ca
rezultat, pot fi constatate lipsuri sau plusuri de numerar sau alte valori.
Rezultatele stabilite în urma inventarierii se perfectează printr – un
proces – verbal.
Reflectarea lipsurilor de inventar în contabilitate

 Reflectarea lipsurilor de numerar constatate cu ocazia inventarierii:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Ct 241 „Casa”
 În cazul cînd lipsa cauzată este comisă din cauza gestionarilor şi acest fapt
este recunoscut de ei sau dovedit în judecată, această lipsă trebuie să fie restituită
de persoanele culpabile:
a) reflectarea sumei lipsurilor imputate persoanei culpabile, care urmează să fie
achitate în perioada de gestiune:
– curentă
Dt 226 „Creanţe ale personalului” Ct 612 „Alte venituri operaţionale”
– viitoare
Dt 226 „Creanţe ale personalului” Ct 535 „Venituri anticipate curente”
b) reflectarea sumei achitate de către persoana culpabilă în numerar
Dt 241 „Casa” Ct 226 „Creanţe ale personalului”
c) reflectarea în fiecare lună a sumei reţinute din salariul persoanei culpabile:
Dt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” Ct 226 „Creanţe ale
personalului”
Reflectarea plusurilor de inventar în contabilitate

 Plusurile de numerar în casierie constatate cu ocazia inventarierii se
înregistrează la venituri:
Dt 241 „Casa” Ct 612 „Alte venituri operaţionale”
15
INSTRUCŢIUNEA DE FUNCŢIE
A CASIERULUI
DISPOZIŢII GENERALE
-----------------------------------
1. Casierul se supune direct directorului gospodăriei.
2. Este numit şi eliberat din funcţie de directorul gospodăriei.
3. În practică se conduce de ordinile directorului, legea, ordinile şi instrucţiunile
organelor mai înalte.
4. Poartă responsabilitatea materială pentru păstrarea mijloacelor băneşti.
5. În cazul în care casierul lipseşte din orice cauză, iar operaţiile de casă nu pot fi
întrerupte, acestea se vor face de persoana desemnată de casier, cu acordul
conducătorului unităţii.
6. Operaţiile de casă vor fi făcute de o persoană delegată de conducătorul unităţii
cînd casierul nu desemnează o persoană ori aceasta nu se prezintă sau cînd
conducerea unităţii nu este de acord cu persoana desemnată de casier. Mai
trebuie amintit că la operaţiile făcute de persoana delegată are dreptul să asiste
şi persoana desemnată de casier.
OBLIGAŢIILE CASIERULUI
----------------------------------------
1. Să controleze oformarea corectă a dispoziţiilor de încaşări şi de plată.
2. Să primească bani în numerar, să semneze dispoziţiile şi chitanţele şi alte
documente anexate, să pună ştampila „Plătit”.
3. Casierul transmite chitanţa detaşabilă de dispoziţie de încasare persoanei ce a
dat bani în casă.
4. Casierul este obligat să ducă cu acurateţe cartea de casă, corectarea
documentelor de casă nu se permite.
5. Darea banilor în numerar este permisă doar cu iscălitura directorului şi a
contabilului-şef.
16
6. Să urmărească elaborarea evidenţei primare pe casă.
7. Să controleze păstrarea corectă şi în siguranţă a mijloacelor băneşti.
8. Casierul nu are dreptul să încredinţeze exercitarea atribuţiilor sale altor
persoane fără înştiinţarea conducerii unităţii.
DREPTURILE CASIERULUI
----------------------------------------
1. Casierul are dreptul să nu primească documentele de casă care sînt informate
incorect
2. Să prezinte directorului darea de seamă pentru fiecare zo privind mişcarea
mijloacelor băneşti.
RESPONSABILITĂŢILE:
----------------------------------
 Casierul răspunde de operaţiile de încasări şi plăţi în numerar
Director
SRL „Casmerlin” Maruşiac I. V.
17
Pentru păstrarea şi evidenşa numerarului în unităţile economice este casier,
cu care se încheie contract despre răspunderea materială, pentru numerar
transmise în casierie la păstrare. În contract sunt enumerate obligaţiile unităţii
economice, privind păstrarea numerar în casierie, fiind următoarele:
 Încăperea trebuie să fie corec izălată;
 Se înterzice aflarea persoanelor străine în casierie;
 Numerarul şi alte documente trebuie păstrate în safeu;
 Nu se admite păstrarea în casierie a obiectelor de preţ, ce nu aparţin
unităţii economice.
 După terminarea zilei de lucru, safeul se încuie şi se sigilează, al doilea
complet de chei trebuie să se afle într-un plic sigilat şi iscălit de casier în
safeul conducătorului unităţii economice.
Cel puţin o dată, pe lună trebuie efectuată revizia casei cu perfectarea actului
corespunzător, care se iscăleşte prin ordin sau dispoziţie (hotărîre) de preşedinte,
membrii comisiei de revizie şi casier.
Evidenţa operaţiilor de casă se ţine în conformitate cu „Normele, privind
efectuarea operaţiilor de casă în economia naţională”, aprobate prin hotărîrea
Guvernului din 11 noiembrie 1992 nr. 474. Aici trebuie să se ţină cont şi de
hotărîrea Guvernului din 10 mai 1995 nr. 352 „Cu privire la măsurile pentru
ameliorarea disciplinei financiare în economia republicii şi pentru lichidarea
neachitărilor în buget”, care prevede vărsarea tuturor încasărilor din casă la contul
de decontare în bancă.
De la bancă banii se primesc în baza carnetelor de cecuri pentru ridicarea
numerarului. La primirea banilor în casierie se perfectează de fiecare dată
dispoziţia de încasare la care este anexată o chitanţă detaşată care se transmite
plătitorului, la eliberarea banilor din casierie se întocmeşte dispoziţia de plată. Atît
dispoziţia de plată cît şi cele de încasare sunt perfectate în contabilitate şi nu de
casier, sunt înregistrate în jurnalul de evidenţă a dispoziţiilor de plată şi de
18
încasare. Acolo li se atribuie numărul cronologic care este diferit. Plata salariilor,
indemnizaţiilor, pensiilor se efectuiază în baza listelor de plată, dacă timp de 3 zile
salariul nu a fost ridicat, în drept cu aceste sume se pune ştampila „depus”, ele se
consideră sume deponate şi sunt ulterior transmise instituţiei bancare. Toate
documentele îndeplinite sunt înregistrate de casier în registrul de casă, care este un
registru de evidenţă analitică.
Foaia detaşabilă din registrul de casă se numeşte gestiunea casierului la care
se anexează toate documentele de plată şi încasare pentru persoana respectivă.
Gestiune casierului se transmite în contabilitate pentru a fi contată, apoi în baza lor
se întocmeşte registrul 241. La depunerea banilor din casă la cont, se perfectează
avizul de depunere a numerarului, document format din 3 părţi:
1. Avizul − care rămîne la bancă;
2. Chitanţa − care i se înapoiază casierului;
3. Ordinul – îl anexează la extrasul bancar de cont.
Aspecte generale ale contabilităţii numerarului în casierie
La contabilizarea numerarului în casierie este necesar să se acorde atenţie

următoarelor aspecte:
1. Toate întreprinderile, indiferent de statutul lor juridic, sînt obligate să
păstreze numerarului în instituţiile financiare (punctul 1 din Normele pentru
efectuarea operaţiunilor de casă).
2. Decontările dintre întreprinderi se efectuează, de regulă, prin virament la
instituţiile financiare (punctul 2 din Normele pentru efectuarea operaţiunilor de
casă).
3. Decontările aferente datoriilor financiare în numerar se permit în limitele
sumei care nu depăşeşte 1000 lei lunar. Pentru depăşirea acestei sume faţă de
întreprinderi şi organizaţii se aplică sancţiuni pecuniare (amenzi) în mărime de
10% din sumele achitate. Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea
decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de
19
întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către
persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile,
precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale
căror drepturi la acest capitol se reglementează altfel decît îi actele normative ale
Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin
intermediari (art. 10 alin. (5) din Legea cu ptivire la antreprenoriat şi întreprinderi).
4. Numerarul primit de la întreparinari de la instituţiile financiare este utilizat
în scopurile pentru care a fost eliberat (punctul 3 din Normele pentru efectuarea
operaţiunilor de casă).
5. Întreprinderile, de regulă, primesc de la instituţiile financiare ale republicii
bani în numerar pentru retribuirea muncii, plata pensiilor şi indemnizaţiilor,
achiziţionarea producţiei agricole, procurarea ambalajului şi obiectelor de la
populaţie, acoperirea cheltuielilor de deplasare şi pentru alte scopuri prevăzute de
Instrucţiunea în vigoare a Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la modul
întocmirii raportului statistic asupra volumului operaţiunilor de casă la instituţiile
financiare din Republica Moldova. Întreprinderile cu încasări permanente
de bani pot utiliza numerarul din casieriile sale pentru scopurile
indicate mai sus, cu excepţia cheltuielilor de deplasare (punctul 5 din
Normele pentru efectuarea operaţiunilor de casă).
6. Întreprinderile sînt obligate să predea instituţiilor financiare ce le deservesc
toate surplusurile de numerar ce depăşesc necesarul minim pentru efectuare
decontărilor la începutul zilei următoare, pentru înscrierea lor în conturile curente
(punctul 7 din Normele pentru efectuarea operaţiunilor de casă).
7. Întreprinderile au dreptul să păstreze în casieriile lor numerar, pentru
retribuirea muncii, plata subvenţiilor de asigurare socială, burselor, pensiilor numai
pe un termen de cel mai mult 3 zile lucrătoare, inclusiv ziua de primire a banilor la
instituţia financiară (punctul 8 din Normele pentru efectuarea operaţiunilor de
casă).
Eliberarea numerarului spre decontare se efectuează din casieriile întreprinderilor.
20
Contul 241 "Casa"
Contul 241 "Casa" este un cont de activ. În debitul acestui cont se
înregistrează încasările numerarului în casieria întreprinderii în valută naţională şi
valută străină, iar în credit – cheltuielile numerarului din casierie în baza
documentelor justificative întocmite. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă
numerarul existent în casieria întreprinderii la finele perioadei de gestiune.
La contul 241 "Casa" pot fi deschise următoarele subconturi:
 241.1 "Casa în moneda naţională"
 241.2 "Casa în valută străină"
 241.3. "Numerar in casierie legate"
Subcontul 241.3 " Numerar in casierie legate " se deschide în cazurile
sechestrării numerarului din casieria întreprinderii, blocării, gajării banilor şi în alte
cazuri similare. Pentru reflectarea distinctă a mişcării numerarului în valută străină
la întreprindere registrul de casă şi documentele primare se ţin separat pe fiecare
tip de valută.
Conţinutul operaţiilor economice din debitul contului 241

 Încasarea numerarului în casierie:
a)din conturile curente in moneda nationala şi valutar ale întreprinderii:
Dt 241 Ct 242 "Conturi curente în moneda naţională"
Dt 241 Ct 243 "Conturi curente în valută străină"
b) din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor (fărăTVA şi accize):
Dt 241 Ct 611 "Venituri din vînzări"
c) din vînzarea altor active curente (fără TVA şi accize):
Dt 241 Ct612 "Alte venituri operaţionale"
d) din vînzarea activelor pe termen lung (fără TVA şi accize):
Dt 241 Ct 621’3 "Venituri din activitate de investiţii"
e)sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri:
21
Dt 241 Ct 612 "Alte venituri operaţionale"
f) sub forma restituirii pierderilor rezultate din situaţiile excepţionale:
Dt 241 Ct 623 "Venituri excepţionale"
 Încasarea numerarului în vederea achitării creanţelor petermen scurt:
a) aferente facturilor comerciale ale părţilor nelegate:
Dt 241 Ct 221 "Creanţe comerciale"
b) ale părţilor legate:
Dt 241 Ct 223 "Creanţe ale părţilor afiliate"
c) ale personalului întreprinderii:
Dt 241 Ct 226 "Creanţe ale personalului"
 Încasarea sumelor TVA şi accizelor la realizarea activelor curente şi pe
termen lung cu plată nemijlocită:
Dt 241 Ct 534 "Datorii privind decontările cu bugetul"
 Încasarea aporturilor fondatorilor în capitalul statutar după înregistrarea de
stat a acestuia:
Dt 241 Ct 313 "Capital nevărsat"
 Primirea împrumuturilor pe termen lung şi scurt de la persoane juridice şi
fizice:
Dt 241 Ct 412 "Împrumuturi pe termen lung"
Dt 241 Ct 512 "Împrumuturi pe termen scurt"
 Primirea creditelor bancare pe termen lung şi scurt:
Dt 241 Ct 411 "Credite bancare pe termen lung"
Dt 241 Ct 511 "Credite bancare pe termen scurt
22
 Reflectarea valorii acţiunilor proprii realizate, răscumpărate anterior de la
acţionari la preţuri de vînzare:
Dt 241 Ct 315 "Capital retras"
 Restituirea avansurilor acordate anterior:
Dt 241 Ct 162 "Avansuri pe termen lung acordate"
Dt 241 Ct 224 "Avansuri pe termen scurt acordate"
 Reflectarea sumelor avansurilor pe termen scurt şi lung primit:
Dt 241 Ct 423 "Avansuri pe termen lung primite"
Dt 241 Ct 523 "Avansuri pe termen scurt primite"
 Încasarea mijloacelor cu destinaţie specială:
Dt 241 Ct 425 "Finanţări şi incasări cu destinaţie specială"
 Recuperarea de către organele de asigurări sociale a sumelor plătite în plus
conform rezultatelor decontărilor definitive:
Dt 241 Ct 234 "Alte creanţe pe termen scurt"
 Înregistrarea excedentului de casă constatat cu ocazia inventarierii casierie:
 Reflectarea diferenţelor de curs valutar favorabile aferente soldului
numerarului valutar în casierie:
Dt 241 Ct 622 "Venituri din activitatea financiară"
 Reflectarea numerarului blocat, sechestrat,gajat şi a altor
disponibilităţi băneşti legate în casierie:
Dt 241 Ct 241 "Casa"
Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 241
 Achitarea datoriilor:
a) personalului (privind retribuirea muncii, avansurile spre decontare, deponenţii:
Dt 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii" Ct 241
Dt 532 "Datorii faţă de personal privind alte operaţii" Ct 241
b) privind operaţiile comerciale:
Dt 521 "Datorii comerciale curente" Ct 241
Dt 522 "Datorii curente fata de partile afiliate" Ct 241
 Vărsarea numerarului în moneda naţională şi străină în contul curent in
moneda nationala sau valutar:
Dt 242 "Conturi curente în moneda naţională" Ct 241
Dt 243 "Conturi curente în valută străină" Ct 241
 Eliberarea din casierie a sumelor spre decontare, acordarea împrumuturilor
personalului:
Dt 226 "Creanţe ale personalului”
 Achitarea în numerar a activelor pe termen lung şi curente procurate,
precum şi a cheltuielilor de procurare a lor:
Dt 111 "Imobilizari necorporale in curs de executie" Ct 241
Dt 121 "Imobilizari corporale în curs de execuţie" Ct 241
Dt 122 "Terenuri" Ct 241
Dt 123 "Mijloace fixe" Ct 241
Dt 125 "Resurse minerale" Ct 241
Dt 141 "Investiţii pe termen lung în părţi nelegate" Ct 241
Dt 142 "Investiţii pe termen lung în părţi legate" Ct 241
Dt 211 "Materiale" Ct 241
Dt 212 "Animale la creştere şi îngrăşat" Ct 241
Dt 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată" Ct 241
Dt217 "Mărfuri" Ct 241
Dt 141 "Investiţii pe termen scurt în părţi neafiliate" Ct 241
Dt 142 "Investiţii pe termen scurt în părţi afiliate" Ct 241
 Reflectarea sumelor TVA şi accizelor plătite privind stocurile de mărfuri şi
materiale procurate şi serviciile primite la plata nemijlocită:
Dt 232 "Creanţe preliminate" Ct 241
 Acordarea avansurilor personalului întreprinderii în contul remuneraţiilor:
Dt 226 "Creanţe ale personalului" Ct 241
 Achitarea datoriei privind:

a) creditele bancare pe termen lung şi scurt:
Dt 411 "Credite bancare pe termen lung" Ct 241
Dt 511 "Credite bancare pe termen scurt" Ct 241
b) împrumuturile pe termen lung şi scurt:
Dt 412 "Împrumuturi pe termen lung" Ct 241
Dt 512 "Împrumuturi pe termen scurt" Ct 241
c) avansurile primite anterior:
Dt 423"Avansuri pe termen lung primite" Ct 241
Dt 523 "Avansuri pe termen scurt primite" Ct 241
d) dividendele calculate, precum şi alte datorii:
Dt 544 "Alte datorii pe termen scurt" Ct 241
 Acordarea avansurilor în numerar din casierie:
Dt 224 "Avansuri pe termen scurt acordate" Ct 241
 Reflectarea valorii acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari la
valoarea de piaţă:
Dt 315 "Capital retras" Ct 241
 Achitarea din casierie pentru serviciile aferente:
a) consumurilor indirecte din producţiile de bază:
Dt 821"Costuri indirecte de producţie" Ct 241
b) cheltuielilor generale şi administrative:
Dt 713 "Cheltuieli generale şi administrative" Ct 241
c) cheltuielilor comerciale:
Dt 712 "Cheltuieli de distribuire" Ct 241
 Restituirea mijloacelor de finanţări şi încasări cu destinaţie specială
neutilizate, anterior primite:
Dt 425 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială" Ct 241
 Achitarea în numerar a diverselor documente băneşti:
Dt 246 "Documente băneşti" Ct 241
 Achitarea cheltuielilor provenite din calamităţi naturale:
Dt 723 "Cheltuieli excepţionale" Ct 241
Plătirea dividendelor sub formă de avansuri:
Dt 334 "Profit utilizat al anului de gestiune" Ct 241
 Depunerea numerarului pentru înregistrarea lor ulterioară în contul de
decontare sau în alt cont al întreprinderii:
Dt 245 "Transferuri băneşti în expediţie" Ct 241
 Reflectarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile aferente soldurilor
numerarului în valută:
Dt 722 "Cheltuieli financiare" Ct 241
 Reflectarea lipsurilor de numerar în casierie constatate la inventariere:
Dt 714 "Alte cheltuieli operaţionale" Ct 241
 Anularea sechestrului sau deblocarea numerarului:
Dt 241 "Casa" Ct 241
Contabilitatea numerarului în contul curent in moneda nationala şi alte conturi

la bancă
Contul curent in moneda nationala. Pentru păstrarea temporară a
mijloacelor băneşti libere, efectuarea plăţilor şi încasărilor, întreprinderile
deschid un cont de decontare la bancă, prin care sunt efectuate operaţiile de
decontare. Conform legislaţiei în vigoare, fiecare agent economic poate avea
doar un singur contul curent in moneda nationala în valută naţională.
Întreprinderea de sine stătător dirijează mijloacele ce le păstrează la
contul curent in moneda nationala. Fără acordul întreprinderii din acest cont,
se efectuează numai plăţile în baza dispoziţiei incaso.
Eliberarea banilor în numerar şi viramentele în conturi se efectuează de
către bancă conform documentelor bancare, care trebuie legalizate cu
semnăturile celora din fişa cu specimenele de semnături şi amprenta
ştampilei. Documentele spre plată se execută în limita soldului din contul
curent in moneda nationala sau peste acesta, dacă este încheiat cu banca
comercială un contract de credit de tip overdraft. În cazul lipsei de bani,
aceste documente se trec în fişierul nr.2 al băncii documente de decontare
neachitate la termen. Ele se achită în ordine cronologică, prioritate
acordându-se datoriilor faţă de buget şi Fondul Social.
Cont valutar. Pentru păstrarea numerarului şi efectuarea decontărilor în
valuta străină, agenţii economici pot deschide cont valutar la banca
autorizată, la alegerea întreprinderii cu acordul băncii respective. Persoanele
juridice au dreptul să efectueze plăţi din conturile lor în valută străină numai
în cazurile când plăţile se efectuează în limitele operaţiunilor curente
internaţionale sau se execută cu scopul de a achita datoriile în valută străină
privind importul de mărfuri şi materiale sau rambursarea creditelor în valută
străină, când mijloacele în acest cont au fost înregistrate în urma unei
operaţiuni curente internaţionale, cumpărate la piaţa valutară internă sau
înregistrate pe alte căi,ce nu contravin legislaţiei în vigoare a R.M.
27
Contul 242 "Conturi curente în moneda naţională"
Contul 242 "Conturi curente în moneda naţională" este destinat
generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea numerarului în valută
naţională înregistrate în contul curent in moneda nationala al întreprinderii la
bancă.
Contul 242 "Conturi curente în moneda naţională" este un cont de activ. În
debitul lui se reflectă încasarea numerarului în moneda naţională în contul curent
in moneda nationala al întreprinderii, în credit − utilizarea numerarului din contul
curent in moneda nationala. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă existenţa
numerar în contul curent in moneda nationala la finele perioadei de gestiune.
La contul 242 "Conturi curente în moneda naţională" pot fi deschise
următoarele subconturi:
 242.1 "Numerar la conturi nelegat",
 242.2 "Numerar la conturi legat".
Subcontul 242.2 " Numerar la conturi legat".este destinat evidenţei
distincte a mijloacelor băneşti sechestrate, blocate, gajate.
 Înregistrarea mijloacelor băneşti la achitarea nemijlocită:
a) din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor (fără TVA şi accize):
b) din vînzarea altor active curente (fără TVA şi accize):
c) din vînzarea activelor pe termen lung (fără TVA şi accize):
d) Dt 242 Ct 621 "Venituri din activitatea de investiţii"
e) sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri, plăţi de arendă în cazul arendei
curente:
f) sub formă de plăţi de arendă în cazul arendei finanţate, dobînzi şi redevenţe:
Dt 242 Ct 622 "Venituri din activitatea financiară
g) sub formă de recuperări ale pierderilor rezultate din situaţiile excepţionale:
Dt242 Ct 623 "Venituri excepţionale"
 Încasarea mijloacelor băneşti prin achitarea creanţelor aferente:
a) facturilor comerciale:
b) personalului (privind retribuirea muncii, mărfurile vîndute pe credit, recuperarea
daunei materiale şi alte operaţii):
Dt 242 Ct 226"Creanţe ale personalului"
 Încasarea sumelor TVA şi accizelor la vînzarea activelor curente şi pe
termen lung cu plata nemijlocită:
 Încasarea mijloacelor băneşti din casieria întreprinderii:
 Înregistrarea în contul de decontare a mijloacelor acreditivului sau a
carnetelor de cecuri cu limită de sumă neutilizate:
Dt 242 Ct 244 "Conturi speciale la bănci"
 Reflectarea mijloacelor primite la achitarea creanţei de către buget:
Dt 242 Ct 225 "Creanţe ale bugetului bugetul"
 Înregistrarea mijloacelor primite sub formă de aporturi ale fondatorilor şi
altor participanţi în capitalul statutar:
Dt 242 Ct 311 "Capital social"
29
 Reflectarea valorii acţiunilor proprii vîndute, răscumpărate anterior de la
acţionari la preţuri de vînzare:
 Înregistrarea în contul de decontare:
a) creditelor bancare:
 pe termen lung şi scurt – pentru întreprindere:
Dt 242 Ct 511 "Credite bancare pe termen scurt"
 în contul scontării cambiilor:
c) împrumuturilor pe termen lung şi scurt:
Dt 242 Ct 512 "Împrumuturi pe termen scurt"
 Recuperarea de către organele de asigurări sociale,companiile de asigurări
a sumelor plătite în plus conform rezultatelor decontărilor definitive:
 Trecerea în cont a numerarului în expediţie:
Dt 242 Ct 245 "Transferuri băneşti în expediţie"
 Depunerea mijloacelor în contul de decontare a sumelor spre decontare
neutilizate:
30
 Încasarea mijloacelor sub formă de dotaţii din buget şi fonduri
extrabugetare, încasări cu destinaţie specială de la sponsori:
 Înregistrarea mijloacelor primite în baza contractelor privind neantrenarea
în concurenţă:
 Primirea mijloacelor sub formă de subvenţii din buget de către
întreprinderile de stat:
Dt 242 Ct 342 "Subvenţii"
Conţinutul operaţiilolr economice din creditul contului 242
 Achitarea datoriilor:
a) părţilor nelegate privind operaţiile comerciale:
Dt 521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale" Ct 242
b) părţilor legate:
Dt 522 "Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate" Ct 242
c) bugetului:
Dt 534 "Datorii fata de buget" Ct 242
d) fondului social, organelor sindicale, companiilor de asigurări:

Dt 533 "Datorii privind asigurările" Ct 242
Dt 428 "Alte datorii pe termen lung calculate" Ct 242
Dt 539 "Alte datorii pe termen scurt" Ct 242
 Achitarea nemijlocită a cheltuieli lor de procurare a activelor curente şi pe
termen lung (taxe vamale, asigurarea încărcăturilor în expediţie, comisioane etc.):
Dt 121 "Imobilizari corporale in curs de executie" Ct 242
Dt 125 "Resurse minerale" Ct 242
Dt 141 "Investiţii pe termen lung în părţi neafiliate" Ct 242
Dt 142 "Investiţii pe termen lung în părţi afiliate" Ct 242
Dt 132 "Active biologice " Ct 242
Dt 217 "Mărfuri" Ct 242
 Reflectarea sumelor TVA şi accizelor virate privind stocurile de mărfuri şi
materiale procurate şi serviciile primite la plata nemijlocită:
 Eliberarea mijloacelor băneşti din contul de decontare în casierie:
 Plasarea mijloacelor băneşti în investiţii pe termen lung şi scurt în părţi
nelegate şi legate:
Dt 141 "Investiţii pe termen lung în părţi neafiliate" Ct 242
Dt 142 "Investiţii pe termen lung în părţi afiliate" Ct 242
 Achitarea:
a) creditelor bancare pe termen lung şi scurt:
b) împrumuturilor pe termen lung şi scurt:
c) datoriilor privind remuneraţiile calculate personalului întreprinderii prin
transferarea mijloacelor pe conturile acestora în bănci şi oficii poştale:
Dt 531"Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii" Ct 242
 Restituirea sumelor avansurilor neutilizate primite anterior:
Dt 423 "Avansuri pe termen lung primite" Ct 242
Deschiderea acreditivelor, carnetelor de cecuri cu limită de sumă, cumpărarea
cartelelor de credit şi magnetice:
Dt 244 "Conturi speciale la bănci" Ct 242
 Achitarea pentru procurarea documentelor băneşti:
Dt 246 "Documente băneşti" Ct 242
 Achitarea acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari la valoarea de
piaţă:
Acordarea avansurilor în contul retribuţiilor:
 Virarea mijloacelor prin mandat poştal persoanelor delegate:
 Virarea plăţilor în avans bugetului pe parcursul perioadei de gestiune:
Dt 225 "Creante ale bugetului" Ct 242
neutilizate, primite anterior:
Dt 425 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială" Ct 242
 Restituirea subvenţiilor de stat neutilizate:
Dt 342 "Subvenţii" Ct 242
 Achitarea serviciilor prestate de telecomunicaţii, bănci, serviciilor de audit
şi juridice, dobînzilor aferente împrumuturilor restante şi sancţiunilor privind
acestea:
Dt 713 "Cheltuieli administrative" Ct 242
 Achitarea amenzilor, penalităţilor, despăgubirilor:
 Cumpărarea mijloacelor băneşti valutare:
Dt 231"Alte creanţe pe termen scurt" Ct 242
 Achitarea cheltuielilor aferente emisiunii titlurilor de valoare:
 Anularea eronată a mijloacelor dincontul de decontare:
Dt 231 "Alte creanţe pe termen scurt" Ct 242
 Anularea sechestrării, deblocarea mijloacelor băneşti în contul de
decontare:
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE DECONTARE
(CREANŢE ŞI DATORII)

CREANŢELE
--------------------
Creanţele includ obligaţiile altor întreprinderi şi persoanelor fizice
pentru facturile comerciale, calcularea venitului, persoanele gestonare, plăţile de
arenda ş. a. Creanţele se contabilizează şi se reflectă în bilanţ la valoarea nominală
luînd în consideraţie TVA şi accizele. Creanţele şi datoriile pe termen scurt includ
evidenţa privind clienţii, furnizorii şi alţi debitori şi creditori.
DATORIILE PE TERMEN LUNG
---------------------------------------------
În componenţa datoriilor pe termen lung intră creditele bancare şi
împrumuturile primite pentru facturile comerciale, decontarea cu bugetul,
personalul şi alte credite.
Procentele pe credite şi împrumuturi intră în componenţa altor
cheltuieli operaţionale (pag. 9 SNC-23).
Datoriile pe termen lung se înregistrează în bilanţ la suma care ar
trebui sa fie achitată sau la suma necesară pentru stingerea datoriilor.
Datoriile privind creditele bancare şi împrumuturile se reflectă în
bilanţ luînd în consideraţie procentul aferent plăţii pînă la sfîrşitul perioadei de
gestiune.
Decontările cu personalul privind salariile
Salariul reprezintă recompensa sau cîştigul evaluat în bani, plătit salariatului
de către angajator, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca
prestată sau care urmează a fi prestată.
Documentul contabil de bază pentru evidenţa şi retribuirea muncii este Registrul
de salariu care conţine informaţia privind calcularea salariilor, utilizarea
35
concediilor de odihnă, reţinerile, plăţile suplimentare şi facilităţile, premiile,
indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă etc.
Calcularea salariilor subînţelege determinarea în baza documentelor primare
a sumei băneşti datorată angajaţilor pentru îndeplinarea sarcinilor de muncă.
Munca angajaţilor este retribuită pe unitate de timp, în acord sau conform
altor sisteme de salarizare. Retribuirea muncii poate fi efectuată pentru rezultate
individuale sau colective de muncă.
Plata salariilor se face după efectuarea tuturor reţinerilor prevăzute de
legislaţia în vigoare.
Salariu se plăteşte în monedă naţională. Cu acordul scris al salariatului, se
permite plata salariului prin instituţiile bancare sau oficiile poştale, pe contul
(adresa) indicat (ă) de angajat, cu achitarea obligatorie a serviciilor respectivedin
contul angajatorului.
Contul 226 "Creanţe ale personalului"
Contul 226 "Creanţe ale personalului" este destinat generalizării informaţiei
privind exis- tenţa, formarea şi achitarea creanţelor lucrătorilor faţă de
întreprindere.
Contul 226 "Creanţe ale personalului" este un cont de activ. În debitul
acestui cont se reflectă înregistrarea creanţelor pe termen scurt ale personalului faţă
de întreprindere, iar în credit –achitarea creanţelor pe termen scurt ale personalului.
Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă datoriile personalului faţă de
întreprindere la finele perioadei de gestiune.
La contul 226 "Creanţe ale personalului" pot fi deschise următoarele
subconturi:
 226.1 "Creanţe ale titularilor de avans"
 226.2 " Creanţe pe termen scurt privind recuperarea prejudiciului material "
 226.3 "Creanţe privind imprumuturile acordate personalului"
 226.4 "Alte creante ale personalului"
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt ale personalului se ţine pe
fiecare debitor, feluri de creanţe, termene de înregistrare şi achitare ale acestora.
 Acordarea avansurilor personalului întreprinderii contra remuneraţiilor:
 Acordarea (virarea) sumelor spre decontare:
 Reflectarea creanţelor personalului faţă de organizaţiile de comerţ pentru
mărfurile vîndute lui în credit faţă de care întreprinderea joacă rolul de garant şi
recuperează integral organizaţiilor de comerţ sumele creditului acordat
cumpărătorilor (salariaţilor):
 din mijloacele întreprinderii:
Dt 226 Ct 54 "Alte datorii pe termen scurt"
 Reflectarea sumelor lipsurilor constatate în perioada de gestiune şi
recunoscute de persoanele vinovate sau adjudecate de organele judiciare de la
acestea ce urmează să fie recuperate:
a) în perioada de gestiune curentă:
b) în perioadele de gestiune ulterioare:
Dt 226 Ct 424 "Venituri anticipate pe termen lung"
Dt 226 Ct 535 "Venituri anticipate curente"
 Reflectarea sumelor împrumutului acordat salariaţilor întreprinderii pentru
construcţia locuinţelor şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie:
a) din mijloacele întreprinderii:
 Reflectarea creanţelor personalului întreprinderii pentru serviciile comunale
şi locative acordate:
 Reflectarea creanţelor personalului faţă de alţi creditori (pentru pensii
alimentare şi alte titluri executorii):
 Reflectarea sumelor plătite în plus aferente retribuirii muncii la finele
perioadei de gestiune:
Dt 226 Ct 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii"
 Achitarea creanţelor personalului prin:
a) reţinerea din salariu:
Dt 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii"
b) vărsarea numerarului:
 Terecerea sumelor spre decontare după destinaţie:
Dt 712 "Cheltuieli de distribuire" Ct 226
Dt 713 "Cheltuieli generale şi administrative" Ct 226
Dt 821 "Costuri indirecte de producţie" Ct 226
 Restituirea sumelor spre decontare neutilizate:
 Recuperarea daunei materiale cauzate de către salariat întreprinderii:
 Compensarea avansurilor acordate salariaţilor în limitele remuneraţiilor
calculate
Decontările privind acordarea ajutorului material

Întreprinderea poate să acorde angajaţilor săi sau foştilor angajaţi ajutor
material atît în formă bănească, cît şi naturală, cu ocazia anumitor evenimente
(naşterea copilului, nuntă, furtul bunurilor, tratament etc.)
Ajutorul material are un caracter unic, nu se include în componenţa
salariului şi altor forme de retribuire a muncii, precum şi nu se ia în calcul la
detrminarea salariului mediu utilizat pentru calcularea diferitelor plăţi şi
compensaţii.Ajutorul material se elibereză la cererea angajatului în conformitate cu
ordinul conducătorului întreprinderii, în care se indică suma ajutorului material,
sursa de acoperire a cheltuielilor şi termenile de plată. La acordarea conducătorului
întreprinderii la cererea angajatului privind acordarea ajutorului material pot fi
anexate documente justificative.
De contările cu angajaţii privind compensaţiile pentru utilizarea bunurilor

personale în scopuri de serviciu
Conform articolului 192 din Codul muncii, salariatul care foloseşte, cu
acordul sau ştirea angajatorului şi în interesul acestuia, bunurile personale i se
plăteşte compensaţia pentru utilizarea şi uzura mijloacelor de transport,
instrumentelor, utilajului, a altor materiale şi mijloace tehnice ce – i aparţin şi i se
compensează cheltuielile legate de utilizarea lor. Cuantumul şi modul de plată a
compensaţiei se stabilesc prin acordul scris al părţilor contractului individual de
muncă.
Decontările cu titularii de avans în cazul acordării avansurilor
Titularii de avans sînt angajaţii întreprinderii, cărora li se eliberează mijloace
băneşti pentru acoperirea cheltuielilor viitoare în scopurile stabilite de
întreprindere.
Modul de eliberare a mijloacelor băneşti spre decontare, de prezentare a
dărilor de seamă privind utilizarea lor, precum şi lista titularilor de avans se aprobă
prin ordinul (dispoziţia) conducătorului întreprinderii.
Decontarea cheltuielilor titularilor de avans

În conformitate cu punctul 10 din Normele pentru efectuarea operaţiunilor
de casă, persoanele care au primit numerar spre decontare sînt obligate să prezinte
în contabilitatea întreprinderii o dare de seamă cu anexarea actelor justificative
privind sumele utilizate (facturi fiscale, facturi de expediţie, cecuri, chitanţe, bilete
de călătorie etc). În cazul detaşărilor darea de seamă privind cheltuielile efectuate
se prezintă de către salariatul detaşat în termen de 5 zile calendaristice de la
revenirea din deplasare. În acelaşi termen se restituie şi soldul avansului neutilizat.
Lucrătorul serviciului contabil verifică cheltuirea mijloacelor conform
destinaţiei, corectitudinea calculelor, existenţa documentelor justificative, care
confirmă cheltuielile efectuate. Decontul de avans se vizează de către conducătorul
subdiviziunii (secţiei, serviciului etc.) şi se aprobă de către conducătorul
întreprinderii.
În baza decontului de avans aprobat de către conducătorul întreprinderii se
efectuează decontarea avansurilor, acordate pentru recuperarea cheltuielilor de
deplasare , de reprezentanţă, gospodăreşti (inclusiv pentru procurarea activelor şi
serviciilor) şi altor cheltuieli.
Decontarea avansurilor neutilizate după destinaţie

În cazul în care angajatul nu a utilizat avansurile primite după destinaţie este
necesar ca conducatorul să confirme cheltuirea mijloacelor băneşti în interesele
întreprinderii. În cazul deciziei pozitive conducătorul vizează cererea angajatului
privind recuperarea mijloacelor cheltuite în interesele întreprinderii prin decontarea
avansului primit anterior în alte scopuri. În caz contrar, mijloacele băneşti urmează
a fi restituite în casieria întreprinderii sau reţinute din salariul angajatului.
Decontările privind contribuţiile de asigurări de stat obligatorii

Contribuţiile de asigurăi de stat obligatorii includ:
 contribuţiile angajatorului (întreprinderii);
 contribuţiile individuale ale angajatului.
Sumele contribuţiilor angajatorului şi angajatului se determină în baza
tarifelor stabilite în legile bugetului asigurărilor sociale de stat în anii respectivi.
Baza lunară de calcul a contribuţiilor individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii nu poate depăşi plafonul stabilit în Legea bugetului asigurărilor sociale
de stat pe anul respectiv.
Se permite deducerea contribuţiilor obligatorii în bugetul asigurărilor sociale
de stat achitate de persoanele fizice, pe parcursul anului fiscal, în cuantumurile
stabilite de legislaţie (art. 36 alin. (79din Codul fiscal).
41
Contul 533 "Datorii privind asigurările"
Contul 533 "Datorii privind asigurările" este destinat generalizării
informaţiei referitoare la defalcările şi decontările aferente contribuţiilor pentru
asigurările sociale în Fondul social, datoriile privind asigurarea medicală,
asigurarea bunurilor şi personalului întreprinderii.
Contul 533 "Datorii privind asigurările" este un cont de pasiv. În creditul
acestui cont se reflectă datoriile calculate privind asigurările, iar în debit –
mijloacele achitate, virate şi cheltuite.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile întreprinderii privind
primele de asigurare la finele perioadei de gestiune.
La contul 533 "Datorii privind asigurările" pot fi deschise următoarele
subconturi:
 533.1 "Datorii faţă de Fondul social"
 533.2 "Datorii privind asigurarea medicală"
 533.3 "Alte datorii privind asigurarile sociale si medicale "
Evidenţa analitică a datoriilor privind asigurările se ţine în aşa mod ca să
asigure formarea informaţiei privind existenţa şi destinaţiile mijloacelor.
Conţinutul operaţiilor economice creditul contului 533

 Defalcările pentru asigurările sociale din remuneraţiile calculate:
a) muncitorilor din producţia de bază, care participă nemijlocit la fabricarea
produselor, executarea lucrărilor de construcţii − montaj şi altor lucrări ale
activităţii de bază:
Dt 533 Ct 811 "Activităţi de bază"
b) muncitorilor producţiilor auxiliare:
Dt 533 Ct 812 "Activităţi auxiliare"
42
c) muncitorilor care deservesc şi repară utilajul, aparatului de conducere,
personalului administrativ şi de deservire a secţiilor:
Dt 533 Ct 821 "Costuri indirecte de producţie"
d) muncitorilor pentru staţionări, inclusiv adaosul pentru executarea lucrărilor mai
puţin calificate:
e) muncitorilor auxiliari, ocupaţi cu întreţinerea şi repararea clădirilor, construcţiilor
speciale şi inventarului secţiei:
f) Dt 533 Ct 821 "Costuri indirecte de producţie"
g) muncitorilor care execută lucrări legate de protecţia muncii şi tehnica securităţii:
h) lucrătorilor pazei antiincendiare a întreprinderii; lucrătorilor aparatului de
conducere, personalului administrativ şi de deservire al întreprinderii; lucrătorilor
întreprinderii pentru timpul aflării lor în instituţii de învăţămînt la cursuri (facultăţi,
instituţii) de reciclare şi perfecţionare cu întreruperea ciclului de producţie:
Dt 533 Ct 713 "Cheltuieli generale şi administrative"
i) muncitorilor calificaţi, care nu sînt eliberaţi de la activitatea de bază, pentru
instruirea ucenicilor şi ridicarea calificării muncitorilor:
j) muncitorilor care execută lucrări de remediere a rebuturilor:
Dt 533 Ct714 "Alte cheltuieli operaţionale"
k) muncitorilor pentru construirea construcţiilor speciale provizorii (neprevăzute în
lista de titluri) şi executarea altor lucrări necapitale:
l) muncitorilor pentru lucrările de lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale:
Dt 533 Ct 723 "Pierderi excepţionale"
m) lucrătorilor încadraţi în procesul de procurare şi creare a activelor nemateriale:
Dt 533 Ct 112 "Imobilizari necorporale"
n) lucrătorilor încadraţi în procesul de procurare şi punere în funcţiune a mijloacelor
fixe:
Dt 533 Ct 121 "Imobilizari corporale în curs de execuţie"
o) lucrătorilor încadraţi în procesul de executare a lucrărilor de construcţii-montaj în
regie proprie:
Dt 533 Ct 121 " Imobilizari corporale în curs de execuţie "
privind pregătirea terenurilor pentru utilizarea lor după destinaţie:
Dt 533 Ct 122 "Terenuri"
p) privind efectuarea lucrărilor de recultivare a terenurilor,de pregătire şi asimilare a
produselor noi,proceselor tehnologice:
Dt 533 Ct 141 "Cheltuieli anticipate pe termen lung"
Dt 533 Ct 261 "Cheltuieli anticipate curente"
 Calcularea pentru muncitori a remuneraţiilor pentru încărcarea şi
descărcarea materialelor şi alte lucrări de procurare şi achiziţionare a activelor:
Dt 533 Ct 123 "Mijloace fixe"
Dt 533 Ct 211 "Materiale"
Dt 533 Ct 131 "Active biologice"
Dt533 Ct 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată"
Dt 533 Ct 217 "Mărfuri"
 Reţineri din remuneraţiile calculate în fondul de pensii:
 Calcularea primelor de asigurare aferente asigurării obligatorii a bunurilor
şi personalului întreprinderii pe seama mijloacelor întreprinderii:
Dt 533 Ct 712 "Cheltuieli de distribuire"
Dt 533 Ct 713 "Cheltuieli administrative"
Conţinutul operaţiilor economice debitul contului 533
 Calcularea sumelor, cuvenite lucrătorilor pe seama mijloacelor asigurărilor
şi protecţiei sociale:
 Virarea primelor de asigurare către organele şi companiile de asigurări:
 Trecerea în cont a sumelor aferente decontărilor cu organele de asigurări
sociale:
Dt 231 "Alte creanţe pe termen scurt" Ct 533
Decontările cu bugetul privind impozitele şi taxele
În procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător la întreprinderi apar
creanţe şi datorii privind impozitele, taxele şi alte plăţi la buget.
Impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de
efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de
către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu
contribuabilul care a achitat această plată (art. 6 alin. (1) din Codul fiscal).
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit alin. (2) din
Codul fiscal).
În Republica Moldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale (art. 6
alin. (4) din Codul fiscal).
În conformitate cu art. 6 alin. (5) din Codul fiscal, sistemul impozitelor şi
taxelor generale de stat cuprinde:
 impozitul pe venit;
 taxa pe valoarea adăugată;
 accizele;
 impozitul privat;
 taxa vamală;
45
Conform art. 6 alin. (6) din Codul fiscal, sistemul impozitelor şi taxelor locale
include:
 impozitul pe bunurile imobiliare;
 taxele pentru resursele naturale;
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale;
 taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
 taxa de aplicare a simbolicii locale;
 taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire
socială;
 taxa de piaţă;
 taxa pentru cazare;
 taxa balneară;
 taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele
municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
 taxa pentru parcare;
 taxa de la posesorii de cîini;
 taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri
(posturi) vamale de trecere a frontierei vamale.
Din toate aceste impozite şi taxe SRL „Casmerlin”plăteşte:
 Impozitul funciar
 Impozitul bunurilor imobiliare
 Impozitul pentru apa
 Taxa pe valoare adăugată
 Prime pentru asigurări medicale
 Contribuţii de asigurări sociale
 Taxa pentru amenajarea teritoriului
 Impozitul pe venit
46
Contul 534 "Datorii privind decontările cu bugetul"
Contul 534 "Datorii privind decontările cu bugetul" este destinat
generalizării informaţiei referitoare la decontările cu bugetul privind impozitele,
taxele şi sancţiunile economice aferente achitării impozitelor.
Modul de determinare şi contabilizare a impozitului pe veniturile
persoanelor juridice se reglementează de prevederile S.N.C. 12 "Contabilitatea
impozitului pe venit" şi Codul fiscal al Republicii Moldova.
Contul 534 "Datorii privind decontările cu bugetul" este un cont de pasiv.
În creditul acestui cont se reflectă plăţile cuvenite la buget, iar în debit − plăţile
virate efectiv. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma datoriilor
întreprinderilor privind plăţile datorate bugetului la finele perioadei de gestiune.
La contul 534 "Datorii fata de buget " pot fi deschise următoarele
subconturi:
 534.1 "Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice"
 534.2 "Datorii privind impozitul pe venit din salariu"
 534.3 "Datorii privind impozitul pe venit retinut la sursa de plata"
 534.4 "Datorii privind TVA"
 534.5 "Datorii privind accizele"
 534.6 "Datorii privind alte impozituri si taxe "
 534.7 "Datorii privind sanctiunile"
 534.8 "Alte datorii fata de buget"

Evidenţa analitică a datoriilor privind decontările cu bugetul se ţine pe
feluri de impozite şi taxe.
 Virarea la buget a sumelor impozitelor şi taxelor:
 Trecerea în cont a sumelor TVA şi accizelor aferente facturilor furnizorilor
achitate pentru valorile în mărfuri şi materiale primite:
 Trecerea în cont a sumelor avansurilor privind decontările cu bugetul la
finele perioadei de gestiune:
Dt 225 "Creanţe fata de buget bugetul" Ct 534
 Calcularea impozitelor, taxelor şi altor defalcări obligatorii (cu excepţia
impozitului pe venit, TVA şi accizele):
 Reflectarea datoriilor curente privind impozitul pe venit:
Dt 534 Ct 731 "Cheltuieli privind impozitul pe venit"
 Calcularea bugetului a impozitului pe venit reţinut din salariul lucrătorilor:
Dt 534 Ct531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii"
 Calcularea sancţiunilor economice (amenzilor, penalităţilor) privind plăţile
la buget:
Dt 534 Ct 714 "Alte cheltuieli operaţionale"
 Reflectarea datoriilor la buget privind taxa pe valoarea adăugată şi accize:
a) în cazul coincidenţei momentelor de vînzare şi achitare a facturilor:
b) aferente facturilor achitate pentru produsele şi mărfurile expediate, serviciile
prestat:
Dt 534 Ct 541"Datorii preliminate"
 Calcularea impozitului pe operaţiile cu titlurile de valoare:
Dt 534 Ct 141 "Investiţii pe termen lung în părţi neafiliate"
Dt 534 Ct 142 "Investiţii pe termen lung în părţi afiliate"
Contul 225 "Creanţe fata de buget"
Contul 225 "Creanţe fata de buget" este destinat generalizării informaţiei
privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor privind decontările cu
bugetul aferente diverselor impozite şi taxe, precum şi privind sancţiunile
economice, cuvenite întreprinderii din buget în conformitate cu legislaţia fiscală.
Contul 225 "Creanţe fata de buget" este un cont de activ. În debitul acestui
cont se înregistrează avansurile vărsate la buget potrivit impozitelor stabilite de
legislaţie (cu excepţia TVA), precum şi sumele plătite în plus la buget şi diferenţele
între sumele taxei pe valoarea adăugată plătită şi primită, iar în credit - sumele
trecute în cont în stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul realizate în
perioadele de gestiune curente sau ulterioare, precum şi plăţile în plus recuperate
din buget. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă datoriile bugetului faţă de
La cont ul 225 "Creanţe fata de buget" pot fi deschise următoarele
subconturi:
225.1 "Creanţe pe termen scurt privind impozitul pe venit"
225.2 "Creanţe privind taxa pe valoarea adăugată"
225.3 "Creanţe privind accizele"
225.4 "Creanţe privind alte impozite şi taxe"
225.5”Alte creante ale bugetului”
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul
se ţine pe feluri de impozite, plăţi şi termenele de recuperare a acestora din buget.

 Virarea la buget a plăţilor de avans în cursul perioadei de gestiune:
 Reflectarea diferenţei dintre sumele TVA şi accizelor plătite şi primite:
 Apariţia creanţelor pe termen scurt privind impozitul pe venit rezultat din
inversarea diferenţelor temporale:
Dt 225 Ct 731 "Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit"

 Compensarea avansurilor plătite privind decontările cu bugetul la finele
perioadei de gestiune
Dt 534 "Datorii privind decontările cu bugetul" Ct 225
 Recuperarea din buget a sumelor plătite în plus conform rezultatelor
decontărilor definitive
Contabilitatea creanţelor comerciale

Relaţiile cu clienţii şi cumpărătorii ocupă un loc central în activitatea întreprinderii.
Ele ţin de livrarea de produse, de acordarea de servicii şi îmbracă forma unor
drepturi de creanţă faţă de clienţi. Aceste creanţe pot fi divizate în grupe în funcţie
de termenul de apariţie şi cel de achitare. Grupele date cuprind creanţe cu termen
de achitare neatins, cu termen expirat pînă la o lună, cu termene expirate de la o
lună pînă la 2 luni, de la 2 luni pînă la 3 luni, peste 3 luni. Aceste termene de
50
de formare şi de achitare pot fi stabilite de sine stătător de către

întreprindere, în dependenţă de caracterul activităţii. Această clasificare a
creanţelor comerciale permite efectuarea unei analize eficiente a debitorilor şi
luarea unor decizii privitor la ei.
Decontările clienţilor şi cumpărătorilor rareori au loc concomitent cu
expedierea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor. în aceste condiţii furnizorul
are dreptul unei creanţe asupra cumpărătorului.
Contul 221 "Creanţe comerciale"

Contul 221 "Creanţe comerciale" este destinat generalizării informaţiei
privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor cu o durată nu mai mare de un an
aferente decontărilor cu cumpărătorii şi clienţii pentru produsele (mărfurile)
expediate, lucrările executate şi serviciile prestate la preţuri de livrare şi tarife
inclusiv TVA.
Contul 221 "Creanţe comerciale" este un cont de activ. În debitul acestui
cont se reflectă formarea creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale,
iar în credit – achitarea lor. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă suma
creanţelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune.
La contul 221 "Creanţe comerciale" pot fi deschise următoarele
subconturi:
 221.1 " Creanţe comerciale din ţară"
 221.2 " Creanţe comerciale din străinătate"
 221.3 "Alte creante comerciale".
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt aferente facturilor
comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termene achitare.
Conţinutul operaţiilor economice din Dt 221
 Reflectarea datoriilor cumpărătorilor (clienţilor) pentru produsele finite,
mărfurile vîndute şi serviciile prestate la preţuri de livrare în baza documentelor de
plată şi cambiilor primite (fără TVA şi accize):
 Reflectarea sumelor TVA şi a accizelor, care urmează a fi primite de la
cumpărători, aferente produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate:
Dt 221 Ct 541 "Datorii preliminate"
 Reflectarea diferenţelor de curs valutar favorabile aferente creanţelor în
valută străină la finele perioadei de gestiune:
Conţinutul operaţiilor economice din Ct 221
 Intrarea mijloacelor băneşti pentru achitarea creanţelor pe termen scurt
aferente facturilor comerciale:
 Anularea creanţelor compromise pe seama:
a) rezervei privind datoriile dubioase:
Dt 222 "Corecţii privind creantele compromise" Ct 221
b) cheltuielilor perioadei (dacă rezerva nu este constituită):
Dt 712 "Cheltuieli comerciale" Ct 221
 Reflectarea valorii mărfurilor vîndute, returnate de către cumpărători, şi a
sumelor de reducere a preţurilor lor:
Dt 833 "Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute" Ct 221
 Reflectarea la valoarea de intrare a activelor primite prin schimbul cu alte
active:
Dt 131 "Active biologice” Ct 221
Dt 216 "Produse" Ct 221
 Reflectarea diferenţelor de curs valutar nefavorable aferente creanţelor în
valută străină la finele perioadei de gestiune:
Dt 722 "Cheltuieli ale activităţii financiare" Ct 221
 Stingerea datoriei privind creditele pe termen scurt din contul mijloacelor
cambiilor anterior scontate de bancă:
 Achitarea creanţelor pe seama:
a) datoriilor faţă de furnizori şi antreprenori (în cazul efectuării decontărilor prin
compensarea cererilor reciproce)
Dt 521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale" Ct 221
b) avansurilor primite
Contabilitatea datoriilor comerciale

Datoriile comerciale reprezintă datorii care apar în urma operaţiilor
comerciale ale întreprinderii. Acestea includ datorii faţă de furnizori şi antreprenori
privind materiile prime, mărfurile, imobilizările primite, precum şi pentru
prestările de servicii.
Înregistrările în contabilitate privind operaţiile comerciale se efectuează respectînd
principiul specializării exerciţiilor, care prevede că veniturile şi cheltuielile se
constată în perioada cînd au fost efectuate, dar nu în momentul cînd se produce
decontarea sau mişcarea lor. Astfel, costul vînzărilor (produselor,
53
mărfurilor, serviciilor) trebuie să fie înregistrat în aceeaşi perioadă ca şi
veniturile pe care le – au generat.
Rapoartele financiare întocmite după acest principiu informează utilizatorii
nu numai despre operaţiile trecute, care au fost însoţite de cheltuieli şi venituri, dar
şi despre datorii care antrenează în viitor cheltuieli şi încasări. Astfel, informaţia
dată este utilă luării unor decizii.
Pentru a asigura circulaţia corectă a mijloacelor economice ale întreprinderii,
a finalizării ei la timp, un mare rol îl joacă alegerea sistemei de decontări.
Organizarea lor raţională înlesneşte realizarea la timp a producţiei şi reluarea
neîntreruptă a circulaţiei mijloacelor. Formele şi ordinea decontărilor în economia
naţională se stabilesc de către Banca Naţională a Moldovei.
Decontarea datoriilor faţă de furnizori se poate face prin achitarea lor pe
bază de facturi şi instrumente de plată corespunzătoare formelor de decontare
aplicate; prin acordarea de către furnizor a unui credit comercial, în al cărui scop
plătitorul eliberează furnizorului un bilet la ordin sau acceptă o cambie emisă de
furnizor.
În prezent în Republica Moldova, conform Regulamentului 25/11-02 din
12.07.96 privind decontările prin virament în Republica Moldova, suplimentul
nr.165 din 25.12.97, se utilizează ca forme de-bază de decontări prin virament:
dispoziţia de plată, dispoziţia de plată acceptată, cerere – dispoziţia de plată,
acreditivul, cecul, dispoziţia incaso.
Contul 521 "Datorii comerciale curente"
Contul 521 "Datorii comerciale curente" este destina generalizării
informaţiei privind decontările cu furnizorii şi antreprenorii.
Contul 521 "Datorii comerciale curente " este un cont de pasiv. În creditul
acestui cont se reflectă datoriile aferente facturilor primite de la furnizori şi
antreprenori, iar în debit − achitarea lor. Soldul acestui cont este creditor şi
reprezintă datoriile pe termen scurt ale întreprinderii faţă de furnizori şi
antreprenori la finele perioadei de gestiune.
54
La contul 521 "Datorii comerciale curente " pot fi deschise următoarele subconturi:
 521.1 "datorii comerciale în ţară",
 521.2 "datorii comerciale în străinătate",
 521.3 "alte datorii comerciale".
Evidenţa analitică a datoriilor pe termen scurt privind facturile comerciale
se ţine conform facturilor prezentate de furnizori şi antreprenori:
– facturilor acceptate şi altor documente de decontare, termenul de achitare al
cărora n-a expirat;
– documentelor de decontare neachitate în termen, precum şi a livrărilor
nefacturate.
 Acceptarea spre plată a facturilor (sau emiterea cambiilor) de la furnizori şi
antreprenori:
a) valori intrate:
Dt 521 Ct 111 "Imobilizari necorporale in curs de executie"
Dt 521 Ct 125 "Resurse minerale"
Dt 521 Ct 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată"
b) serviciile prestate:
Dt 521 Ct 712 "Cheltuieli comerciale"
Dt 521 Ct 722 "Cheltuieli ale activităţii financiare"
Dt 521 Ct 812 "Activitaţi auxiliare"
 Reflectarea sumelor TVA aferente documentelor de plată pentru valorile în
mărfuri şi materiale şi serviciile procurate
Dt 521 Ct 232 "Creanţe preliminate"
 Înaintarea pretenţiilor către furnizori şi antreprenori privind nerespectarea
clauzelor prevăzute în contracte
 Achitarea documentelor de decontare şi plată ale furnizorilor şi
antreprenorilor:
a) în numerar din casierie:
b) din contul de decontare:
c) din contul valutar:
Dt243 "Conturi curente în valută străină" Ct 521
d) pe seama mijloacelor din conturile speciale la bănci:
Dt 244 "Alte conturi bancare" Ct 521
e) pe seama creditelor bancare pe termen scurt:
f) pe seama creditelor bancare pe termen lung:
g) pe seama cambiilor emise:
 Trecerea în cont a sumelor avansurilor în cazul decontărilor pentru valorile
materiale primite:
Dt 162 "Avansuri acordate pe termen lung " Ct 521
Dt 224 "Avansuri pe termen scurt acordate" Ct 521
 Trecerea în cont a sumelor datoriilor faţă de furnizori pe seama creanţelor
la efectuarea decontărilor prin compensarea cererilor reciproce (în cazul cînd
întreprinderea se prezintă în relaţiile cu altă întreprindere în calitate de furnizor
şi antreprenor):
Dt 223 "Creanţe pe termen scurt ale părţilor afiliate" Ct 521
 Reflectarea veniturilor din diferenţele de curs aferente conturilor valutare
şi operaţiilor în valută străină:
Dt 622 "Venituri din activitatea financiară"
CONTABILITATEA MATERIALELOR, STOCURILOR DE PRODUSE

FINITE ŞI MĂRFURILOR
Stocurile reprezintă acele valori economice care îndeplinesc funcţia de
materii prime şi materiale, producţia în curs de execuţie, produse finite, mărfuri şi
ambalaje. Ele intervin în ciclul de exploatare al întreprinderii pentru a fi consumate
în primele faze de fabricaţie ca materii prime şi materiale, sau pentru a fi vîndute în
situaţia în care au starea de mărfuri, produse finite sau produse în curs de execuţie.
În cazul proceselor de aprovizionare – producţie – desfacere, stocurile îşi
schimbă atît forma cît şi conţinutul lor material. În cazul întreprinderii de producţie
în faza de aprovizionare activele curente sub forma disponibilităţilor băneşti se
transformă în active curente sub forma de materii prime şi materiale consumabile.
În faza de producţie, stocurile de materii prime şi materiale consumabile se
transformă în stocuri de semifabricate, producţia în curs de execuţie şi produse
finite.
În faza de desfacere stocurile de semifabricate şi produse finite sunt vîndute
clienţilor, iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în disponibilităţi
băneşti.
Stocurile de mărfuri şi materiale cuprind:
 materiale
 materii prime
 materiale consumabile
 ambalaje
 animale la creştere şi îngrăşat
 obiecte de mică valoare şi scurtă durată
 producţie în curs de execuţie
 produse finite
 mărfuri
Reguli şi metode de evaluare a stocurilor

Evaluarea stocurilor se face respectînd cele două memente ale evaluării:
evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale în contabilitatea curentă şi evaluarea
stocurilor în rapoartele financiare.
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor este evaluarea la
valoarea de intrare, care poate fi:
 pentru bunurile aprovizionate de la terţi – valoarea de cumpărare plus
cheltuielile aferente aprovizionărilor;
 pentru bunurile şi serviciile obţinute din producţia proprie – costul efectiv al
cheltuielilor de producţie, care cuprinde cheltuielile materiale directe, cheltuielile
directe privind retribuirea muncii, precum şi cheltuielile indirecte de producţie;
 în cazul schimbului stocurilor în procesul operaţiilor comerciale între părţile
independente – valoarea venală;
 pentru stocurile aduse ca acord la capital, obţinute cu titlu gratuit sau prin
donaţie – valoarea de utilitate.
La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate astfel:
Materiile prime şi materialele, obiectele de mică valoare şi scurtă durată,
animalele, mărfurile şi alte bunuri cumpărate – la valoarea de intrare, a cărei
structura inserează următoarele elemente:
a) valoarea (preţul) de cumpărare a stocurilor;
b) taxe vamale aferente stocurilor importate;
c) cheltuieli accesorii de achiziţionare.
Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la
intrarea bunurilor în gestiune. Ele pot fi: comisioane, cheltuieli de tranzit,
asigurarea, transport extern, transport pe parcursul intern, cheltuieli de încarcare –
descărcare, recepţie, etc.
Nu intră în costul de achiziţie impozitele, care ulterior urmează a fi restituite
întreprinderii de către organele fiscale, cît şi rabaturile.
59
Producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, precum şi
alte bunuri fabricate de întreprindere, sînt evaluate la costul efectiv al cheltuielilor
de producţie, format din:
a) preţul de achiziţie al materialelor consumate;
b) cheltuieli materiale directe de producţie;
c) cheltuieli directe privind retribuirea muncii;
d) cheltuieli indirecte de producţie aferente, respectiv raţional legate de
fabricarea bunurilor.
Stocurile primite în rezultatul schimbului (barter) sunt evaluate la una din
următoarele feluri de evaluare:
a) la valoarea venală a stocurilor primite în rezultatul schimbului,
corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora;
b) la valoarea venală a stocurilor eliberate în procesul schimbului
corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite (primite) sau echivalentul acestora;
c) la valoarea de bilanţ a stocurilor destinate schimbului, dacă nu există
valoarea venală confirmată;
d) la valoarea de înţelegere (de contract).
La SRL „Casmerlin”, pentru evaluarea curentă a stocurilor privind existenţa
şi ieşirea din patrimoniu se face prin metoda costului mediu ponderat.
Evaluarea ulterioară a stocurilor sau prezentarea lor în rapoarte financiare se
efectuează la cea mai mică dintre două valori:
 costul – reprezintă cheltuieli de achiziţionare, consumurile de
producţie şi alte cheltuieli legate de aducerea stocurilor în locul păstrării (cost de
achiziţie şi cost de producţie);
În cadrul întreprinderii activele curente materiale (stocurile) ocazionează
numeroase operaţiuni, care pot fi grupate după conţinutul lor în operaţiuni de
aprovizionare şi conservare, operaţiuni de eliberare din depozite, de inventariere.
Aceste operaţiuni sunt consemnate în diferite documente şi reflectate în evidenţa
operativă.
Achiziţionarea se efectuează, de regulă, din afară, adică de la terţi, şi de la
membrii întreprinderii.
În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de achiziţionare,
întreprinderile emit comenzi către furnizori, în baza cărora încheie contracte
economice. În cazul executării comenzii şi a contractului de achiziţionare,
întreprinderea cumpărătoare primeşte de la furnizor factura de expediţie, anexa de
la factura de expediţie şi, după caz, factura fiscală. Recepţia cantitativă se
efectuează de către magazioner şi rezultatele ei se consemnează în bonul de
primire sau nota de intrare, în recepţia calitativă se efectuează de un specialist şi se
reflectă în certificatul de calitate.
Documentele folosite la eliberarea stocurilor de mărfuri şi materiale pentru
consum pot fi: bonul de consum şi fişa – limită de consum.
Contul 211 "Materiale"
Contul 211 "Materiale" este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea materialelor. Este un cont de activ. În debitul acestui cont se
înregistrează valoarea de intrare a materialelor procurate şi fabricate la
întreprindere, iar în credit – valoarea materialelor ieşite din gestiune prin utilizarea
lor în procesul de producţie şi vînzarea valorilor materiale de prisos şi inutile.
Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea materialelor existente la
La contul 211 "Materiale" pot fi deschise următoarele subconturi:
 211.1 "Materii prime şi materiale de bază",
 211.2 "Materiale auxiliare",
 211.3 " Piese de schimb ",
 211.4 "Combustibil",
 211.5 "Ambalaje",
 211.6 "Anvelope si acumulatoare procurate separat de mijloace de
transport",
 211.7 "Materiale cu destinatie agricola",
 211.8 "Materiale transmise temporar tertilor",
 211.9 "Alte materiale".
Evidenţa analitică a materialelor se ţine pe locuri de depozitare a acestora,
tipuri (sortimente) şi alţi parametri necesari.

 Reflectarea valorii de cumpărare a materialelor intrate:
a) în cazul achitării directe:
Dt 211 Ct 244 "Alte conturi bancare"
b) în cazul primirii facturilor spre plată de la:
 furnizori externi:
Dt 211 Ct 521 "Datorii privind facturile comerciale"
 întreprinderi − fiice, asociate şi alte părţi legate:
Dt 211 Ct 522 "Datorii pe termen scurt faţă de părţile afiliate"
c) prin intermediul titularilor de avans:
 la primirea avansului:
 fără primirea avansului:
Dt 211 Ct 532 "Datorii faţă de personal privind alte operaţii"
d) cu titlu gratuit:
Dt 211 Ct 622 "Venitul din activitatea financiară"
 Reflectarea cheltuielilor de transport − aprovizionare aferente procurării
materialelor:
a) transportarea materialelor pînă la depozitul întreprinderii:
Dt 211 Ct 521 "Datorii privind facturile comerciale”
b) taxe vamale:
c) încărcăturilor pe curente în valută naţională":
Dt 211 Ct 242 "Conturi curente in moneda nationala’’
Dt 211 Ct 533 "Datorii privind asigurările"
d) încărcarea şi descărcarea:
Dt 211 Ct 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea munci"
e) plătite prin intermediul titularilor de avans:
 la primirea avansului:
 fără primirea avansului:
 Înregistrarea materialelor fabricate de întreprindere în secţiile:
a) producţiei de bază:
b) activităţii auxiliare:
 Înregistrarea materialelor achiziţionate prin schimbul cu alte active:
63
Dt 211 Ct 223 "Creanţe pe termen scurt ale părţilor afiliate"
 Înregistrarea deşeurilor metaliceşi utilizabile din:
a) secţiile producţiei de bază:
b) secţiile activităţii auxiliare :
c) producţia rebutată:
d) lichidarea mijloacelor fixe:
 în limitele valorii rămase a acestora stabilite anterior:
 în cazul cînd valoarea deşeurilor obţinute depăşeşte valoarea rămasă:
Dt 211 Ct 621 "Venituri din activitaеa de investiţii"
e) din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
 Reflectarea sumei, care depăşeşte valoarea realizabilă netă conform
evaluării anterioare a materialelor (în limitele costului lor):
 Înregistrarea plusurilor de materiale constatate cu ocazia inventarierii:

 Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor utilizate pentru:
a) fabricarea produselor de bază:
Dt 811 "Activităţi de bază" Ct 211
b) fabricarea produselor şi prestarea serviciilor de către secţiile auxiliare:
Dt 812 "Activităţi auxiliare" Ct 211
c) nevoile gospodăreşti ale secţiilor:
d) remedierea rebuturilor:
Dt 612 "Alte venituri operaţionale" Ct 211
e) operaţiile aferente expedierii produselor şi mărfurilor:
f) nevoile gospodăreşti ale întreprinderii şi lucrările de cercetări ştiinţifice:
g) crearea activelor nemateriale:
Dt 112 "Imobilizari necorporale " Ct 211
h) lucrările de construcţie şi amenajarea terenurilor:
 Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor vîndute:
 Reflectarea lipsurilor şi pierderilor de materiale la valoarea de bilanţ
constatate cu ocazia inventarierii:
 Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor distruse în urma evenimentelor
excepţionale:
 Reflectarea sumei diferenţei între costul efectiv şi valoarea realizabilă netă:

La stocuri de mărfuri şi materiale se referă:
 materialele, destinate pentru consumul în procesul de producţie sau realizare;
 producţia în curs de execuţie;
 producţia finită;
 obiecte de mică valoare şi scurtă durată.
Stocuri de mărfuri şi materiale în afară de OMV se reflectă în
conturile financiare la valoarea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea
venală. În evidenţa contabilă se utilizează metoda FIFO sau metoda costului mediu
actualizat lunar.
Produsele fabricate la întreprindere se evaluiază la costul efectiv de
producţie.
Evidenţa rezervelor de mărfuri şi materiale se ţine în expresia
cantitativă şi calitativă (al. (5) pag. 17 Legii privind evidenţa contabilă).
Stocurile de mărfuri şi materiale ieşte (consumate, vîndute) se
evaluează la costul mediu ponderat (§ 26 SNC 2).
Produsele se evaluiază în contabilitatea curentă la costul efectiv de
producţie.
Contul 216 "Produse"
Contul 216 "Produse" este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea produselor finite, semifabricatelor din producţie proprie şi a
produselor secundare. Este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează
costul efectiv al produselor finite, semifabricatelor şi produselor secundare,
fabricate de întreprindere în cursul lunii, iar în credit - ieşirea lor din gestiune prin
utilizare, expediere şi vînzare. Soldul acestui cont este debitor şi indică existenţa
produselor finite, semifabricatelor şi produselor secundare în depozitele
întreprinderii la finele perioadei de gestiune.
La contul 216 "Produse" pot fi deschise următoarele subconturi:
 216.1 "Produse finite"
 216.2 "Semifabricate din producţie proprie"
 216.3 "Produse secundare"
 216.4’’Produse transmise temporar tertilor’’
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de produse, semifabricate şi produse
secundare.
 Reflectarea costului efectiv al produselor finite, semifabricatelor din
producţie proprie, produselor secundare fabricate în secţiile:
 Returnarea produselor de către cumpărători din cauza necorespunderii
acestora standardelor de calitate la preţ de utilizare posibilă:
Dt 216 Ct 833"Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute"
 Reflectarea sumei care depăşeşte valoarea realizabilă netă conform
evaluării anterioare a produselor (în limitele costului lor efectiv):
 Înregistrarea plusurilor de produse constatate cu ocazia inventarierii:
 Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a produselor finite,
semifabricatelor din producţie proprie şi produselor secundare vîndute
cumpărătorilor:
Dt 711 "Costul vînzărilor" Ct 216
 Returnarea produselor finite, semifabricatelor din producţie proprie
rebutate pentru remedierea rebutu rilor în secţiile:
 Reflectarea lipsurilor şi pierderilor de produse finite, semifabricate din
producţie proprie şi produse secundare constatate la inventariere:
CONTABILITATEA ACTIVE BIOLOGICE
Active biologice reprezintă un grup special de active curente care posedă
următoarele particularități:
 Sunt organisme vii
 Se mai numesc A-biologice
 Necesită hrană și îngrijire
 Nu sunt constante
O particularitate importantă a acestor active este aceea că tineretul animal
destinat complectării turmelor, cirezilor de bază la atingerea unei vîrste este
transferat din categoria „active curente” în categoria „mijloace fixe” și invers,
animalele adulte care au pierdut din productivitate sunt rebutate din cirezele și
turmele de bază și puse la îngrașat pentru sacrificare ulterioară, adică din categoria
„mijloace fixe” sunt transferate în categoria „active curente”.
Animalele la creștere și îngrășat reprezintă în sine producția în curs de
execuție a ramurii zootehnia, dar pentru că poate fi sacrificat, vîndut, transferat în
cireada de bază condiționează contabilizarea lor ca pe niște active curente, deci
toate mișcările șeptelului se înregistrează în contul sintetic 212, iar eforturile
pentru întreținerea lui sunt contabilizate in contul 811 și 812, fiind consumuri a
ramurii zootehnia.
E necesar de menționat că animalele adulte sunt incluse în categoria „mijloace
fixe” cu excepția iepurilor,animalelor cu blană (piseți, vulpi, nurci), păsările,
albinele.
Ca obiective a ramurii se pot delimita:
o Sporirea numărului produșilor obținuți.
o Asigurarea integrității lor.
o Organizarea corectă a creșterii lor.
o Crearea unei baze furajere sigure.
o Asigurarea creșterii,sporului în masă vie în perioada îngrășării lor.
68
Pentru realizarea obiectivelor propuse, contabilitatea pune în fața ei
următoarele sarcini:
a. Controlul sistematic a tineretului animal și a animalelor puse la îngrășat.
b. Reflectarea la timp a tuturor modificărilor avute loc în grupele de animale.
c. Stabilirea corectă a rezultatelor creșterii și îngrășarii animalelor.
d. Asigurarea sporirii, cointeresării materiale a lucrărillor ramurii.
În procesul de creştere a animalelor în cireadă, turmă, cîrd permanent au loc
modificări.
Numărul şeptelului sporeşte în urma:
1. Obţinerii produşelor de la propriile animale reproducătoare;
2. Procurarea tineretului de rasă de alte întreprinderi sau persoane terţe;
3. Punerea la îngrăşat a animalelor rebutate din cireada de bază;
4. Sporirea masei vii în rezultatul îngrăşării.
Ieşirile animalelor au loc în următoarele direcţii:
1. Vînzarea la stat şi persoanelor terţe sau întreprinderi prelucrătoare;
2. Transferul în cireada, turma de bază;
3. Sacrificarea pentru carne;
4. Lichidarea nevoită;
5. Pieirea animalelor.
La SRL „Сasmerlin” toate aceste modificări sunt reflectate în documente:
 Viţeii şi purceii sunt recepţionaţi în ziua naşterii;
 Mînzii se înregistrează la 24 ore de la naştere.
Principalul document de recepţie a produşilor vitelor mari cornute, suinelor
este proces – verbal (act) de recepţie a produşilor obţinuţi. El se întocmeşte în
două exemplare de către muncitorul fermei, zootehnician şi veterinar. În act se
indică: numele îngrejitorului grupei date, numărul de inventar şi numele mărcii,
numărul şi masa prăsilei obţinute, genul, numele prăsilei. În actul dat se
înregistrează toţi produşii născuţi în ziua respectivă la fermă, iar la termenii
stabiliţi, actul se transmite în contabilitate.
Transferul animalelor dintr – o grupă în alta se documentează în procesul –
verbal de transfer a animalelor dintr – o grupă în alta. El se întocmeşte în două
exemplare, în ziua transferului din grupe mai mici în grupe mai mari, sau în ziua
rebutului animalului matur şi punerea lui la îngrăşat, de asemenea transferul
tineretului animal pentru complectarea cirezii, turmei de bază. În acest document
se dă o caracteristică amplă a animalelor descrise: şeptel, masă, gen, vîrstă,
valoare, numele lucrătorilor răspunzători şi persoanelor care le preiau în gestiune.
La predarea animalelor către punctele de recepţie ca şi la procurarea lor de la terţi
se întocmeşte factura fiscală, factura de însoţire, adeverinţa de rasă sau
certificatul veterinar.
În cazul scrificării animalelor, pieirilor, sacrificării forţate şi lichidării din
alte motive în ziua ieşirii acestora se întocmeşte actul de evidenţă a sacrificării şi
pieirii animalelor. Sacrificarea forţată şi de plan se mai înregistrează în foaia de
evidenţă a animalelor sacrificate, deoarece contabilitatea trebuie strict să verifice
trecerea completă la intrări a produselor sacrificării.
Pentru determinarea sporului lunar în masă vie, la primirea animalelor, la
ieşirea lor şi la trecerea dintr – o grupă în alta – animalele se cîntăresc. Rezultatele
se reflectă în bordiroul de cîntărire a animalelor. După cîntărire se determină
sporul în masă vie a animalelor.
Calculul sporului în masă vie se înregistrează în documentul primar calculul
determinării sporului în greutate.
Toate schimbările fixate în documente primare sunt reflectate mai apoi în
registrul evidenţei mişcării animalelor şi păsărilor, care se ţine la ferme pe grupele
de vîrste şi gen.
Lunar în registru se fac totalurile care se trec în darea de seamă despre
mişcarea animalelor şi păsărilor la fermă perfectată în două exemplare. Din care
primul exemplar cu toate documente primare anexate la ea se transmite în
contabilitate, iar al doilea rămîne la fermă. În această dare de seamă se includ şi
datele despre mişcarea animalelor din cireadă, turma de bază.
La SRL „Casmerlin” pentru documentarea complexelor de suine se
perfectează foaia de evidenţă a mişcării animalelor şi consumului de nutreţuri şi
foaia de evidenţă a sacrificării şi pieirii animalelor.
Registrul de evidenţă a mişcării animalelor şi păsărilor la fermă este registrul
de evidenţă analitică.
Registrul de evidenţă sintetică, care dezvoltă Dt şi Ct contului 212 se
întocmeşte în contabilitate în baza datelor dării de seamă desre mişcarea animalelor
şi păsărilor la fermă. Registrul de evidenţă analitică rămîne la fermă, dările de
seamă se fac în două exemplare, unul la fermă, altul în contabilitate, iar registrul de
evidenţă sintetică se află la contabilitate.
Contul 212 "Active biologice"

Contul 212 "Active biologice" este destinat generalizării informaţiei
privind existenţa şi mişcarea animalelor la creştere şi îngrăşat. Este un cont de
activ. În debitul acestui cost se înregistrează valoarea de intrare a animalelor
cumpărate pentru creştere şi îngrăşat, precum şi a prăsilei obţinute din turma de
bază şi animalele trecute din turma de bază a întreprinderii pentru predarea lor la
îngrăşat, în credit − valoarea animalelor trecute în turma de bază şi ieşite de la
întreprindere. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea animalelor la
creştere şi îngrăşat existente la finele perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a animalelor la creştere şi îngrăşat se efectuează pe
locuri de depozitare, pe categorii de vîrstă şi sexe.
 Reflectarea valorii de intrare a animalelor tinere la creştere şi îngrăşat
achiziţionate:
Dt 212 Ct241 "Casa"
71
b) în cazul primirii facturilor de plată de la:
– furnizori externi:
– Dt 212 Ct521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale"
– întreprinderile − fiice,asociate şi alte părţi legate:
 Reflectarea cheltuielilor de transport − aprovizionare aferente achi
ziţionării animalelor tinere şi pentru îngrăşat:
 Înregistrarea prăsilei de animale primite la animalele de producţie şi de
muncă la costul efectiv:
 Trecerea animalelor di turma de bază la îngrăşat la valoarea de bilanţ:
 Reflectarea sumei, care depăşeşte valoarea realizabilă netă conform
evaluării anterioare a animalelor (în limitele costului lor efectiv):
 Reflectarea plusurilor de animale la creştere şi îngrăşat, constatate cu
ocazia inventarierii la valoarea de intrare:
 Trecerea animalelor aflate la creştere şi îngrăşat în turma de bază la
valoarea de bilanţ:
72
 Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a animalelor la creştere şi îngrăşat
pierite:
 Reflectarea lipsurilor şi pierderilor de animale la creştere şi îngrăşat
constatate la inventariere la valoarea de bilanţ:
 Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a animalelor la creştere şi îngrăşat
vîndute:
Dt 711 "Costul vînzării" Ct 212
 Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a animalelor sacrificate:
 Reflectarea sumei diferenţei între costul efectiv al animalelor la creştere şi
îngrăşat şi valoarea realizabilă netă:
CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE SI
NECORPORALE ÎN CURS DE EXECUŢIE
Esenţa investiţiilor capitale, rolul lor în dezvoltarea sectorului agrar. Sursele de

finanţare a investiţiilor capitale
Investiţiile capitale – sînt cheltuieli pentru crearea noilor, la fel lărgirea,
reconstruirea şi modernizarea mijloacelor fixe în întreprindere. După rolul lor în
reproducţie, ele se împart în investiţiile capitale cu destinaţie de producţie şi
neproducţie.
Investiţiile productive includ:
 cheltuieli la procurarea tehnicii, utilajului şi inventarului
 cheltuieli pentru construirea şi utilarea încăperilor zootehnice
 cheltuieli pentru electrificare
 cheltuieli sădirea plantaţiilor multianuale etc.
Investiţiile neproductive includ:
 cheltuieli alocate pentru construirea obiectelor gospodăriei
 cheltuieli alocate pentru construirea obiectelor comunale şi locative
 cheltuieli alocate pentru construirea obiectelor de învăţămînt
 cheltuieli alocate pentru construirea obiectelor de cultura
 cheltuieli alocate pentru construirea obiectelor de sănătate.
Investiţiile capitale reprezintă mijloacele fixe viitoare, sînt cheltuieli pentru
construcţie, efectuate pînă la darea în exploatare a obiectului. La investiţiile
capitale nu se calculează uzura.
Investiţiile capitale se alocă:

la construirea obiectelor productive si neproductive inclusiv lucrări de
construcţii – montaj şi procurarea utilajului şi inventarului, ce intră în devizul de
cheltuieli al construcţiei; la procurarea tractoarelor, mijloacelor e transport,
maşinilor agricole, utilajului şi inventarului ce nu întră în devizul construcţiei;
74
la sădirea livezilor, viilor şi altor plantaţii multianuale;
la lucrările de îmbunătăţire a părriînturilor - petrecerea lucrărilor
tehnice precum şi a altor lucrări cu caracter neinventar;
la formarea cirezii de bază productive şi de muncă;
în alte scopuri (lucrări de proiectare - cercetare etc.).
Rolul investiţiilor capitale este destul de mare. După conţinutul lor economic
ele reprezintă izvorul principal al reproducţiei lărgite.
La întreprindere există următoarele principii de bază ale finanţării
investiţiilor capitale:
 destinarea directă şi strict orientată;
 respectarea coraportului optimal dintre investiţiile alocate în fondurile
productive şi cele neproductive.
 creditarea. Creditele joacă un rol central în mărirea producţiei agricole.
Scopul lor principal este ridicarea eficienţei utilizării mijloacelor
împrumutate.
Active nemateriale în curs de execuţie cheltuieli aferente creării activelor
nemateriale (invenţiilor, diverselor formule, soluţiilor tehnice, elaborărilor de
tehnologii noi, mostrelor industriale etc. ) de însăşi întreprindere în decursul unei
perioade mai mare de un an.
Contul 112 "Imobilizari necorporale în curs de execuţie"
Contul 112 "Imobilizari necorporale în curs de execuţie" este destinat
generalizării informaţiei referitoare la cheltuielile privind crearea de către
întreprindere a activelor nemateriale (elaborarea programelor informatice,
tehnologiilor noi, soluţiilor tehnice, proiectelor etc.). Modul de determinare a
cheltuielilor privind crearea activelor nemateriale este reglementat de prevederile
S.N.C. 13 "Contabilitatea imobilizarilor necorporale".
Contul 112 "Imobilizari necorporale în curs de execuţie" este un cont de activ.
În debitul acestui cont se reflectă sumele cheltuielilor efective privind crearea
activelor nemateriale de către întreprindere, iar în credit - valoarea activelor
nemateriale create la finisarea lucrărilor. Soldul acestui cont este debitor şi
reprezintă cheltuielile acumulate de la începutul executării lucrărilor de creare de
către întreprindere a activelor nemateriale la finele perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a activelor nemateriale în curs de execuţie se ţine pe tipurile
distincte ale acestora şi pe articole de cheltuieli.
 Reflectarea cheltuielilor legate nemijlocit de crearea unui activ nematerial
distinct de către întreprindere, precum şi a cheltuielilor privind îmbunătăţirea
activelor utilizate:
a) consum de materiale la valoarea de bilanţ:
b) consum de obiecte de mică valoare cu valoarea unitară mai mică decît limita
stabilită:
c) calcularea uzurii obiectelor de mică valoare cu valoarea unitară mai mare decît
limita stabilită:
Dt 112 Ct 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată"
d) calcularea salariilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale:
e) imputarea valorii serviciilor proprii şi prestate:
Dt 112 Ct 521 "Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale"
f) imputarea cotei cheltuielilor comune de producţie aferente creării şi pregătirii
activelor nemateriale spre utilizare:
Dt 112 Ct 822"Costuri indirecte de producţie"
g) trecerea la cheltuieli a unei părţi a cheltuielilor anticipate aferente cheltuielilor
privind crearea activelor nemateriale:
Dt 112 Ct 141 "Cheltuieli anticipate pe termen lung"
Dt 112 Ct 251 "Cheltuieli anticipate curente"
 Înregistrarea imobilizari necorporale în curs de execuţie intrate cu titlu
gratuit:
 Trecerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor (în cazul
capitalizării acestora) la cheltuieli privind crearea activelor ne materiale:
 Înregistrarea activelor nemateriale create de întreprindere la cost e fectiv:
Dt 111 "Imobilizari necorporale" Ct 112
 Imputarea (capitalizarea) cheltuielilor ulterioare privind îmbunătăţirea,
perfecţionarea activelor nemateriale la majorarea valorii acestora:
Dt 111 " Imobilizari necorporale " Ct 112
 Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a activelor nemateriale în curs de
execuţie ieşite
Dt 721 "Cheltuieli ale activităţii de investiţii" Ct 112
Imobilizari corporale în curs de execuţie reprezintă cheltuielile întreprinderii
legate de procurare şi / sau construirea, crearea, creşterea obiectelor de mijloace
fixe pînă la darea lor în exploatare. Active materiale în curs de execuţie includ:
 construcţii neterminate de clădiri, poduri, drumuri, linii de transmisie,
conducte
 utilaj care necesită montare
 maşini agricole care necesită asamblare şi rodaj
 livadă tînără pînă la darea în rod
 alte mijloace fixe, momentul procurării cărora nu corespunde cu momentul
dării în exploatare.
77
Active materiale în curs de execuţie sunt active neuzurabile, modul de
evaluare şi contabilizare este reglementat de SNC nr. 16 „Imobilizari corporale”.
Contul 121 "Imobilizari corporale în curs de execuţie"
Contul 121 " Imobilizari necorporale în curs de execuţie" este destinat
generalizării la beneficiarul construcţiei a informaţiei referitoare la cheltuielile
privind mijloacele fixe în decursul unui proces îndelungat: procurarea, montarea şi
instalarea utilajului care necesită montaj, a utilajului şi altor obiecte care nu
necesită montaj pînă în momentul punerii în funcţiune, construcţia noilor obiecte,
reconstrucţia şi extinderea întreprinderii, modernizarea mijloacelor fixe aflate în
funcţiune, precum şi construcţia dispozitivelor şi construcţiilor speciale provizorii
prevăzute în lista de titluri. Modul de determinare şi componenţa activelor
materiale în curs de execuţie, de calculare a valorii de intrare a mijloacelor fixe
puse în funcţiune sînt reglementate de prevederile S.N.C. 16 "Contabilitatea
activelor materiale pe termen lung".
Contul 121 " Imobilizari necorporale în curs de execuţie" este un cont de
activ. În debitul acestui cont se reflectă suma cheltuielilor lucrărilor de construcţie
şi montaj aferente creării mijloacelor fixe, inclusiv valoarea utilajului care necesită
montaj, a utilajului şi a altor obiecte care nu necesită montaj pînă la punerea
acestora în funcţiune, iar în credit − valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în
funcţiune, investiţiile capitale ulterioare aferente majorării valorii obiectelor
respective, precum şi cheltuielile privind edificarea construcţiilor speciale,
prevăzute în lista de titluri şi a dispozitivelor provizorii. Soldul acestui cont este
debitor şi reprezintă cheltuielile acumulate privind crearea activelor materiale în
curs de execuţie cu total cumulativ la finele perioadei de gestiune, valoarea
utilajului care necesită montaj, precum şi a utilajului şi altor obiecte care nu
necesită montaj pînă la punerea acestora în funcţiune.
La contul 121 "Imobilizari corporale în curs de execuţie" pot fi deschise
 121.1 "Construcţii în curs de execuţie"
 121.2 "Utilaj destinat instalării"
 121.3 "Imobilizari corporale pînă la punerea în funcţiune"
 121.4 "Costuri ulterioare in curc de executie"
Evidenţa analitică a activelor materiale în curs de execuţie se ţine
pe obiecte de mijloace fixe create, pe tipuri de lucrări şi articole de cheltuieli.
 Intrarea utilajului care necesită montaj, precum şi a utilajului şi altor
obiecte ce nu necesită montaj pînă la punerea în funcţiune:
a) de la persoane juridice şi fizice − la valoarea de cumpărare:
Dt 121 Ct 426 "Alte datorii pe termen lung calculate"
b) prin schimb − la valoarea venală sau valoarea de bilanţ:
Dt 121 Ct 161 "Creanţe pe termen lung"
c) cu titlu gratuit − la valoarea:
Dt 121 Ct 622 "Venituri din activitatea venală financiară"
d) de la fondatori în contul aporturilor în capitalul statutar (achitarea creanţelor) − la
valoarea convenită de fondatori:
 Reflectarea cheltuielilor privind procurarea utilajului care necesită montaj
şi a altor obiecte în cazul incoincidenţei momentului de punere în funcţiune cu
momentul procurării (transportarea, încărcarea, descărcarea, taxe vamale):
 în cazul achitării nemijlocite a facturilor:
 în cazul înregistrării anticipate a datoriei creditorilor:
Dt 121 Ct 522 "Datorii pe termen scurt faţă de părţile neafiliate"
a) achitate prin intermediul titularilor de avans:
 în cazul primirii anticipate a avansului:
 fără primirea anticipată a avan sului privind alte operaţii:
Dt121 Ct 532 "Datorii faţă de personal"
b) cheltuieli privind asigurarea încărcăturilor pe drum:
c) calcularea salariului pentru încărcarea, descărcarea utilajului de către muncitorii
întreprinderii şi a contribuţiilor pentru asigurările sociale:
 Predarea utilajului la montaj:
 Reflectarea cheltuielilor directe şi indirecte aferente construcţiei obiectelor,
montării şi instalării utilajului în cazul metodei în regie proprie, precum şi a
cheltuielilor aferente efectuării investiţiilor capitale ulterioare în mijloacele fixe pe
parcursul funcţionării utile a acestora, plantării şi cultivării plantaţiilor perene cu
forţe proprii înainte de trecerea lor pe rod:
a) consum de materiale şi obiecte de mică valoare la valoarea de bilan:
b) calcularea salariului muncitorilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale:
c) serviciilor proprii şi ale terţilor:
Dt121 Ct 812 "Activităţi auxiliare"
d) trecerea la cheltuieli a consumurilor indirecte:
 Punerea în funcţiune a obiectelor de mijloace fixe:
 Casarea valorii de bilanţ a activelor materiale în curs de execuţie ieşite
(transmiterea cu titlu gratuit, vînzarea, calamităţi naturale):
Dt 121 Ct 723 "Cheltuieli excepţionale"
 Predarea la montaj a utilajului:
Dt 121 "Active materiale în curs de execuţie" Ct 121
Animalele se trec în cireada de bază la atingerea unei anumite mase vii şi

categorii a stării de îngrăşare sau după obţinerea primei prăsile (primilor produşi),
înţărcare etc.
Plantaţiile perene se trec în categoria plantaţiilor perene după intrarea lor pe
rod, aproximativ 5 ani.
CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE, IMIBILIZARILOR
NECORPORALE, TERENURILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
Criterii de raportare a obiectelor la mijloace fixe si imobilizari necorporale
Imobilizari necorporale –activele nebănești care nu îmbracă o formă fizică
concretă, sunt reprezentate printr-un document juridic sau comercial; sunt
controlate de întreprindere, au o durată de folosință mai mare de un an aducînd
de – a lungul perioadei utilizării lor avantaj economic pentru întreprinderii.
Activele nemateriale cuprind:
 Cheltuieli de constituire
 Concesiunea
 Marca de fabrică
 Brevetul
 Licența
 Progrămile informatice
 Drepturi de autor
 Goodwill
 Now-how
Evaluarea Imobilizarilor necorporale

Imobilizari necorporale se constată ca active la respectarea a 3 condiţii:
1. Dacă se poate stabili cu certitudine valoarea lui.
2. Dacă activul este utilizat de întreprindere sau controlat de ea şi îi aparţine.
3. Dacă de la utilizarea activului dat, întreprinderea obţine avantaj economic.
Dacă nu se respectă aceste 3 criterii procurarea sau crearea activului se
consideră ca cheltuială.
Procedura de evaluare înseamnă stabilirea valorii.
Se deosebesc două feluri de evaluare:
I. evaluare iniţială – în momentul intrării activelor nemateriale
II. evaluarea ulterioară – la momentul întocmirii bilanţului contabil
82
În momentul procurării activelor nemateriale ele se evaluează la valoarea de
intrare căreia i se mai zice: costul istoric sau valoarea iniţială. Această valoare se
stabileşte după caz:
procurare – valoarea iniţială = costul de achiziţie = valoarea de procurare
(fără TVA) + cheltuieli legate de procurarea şi pregătirea activelor pentru utilizare
(cheltuieli de consulting, impozite, taxe nerecuperabile, perfectarea documentelor,
cheltuieli de deplasare, etc.).
în cazul primirii gratuite – activele nemateriale se evaluează la valoarea
venală (de piaţă).
în cazul creării la întreprindere – valoarea de intrare=costul afectiv de
producţie=consumuri directe materiale+Consumuri directe salariale+consumuri
indirecte de producţie.
în cazul primirii lor în rezultatul schimbului - valoarea de intrare = valoarea
venală a activelor cedate ± mijloace băneşti primite sau plătite.
activele nemateriale arendate pe termen lung se evaluează la valoarea de
răscumpărare (care se stabileşte în contract) şi care urmează a fi recuperată
arendatorului.
După constatarea şi evaluarea iniţială activele nemateriale se vor evalua la
una din următoarele metode:
1. Metoda recomandată de SNC "Evaluarea la valoarea de bilanţ" = valoarea de
intrare – amortizarea acumulată.
2. Metoda alternativă – admisibilă – prin care activele nemateriale se reflectă în
evidenţă la valoarea reevaluată = valoarea de piaţă (venală) a activului. Această
metodă se utilizează atunci cînd valoarea de bilanţ diferă esenţial de valoarea
venală a activului.
Reevaluarea de regulă se efectuează la sfîrşit de an de gestiune, pe fiecare
activ aparte sau pe grupe întregi, iar rezultatele ei se trec la majorarea sau
diminuarea capitalului propriu al întreprinderii.
83
Uzurra imobilizarilor necorporale
În procesul utilizării activelor nemateriale ele treptat se amortizează, adică
își trec și își transmit valoarea la consumuri sau cheltuieli în dependență de
direcțiile de utilizare a lor. Amortizarea se calculează pentru toate tipurile de active
nemateriale puse în folosință. Conform SNC nr.13 „Imobilizari necorporale” uzura
se calculează prin una din următoarele metode:
I. metoda liniară (uniformă)
II. în raport cu volumul produselor fabricate (metoda de producție)
III. metoda soldului degresiv
I. Metoda liniară prevede repartizarea valorii imobilizarilor necorporale

uniform în părți egale pe toată durata de utilizare. Suma amortizării se determină
prin înmulțirea normei amortizării la valoarea de intrare (reevaluată) a
imobilizarilor necorporale.
Na = Na – norma de amortizare (%)
– anual n – nr. de ani
– lunar – suma amortizării
(lei anual) – valoare de intrare
(lei lunar) DFU – durata de funcționare utilă
În contabilitatea financiară amortizarea se calculează lunar, iar în scopuri

fiscale – la sfîrșitul anului. În declarația privind impozitul pe venit este un post
care se numește cheltuieli legate de amortizare, aici se pune amortizarea anuală.
II. Metoda soldului degresiv – se folosește pentru calculul amortizării activelor
materiale care – şi pierd partea cea mai mare a valorii în primii ani de utilizare.
Conform acestei metode Na prevăzută de metoda liniară se dublează, iar se
calculează prin înmulțirea normei majorate la valoarea de bilanț a activelor

materiale.
Contul 113 "Amortizare imobilizarilor necorporale"
Contul 113 "Amortizarea imobilizarilor necorporale" este destinat
generalizării informaţiei privind amortizarea imobilizarilor necorporale, aflate în
patrimoniul întreprinderii, precum şi a celor arendate pe termen lung. Modul de
determinare a sumei de amortizare este reglementat de prevederile S.N.C. 13
"Contabilitatea imobilizarilor necorporale ".
Contul 113 "Amortizarea imobilizarilor necorporale " este un cont de pasiv.
În creditul acestui cont se reflectă calcularea amortizării imobilizarilor necorporale
pe parcursul duratei de funcţionare utilă a acestora, iar în debit - casarea
amortizării acumulate aferentă imobilizarilor necorporale ieşite. Soldul acestui cont
este debitor şi reprezintă suma amortizării acumulate privind imobilizarilor
necorporale la finele perioadei de gestiune.
La contul 113 "Amortizarea imobilizarilor necorporale " pot fi deschise
 113.1 "Amortizarea drepturilor de autor si titularilor de protectie"
 113.2 "Amortizarea brevetelor si marcilor’’
 113.3 "Amortizarea know-how-urilor si francizelor’’"
 113.4 "Amortizarea licentelor de active"
 113.5 "Amortizarea programelor informatice"
 113.6 "Amortizarea desenelor si modelelor industriale"
 113.7 "Amortizarea drepturilor de utilizare a activelor imobilizate"
 113.8 "Amortizarea imobilizarilor necorporale primite in gestiune".
 113.9’’Amortizarea altor imobilizari necorporale’’
Evidenţa analitică a amortizării imobilizarilor necorporale se ţine pe tipurile
acestora.
 Calcularea amortizării imobilizari necorporale în funcţie de destinaţia
utilizării acestora:
Dt 121 "Imobilizari necorporale în curs de execuţie" Ct 113
 Modificarea interioară a amortizării (în cadrul contului) la trecerea
imobilizarile necorporale arendate pe termen lung în componenţa activelor proprii:
Dt 113 "Amortizarea imobilizarilor necorporale" Ct 113
 Casarea amortizării acumulate aferente activelor nemateriale ieşite:
 Modificarea interioară a amortizării (în cadrul contului) la trecerea
imobilizari necorporale arendate pe termen lung în componenţa activelor proprii:
Dt 113 Ct 113 "Amortizarea imobilizarilor necorporale"
Mijloacele fixe reprezintă active materiale pe termen lung uzurabile cu
valoarea individuală mai mare de 3000 lei, cu termen de valorificare mai mare de
1 an, care participă nemijlocit în activitatea întreprinderii sau sunt controlate de ea.
În procesul valorificării nu-și modifică forma materială, ceea ce se transmite este
doar valoarea.
Mijloacele fixe se subdivizează în următoarele grupe:
 Clădiri
 Construcții speciale
 Mașini și utilaje
 Inventar de producție și de gospodăresc
 Animale productive și de lucru
 Mijloace de transport
 Plantații perene
 Fondul bibliotecar
 Monumente de artă și arhitectură
 Utilaj sportiv
Operațiuni vizînd mijloacele fixe

La intrarea mijloacelor fixe se întocmesc următoarele documente:
 proces verbal de primire – predare a mijloacelor fixe
 proces de dare în exploatare a plantațiilor multianuale
 proces verbal de transfer în cireada de bază
 proces verbal de dare în exploatare a clădirelor și construcțiilor
 proces verbal de recepție de formă liberă
Toate datele din documentele primare de recepție se înregistrează într-un
registru de evidență analitică a mijloacelor fixe care se numește fișa de inventar. O
dată cu dispariția mijloacelor fixe se anulează fișa de inventar.
Ieşirea mijloacelor fixe poate avea loc în rezultatul uzurii (amortizării
complete, atît în urma uzurii fizice cît şi celei morale), în rezultatul vînzării,
predării gratuite, în scopuri filantropice şi nefilantropice, depunerii în capitalul
statutar al altor întreprinderi, distrugerii în urma calamităţilor naturale, micşorarea
valorii în rezultatul reevaluării.
La ieşirea mijloacelor fixe în urma uzurii complete se întocmeşte proces –
verbal de lichidare în care se reflectă valoarea iniţială a obiectului, suma uzurii
acumulate, valoarea materialelor utile obţinute în rezultatul lichidării.
Evaluarea mijloacelor fixe

Evaluarea iniţială, conform SNC nr. 16 în momentrul procurării, a
mijloacelor fixe se efectuează la valoarea de intrare, care cuprinde:
 preţul (valoarea) plătită la cumpărător
 cheltuieli de transportare – achiziţionare
 cheltuieli legate de aducerea obiectului în starea de lucru
 alte cheltuieli legate de procurarea mijloacelor fixe
Evaluarea ulterioară, la data întocmirii bilanţului, se efectuează prin două
metode:
1. Metoda recomandată de standard, care prevede evaluarea mijloacelor fixe la
valoarea de bilanţ" = valoarea de intrare – suma uzurii acumulate.
2. Metoda alternativ – admisibilă – prin care mijloacele fixe se evaluează la
valoarea reevaluată = valoarea de venală a obiectului la data reevaluării. Această
metodă se foloseşte atunci cînd valoarea de bilanţ diferă esenţial de valoarea
venală a acestuia.
Reevaluarea mijloacelor fixe se efectuează pe obiecte aparte sau grupuri de
obiecte la finele anului de gestiune. Rezultatele reevaluării se perfectează într – un
proces verbal şi se trec la majorarea sau micşorarea capitalului propriu al
întreprinderii.
Contul 123 "Mijloace fixe"

Contul 123 "Mijloace fixe" este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea mijloacelor fixe aflate în patrimoniul întreprinderii, arendate
pe termen lung sau procurate prin leasing.
Modul de raportare a activelor materiale la mijloace fixe, componenţa şi
evaluarea acestora sînt reglementate de prevederile S.N.C. 16 "Contabilitatea
imobilizarilor corporale pe termen lung" şi S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei".
Contul 123 "Mijloace fixe" este un cont de activ. În debitul acestui cont se
reflectă valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe puse în funcţiune,
procurate sau construite, valoarea corectată a mijloacelor fixe ca rezultat al
investiţiilor capitale ulterioare şi valoarea reevaluată după reevaluare, iar în
credit − valoarea mijloacelor fixe ieşite, casarea sumei uzurii obiectelor, calculată
pe durata de funcţionare efectivă şi valoarea bunurilor materiale utilizabile
obţinute. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea mijloacelor fixe
existente la finele perioadei de gestiune.
La contul 123 "Mijloace fixe" pot fi deschise următoarele subconturi:
 123.1 "Clădiri",
 123.2 "Construcţii speciale",
 123.3 "Maşini, utilaje şi instalaţii de transmisie",
 123.4 "Mijloace de transport",
 123.5 "Instrumente si inventar",
 123.6 "Costuri ulterioare aferente obiectelor neinregistrate in bilant",
 123.7 "Mijloace fixe primite in leasing financiar",
 123.8 "Mijloace fixe primite în gestiune economica"
 123.9’’Alte mijloace fixe’’
Evidenţa analitică a mijloacelor fixe se ţine pe categorii de mijloace fixe,
grupe (omogene) de evidenţă şi obiecte de inventar distincte, pe alte direcţii
stabilite de întreprindere.
 Intrarea mijloacelor fixe:
a) a obiectelor construite şi instalate − la cost efectiv:
b) procurate de la furnizori, utilaje şi alte obiecte care nu necesită montaj la valoarea
de intrare puse în funcţiune:
 după momentul procurării:
Dt 123 Ct 121 " Imobilizari corporale în curs de execuţie"
 în momentul procurării:
Dt 123 Ct 428 "Alte datorii pe termen lung "
c) de la fondatori în contul aporturilor în capitalul statutar:
d) cu titlu gratuit − la valoarea de piaţă (de bilanţ):
e) prin schimb − la valoarea venală:
Dt 123 Ct 223 "Creanţe ale părţilor afeliate"
 Înregistrarea mijloacelor fixe constatate la inventariere ca necont:
Dt 123 Ct 621 "Venituri din activitatea de bilizate investiţii"
 Primirea obiectelor de mijloace fixe predate anterior în arendă pe termen
lung:
 Completarea turmei (cirezii) de bază cu animale tinere crescute în
gospodăria proprie:
Dt 123 Ct 131 "Activele biologice"
 Reflectarea cheltuielilor privind procurarea utilajului şi altor obiecte care
nu necesită montaj în cazul cînd momentul punerii în funcţiune coincide cu
momentul procurării:
a) serviciilor de transport, încărcare şi descărcare prestate de terţi:
 în cazul achitării directe a facturilor:
Dt 123 Ct 243 "Contuti curente în valută străină"
 în cazul calculării anticipate a datoriilor:
b) taxelor vamale, cheltuielilor privind asigurarea încărcăturilor:
Dt 123 Ct 242 "Conturi curente în moneda naţională" pe drum
c) salariului calculat şi a contribuţiilor pentru asigurarea socială a muncitorilor
privind încărcarea, descărcarea utilajului:
Dt 123 Ct 533 "Datorii privind asigurăruile"
d) achitate prin intermediul titularilor de avans:
 în cazul primirii anticipate a avansului:
 fără primirea anticipată a ava sului privind alte operaţii
Dt 123 Ct 532 "Datorii faţă de personal"
e) serviciilor prestate de activităţile auxiliare

 Casarea valorii de bilanţ a mijloacelor fixe ieşite în cazul:
a) vînzării, schimbului, transmiterii în arendă pe termen lung,predării cu titlu gratuit,
constatării lipsurilor mijloacelor fixe la inventariere:
Uzura mijloacelor fixe
În procesul exploatării mijloacelor fixe ele nu își schimbă forma materială,
dar își pierd din proprietăți fizice și își transmit valoarea asupra produsului nou
creat, lucrărilor și serviciilor cu includerea imediată a sumei de uzură în consumuri
sau cheltuieli.
Uzura – repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe în
decursul perioadei de funcțioanare a acestora.
VU = Vi – VRP VU – valoarea uzurabilă
Vi – valoarea iniţială
VRP – valoarea rămasă probabilă
Uzura exista de 2 feluri:

o morală
o fizică
Se calculează numai uzura fizică, dar uzura morală influențează asupra
metodei de calculare a uzurii fizice.
Uzura se calculează pentru toate obiectele de mijloace fixe aflate în
gestiunea întreprinderii, cu excepția:
mijloacelor fixe în curs de execuție
fondului bibliotecar
valorilor și monumentelor de artă
clădiri și construcții considerate monumente de artă
mijloace fixe cu termen expirat, dar care continuă să fie utilizate în cadrul
întreprinderii.
Pentru obiectele intrate uzura se calculează începînd la data de 01 a lunii
următoare, iar pentru obiectele ieșite uzura se întrerupe de la, data de 01 a lunii
următoare. Calcul uzurii mijloacelor fixe se efectuează separat pentru 2 scopuri:
– pentru scopul contabilității financiare – pentru fiecare obiect după normele și
92
metodele stabilite de SNC nr.16 "Contabilitatea activelor pe termen lung"
– pentru scopuri fiscale – uzura se calculează pe categorii de bunuri conform
normelor de uzură prevăzute în codul fiscal. Această uzură se calculează la finele
anului de gestiune și codul fiscal prevede 5 categorii de proprietate.
În contabilitatea financiară uzura mijloacelor fixe se calculează lunar prin
una din 4 metode recomandate de SNC nr.16 "Contabilitatea activelor pe termen
lung":
1. metoda liniară
2. metoda în raport cu volumul producției fabricate (metoda de producție)
3. metoda degresivă cu rate descrescătoare
4. metoda soldului degresiv
Ca bază de calculare a uzurii pentru metodele 1 – 3 servește valoarea
uzurabilă a mijloacelor fixe, iar pentru metoda 4 valoarea de intrare și de bilanț.
Conform Politicii de contabilotate a SRL „Casmerlin”:
Mijloacele fixe se reflectă în bilanţ după valoarea iniţială sau valoarea
reevaluată. Uzura mijloacelor fixe se calculează reeşind din durata de funcţionare
utilă şi valoarea uzurabilă a următoarei metode (conform catalogului: pag. 47 SNC
nr. 16), metoda liniară: Valoarea uzurabilă a mijloacelor fixe se calculează ca
diferenţa dintre valoarea iniţială şi valoarea rămasă probabilă (pag. 29 – 30 SNC
nr. 16).
Valoarea rămasă probabilă se stabileşte în momentul punerii în funcţiune
a obiectului de mijloace fixe reeşind din procentul stabilit de întreprindere la
valoarea iniţială a obiectului, clădiri – 3%, maşini şi utilaje – 1%.
Consumurile pentru reparaţia mijloacelor fixe se includ în consumuri şi/
sau cheltuielile perioadei în care s – au efectuat lucrările de reparaţie .
Contul 124 " Amortizarea mijloacelor fixe"

Contul 124 " Amortizarea mijloacelor fixe" este destinat generalizării
informaţiei privind uzura mijloacelor fixe, aflată în patrimoniul întreprinderii,
procurate în arendă pe termen lung. Sumele uzurii se determină în conformitate cu
prevederile S.N.C. 16 "Contabilitatea Imobilizari corporale pe termen lung".
Contul 124 " Amortizarea mijloacelor fixe" este un cont de pasiv. În
creditul acestui cont se reflectă sumele uzurii mijloacelor fixe calculate, iar în debit
− casarea sumei uzurii calculate a mijloacelor fixe ieşite. Soldul acestui cont este
creditor şi reprezintă suma uzurii calculate a mijloacelor fixe existente la
La contul 124 "Amortizarea mijloacelor fixe" pot fi deschise următoarele
subconturi:
 124.1 " Amortizarea clădirilor",
 124.2 " Amortizarea construcţiilor speciale",
 124.3 " Amortizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de transmisie",
 124.4 " Amortizarea mijloacelor de transport",
 124.5 " Amortizarea instrumentelor si inventarului",
 124.6 " Amortizarea costurilor ulterioare aferente obiectelor",
 124.7 " Amortizarea mijloacelor financiare primite in leasing financiar".
 124.8’’ Amortizarea mijloacelor fixe primite in gestiune economica’’
 124.9’’Amortizarea altor mijloace fixe’’
Evidenţa analitică a uzurii mijloacelor fixe se ţine pe categorii de mijloace
fixe, grupe de evidenţă şi obiecte de inventar.
 Calcularea uzurii mijloacelor fixe:
Dt 124 Ct 112 "Imobilizari necorporale în curs de execuţie"
 Modificarea internă (în cadrul contului) a uzurii calculate la înregistrarea
mijloacelor fixe arendate pe termen lung în componenţa celor proprii:
Dt 124 Ct 124 " Amortizarea mijloacelor fixe"
 Calcularea uzurii mijloacelor fixe acordate în arendă curentă:

 Casarea sumei amortizarea calculate a mijloacelor fixe scoase din
funcţiune:
 Casarea sumei amortizarea calculate a mijloacelor fixe arendate pe termen
lung la trecerea lor în proprietatea arendaşului:
Dt 124 " Amortizarea mijloacelor fixe" Ct 124
Contul 122 "Terenuri"

Terenurile reprezintă un tip de imobil creat de natură şi destinat utilizării în
activitatea de antreprinoriat. În contabilitate terenurile se clasifică în următoareale
grupe:
 Terenuri cu construcţii
 Amenajări de terenuri
 Terenuri fără construcţii, cu destinaţie agricolă (la SRL „Casmerlin” – terenuri
agricole şi terenuri sub livezi)
 Terenuri silvice
Modul de evaluare a terenurilor

Modul de evaluare, constatare şi evidenţă a terenurilor se reglementează de
SNC nr. 16 „Imobilizar corporale”. Conform acestui standard terenurile procurate
se evaluează la valoarea de intrare care cuprinde valoarea lor de procurare şi
cheltuielile legate de pregătirea terenurilor pentru utilizarea lor la destinaţii.
La procurarea terenurilor cu construcţii, valoarea de procurare se împarte
între terenuri şi construcţii pentru că sunt tipuri diferite de active pe termen lung,
terenurile fiind neuzurabile, iar clădirea amplasată pe el uzurabilă.
Contul 122 "Terenuri" este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea terenurilor aflate în patrimoniul întreprinderii (cu construcţii,
fără construcţii, cu zăcăminte etc.), precum şi a celor arendate pe termen lung.
Modul de evaluare şi determinare a valorii terenurilor este reglementat de
prevederile S.N.C. 16 "Contabilitatea imobilizarilor corporale".
Contul 122 "Terenuri" este un cont de activ. În debitul acestui cont se
reflectă valoarea de intrare sau reevaluată a terenurilor procurate (prin cumpărare
sau arendă pe termen lung), iar în credit - valoarea de bilanţ a terenurilor ieşite.
Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea terenurilor la finele perioadei
de gestiune.
 Procurarea terenurilor:
a) de la persoane juridice şi fizice – la valoarea de cumpărare:
Dt 122 Ct 428 "Alte datorii pe termen lung calculate"
Dt 122 Ct 522 "Datorii faţă de părţile afeliate"
b) de la fondatori în contul aporturilor în capitalul statutar – la valoarea convenită de
către fondatori:
c) primirea terenurilor în arendă pe termen lung – la valoarea con tractuală:
Dt 122 Ct 421 "Datorii de arendă pe termen lung"
d) primirea de la arendaşi la returnarea terenurilor acordate anterior în arendă pe
termen lung:
 Reflectarea cheltuielilor aferente procurării terenurilor:
a) comisioanelor brokerilor, plăţii pentru evaluarea terenurilor, impozitelor pe
patrimoniu, cheltuielilor pentru curăţirea şi nivelarea terenurilor, demolarea
construcţiilor inutile, aflate pe terenurile procurate în cazul:
– achitării directe:
Dt 122 Ct 243 "Contuti curente în valută străină"
– calculării anticipate a datoriilor creditorilor:
Dt 122 Ct 522 "Datorii faţă de părţile afiliate"
Dt 122 Ct 544 "Alte datorii curente"
 materialelor consumate:
b) salariului calculat al muncitorilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale:
c) serviciilor proprii:

 Casarea valorii de bilanţ a terenurilor ieşite
 Acordarea terenurilor în arendă pe termen lung
CONTABILITATEA OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ŞI SCURTĂ
DURATĂ
În procesul de producţie toate unităţile economice utilizează pe lîngă
mijloace de muncă cu o valoare unitară mai mare de 3000 lei şi un termen sau o
durată mai mare de un an, care evident au fost incluse în categoria activelor pe
termen lung şi alte mijloace de muncă, care au o valoare unitară mai mică de 3000
lei sau un termen de exploatare mai mic de un an. Aceste mijloace de muncă au
primit denumirea de obiecte de mică valoare şi scurtă durată. Din cauza faptului că
nu îndeplinesc ambele condiţii pentru a fi active pe termen lung ele sunt incluse în
categoria activelor curente, însă fie mijloace de muncă ele se comportă ca mijloace
fixe, adică nu se integrează în conţinutul material al produsului nou creat, îşi
transmit doar valoarea, de aici noţiunea de uzură, participă la mai multe cicluri de
producţie.
La ele se atribuie:
 echipamentul de lucru şi de producţie;
 lingeriea de pat;
 veselă de cantină;
 inventarul sportiv;
 mobila de birou;
 stupii de albine;
 instrumente de lucru;
 instrumente de măsură;
 instrumente de tîmplărie;
 şaua pentru cai;
 aparate electronice;
 telefoane, faxuri;
 obiectele de cancelarie;
 construcţiile provizorii neprăvăzute în lista de titluri.
99
Conform Politicii de contabilitate a SRL „Casmerlin” obiectele de mică
valoare şi scurtă durată se reflectă în bilanţ la suma volorii de intrare aflate la
depozit şi valoarea rămasă probabilă a obiectelor transmise în exploataţie. Uzura se
calculează numai la OMV şi SD cu valoarea unitară mai mare de 1500 lei la
mărimea de 100% din valoarea uzurabilă. Obiectele cu valoarea unitară mai mică
de 1500 se trec la consumuri sau cheltuieli – pe măsura transmiterii lor de la
depozit în exploatare.
Pentru a simplifica contabilitatea, OMV şi SD se împart în două grupe mari
după criteriul valorii unitare:
I. OMV şi SD cu valoare mai mică de ½ dim limita prevăzută de
legislaţie. Pentru ele nu se calculează uzura, iar transmiterea în folosinţă se reflectă
ca consumul de materiale, materii prime şi active curente.
II. OMV şi SD cu o valoare mai mare de ½ din limita prevăzută de
legislaţie. Pentru ele se calculează uzura dar în mod specific, adică nu treptat ca la
MF ci dintr-o singură dată în momentul transmiterii în folosinţă şi în mărime de
100% din valoarea lor uzurabilă. Transmiterea lor se reflectă ca o mişcare internă,
iar uzura calculată se include în consumuri şi cheltuieli în dependenţă de direcţia
de utilizare a lor. La expirarea duratei de exploatare ele se casează analizîndu-se
uzura calculată. Pentru ele sunt caracteristice noţiunile de valoarea de intrare şi
valoarea rămasă probabilă (în % de la 2% la 5%) şi se indică în politica de
contabilitate. În urma lichidării se vor obţine materiale utile care se recepţionează
la depozit şi care pot fi supralimitei valorii rămase probabile sau sub această limită.
Documentarea OMV şi SD. Metodele de evaluare

În unităţile economice OMV şi SD pot intra din următoarele surse:
 procurarea de la furnizori – în acest caz ele vin însoţite de factura fiscală sau
facturi de expediţie. În baza lor se întocmesc bonurile de recepţie, care la rîndul lor
servesc sursă de înregistrare în registru de magazie sau în fişe de evidenţă
depozitară. Valoarea intrată reprezintă costul efectiv de achiziţie care este alcătuită
din:
 suma plătită furnizorului;
 taxa prevăzută de legislaţie;
 CTA;
 cheltuieli de deplasare a persoanelor însoţitoare;
 rabaturile comerciale.
 fabricarea în cadrul întreprinderii în secţiile industriale sau ateliere de
reparaţie. Intrarea lor se înregistrează în proces verbal a valorilor materiale venite
fără documente, iar evaluarea lor se face la costul efectiv de producţie:
 CDM (matal, lemn, cuie etc.);
 CDS (salarii+CAS);
 servicii ale unităţilor auxiliare;
 cote CIP.
 depunerea lor în capitalul statutar al întreprinderii de către fondatori.
Intrarea se documentează sau prin facturi de expediţie sau prin facturi fiscale, iar la
depozit se înregistreză în bunuri de recepţie Valoarea intrată este suma indicată în
documente.
 primirea gratuită poate fi documentată prin procese verbale sau alte
documente de însoţire. Valoarea intrată este valoarea înscrisă de donator.
Predarea lor în exploatare se justifică cu bonuri de consum cu destinaţie internă,
iar scoaterea din uz, casarea cu acte lichidare şi trecere la pierderi a inventarului de
producţie, echipamentului de lucru şi alte OMV şi SD.
În bilanţul întreprinderii OMV şi SD se reflectă valoarea de bilanţ care se
compune din valoarea de intrare a OMV şi SD care se aflî la depozit+ valoarea
rămasă probabilă a obiectelor transmise în exploatare şi pentru care s-a calculat
uzura.
În situatiile financiare ele se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost şi
VRN. Diferenţele după caz atribuindu – se sau la venit sau la cheltuieli (cost>VRN
se evaluează la VRN ;i se dă la cheltuieli; cost<VRN se evaluează la cost şi se dă
la venit).
La SRL „Casmerlin” preţurile unice se determină prin metoda costului mediu
ponderat.
Contul 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată"

Contul 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată" este destinat
generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată, aflate în stoc şi în folosinţă, precum şi a construcţiilor provizorii
(neprevăzute în lista de titluri) edificate de întreprindere. Este un cont de activ. În
debitul acestui cont se înregistrează valoarea de intrare a obiectelor intrate şi a
construcţiilor speciale construite, iar în credit – trecerea la cheltuieli a valorii
uzurabile şi valoarea bunurilor material utilizabile obţinute din lichidarea
obiectelor.
Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă existenţa la întreprindere la
finele perioadei de gestiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a
construcţiilor provizorii.
La contul 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată" pot fi deschise
 213.1 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc"
 213.2 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare"
 213.3 "Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)"
 213.4’’Obiectele de mica valoare si scurta durata transmise temporar
tertilor’’
Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a
construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri) se ţine pe grupe omogene,
pe tipuri şi gestionari.
 Reflectarea valorii de procurare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
şi a construcţiilor provizorii intrate:
b) în cazul primirii facturilor de plată de la:
– furnizori externi:
– întreprinderile - fiice, asociate şi alte părţi legate:
c) prin intermediul titularilor de avans:
– la primirea avansului:
– fără primirea avansului:
 Reflectarea cheltuielilor de transport – aprovizionare aferente procurării
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a construcţiilor provizorii:
a) transportarea:
b) taxe vamale:
c) asigurarea încărcăturilor pe drum:
Dt 213 Ct 242 "Conturi curente în valută naţională"
d) încărcarea şi descărcarea:
Dt 213 Ct 812 "Actualităţi auxiliare"
e) plătite prin intermediul titularilor de avans:
– la primirea avansului:
– fără primirea avansului:
 Înregistrarea obiectelor de mică valoare:
a) achiziţionate prin schimb cu alte active
Dt 213 Ct 221 "Creanţe aferente facturilor comerciale"
Dt 213 Ct 223 "Creanţe ale părţilor afeliate"
b) fabricate în secţiile auxiliare de producţie şi a construcţiilor speciale provizorii
construite de întreprindere
c) primite cu titlu gratuit
 Reflectarea sumei care depăşeşte valoarea realizabilă netă conform evaluării
anterioare a obiectelor de mică valoare (în limitele costului lor efectiv)
 Înregistrarea plusurilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată cu ocazia
inventarierii la valoarea lor de intrare

 Darea în folosinţă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (cu valoarea
unitară mai mică de 1/2 din limita stabilită)
a) în secţiile producţiilor de bază şi auxiliare:
b) pentru efectuarea operaţiilor aferente expedierii produselor şi mărfurilor:
c) pentru nevoile gospodăreşti ale întreprinderii şi lucrările de cercetări ştiinţifice:
d) pentru executarea lucrărilor de construcţie şi amenajarea terenurilor:
 Darea în folosinţă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (cu valoarea
unitară mai mare de 1/2 din limita stabilită):
 Reflectarea lipsurilor şi pierderilor de obiecte de mică valoare şi scurtă
durată şi de construcţii speciale provizorii la costul lor efectiv,constatate cu ocazia
inventarierii:
Dt 714 "Alte cheltuieli operaţionale"
 Reflectarea valorii de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
vîndute:
distruse în urma evenimentelor excepţionale:
 Casarea valorii uzurabile a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la
scoaterea din funcţiune a acestora:
Dt 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" Ct 213
 Reflectarea sumei diferenţei între costul efectiv şi valoarea realizabilă netă:
 Înregistrarea deşeurilor metalice şi reziduurilor din lichidarea obiectelor de
mică valoare şi construcţiilor speciale provizorii în limitele valorii rămase stabilite
anterior:
 Reflectarea diferenţei dintre valoarea rămasă a obiectelor ieşite determinată
preventiv şi valoarea deşeurilor metalice primite
Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată"

Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" este destinat
generalizării informaţiei privind uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi
a construcţiilor speciale provizorii (neprevăzute în lista de titluri). Este un cont de
pasiv. În creditul acestui cont se reflectă calcularea uzurii obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată şi a construcţiilor speciale provizorii, iar în debit – trecerea
la cheltuieli a uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
scoase din funcţiune. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma uzurii
calculate la finele perioadei de gestiune.
La contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" pot fi
deschise următoarele subconturi:
 214.1 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată"
 214.2 "Uzura construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri)"
Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine
pe grupe (obiecte) distincte şi pe perioade.

 Calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în
folosinţă:
a) în secţiile activităţilor de bază şi auxiliare:
b) pentru efectuarea operaţiilor aferente expedierii produselor şi mărfurilor:
c) pentru nevoile gospodăreşti ale întreprinderii şi lucrările de cercetări ştiinţifice:
d) crearea activelor nemateriale:
e) pentru executarea lucrărilor de construcţie şi amenajarea terenurilor:
Conţinutul operaţiei economice din debitul contului 214

 Casarea uzurii calculate aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
şi construcţiilor speciale provizorii scoase din funcţiune
CONTABILITATEA MUNCII ŞI RETRIBUIRII EI

Retribuirea muncii în brigăzi
Folosirea raţională a resurselor de muncă, sporirea productivităţii muncii
este una din condiţiile necesare, pentru efectuarea procesului reproducţiei sociale.
Foarte important este asigurarea retribuirii lucrătorilor după cantitatea şi calitatea
muncii depuse.
O condiţie necesară pentru determinarea corectă a retribuirii muncii şi
asigurarea cointeresării materiale a lucrătorilor este organizarea corectă a ţinerii
contabilităţii.
Obiectivele de bază ale contabilităţii muncii şi a decontărilor privind
retribuirea ei sunt:
a) evidenţa la timp şi precisă a volumului şi calităţii lucrărilor executate;
b) evidenţa corectă a salariului calculat lucrătorilor în corespundere cu cantatea
şi calitatea muncii depuse şi rezultatele finale ale muncii;
c) repartizarea corectă şi argumentată a consumurilor de muncă şi retribuirii ei
la fabricarea producţiei în subdiviziunile unităţii agricole şi pe obiectele
contabilităţii;
d) controlul sistematic asupra cheltuirii fondului de salarizare pe unitatea
agricolă şi în subdiviziunile ei;
Salariul cuprinde salariul tarifar (în funcţie), adausurile şi sporurile, premiile
şi recompensele.
Salariul tarifar se stabileşte în raport cu calificarea, gradul de prigătire
profesională, competenţa angajatului, calitatea, importanţa şi complexitatea
lucrărilor ce îi revin.
Adausurile şi sporurile la salariul tarifar se stabilesc în raport cu rezultatele
obţinute, condiţiile de muncă concrete, în raport cu vechimea în muncă ce poartă
un caracter de stimulare sau compensare. Pentru stimularea muncii angajaţilor, pot
fi aplicate diverse sisteme de premiere şi recompense. Adausurile, sporurile,
premiile şi recompensele se iau în calcul la determinarea salariului mediu în modul
108
prevăzut de legislaţie.
În unităţile agricole lucrătorii se împart în lucrători ocupaţi în producţia agricolă şi
lucrători ai sferei neproductive (subdiviziuni comerciale, instituţii preşcolare,
sector locativ etc.). Lucrătorii implicaţi în obţinerea producţiei agricole, la rîndul
lor se împart în următoarele categorii:
 lucrători permanenţi
 sezonieri
 temporari (inclusiv elevi)
 lucrători tehnici
 personalul de deservire etc.
Gruparea în aşa mod a resurselor de muncă permite prognozarea
(planificarea) fondului de salarizare şi verificarea folosirii lui. Suma mijloacelor
băneşti, necesare pentru salarizarea numărului planificat de lucrători, formează
fondul de salarizare. El include toate plăţile băneşti ale lucrătorilor după acordurile
tarifare, salariile de funcţie şi de asemenea premiile, adausurile şi sporurile.
Componenţa fondului de salarizare este reglementată de Legea „Cu privire la
salarizare” şi alte acte normative în vigoare.
Conducătorul unităţii agricole poartă răspunderea pentru folosirea raţională
şi după destinaţie a findului de salarizare, iar contabilul-şef şi contabilii – pentru
veridicitatea datelor şi operativitatea informaţiei prezentate.
Contabilitatea folosirii timpului de muncă şi calcularea timpului
neprezentării de lucru din diferite motive se efectuează în tabelele evidenţei
timpului de muncă numită evidenţa tabelară. Tabelul evidenţei timpului de muncă
se ţine pe fiecare subdiviziune în timpul lunii, de către conducătorul ei sau de o
persoană special împuternicită. În tabel se însemtă toate neprezentările la lucru,
zilele de odihnă, deplasările, concediile, foile de boală etc.
Pentru primirea indicatorilor, necesari contabilităţii muncii şi retribuirii ei, în
tabel se indică pentru fiecare lucrător funcţia, salariul, profesia, categoria,
numărul tabelar şi modul de salarizare.
În cultura plantelor, pentru contabilitatea timpului de muncă şi a
randamentului ei, se folosesc foile de evidenţă a muncii şi lucrărilor executate şi
foile de evidenţă ale tractoristului-maşinist Dacă tractoarele lucrează în două
schimburi foile se scriu pentru fiecare tractorist aparte pe 15 zile. În foi se înscriu
denumirea lucrărilor efectuate volumul lor fizic şi convenţional în hectar etalon,
împlinirea normelor de schimb şi consumul combustibilului.
Pentru determinarea salariului, ce se cuvine fiecărui lucrător, documentele
primare pe contabilitatea muncii şi lucrărilor efectuate se grupează. Generalizarea
(sumare) salariului, pe perioada de plată se efectuiază în situaţiile de decont şi
retribuire sau în registrul (cartea) evidenţei decontărilor pe retribuirea muncii.
La SRL „Casmerlin” există patru categorii de salarii:
1. salariu pentru lucrul efectuat – muncitorii brigăzii de cîmp şi de tractoare
(ex: 100 kg de roadă = 25 lei)
2. salariu pentru timpul lucrat – lucrătorii autoparcului (1 oră = 8 lei)
3. salariu tarifar – paznici
4. salariu de funcţie – lucrătorii specialişti, adminstraţia
Datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii se concretizează în
drepturile angajaţilor aferente muncii prestate care se stabilesc prin negocieri
colective sau individuale între persoane fizice şi întreprindere. Munca este
retribuită pe unitate de timp, în acord sau după alte sisteme de retribuire.
Salarizarea lucrătorilor din sfera bugetară se efectuiază în baza reţelei tarifare unice
de salarizare.
Salariul brut reprezintă salariul de baza la care se adaugă sporuri,
îndemnizaţii şi alte adaosuri la salarii. Salariu brut fără suma totală a reţinerilor din
salariu reprezintă salariul net spre plată.
Salariile se grupează astfel:
Salariul de bază – remunerarea personalului întreprinderii pe timpul şi
volumul efectiv lucrat,inclusiv diferite prime,plăţi suplimentare şi adaosuri la
salariu,diverse recompense gratuite de către stat.
Salariul suplimentar – sumele plătite personalului întreprinderii pe perioada
nelucrată.
Din salariile personalului pot fi efectuate următoarele reţineri:
 Reţineri fiscale: impozitul pe veniturile persoanelor fizice.
 Reţineri sociale: 6%contribuţia individuală de asigurări sociale de stat 3,5-
contribuţia deasigurări medicale obligatorii.
 Diverse reţineri: avansuri la salriu acordat anterior,avansuri nerestituite ls
timp pentru deplasarea de serviciu,reţineri pentru chirii.
Cotele impozitului pe veniturile persoanelor fizice sunt următoarele:
 7% din suma venitului impozabil anual care nu depăşeşte suma de 25200 lei
 18 % din suma venitului impozabil anual ce depăşeşte suma de 25200 lei
Venitul impozabil al salariatului cuprinde orice formă de salarizare, premii,
suplimentele, onorariile, îndemnizaţiile, comisioanele şi alte plăţi, precum şi
înlesnirile acordate salariatului de către întreprindere.
Veniturile persoanelor fizice ce nu se supun impozitării:
 Bursele elevilor şi studenţilor
 Pensiile şi îndemnizaţiile pentru copii
 Patrimoniul primit ca donaţie,moştenire
 Cîştigurile de la loterie
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se calculează şi se reţin la sursade
plată, în momentul plăţii salariului, de la venitul impozabil, care se determină ca
diferenţa dintre suma venitului brut şi suma scutirilor acordate salariatului.
Scutirea se acordă numai la locul de muncă de bază, unde se ţine evidenţa
carnetului de muncă al lucrătorului rezident al Republicii Moldova.
Tipuri de scutiri:
Scutirea personală care pentru anul fiscal 2009 constituie 7200 lei anual sau
600 lei lunar.
Scutirea soţului care pentru anul fiscal 2009 constituie 7200 lei sau 600 lei
lunar.
Scutirea majorată care pentru anul fiscal 2009 constituie 12000 lei anual sau
1000 lei lunar.
Scutirea pentru persoane întreţinute care pentru anul fiscal 2009 constituie
1680 lei sau 140 lei lunar.
Alte scutiri.
Pentru a acorda scutirile menţionate, lucrătorul pezintă patronului cererea de
scutire pînă la data încadrării în muncă ca angajat sau pînă la începutul anului,
anexînd la acesta documentele necesare pentru confirmarea poziţiei sale de
rezident, stării sociale, familiale sau a sănătăţii. Calculul venitului impozabil şi
impozitului pe venit se face în baza cumulativă, de la începutul anului sau din
momentul angajării la serviciu, în fişa personală deschisă pentru fiecare salariat.
Contul 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii"

Contul 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii" este destinat
generalizării informaţiei privind decontările cu personalul întreprinderii aferente
remuneraţiilor şi sumelor depuse.
Contul 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii" este un cont
de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă remuneraţiile calculate, iar în debit -
sumele achitate şi reţinute. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile
întreprinderii faţă de personal privind retribuirea muncii la finele perioadei de
gestiune.
La contul 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii", pot fi
 531.1 "Datorii salariale"
 531.2’’Datorii fata de deponenti’’
Evidenţa analitică a datoriilor faţă de personal privind retribuirea
muncii se ţine pe salariaţi şi pe feluri de plăţi şi reţineri.
 Calcularea salariului, adaosurilor şi primelor:
a) muncitorilo r din producţia debază, care participă nemijlocit la fabricarea
produselor, executarea lucrărilor de construcţii – montaj şi altor lucrări ale
activităţii de bază:
b) muncitorilor producţiilor auxiliare:
c) muncitorilor care deservesc şi repară utilajul, aparatului de conducere, personalului
administrativ şi de deservire a secţiilor:
d) muncitorilor pentru staţionări, inclusiv adaosul pentru executarea lucrărilor mai
puţin calificate:
e) muncitorilor auxiliari, ocupaţi cu întreţinerea şi repararea clădirilor, construcţiilor
speciale şi inventarului secţiei:
f) muncitorilor calificaţi, care nu sînt eliberaţi de la activitatea de bază, pentru
instruirea ucenicilor şi ridicarea calificării muncitorilor:
Dt 713 "Cheltuieli administrative"
g) muncitorilor care execută lucrări de remediere a rebuturilor:
h) muncitorilor pentru construirea construcţiilor speciale provizorii (neprevăzute în
lista de titluri) şi executarea altor lucrări necapitale:
i) muncitorilor pentru lucrările de lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale:
j) lucrătorilor încadraţi în procesul de procurare şi creare a activelor nemateriale:
Dt 112 "Active nemateriale în curs de execuţie" Ct 531
k) lucrătorilor încadraţi în procesul de procurare şi punere în funcţiune a mijloacelor
fixe:
l) lucrătorilor încadraţi în procesul de executare a lucrărilor de construcţii – montaj în
regie proprie:
m) privind pregătirea terenurilor pentru folosirea lor după destinaţie
 Calcularea indemnizaţiilor de concediu pe seama rezervelor create pentru
plata concediilor muncitorilor:
Dt 538 "Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminare" Ct 531
 Calcularea indemnizaţiilor pe seama mijloacelor asigurărilor sociale:
Dt 533 "Datorii privind asigurările" Ct 531
 Calcularea remuneraţiilor muncitorilor pentru încărcarea şi descărcarea
materialelor şi alte lucrări legate de procurarea şi colectarea activelor:
Dt 131 "Active biologice" Ct 531
Dt 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată"
 Plata remuneraţiilor:
a) în numerar din casierie:
b) prin virament:
c) sub formă naturală:
 Reţineri din remuneraţiile calculate:
a) impozit pe venit:
Dt 531 Ct 534 "Datorii privind decon tările cu bugetul"
b) prime de asigurare, defalcări obligatorii în fondul de pensii:
c) pentru recuperarea prejudiciului material cauzat:
d) aferente datoriilor lucrătorilor pentru mărfurile procurate pe credit, pentru
împrumuturile primite:
e) plata pentru servicii comunale, pensii alimentare, servicii prestate de instituţiile
preşcolare:
CONTABILITATEA ACTIVITĂŢILOR AUXILIARE ŞI DE
DESERVIRE
Activităţile auxiliare posedă un şir de particularităţi, care, în fond, determină
caracterul dependent al acestora faţă de producţia de bază. Aceste particularităţi
sunt următoarele:
 lipsa unui caracter independent;
 menirea de a deservi alte ramuri de producţie sau consumatori;
 încorporarea rezultatului funcţionării acestora nu în produse sau obiecte
concrete, ci în anumite lucrări şi servicii;
 concentraţia consumatorilor de lucrări şi servicii preponderent în cadrul
unităţilor agricole (cu excepţia agromagazinilor).
În unităţile agricole din Republica Moldova sunt prezente următoarele
activităţi auxiliare:
 ateliere mecanice şi de reparaţii;
 mijloace de transport ( cu excepţia transporului din cadrul secţiilor);
 cazangerii (cu excepţia cazangeriilor amplasate nemijlocit la diverse obiecte de
producţie – ferme, secţii de fabricare a conservelor ş.a.);
 sonde arteziene, staţii de pompare a apei (cu excepţia obiectelor amplasate
nemijlocit în locurile de consum);
 servicii de alimentare cu energie electrică (cu excepţia generatoarelor electrice
cuplate cu agregatele de muls ş.a).
Separarea unor funcţii (reparaţia şi deservirea mijloacelor tehnice,
alimentarea cu apă, căldură etc.) din cadrul operaţiilor de producţie şi izolarea lor
ulterioară în anumite activităţi auxiliare sunt condiţionate de dezvoltarea procesului
de divizare a muncii şi avantajele specializării.
Organizarea activităţilor auxiliare la întreprinderi contribuie la scutirea
lucrătorilor din producţia de bază de un şir de lucrări şi acţiuni secundare şi
concomitent la consolidarea deprinderilor profesionale ale acestora, iar ca rezultat
şi la sporirea productivităţii muncii.
Consumurile de producţie, reprezentînd expresia valorică a resurselor
utilizate, urmează a fi perfectate în mod obligatoriu cu documente. Acestea, de
regulă, au forma unor blanchete de hîrtie şi servesc drept confirmare juridică a
săvîrşirii efective a operaţiilor economice (cheltuirii seminţelor, calculării
retribuirii muncii, definitivării recoltei ş.a.). Dar pentru realizarea acestei funcţii
extrem de importante documentele trebuie să conţină în conformitate cu articolul
21 al „Legii contabilităţii” un şir de elemente obligatorii, cum ar fi:
o denumirea documentului;
o denumirea întreprinderii;
o data întocmirii;
o conţinutul operaţiei economice;
o unitatea de măsură (etalonul) a mărimii operaţiei (această unitate de măsură
(etalon) poate fi valorică, naturală sau convenţională).
o funcţia şi numele de familie ale persoanelor responsabile pentru săvîrşirea
operaţiei şi perfectarea ei corectă;
o semnăturile persoanelor indicate.
Arhitectonica şi conţinutul documentelor variază în funcţie de tipul şi
importanţa operaţiei, condiţiile demarării, necesităţile controlului şi alţi factori.
Actualmente consumurile tehnologice în agricultură ce ţin de exploatarea
activităţilor auxiliare sunt perfectate cu următoarele formulare tipizate de
documente, aprobate prin ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 308 din
8 decembrie 1993:
– foaia de evidentă a muncii şi lucrărilor executate;
– foaia colectivă de prezenţă;
– carnetul brigadierului pentru evidenţa muncii şi lucrărilor executate;
– foaia de evidenţă a tractoristului-maşinist;
– foaia de parcurs a tractorului;
– foaia de parcurs a camionului;
– ordin (bon) de lucru în acord;
– procesul-verbal de scoatere din uz a inventarului de producţie şi gospodăresc,
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
– borderoul de consum al nutreţurilor;
– fişa-limită de ridicare a valorilor materiale; bonul (de uz intern);
– calculul uzurii mijloacelor fixe conform situaţiei la începutul anului;
– calculul uzurii mijloacelor fixe intrate şi ieşite;
– borderoul calculării uzurii mijloacelor fixe pe lună;
– procesul-verbal de recepţie-predare a obiectelor reparate, reconstruite şi
modernizate.
Contul 812 "Activităţi auxiliare"

Contul 812 "Activităţi auxiliare" este destinat generalizării informaţiei
privind consumurile în activităţile auxiliare.
Contul 812 "Activităţi auxiliare" este un cont de calculaţie. În debitul
acestui cont se înregistrează soldul producţiei în curs de execuţie la începutul
perioadei de gestiune (trecut din contul contabilităţii financiare 215 "Producţia în
curs de execuţie"),consumurile de producţie, prestările de servicii în perioada de
gestiune, iar în credit − costul efectiv al produselor fabricate, serviciilor prestate, al
rebutului definitiv şi al deşeurilor recuperabile, precum şi soldul producţiei în curs
de execuţie trecut la finele perioadei de gestiune în debitul contului contabilităţii
financiare 215 "Producţia în curs de execuţie".
Evidenţa analitică a consumurilor se ţine pe activităţi auxiliare, pe feluri de
produse, servicii, articole şi alţi indicatori stabiliţi de întreprindere.

 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de
gestiune din contul contabilităţii financiare
Dt 812 Ct 215 "Producţia în curs de execuţie"
 Reflectarea în consumurile la fabricarea produselor, prestărilor de servicii:
a) a materialelor utilizate:
b) a combustibilului şi energiei în scopuri tehnologice, a serviciilor prestate de terţi:
Dt 812 Ct 522 "Datorii faţă de părţile legate"
c) a retribuţiilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale:
d) a creării rezervei pentru plata concediilor:
Dt 812 Ct 538 "Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminate"
e) a cotei consumurilor indirecte de producţie:
 Reflectarea valorii de bilanţ a produselor rebutate, returnate pentru
remediere:
Dt 812 Ct 216 "Produse"

 Trecerea costului efectiv al serviciilor prestate de activităţile auxiliare:
a) la procurarea activelor:
Dt 112 "Imoilizari necorporale în curs de execuţie" Ct 812
b) pentru subdiviziunile întreprinderii:
c) pentru persoanele juridice şi fizice terţe:
Dt 711 "Costul vînzărilor" Ct 812
 Reflectarea costului efectiv al produselor fabricate, materialelor,
instrumentelor şi altor servicii prestate:
 Reflectarea deşeurilor recuperabile la preţuri de valorificare:
 Înregistrarea prăsilei reproduse de animalele de muncă:
Dt 131 "Active biologice" Ct 812
 Reflectarea costului rebutului definitiv:
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie al perioadei de gestiune
din contul contabilităţii financiare:
Dt 215 "Producţia în curs de execuţie" Ct 812
CONTABILITATEA UNITĂŢILOR DE DESERVIRE
La SRL „Casmerlin”ca unitate de deservire este cantina staționară pentru
lucrătorii brigăzii de tractoare. Toate consumurile a acestei unități se acumulează
pe contul 812 „Consumurile activității auxiliare”, aici se includ:
 Salariul bucătarilor
 Consumul de enegie electrică
 Consumul de gaz
 Consumul de apă
La sfîrșitul anului contul se închide:
Dt 711 „Costul vînzărilor” Ct 812 „Consumurile activității auxiliare”
Aceste consumuri se trec la costul producției finite.
Produsele în cantina SRL „Casmerlin” intră în baza dării de seamă privind
primirea produselor în cantina brigăzii de tractoare, în etalon valoric și natural pe
contul 221. Toate produsele la cantină au limit de consum pentru o persoană.
Conținutul operațiilor economice legate de cantina SRL „Casmerlin”:
 Achiziționarea produselor la prețul de realizare:
Dt 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” Ct 611 „Venituri
din vînzări”
Dt 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” Ct 534 „Datorii
privind decontările cu bugetul”
Unele produse sunt achiziționate la prețuri reduse.
 Transmiterea produselor de la depozit:
Dt 711 „Costul vînzărilor” Ct 216 „Produse
CONTABILITATEA ŞI REPARTIZAREA COSTURILOR INDIRECTE DE
PRODUCŢIE
Costurile de producţie ale întreprinderilor agricole (inclusiv
agromagazinile), reprezintă resursele utilizate în activitatea operaţională (de bază),
care fiind atribuite produselor finite, lucrărilor executate sau serviciilor prestate,
formează costul de producţie al acestora.
În funcţie de modul atribuirii la obiectele de evidenţă sau de calculaţie
consumurile sunt grupate în:
 consumuri directe;
 consumuri indirecte.
Consumurile directe în momentul înregistrării pot fi atribuite direct (adică
fără calcule sau procedee suplimentare) la costul unor produse specificate.
Consumurile indirecte constituie consumurile care ţin de întreţinerea şi
dirijarea subdiviziunilor sau ramurilor în ansamblu. Ele urmează a fi repartizate
pentru a fi incluse în costul de producţie (de exemplu, salariul brigadierilor, şefilor
de secţii sau de ferme, uzura mijloacelor fixe cu uz general de producţie, reparaţia
lor etc).
În funcţie de dependenţa acestora de volumul de producţie sunt clasificate în:
 consumuri variabile;
 consumuri constante.
Consumuri indirecte de producţie variabile sînt consumurile, mărimea cărora
într – o măsura sau alta depinde de modificarea volumului produselor obţinute.
Acestea includ:
 valoarea energiei electrice
 valoarea apei
 valoarea combustibilului
 consumuri pentru întreţinerea obiectelor de mijloace fixe cu destinaţie
generală de producţie
 consumurile privind retribuirea muncii paznicilor de cîmp, brigadierilor,
agronomilor, medicilor veterinari şi altor salariaţi în funcţie de forma şi sistemul de
salarizare etc.
Consumuri indirecte de producţie constante sînt consumurile, mărimea cărora
nu depinde de modificarea volumului produselor obţinute.
Aici se includ:
 uzura
 consumurile aferente reparaţiei mijloacelor fixe cu destinaţie generală
 consumurile aferente asigurării condiţiilor favorabile de muncă şi tehnicii
securităţii etc.).
Capacitatea de producţie potenţială sau volumul produselor care este posibil
de obţinut se determină în baza volumului mediu al produselor (în unităţi naturale)
din ultimii doi – trei ani, iar în cazul cînd aceste date lipsesc – în baza volumului
produselor care urmează a fi obţinut în anul de gestiune curent în condiţii
climaterice normale sau într – un alt mod.
Diferenţa dintre suma efectivă totală a consumurilor indirecte de producţie
constante şi partea repartizată a acestora se trece la alte cheltuieli operaţionale.
Repartizarea consumurilor indirecte de producţie se efectuează în practică
prin numeroase metode cu utilizarea diverselor baze. Astfel, conform Politicii de
contabilitate a SRL „Casmerlin” consumurile indirecte de producție se repartizeză
între tipurile de producție astfel:
a) direct proporțional cu salariile lucrătorilor de bază
b) consumurile indirecte la toc, se repartizează proporțional cantității de grăunțe,
care au trecut prelucrarea și curățirea.
c) cota dată pentru arenda terenului se repartizează conform suprafeței
culturilor agricole.
Organizarea contabilităţii consumurilor indirecte de producţie urmează a fi
începută cu precizarea componenţei acestora.
Astfel, în conformitate cu denumirea lor şi prevederile S.N.C. 6 aceste
consumuri trebuie:
 în primul rînd, să posede un caracter comun, fapt care presupune necesitatea
acumulării distincte a acestora cu repartizarea ulterioară;
 în al doilea rînd, să fie suportate la etapa de producţie a ciclului economic.
În agricultură delimitarea consumurilor indirecte de producţie pe obiecte
concrete de evidenţă este mult mai dificilă decît în alte ramuri ale economiei
naţionale. Aceasta se explică, în primul rînd prin specificul ramurii, iar în al doilea
rînd, prin caracterul variat şi neomogen al consumurilor.
Conform prevederilor Planului de conturi contabile şi normelor
metodologice privind utilizarea acestora consumurile indirecte de producţie
urmează a fi înregistrate în cadrul contului de colectare – repartizare 813
„Consumuri indirecte de producţie”.
Contul 822 "Costuriindirecte de producţie"

Contul 822 "Costuri indirecte de producţie" este destinat generalizării
informaţiei privind consumurile aferente deservirii subdiviziunilor structurale ale
întreprinderii (unităţilor de producţie, secţiilor, sectoarelor) şi dirijării acestora.
Contul 833 "Costuri indirecte de producţie" este un cont de colectare-
repartizare. În debitul acestui cont se reflectă pe parcursul perioadei de gestiune
consumurile pe articole stabilite de întreprindere, iar în credit – trecerea
consumurilor colectate pentru includerea în costul produselor fabricate şi
serviciilor prestate pentru producţia de bază şi activităţile auxiliare sau raportarea
la cheltuielile perioadei.
Evidenţa analitică a consumurilor indirecte de producţie se ţine pe articole
stabilite de întreprindere.
 Calcularea retribuţiilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale ale
personalului administrativ, de conducere şi altor categorii de personal din
subdiviziunile de producţie:
Dt 822 Ct 531 "Datorii privind retribuirea muncii"
 Calcularea amortizării activelor nemateriale şi a uzurii mijloacelor
fixe cu destinaţie de producţie:
Dt 822 Ct 113 "Amortizarea imobilizarilor necorporale"
Dt 822 Ct 124 "Uzura mijloacelor fixe"
 Calcularea epuizării resurselor naturale:

Dt 822 Ct 126 "Epuizarea resurselor naturale"
 Reflectarea consumurilor privind reparaţia şi întreţinerea mijloacelor fixe:
a) de materiale utilizate:
b) de energie electrică, aburi, apă etc. consumate:
Dt 822 Ct 521 "Datorii facturile comerciale"
c) de remuneraţii ale muncitorilor auxiliari şi contribuţii pentru asigurările sociale:
date în folosinţă cu valoarea unitară pînă la 1/20 din plafonul stabilit:
 Calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
Acceptarea spre plată a facturilor pentru paza a subdiviziunilor de producţie:

 Reflectarea cheltuielilor efectuate de titulării de avans:
a) la eliberarea avansurilor:
b) fără eliberarea aniticipată a avansurilor:
 Calcularea primelor de asigurare:
 Reflectarea lipsurilor şi pierderilor din deteriorarea stocurilor de mărfuri şi
materiale în limita normelor de perisabilitate naturală:
Dt 822 Ct 131"Active biologice"
 Crearea rezervelor pentru plata concediilor şi reparaţia mijloacelor fixe:
Dt 822 Ct 538 "Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminare"
Conţinutul operaţiilor economice din credetul contului 822

 Reflectarea consumurilor indirecte de producţie aferente:
b) activităţilor auxiliare:
c) altor cheltuieli operaţionale (trecerea la cheltuieli a consumurilor indirecte de
producţie nerepartizate):
 Reflectarea cotei consumurilor indirecte de producţie la:
a) crearea activelor nemateriale:
b) crearea activelor materiale pe termen lung:
c) cheltuielile anticipate pe termen lung
Dt 141 "Cheltuieli anticipate pe termen lung" Ct 822
Totodată gruparea acestor consumuri este raţional să fie organizată sub
următorul aspect:
 consumuri indirecte de producţie în cultura plantelor;
 consumuri indirecte de producţie în sectorul zootehnic;
 consumuri indirecte de producţie în subdiviziuni industriale;
 consumuri indirecte de producţie ale altor tipuri de activităţi.
În cadrul conturilor analitice respective consumurile indirecte pot fi grupate
pe articole concrete, cum ar fi:
– consumuri privind retribuirea muncii;
– consumuri aferente contribuţiilor pentru asigurări sociale; consumuri de
materiale;
CONTABILITATEA COSTURILOR ŞI OBŢINERII PRODUCŢIEI

FITOTEHNICE
Conţinutul economic, bazele metodologice şi abiectivele contabile în cultura

plantelor
Importanţa:
Fitotehnia este una din principalele ramuri ale agriculturii. Importanţa ei se
determină prin utilizarea ei ca:
 Alimentare
 Materie primă pentru industria prelucrătoare;
 Materie primă pentru industria uşoară;
 Bază furajeră pentru sectorul zootehnic;
 Materie primă pentru industria farmaceutică;
 Materie primă pentru industria de parfumerie şi cosmetică.
Particularităţile:
Caracterul sezonier al producţiei;
Decalaj dintre momentul investirei mijloacelor şi obţinerea producţiei;
Timp îndelungat al procesului tehnologic;
Producţia nu este localizată într-un singur loc pe întinderi mari, care se
amplasează diferit pe teritoriul întreprinderii;
Procesul de producţie are loc numai la respectarea strictă a etapelor
tehnologice;
Consumurile se efectuează adeseori pentru roada a doi ani alăturaţi pentru
culturile de toamnă ex: 2009 – 2010 de aceea şi consumurile se delimitează pentru
roada anului curent şi pentru roada anului viitor;
Consumurile se delimitază strict pe culturi aparte sau grupuri de culturi,
adică se ţine evidenţa analitică.
Obiectivele contabilităţii:
 Delimitarea corectă a consumurilor pe culturi şi grupuri de culturi;
 Document la timp şi exacta a consumurilor efectuate şi gruparea lor corectă
în articole;
 Înregistrarea la timp şi completă a producţiei obţinute;
 Delimitarea corectă a consumurilor ăntre producţia anului curent şi
precedent;
 Calcularea cît mai exactă a costului producţiei fitotehnice.
Obiectele de evidenţă în fitotehnie

Obiecte de evidenţă şi articole de consumuri:
Pentru ramura fitotehnică în condiţiile Republicii Moldova, obiectele de
evidenţă se pot clasifica în următoarele grupe:
I. Culturi agricole;
II. Lucrări agricole;
III. Consumurile repartizabile;
IV. Alte obiecte.
Pentru grupa I a obiectelor de evidenţă se pot deschide următoarele conturi
analitice pentru aceste grupuri de culturi:
 Culturi cerialiere;
 Culturi boboase;
 Culturi cu tuberculi;
 Culturi legumicole pe teren neadăpostit;
 Culturi legumicole pe teren adăpostit;
 Culturi bostănoase;
 Culturi rizocarpe;
 Porumb pentru siloz;
 Porumb pentru grăunţe;
 Ierburi perene;
 Ierburi anuale;
 Păşuni;
 Plantaţii perene;
 Hameiul;
 Dudu;
 Pepenieri şi sere;
 Creşterea ciupercilor;
 Floricultura;
 Culturile tehnice.
Pentru grupa a II. Aici se delimitează următoarele lucrări:

 Aratul de zeble sub culturile de toamnă;
 Semănatul culturilor de toamnă;
 Transportarea îngrăşămintelor organice şi minerale;
 Lucrări de reţinere a zăpezii;
 Consumuri privind sporirea bonităţii solului;
 Lucrări de ameliorare;
 Lucrări în sere, pepeniere.
Pentru grupa a III-a. Aceste consumuri în timpul anului sunt colectate pe
conturi analitice distincte CIP, iar la sfirşit de an sunt repartizate pe grupuri de
colturi sau culturi aparte. Ele se repartizează integral în anul curent de gestiune şi
nu sunzt trecute pebntru roada anului viitor.
La ele se atribuie:
 Uzura mijloacelor fixe;
 Reparaţia curentă a mijloacelor fixe;
 Irigarea culturilor;
 Consumurile privind desecare;
 Consumurile privind întreţinerea fîşiilor forestiere.
Pentru grupa a IV-a se atribuie acele consumuri ce sunt legate cu fabricarea sau
obţinerea nutreţurilor.
La ele se atribuie:
 Colectarea şi scîrtuirea paielor;
 Colectarea senajului;
 Obţinerea silozului;
 Obţinerea nutreţului granulat;
 Obţinerea brichetelor.
Documente justificative şi generalizarea datelor în subdiviziuni
Toate documentele primare utilizate iîn cultura plaântelor pot fi grupate în 4
grupe mari:
A. Document de evidenţă a muncii şi retribuirea ei;
B. Document de evidenţă a consumurilor ociectelor de muncă;
C. Document de evidenţă a consumurilor mijloacelor de muncă;
D. Document de ăînregistrare a producţiei obţoinute.
A. Document de evidenţă a muncii şi retribuirea ei:
 Foaia de evidenţă a muncii şi lucrărilor executate;
 Foaia colectivă de prezenţă;
 Carnetul brigadirului pentru eidenţa muncii şi lucrărilor executate;
 Foaia de evidenţă a tractoristului maşinist;
 Ordin de lucru în acord.
B. Document de evidenţă a consumurilor obiectelor de muncă:
 Actul de consum a seminţelor şi materialului săditor;
 Actul de consum a îngrăşămintelor monerale, organice şi bacteriene,
chimicale şi ierbicidilor;
 Proces-verbal de scoatere din uz a inventarului de producţie şi gospodarie,
obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
 Fişă limită de ridicare a valorilor materiale;
 Bon (de uz intern).
C. Document de evidenţă a consumurilor mijloacelor de muncă:
 Calculul uzurii mijloacelor fixe conform situaţiei la începutul anului;
 Calculul uzurii mijloacelor fixe intrate şi ieşite;
 Bordiroul calculării uzurii mijloacelor fixe pe lună;
 Bordiroul repartizării uzurii mojloacelor fixe din ramura culturii plantelor;
 Proces-verbal de recepţie-predare a obiectelor reparate, reconstruite şi
modernizate.
D. Document de înregistrare a producţiei obţinute:
 Document de recepţie a producţiei agricole la cereale:
 Registru de expediere a cerealelor şi a altei producţiei din cîmp;
 Registru de recepţie a cerealelor şi altei producţiei:
 Tichetul combinerului;
 Tichetul şoferului;
 Foaia de expediţie a producţiei din cîmp.
 Deasemenia pentru cereale şi alte produse care se păstrează la arie se
întocmeşte registrul de recepţie a cantoragiului, bordiroul de circulaţie a cerealelor;
 Producţia cerealieră la arie este sortată şi uscată, adică se elimină seminţele
de buruiene, ţărînă şi petrele, iar masa producţiei scade în urma scăderii umedităţii,
se întocmeşte proces verbal de sortare şi uscare;
 Pentru recepţia cartofelor, legumelor, fructelor şi pomuşoarelor se
întocmeşte zilnicul de recepţie aproducţiei agricole;
 Pentru legumele obţinute în sere – zilnicul de recepţie a legumelor pe teren
adăpostit;
 Pentru nutreţuri – proces – verbal a nutreţurilor uscate şi suculente;
 Pentru cele păscute direct de pe imaş – proces – verbal de recepţie a
nutreţurilor de pe imaş.
La sfera de lună toate datele din documente primare justificative sunt grupate şi
generalizate în rapoarte de producţie pe ramura fitotehnie, care este un registru
contralizator privind consumurile şi producţie obţinută ăn ramura fitotehnie. El este
compus din 3 compartimente:
1. Consumurile de producţie a ramurii fitotehnice(Dt 811/1);
2. Producţia obţinută a ramurii fitotehnice( Ct 811/1);
3. Suma din Ct 811 în Dt contului corespondent.
În primul compartiment sunt detaliat reflectate toate articolele de consumuri
în corespondenţă cu conturile: 211, 812, 531, 533, 538.
În compartimentul II se reflectă în detaliu producţiei obţinute pentru fiecare
tip de producţie este prevăzut un rînd aparte avînd şi total cumulativ de la începutul
anului.
Informaţia din raport este confidenţială deoarece dezvoltată un cont al
contabilităţii de gestiune (811).
Contabilitatea sintetică şi analitică a consumurilor în ramură

Contul 811/1 „Producţia de bază a fitotehniei”
Pentru evidenţa sintetică a consumurilor de producţie şi a producţiei obţinute
în ramura fitotehnică în planul de culturi este prevăzut contul 811/1 „Producţia de
bază a fitotehniei” după conţinutul economic este un cont ce ţine evidenţa
proceselor economice, după destinaţie şi structură este de calculaţie, în el se
calculează costul efectiv al producţiei fitotehnice, are funcţia contabilă de cont
activ, este un cont al contabilitaţii de gestiune. Informaţia din el este confidenţială
şi se reflectă doar în rapoarte de producţie.informaţia din el ajunge în bilanţ prin
intermediul conturilor contabilităţii financiare 216 şi 215.
În debitul lui se reflectă (efortul):
1. Suma iniţială, valoarea producţiei în curs de execuţie la început de perioadă
de gestiune.
2. Consumurile curente grupate în articole:
 Seminţe;
 Servicii;
 Carburanţi:
 Ociecte de mică valoare şi scurtă durată;
 Salariul + CAS + CAM;
 Rate de asigurare a semănăturilor;
 Alte materiale.
În creditul lui se reflectă (efectul) – costul planifucat a producţiei obţinute de
bază şi diferenţa de costuri (evaluate la cost planificat) şi valoarea producţiei în
curs de execuţie de la sfîrşit de perioadă.
Particularităţile calculării costului produselor fitotehnice

Evidenţa consumurilor ramurii fitotehnice se termină la sfîrşit de an ce
calcularea costului ei. Costul efectiv se determină în baza consumurilor înregistrate
în evidenţa analitică ţinînd cont şi de valoarea producţiei în curs de execuţie la
început şi la sfîrşit. În timpul anului însă producţia se evaluează la cost planificat
care la sfîrşit de an după închiderea conturilor contabilităţii de gestiune se
corectează pînă la cel efectiv.
Producţia fitotehnică se împarte în:
1. Producţia de bază pentru care se organizează procesul tehnologic;
2. Producţia secundară – ea se obţine ţinînd cont de particularităţile biologice
ale culturilor;
3. Producţia conjugată – cînd în urma unui proces tehnologic se obţin 2 feluri
de producţie de bază.
Ca obiecte de calcul a costului serveşte producţia de bază dar şi proucţia
secundară.
Trebuie de ţinut cont de faptul cum se vor repartiza consumurile între
producţia de bază şi cea secundară.
În practică se folosesc mai multe metode:
1. Din suma totală de consumuri se scade valoarea producţiei secundare
evaluate la preţuri fixate d realizare;
2. Prin utilizarea diverşilor coeficienţi. Această metodă se foloseşte la
calcularea costului producţiei conjugate, un tip de producţie este constatat ca
unitate convenţională, iar celelalte tipuri se recalculează cu ajutorul coeficienţilor
→ toate tipurile produselor conjugate se recalculează în unităţi convenţionale, în
aşa caz ele se pot aduna, suma totală de consumuri se împarte la totalul unităţilor
conventionale calculîndu-se costul efectiv al unei unităţi.
3. Suma totală de consumuri se repartizează între tipuri de produse proporţional
preţurilor de desfacere a lor.
4. Consumurile se repartizează între tipuri de producţie proporţional unui
indicator de calitate comun pentru mai multe tipuri de producţie.
5. Calcularea costului prin calcul direct şi repartizarea unor consumuri care
iniţial nu au putut fi atribuite la un produs sau altul.
6. Consumurile pentru anumite tipuri de producţie se determină prin metoda
expertizei fiind reflectată cu ajutorul indicatorilor relativi.
Există o regulă generală de determinare a costului: din suma totală de
consumuri se exclude valoarea producţiei secundare, iar consumurile rămase se
împart la cantitatea producţiei de bază conform regulelor sus numite.
Etapa premărgătoare a calculării costului producţiei agricole este efectuarea
unui şir de operaţii pregătitoare cum ar fi:
I. Repartizarea consumurilor indirecte de producţie;
II. Casarea semănăturilor nimicite parţial sau complet de calamităţile a
cheltuielilor anticipate;
III. Repartizarea după destinaţie a cheltuielilor anticipate;
IV. Vereficarea planitudinii recoltei obţinute;
V. Închiderea contului parcului de maşini şi tractoare;
VI. Repartizarea pe articole a consumurilor privind producţia în curs de
execuţie.
Calcularea costului producţiei cerealiere.
La producţia de cereale obţinem 3 feluri de produse:
1. Boabe curate
2. Deşeuri furajere;
3. Paiele.
La cerealiere determinăm costul 1 q de boabe curate, 1 q de paie. Iniţil din
suma totală de consumuri se exclud consumuri privind semănăurile nimicite, apoi
se exclud consumurile ce ţin de recoltarea şi presarea paielor, cota acestor
consumuri se stabileşte în procente, consumurile rămase se împart între boabe şi
deşeuri furajere ţinînd cont de conţinutul de boabe în deşeuri. În aşa mod se
calculează costul următoarelor produse:
 Gîu de toamnă;
 Orz de toamnă;
 Ovăz;
 Secară;
 Mazăre;
 Fasole;
 Soia;
 Floarea – soarelui.
Calcularea costului la vii şi livezi şi culturi bocifere

La culturile respective se calculează costul 1 q de producţie de bază în masă
fizică şi costul producţiei secundare. Producţia secundară de regulă se evaluează la
valoarea realizabilă netă şi se exclude din suma totală de consumuri. Costul
producţiei livezilor se poate calcula pe grupe şi pe specii. Se de termină costul prin
calcul direct în cazul în care tinem evidenţa analitică pe specii. Dacă nu,
consumurile se împart între specii proporţional cu suprafaţa ocupată, se mai ţine
cont şi de faptul că nu există producţie în curs de execuţie în plus la aceasta pentru
polenizarea culturilor fructifere şi bocefere sunt folosite coloniile de albine, iar
consumurile ramurii apicole în proporţii de 40 – 60 % se raportează la plantaţiile
perene.
Calcularea costului la ramura de producere a furajerelor

Drept unitate de calculaţie a costului serveşte 1 q de silos, fin, masă verde,
sfeclă furajeră. Modul de calculare a costului depinde de destinaţia semănăturilor.
Pentru un şir de culturi costul se determină prin calculul direct (suma consumurilor
se împarte la cantitate). Costul ierbilor semănate însă, se determină cu ajutorul coeficienţilor
prezentaţi.
Producţia Ierburi anuale Ierburi perene Lupin furajer şi

sulfina
Fîn 1,0 1,0 1,0
Seminţe 9,0 75,0 14,0
Masă verde 0,25 0,3 0,25
Paie 0,1 0,1 0,1
Consumurile ce ţin de semănatul lucernei şi altor ierburi perene se evidenţiază

într – un cont analitic aparte, din Ct căruia anual în funcţie de terenul planificat de
utilizare a plantaţiei sunt incluse în părţi egale în costul producţiei obţinute. De
obicei în Republica Moldova semănăturile de lucerne – 3 ani.
Metode de evaluare a şeptelului
La grupa de animale crescute pentru lapte, produşii se evaluează la costul
planificat al unui cap, indiferent de masa lor fizică.
Purceii se evaluează la costul planificat al 1 kg de masă vie.
Mînzii se evaluează la costul planificat care se determină ca suma
consumurilor privind întreţinerea unui animal adult timp de 60 zile.
Albinele se evaluează la preţurile de comercializare, 1 kg de albine egal cu
valoarea a 110 kg de miere.
Animalele procurate de la terţi se evaluează la costul efectiv de achiziţie care
se compune din preţul plătit furnizorului (fără TVA) + CTA.
Animalele primite gratuit se înregistrează la valoarea indicată în documente
de însoţire.
Animalele puse la îngrăşat în urma rebutului din cireada de bază se
evaluează la valoarea iniţială.
Animalele de lucru şi de rasă se evaluează la suma efectiv încasată de la
comercializarea şi rebutarea lor.
Sporul în masăî vie se evaluiază la costul efectiv
CONTABILITATEA CONSUMURILOR ŞI OBŢINERII PRODUCŢIEI
ANIMALIERE
Conţinutul economic, bazele metodologice şi obiectele contabilităţii în
sectorul zootehnic:
Particularităţile contabilizării consumurilor sectorului zootehnic:
 Componenţa documentelor este mai puţin variată;
 Adeseori într-o încăpere se întreţin împreună două sau mai multe grupe de
animale sau păsări, procesul de producere este concentrat într-un singur loc;
 Nutreţurile sau locurile de păstrare temporară nu se trec spre decont
brigadirilor, şefelor de fermă sau altor gestionari, ce se includ în consumurile
ramurii;
 Consumurile suportate din momentul închierii obţinerii producţiei şi pînă la
sfîrşitul anului dat de reproducere, cu includerea acestora în costul efectiv ap
produselor;
 Pierderile din pieirea animalelor se trec la intrări nu prin diminuarea
consumurilor ci prin micşorarea valorii baneşti a activelor pe termen lung sau a
activelor curente iaşite;
 Pierderile din mortalitate Ct 123 – animale mature, Ct 212 – animale tinere.
Obiectele de evidenţă în zootehnie:
În calitate de obiecte de evidenţă a ramurii zootehnia se stabilesc grupe
aparte de animale în cadrul ramurilor:
1. Suine;
2. Creşterea cabalinelor;
3. Apicultura.
În cadrul fiecărei ramure se pot deschide cîteva conturi analitice:
1. :
 Turma de bază ( scroafe reproducătoare);
 Tineret porcin;
 Animale puse la îngrăşat.

2:
 Apicultura pentru polenizare;
 Apicultura pentru miere;
 Apicultura combinată.
Documente justificative şi generalizarea datelor în subdiviziuni

Mijloacele folosite pentru fabricarea producţiei animaliere se perfectează cu
documentel primare tipizate sau de formă liberă:
 Calcularea retribuirii muncii lucrătorilor din sectorul zootehnic;
 Bordiroul de consum al nutreţurilor;
 Bordiroul calculării uzurii mijloacelor fixe pe lună.
Clasificarea documentelor:
Documente primare:
A.Consumuri de muncă;
B.Obiectelor de muncă;
C.Utilizarea mijloacelor fixe;
D.Valoarea producţiei sporului în masă vie şi a prăsilei.
I grupă – calcululretribuirii muncii lucrătorilor din sectorul zootehni;
II grupă – situatia de consum a furajelor;
III grupă – consumurile mijloacelor fxe în sectorul zootehnic (uzura);
IV grupă – documente care caracterizează producţia obţinută; actul de trecere
la intrări a prăsilei animaliere.
A.Deoarece retribuirea muncii în zootehnie se oferă pentru rezultet de muncă,
adică producţie obţinută pentru calculul retribuţiilor se folosesc documente în care
se fixează producţia obşinută:
 Zilnicile de înregistrare a laptelui muls;
 Proces verbale de obţinere a prăsilei;
 Bordiroul de calcul a sporului în masă vie;
În baza acestor documente se calculează salariul ţinînd cont de tarifele
existente în gospodărie. Timpul de muncă lucrat se va consemna în – foaia
colectivă de prezenţă.
A.Consumul altor materiale aşa ca biopreparatele, medicamentele,

dezinfectanţiise înregistrează în:
 Fişe limite de consum;
 Bonuri de consum cu desinaţie internă;
În sectorul zootehnic se utilizează o multitudine de obiecte de mică valoare şi
scurtă durată. Consumurile lor şi scoaterea din uz se înregistrează în:
 Procesul – verbal de casare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi de
producţie.
B.Documente de evidenţă a consumurilor mijloacelor de muncă:

 Calculul uzurii mijloacelor fixe conform situaţiei la începutul anului;
 Calculul uzurii mojloacelor fixe intrate şi ieşite;
 Bordiroul calculării uzurii mojloacelor fixe pe lună;
 Bordiroul repartizării uzurii mijloacelor fixe din ramura zootehnică;
 Proces – verbal de recepţie – predare a obiectelor reparate, reconstruite şi
modernizate.
C.Volumului producţiei, sporului în masă vie şi a prăsilei:

 Bordiroul de cîntărire – se complectează la calculul sporului în masă vie;
 Zilnicul de înregistrare a laptelui muls;
 Actul de recepţie a lînei tunse;
 Zilnicul de recepţie a produselor agricole;
 Actul cumulativ de recepţie a prăsilei.
Evidenţa sintetică şi analitică a consumurilor în ramură

Contul 811/2 „Producţia de bază a zootehnie”
Evidenţa sintetică este dusă prin intermediul contului 811/2 „ Producţia de
bază ramura zootehniei „. După conţinutul economic după destinaţie şi structură de
calculaţie. Are funcţie contabilă de cont activ, este un cont a contabilităţii de
gestiune, deci informaţia din el este confidenţială. În bilanţul contabil poate fi
reflectat prin internmediu următoarelor conturi 216, 215 (foarte rar), 211. La sfîrşit
de perioadă se închide şi nu prezintă sold.
În Dt lui se reflectă:
a. Valoarea producţiei în curs de execuţie (foarte rar) la început de perioadă
preluată din contul 215;
b. Consumurile efective curente grupate în articole.
În Ct se reflectă costul efectiv al producţiei zootehnice obţinute (miere), a
producţiei secundare evaluată la cost planificat (îngrăşămintul organic) şi producţia
în curs de execuţie la sfîrşit de perioadă.
Particularităţile calculării costului producţiei animaliere
În sectorul zootehnic producţiei obţinute se împarte în producţia de
bază(spor în masă vie), producţia asociată, conjugată(spor în masă vie şi
pielicelele), producţia secundară(gunoiul de grajd).
De obicei costul producţiei secundare nu se calculează ea se estimează
în modul stabilit pentru fiecare ramură aparte şi se exclude din suma totală de
consumuri.
Modalitatea calculării costului variază şi ea, bazîndu-se pe:
 Metoda calcului diret (consumurile se împart la cantitate);
 Metoda determinării ponderii fiecărui produs ăn valoarea totală a producţiei;
 Metoda combinată;
Drept unitate de calcul a costului serveşte de regulă 1 q producţie: spor în
masă vie, etc. În unele ramuri se folosesc un specifice: un cap de prăsilă, un cap de
produs înţărcat, 1 kg de propolis.
Calcularea costului în ramura creşterii porcinelor

În ramura creşterii porcilor costul unitar al producţiei se calculează în funcţie
de tehnologia aplicată şi organizarea evidenţei analitice a consumurilor – cu
divizarea pe turma de bază şi şeptelul la creştere (după înţărcare) şi îngrăşat sau
comasată (adică în ansamblu pe ramură).
Pentru turma de bază compusă din scroafe, purcei alăptaţi şi vieri
reproducători se determină costul 1 q de spor în masă vie constatat la înţărcarea
purceilor cu includerea masei vii a tineretului fătat, 1 q de masă vie a purceilor
ieşiţi şi 1 cap înţărcat.
Calculaţia costului 1 q de spor în masă vie se calculează astfel: se sflă sporul
global în masă vie prin adunarea masei vii a şeptelului la finele anului şi a masei
vii a tuturor animalelor ieşite şi se scade masa vie a şeptelului la începutul anului,
şi a animalelor intrate. Apoi din suma totală a consumurilor se exclud consumurile
aferente gunoiului de grajd şi valoarea altor produse secundare trecute la intrări. În
încheiere, suma consumurilor rămase se împarte la sporul global în masă vie.
Calcularea costului în apicultură
În apicultură costurile se calculează în funcţie de profilul ramurii:
pentru polenizare şi miere, pentru înmulţiere. În majoritatea cazurilor în Republica
Moldova albinele se ţin pentru polenizare şi miere. În cest caz 40 – 60% din
consumuri se raportează pentru livezi, plantaţii bocifere şi semănături de trifoi şi
lucernă, iar 20 – 40 % la celelalte culturi. Consumurile rămase se împart la
valoarea totală a producţiei estimată la preţuri de vînzare, iar coeficientul obţinut se
ăînmulţeşte consecutiv cu preţul de vînzare al fiecărui produs.
În apicultura pentru miere şi înmulţire, consumurile suportate se includ în
întregime în costul producţiei, de aceea calcularea costului se reduce la repartizarea
consumurilor între diferite feluri de producţie proporţional cu indicile determinat.
În afară de aceasta, dacă în proscesul întreţinerii albinelor, a sporit numărul
ramelor de faguri se calculează şi acest spor.
CONTABILITATEA COSTURILOR ŞI OBŢINERII PRODUCŢIEI

INDUSTRIALE
Principiile şi obiectivele contabilităţii în subdiviziunile industriale
În majoritatea întreprinderilor agricole ale republicii funcţionează cu succes
un şir de subdiviziuni industriale menite în mod operativ şi nemijlocit pe teren, fără
cheltuieli suplimentare de transport, să prelucreze surplusurile de producţie
vegetală şi animalieră, precum şi să presteze servicii de tip industrial populaţiei şi
diferitor agenţi economici vizînd prelucrarea producţiei (materialelor) acestora în
scopul imprimării lor unor calităţi noi de consum.
Conform clasificării în vigoare, ramura producţiei industriale La SRL
„Casmerlin” include unităţile de prelucrare a materiilor prime agricole (toc şi
oloiniţă). Crearea unităţilor industriale în gospodării permite de a folosi mai deplin
şi mai uniform pe parcursul anului forţa de muncă şi resursele materiale
disponibile, preîntîmpină sau reduce la minim pierderile de produse vegetale şi
animaliere uşor alterabile, sporeşte productivitatea muncii şi, fapt foarte important
în ultimul timp, oferă posibilităţi suplimentare pentru comercializarea producţiei şi
majorarea veniturilor băneşti.
Evidenţa sintetică şi analitică
Contabilitatea consumurilor şi producţiei fabricate în unităţile industriale se
ţine în cadrul contului de calculaţie 811 "Producţia de bază". Ţinînd cont că
producţia de bază este foarte eterogenă, ar fi raţional de rezervat pentru producţia
industrială în cadrul contului menţionat un subcont special cu aceeaşi denumire. în
debitul acestui cont se reflectă toate consumurile subdiviziunilor industriale, iar în
credit sunt înregistrate articolele, produsele şi semifabricatele obţinute, care se
evaluează pe parcursul perioadei de referinţă la costul planificat cu corectarea
ulterioară la finele anului pînă la costul efectiv.
în creditul contului 811 pot fi elucidate de asemenea obiectele mai ieftine de 500
lei/bucata casate anterior la consumuri şi restituite apoi în depozite, serviciile
prestate la comanda persoanelor fizice şi juridice (de exemplu, măcinatul grînelor,
144
tăiatul buştenilor etc), valoarea rebutului incorigibil trecută la intrări şi alte

operaţiuni economice mai puţin frecvente.
înregistrarea şi prelucrarea informaţiei vizînd funcţionarea subdiviziunilor
industriale ale gospodăriilor agricole se efectuează în conformitate cu modul de
evidenţă contabilă din ramurile industriale respective (industria de conserve, de
vinificare, de prelucrare a laptelui ş.a.) cu introducerea simplificărilor necesare şi
ţinînd cont de particularităţile producţiei industriale din sectorul agrar (proporţii
reduse, înzestrare tehnică insuficientă ş.a.). Pe de altă parte, contabilitatea în
ramurile industriale se organizează în funcţie de tehnologiile aplicate, volumul şi
sortimentul producţiei fabricate şi alţi factori. Astfel, în dependenţă de caracterul
procesului tehnologic, ramurile industriale se împart în ramuri extractive şi ramuri
de prelucrare.
Independent de metoda de evidenţă aplicată, generalizarea consumurilor de
producţie în registrele contabile poate fi efectuată prin două variante: cu
semifabricate şi fără semifabricate.
Varianta de generalizare a datelor cu semifabricate se caracterizează prin
următoarele aspecte:
1. Consumurile fiecărei faze (sau etape) se reflectă cu includerea în ele sub
formă de articol complex a consumurilor efectuate la faza (sau etapa) precedentă,
adică cu totalul crescînd;
2. Consumurile fazei (sau etapei) precedente se adaugă la consumurile fazei
(sau etapei) următoare numai în măsura transmiterii semifabricatelor de la o fază la
alta (dintr-o secţie în alta);
3. Costul semifabricatelor se determină la fiecare fază (sau etapă) de prelucrare
a acestora;
4. Costul articolelor (sau produselor) finite se calculează în baza consumurilor
ultimei faze (sau etape) de prelucrare a semifabricatelor;
5. Mişcarea (transmiterea) semifabricatelor de la faza (sau etapa) precedentă la
faza (sau etapa) următoare (dintr-o secţie în alta) se reflectă în sistemul de conturi
contabile prin intermediul contului de gradul doi 216/2 "Semifabricate din
producţie proprie";
6. Evidenţa producţiei neterminate se ţine la faza (în secţia), în care se află
semifabricatele.
Pentru varianta de generalizare a datelor fără semifabricate sunt specifice
următoarele circumstanţe:
1. La fiecare fază (sau etapă) se ţine numai evidenţa consumurilor acestei faze
fără includerea consumurilor efectuate ia faza (sau etapa) precedentă;
2. Consumurile sunt casate doar în măsura înregistrării articolelor (produselor)
finite la ultima fază (sau etapă);
3. La fiecare fază (sau etapă) se determină costul prelucrării, dar nicidecum
costul semifabricatelor propriu-zise. Excepţie constituie prima fază (sau etapă), la
care suplimentar se ţine evidenţa valorii materiilor prime;
4. Costul articolelor (sau produselor) finite se calculează prin adunarea
consumurilor tuturor fazelor (sau etapelor) de prelucrare a semifabricatelor;
5. Mişcarea (transmiterea) semifabricatelor de la faza (sau etapa) precedentă, la
faza (sau etapa) următoare (dintr-o secţie în alta) nu se reflectă în sistemul de
conturi contabile şi deci, nu se aplică contul de gradul doi 2162 "Semifabricate din
producţie proprie";
6. Evidenţa producţiei neterminate se ţine la faza (în secţia), în care ea s-a
format, adică în conformitate cu locul apariţiei acesteia.
Ambele variante de generalizare a datelor contabile au anumite avantaje şi
neajunsuri. De aceea ele trebuie aplicate nu în mod mecanic, ci pornind de la
particularităţile concrete ale întreprinderilor şi ramurilor respective.
CONTABILITATEA PROCESULUI DE DESFACERE

Principalele canale de distribuţie a producţiei obţinute a SRL „Casmerlin”
sînt:
 Întreprinderilor:
 SA „Alfa – Nistru” – fructe;
 SA „Natur – bravo” – fructe;
 SRL „Kelley Grain impex” – grîi de toamnă;
 SRL „Kelley Grain elevator” – grîi de toamnă;
 IM „Volgaproduct” – floarea – soarelui;
 SA „floarea – soarelui” – floarea – soarelui.
 Ca plată pentru arenda pămîntului;
 În contul salariului;
 Realizarea populaţiei.
Preţurile produselor agricole a SRL „Casmerlin” se formează în timpul

realizării după înţelegere şi se menţionează în contract. Acesta depinde de cerearea,
oferta şi calitatea produsului realizat.
Spre exemplu: în anul 2009 oferta la grîu era mare, de aceea el se realiza la
preţul de 0,80 bani, pe cînd în anul 2010 preţul era de 3 lei.
Merele de calitate bună se realizează la preţ mediu de 1,75 lei, iar mere
pentru soc cu 0,3 lei.
Cheltuielile comerciale reprezintă cheltuielile de vînzare a produselor finite,
mărfurilor şi serviciilor (paragraful 18 din SNC nr. 3). Aici se includ:
 cheltuielile privind operaţiunile de marketing;
 cheltuielile privind ambalajul şi ambalarea mărfurilor (produselor) la
depozite;
 cheltuielile de transport privind comercializarea mărfurilor (produselor);
 cheltuielile de reclamă (publicitate);
 cheltuielile pentru reparaţiile garantate şi deservirea cu termen de garanţie a

mărfurilor (produselor) vîndute;
 cheltuielile privind decontarea creanţelor compromise aferente facturilor
comerciale, inclusiv de constituire a provizionului (corecţiei) privind
creanţele compromise (dubioase);
 cheltuielile privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile (produsele)
vîndute, inclusiv de constituire a provizioanelor în aceste scopuri;
 cheltuielile privind remuneraţiile angajaţilor (ţinînd cont de contribuţiile de
asigurări sociale şi medicale) care deservesc procesul de comercializare a
mărfurilor (produselor) şi de prestare a serviciilor;
 comisioanele (defalcările) plătite organizaţiilor de comercializare, de
intermediere şi altor întreprinderi şi persoane;
 uzura şi cheltuielile de întreţinere a mijloacelor fixe care deservesc procesul
de comercializare a mărfurilor (produselor);
 amortizarea activelor nemateriale utilizate la comercializarea mărfurilor
(produselor);
 cheltuielile privind întocmirea declaraţiilor vamale la exportul de mărfuri
(produse);
 alte cheltuieli aferente comercializării mărfurilor (produselor) şi păsrtrării
serviciilor.
Contul 712 "Cheltuieli comerciale"
Contul 712 "Cheltuieli comerciale" este destinat generalizării informaţiei
privind cheltuielile aferente vînzării produselor, mărfurilor şi prestării serviciilor.
La contul 712 "Cheltuieli de distribuire" pot fi deschise următoarele
subconturi:
 712.1 "Cheltuieli cu personalul comercial"
 712.2 " Cheltuieli privind amortizarea, întreţinerea şi reparaţia activelor
imobilizate cu destinaţie comercială "
 712.3 " Cheltuieli cu ambalajele şi alte materiale utilizate la comercializarea
produselor şi mărfurilor "
 712.4 " Cheltuieli de transportare a produselor şi mărfurilor "
 712.5 " Cheltuieli de publicitate şi marketing "
 712.6 " Cheltuieli privind reparaţiile şi deservirea produselor şi mărfurilor în
perioada de garanţie "
 712.7 " Cheltuieli privind creanţele comerciale compromise "
 712.8 " Cheltuieli privind returnările şi reducerile "
 712.9’’Alte cheltuieli de distribuire’’
Evidenţa analitică a cheltuielilor comerciale se ţine pe articole stabilite de
întreprindere.

 Calcularea remuneraţiei lucrătorilor, care participă la comercializarea
produselor, mărfurilor, ambalarea şi încărcarea lor, precum şi contribuţiile la
asigurările sociale:
 Reflectarea valorii ambalajului utilizat, materialelor de ambalat pentru
ambalarea produselor şi mărfurilor la depozite:
 Reflectarea cheltuielilor privind desfacerea produselor finite şi mărfurilor:
a) cu mijloace de transport propriu:
b) cu mijloace de transport ale terţilor:
 Reflectarea cheltuielilor privind reclama şi alte servicii:
 Reflectarea cheltuielilor aferente reparaţiilor cu garanţie şi deservirii
mărfurilor vîndute, cînd nu se creează rezerve:
 Crearea rezervelor:
a) pentru datorii dubioase:
Dt 712 Ct 222 "Corecţii la cranţe dubioase"
b) pentru reparaţiile cu garanţie şi deservirea mărfurilor vîndute:
c) pentru plata concediilor:
d) pentru returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute:
 Reflectarea valorii de bilanţ a mostrelor de produse finite şi mărfuri predate
cu titlu gratuit conform contractelor:
 Reflectarea cheltuielilor efectuate de titularii de avans:
a) la acordarea avansurilor:
Dt 712 Ct 227 "Creanţe pe termen scurt ale personalului"
b) fără acordarea anticipată a avansurilor:
 Calcularea amortizării activelor nemateriale şi a uzurii mijloacelor fixe:
Dt 712 Ct 113 "Amortizarea activelor nemateriale"
Dt 712 Ct 124 "Uzura mijloacelor fixe"
 Trecerea la cheltueili a valorii de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată cu valoarea unitară de pînă la 1/20 din limita stabilită:
 Calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată utilizate la
ambalarea, încărcarea şi descărcarea produselor, mărfurilor:
Conţinutul operaţiei economice din creditul contului 712

 Trecerea la finele anului de gestiune a cheltuielilor comerciale acumulate la
rezultatul financiar:
Dt 351 "Rezultat financiar total" Ct 712
CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE CREDITARE

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajînd modalitîţi
diferite pe termen scurt, mediu şi lung privind operaţiuni bazate pe înscrisuri sau
nu, garantate sau negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord
general.
Raporturile de creditare ale diferitelor întreprinderi sunt, de regulă, cu
băncile. Pe de o parte, întreprinderile avînd conturi deschise la bănci formează
depozite care pot fi folosite de către acestea ca resurse, iar pe de altă parte băncile
acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie, pentru investiţii etc.
Esenţial în acest raport de creditare este faptul că unul dintre parteneri este banca,
iar relaţiile între bancă şi celălalt partener se desfăşoară pe terenul valorificării
capitalurilor disponibile şi realizării de profituri, în principal sub formă de dobînzi.
Orice operaţiune de creditare presupune luarea în calcul a unui risc ce rezultă
din posibilitatea ca agentul economic să devie insolvabil.
Condiţia fundamentală pentru a se acorda un credit de către bancă este
capacitatea potenţialului client de a produce venituri rezultate din derularea
creditului.
Dobînda – formă de remunerare a creditorilor de către debitori pentru
folosirea capitalului împrumutat întrebuinţat.
Dobînda are un rol important în mecanismul de funcţionare a economiei,
îndeplinind următoarele funcţii:
1. influenţează repartizarea factorilor de producţie, orientîndu-l către
destinaţiile care asigură folosirea lor cea mai eficientă;
2. pîrghie de stimulare atît a populaţiei, cît şi a firmelor în economisirea unor
părţi de venituri;
3. modalitate de a asigura băncilor recuperarea cheltuielilor efectuate şi
realizarea unui profit normal;
4. pîrghie de redistribuire a venitului.
Dobînda se calculează prin următoarea formulă:
D=
D – dobînda;
C – suma creditului;
t – durata împrumutului (ani);
r – rata dobînzii.
Contul 511 "Credite bancare pe termen scurt"

Contul 511 "Credite bancare pe termen scurt" este destinat generalizării
informaţiei referitoare la situaţia decontărilor privind creditele, termenul de
rambursare al cărora nu este mai mare de un an.
Contul 511 "Credite bancare pe termen scurt" este un cont de pasiv. În
creditul acestui cont se reflectă sumele creditelor pe termen scurt primite şi trecute
din grupa creditelor pe termen lung, iar în debit − suma creditelor rambursate.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile întreprinderii aferente
creditelor pe termen scurt nerambursate la finele perioadei de gestiune.
La contul 511 "Credite bancare pe termen scurt" pot fi deschise
 511.1 "Credite bancare în moneda naţională",
 511.2 "Credite bancare în valută străină",
 511.3 "Credite bancare în moneda naţională amînate",
 511.4 "Credite bancare în valută străină amînate"
 511.5’’Alte credite bancare pe termen scurt’’
 511.6’’Dobinzi aferente creditelor bancare’’.
Evidenţa analitică a creditelor bancare pe termen scurt se ţine pe feluri de
credite şi pe bănci.

 Reflectarea creditelor bancare primite:
a) în numerar în casierie:
b) în contul de decontare:
c) în contul valutar:
d) în conturi speciale la bănci:
e) pentru achitarea datoriilor privind facturile comerciale:
Dt 511 Ct 522 "Datorii faţă de părţile afeliate"
 Trecerea creditelor din categoria creditelor pe termen lung în categoria
creditelor pe termen scurt:
 Calcularea dobînzilor pentru creditele primite de la raportarea lor la
cheltuielile perioadei:
Conţinutul operaţiilor economice din de debitul contului 511
 Rambursarea creditelor bancare pe termen scurt:
a) din casierie:
d) din conturi speciale la bănci:
Dt 244 "Conturi speciale la bănci" Ct 511
e) pe seama mijloacelor primite de la debitori la scontarea cambiilor:
Dt 134 "Creanţe pe termen lung" Ct 511
Dt 221 "Creanţe comerciale" Ct 511
Contul 411 "Credite bancare pe termen lung"

Contul 411 "Credite bancare pe termen lung" este destinat generalizării
informaţiei privind situaţia creditelor în valută naţională şi valute străine pe termen
lung (pe un termen mai mare de un an), primite de întreprindere atît în băncile din
ţară, cît şi în cele din străinătate.
Contul 411 "Credite bancare pe termen lung" este un cont de pasiv.În
creditul acestui cont se reflectă sumele creditelor primite, iar în Dt – rambursarea
lor. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile întreprinderii aferente
creditelor pe termen lung şi mediu (pe un termenmai mare de un an) nerambursate
la finele perioadei de gestiune.
La contul 411 "Credite bancare pe termen lung" pot fi deschise
 411.1 "Credite bancare în moneda naţională:
 411.2 "Credite bancare în valută străină"
 411.3 " Datorii convertibile privind creditele bancare "
 411.4 " Alte credite bancare pe termen lung "
Evidenţa analitică a creditelor bancare pe termen lung se ţine pe tipuri de
credite şi pe bănci care au acordat credite.
Conţinutul operaţiilor economicedin Ct 411
 Credite bancare primite:
a) în casă:
b) în contul de decontare:
c) în contul valutar:
d)destinate achitării datoriilor:
Dt 414 "Alte datorii financiare pe termen lung" Ct 411
Dt 521 "Datorii privind facturile comerciale" Ct 411
Dt 522 "Datorii faţă de părţile afeliate" Ct 411
 Calcularea dobînzilor aferente creditelor primite:
a) în cazul trecerii la cheltuieli:
b) în cazul capitalizării:
Conţinutul operaţiilor economice din Dt 411

 Rambursarea creditelor pe termen scurt:
a) în numerar:
 Trecerea creditelor pe termen lung în credite pe termen scurt:
CONTABILITATEA CAPITALULUI STATUTAR, SUPLIMENTAR,

SECUNDAR, ŞI A REZERVELOR
Capitalul statutar reprezintă suma mijloacelor alocate de fondatori la
înfiinţarea întreprinderii. Conform legislaţiei în vigoare, constituireacapitalului
statutar este o condiţie obligatorie de înregistrare şi funcţionare a unei
întreprinderi. Mărimea lui se stabileşte în documentele de constituire la adunarea
generală a fondatorilor. În legislaţie, în dependenţă de forma organizatorico –
juridică şi tipul de activitate se prevăd mărimi concrete a capitalului statutar.
Aporturile în capitalul statutar pot fi efectuate sub diferite forme:
mijloace băneşti;
active pe termen lung;
active curente;
titluri de valoare integral plătite ect.
Contul 311 "Capital statutar"
Contul 311 "Capital statutar" este destinat generalizării informaţiei privind
situaţia şi mişcarea capitalului statutar al întreprinderii. Modul de constituire a
capitalului statutar se reglementează de legislaţia Republicii Moldova şi actele de
constituire a întreprinderii. La constituirea, mărirea sau reducerea capitalului
statutar înregistrările aferente contului menţionat se efectuează după introducerea
modificărilor respective în actele de constituire.
Contul 311 "Capital statutar" este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se
înregistrează mijloacele depuse în capitalul statutar al întreprinderii, iar în debit –
mijloacele retrase de către proprietar.
Soldul acestui cont este creditor şi reflectă mărimea capitalului statutar la
finele perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a capitalului statutar se ţine pe fondatori ai întreprinderii.

 Constituirea capitalului statutar după înregistrarea întreprinderii în mărimea
declarată în actele de constituire:
a) la suma mijloacelor băneşti depuse:
b) la suma capitalului nevărsat:
Dt 313 "Capital nevărsat" Ct 311
 Mărirea capitalului statutar pe seama:
a) majorării valorii nominale a acţiunilor:
b) profitului nerepartizat al anilor precedenţi:
Dt 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi" Ct 311
c) profitului net al anului de gestiune:
Dt 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune" Ct 311
 Micşorarea capitalului statutar în cazul:
a) reducerii valorii nominale a acţiunilor:
b) anulării subscrierii la acţiuni şi a acţiunilor retrase din circulaţie:
c) acoperirii pierderilor totale:
Dt 311 Ct 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi"
Dt 311 Ct 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune"
Capital suplimentar apare în cazul diferenţelor de curs valutar pozitive
aferente decontărilor cu fondatorii în valută străină.
Contul 312 "Capital suplimentar"

Contul 312 "Capital suplimentar" este destinat generalizării informaţiei
privind sumele repartizate pentru mărirea capitalului pe seama profitului sau pe
seama excedentului valorii acţiunilor proprii vîndute asupra valorii nominale a
acestora, precum şi privind reflectarea diferenţelor de curs valutar rezultate din
operaţiile de circulaţie a capitalului în valută străină.
Contul 312 "Capital suplimentar" este un cont de pasiv. În creditul acestui
cont se reflectă mărirea capitalului suplimentar, iar în debit – micşorarea acestuia.
Soldul acestui cont poate fi creditor – se înregistrează în pasivul bilanţului cu
semnul plus sau debitor – se reflectă în pasivul bilanţului cu semnul minus.
La contul 312 "Capital suplimentar" pot fi deschise următoarele subconturi:
 312.1 " Prime de aporturi "
 312.2 " Diferenţe din anularea sau înstrăinarea părţilor sociale
retrase".
 312.3’’ Alte elemente de capital suplimentar’’
Evidenţa analitică a capitalului suplimentar se ţine în aşa mod ca să asigure
crearea informaţiei privind existenţa, crearea şi direcţiile de utilizare a mijloacelor.

 Mărirea capitalului suplimentar pe seama:
a) sumelor diferenţelor depăşirii valorii de vînzare a acţiunilor proprii asupra valorii
nominale a acestora:
b) profitului nerepartizat:
Dt 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi" Ct 312
c) rezervelor:
Dt 322 "Rezerve statutare" Ct 312
Dt 323 "Alte rezerve" Ct 312
 Atribuirea la capitalul suplimentar a diferenţelor de curs valutar favorabile
aferente aporturilor învalută:

 Micşorarea capitalului suplimentar în cazul:
a) reflectării diferenţelor de curs nefavorabile aferente aporturilor în valută:
b) introducerii modificărilor respective în documentele de constituire:
Dt 312 Ct 311 "Capital statutar"
c) reflectării diferenţelor aferente vînzării acţiunilor proprii sub valoarea lor nominal:
Capitalul statutar şi cel suplimentar ses contabilizează după înregistrarea de

stat a întreprinderiisau după înregistrarea modificărilor în capitalul statutar.
Capitalul nevărsat apare atunci cînd momentul înregistrării întreprinderii nu

coincide cu momentul depunerii efective a aporturilor fondatorii încă nu deţin
aceste aporturi în mărimea deplină anunţată. Capitalul nevărsat sunt de fapt creanţe
ale fondatorilor la care ei s – au subscris.
Contul 313 "Capital nevărsat"
Contul 313 "Capital nevărsat" este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea capitalului nevărsat al întreprinderii.
Contul 313 "Capital nevărsat" este un cont de activ. În debitul acestui cont se
reflectă datoriile fondatorilor (asociaţilor) aferente aporturilor în capitalul statutar,
precum şi valoarea nominală a acţiunilor subscrise nevărsate, iar în credit –
achitarea datoriei aferente aporturilor în capitalul statutar şi valoarea nominală a
acţiunilor achitate. Soldul acestui cont este debitor şi reflectă datoriile fondatorilor
(asociaţilor), precum şi valoarea acţiunilor subscrise nevărsate la finele perioadei
de gestiune şi se reflectă în bilanţul contabil cu semnul minus.
La contul 313 "Capital nevărsat" pot fi deschise următoarele subconturi:
 313.1 "Capital nevărsat privind cotele neachitate de fondatori"
 313.2 "Capital nevărsat privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi".
Evidenţa analitică a capitalului nevărsat se ţine pe feluri de acţiuni subscrise
nevărsate.

 Reflectarea cotei aferente aporturilor în capitalul statutar nevărsat de
fondatori (asociaţi), precum şi a valorii nominale a acţiunilor subscrise nevărsate:
Dt 313 Ct 311 "Capital statutar"
 Atribuirea la capitalul suplimentar a diferenţelor de curs valutar favorabile
aferente aporturilor în valută:
Dt 313 Ct 312 "Capital suplimentar"

 Intrări de la fondatori (asociaţi) în contul achitării datoriilor aferente
aporturilor în capitalul statutar:
a) de mijloace băneşti:
b) de valori materiale:
c) de active nemateriale:
Dt 111 "Imobilizari necorporale" Ct 313
d) de terenuri:
e) de mijloace fixe:
f) de active materiale în curs de execuţie:
 Achitarea datoriilor aferente dividendelor, prin acţiuni emise de
întreprindere:
Dt 537 "Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi" Ct 313
Rezervele reprezintă o mărime de precauţie pentru înlăturarea riscurilor

desfăşurării activităţii financiare şi de producţie. Conform Politicii de contabilitate
SRL „Casmerlin” nu formează rezerve pentru cheltuielile şi plăţile posibile.
Capitalul secundar cuprinde diferenţele din reevaluarea activelor pe termen

lung şi subvenţiile de stat. Din reevaluarea activelor pe termen lung se determină
diferenţe care se contabilizează în conformitate cu S.N.C. nr. 13 „Active
nemateriale”, S.N.C. nr. 16 „Active materiale pe termen lung”,S.N.C. nr. 25
„Investiţiile”.
Contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung"

Contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung" este destinat
generalizării informaţiei privind diferenţele din reevaluarea activelor pe termen
lung. Modul de determinare a diferenţelor din reevaluarea activelor se
reglementează de prevederile S.N.C 13 "Contabilitatea activelor nemateriale
(imobilizărilor neacoperite)", S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe
termen lung". Contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung"
este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă ecartul de reevaluare a
activelor pe termen lung, iar în debit - suma reducerilor.
În cazul ieşirii activelor pe termen lung sumele ecartului de reevaluare
reflectat anterior se trec la veniturile din activitatea de investiţii, iar reducerile - la
cheltuielile activităţii de investiţii. Soldul acestui cont poate fi creditor - în cazul în
care suma ecartului de reevaluare depăşeşte reducerile de reevaluare a activelor pe
termen lung şi se reflectă în bilanţ cu semnul plus, sau debitor – în cazul cînd suma
reducerilor depăşeşte ecartul de reevaluare şi se reflectă în bilanţ cu semnul minus.
La contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung" pot fi
 341.1 "Diferenţe din reevaluarea activelor nemateriale"
 341.2 "Diferenţe din reevaluarea activelor materiale pe termen lung"
 341.3 "Diferenţe din reevaluarea investiţiilor pe termen lung".
Evidenţa analitică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung se
ţine pe tipuri de active pe termen lung reevaluate.

 Reflectarea sumelor ecartului de reevaluare a activelor pe termen lung:
Dt 111 "Active nemateriale" Ct 341
Dt 121 "Active materiale în curs de execuţie" Ct 341
163
Dt 125 "Resurse naturale" Ct 341
Dt 133 "Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung" Ct 341
 Trecerea la cheltuieli a sumelor de reduceri aferente activelor pe termen lung
ieşite:

 Reflectarea sumelor diferenţelor negative din reevaluarea activelor pe
termen lung:
Dt 341 Ct 111 "Active nemateriale"
Dt 341 Ct 112 "Active nemateriale în curs de execuţie"
Dt 341 Ct 121 "Active materiale în curs de execuţie"
Dt 341 Ct 125 "Resurse naturale"
Dt 341 Ct 133 "Modificarea valorii inves tiţiilor pe termen lung"
 Trecerea la venituri a sumelor ecartului de reevaluare aferente activelor pe
termen lung ieşite:
Dt 341 Ct 621 "Venituri din activitatea de investiţii"
164
CONTABILITATEA FINANŢĂRII ŞI ÎNCASĂRILOR CU DESTINAŢIE
SPECIALĂ
Subvenţii de stat – ajutor de stat acordat întreprinderii sub forma unor
transferuri de resurse în schimbul respectării anumitor condiţii referitoare la
activitatea operaţională a acesteia. Subvenţiile de stat nu cuprind acele forme de
ajutor de stat, care nu pot fi evaluate just, inclusiv acele tranzacţii cu statul, care nu
se deosebesc de operaţiunile comerciale ordinare ale întreprinderii.
Subvenţiile de stat se acordă cu scopul de a determina şi a ajuta
întreprinderile să efectueze acele operaţiuni care sînt acceptate din punct de vedere
economic şi social. Subvenţiile de stat sînt uneori denumite: granturi, donaţii,
alocaţii, asistenţă financiară sau tehnică, prime sau recompense etc.
Modul de contabilizare a subvenţiile de stat şi a asistenţei financiare din alte
surse, se reglementează cu prevederele SNC nr. 20 „Contabilitatea subvenţiilor şi
publicitatea informaţiei aferente asistenţei de stat”. Ele pot îmbrăca diferite forme
de primire:
 Mijloace băneşti
 Active materiale
 Active nemateriale
 Investiţii
Subvenţiile pot fi denumite sub diferite noţiuni:
 Donaţii
 Alocaţii
 Asistenţă financiară sau tehnică
 Prime
 Recompense
Conform acestui standard subvenţiile pot fi recunoscute şi contabilizate prin două
metode:
1. Metoda venitului
2. Metoda capitalului
165
Metoda venitului
Metoda venitului constată subvenţiile, mai întîi, ca mijloace speciale primite
(datorii), iar după îndeplinirea condiţiilor aferente acordării acestora, ca venit al
perioadelor în care au fost efectuate cheltuielile respective.
Activele aferente subvenţiilor utilizate pe termen pînă la un an (termen
scurt), care îndeplinesc condiţiile de subvenţii, se reflectă în evidenţa contabilă prin
metoda venitului. Utilizarea acestei metode prevede următoarele:
a) subvenţiile de stat care reprezintă intrări de resurse, altele decît cele ale
investitorilor (acţionarilor, fondatorilor) şi vor fi utilizate pe termen scurt (pînă la
un an), nu se trec la majorarea capitalului secundar, ci se recunosc ca venit al
perioadelor corespunzătoare de utilizare a acestora;
b) numai în anumite cazuri subvenţiile de stat sînt considerate ca gratuite.
Întreprinderea primeşte subvenţii, îndeplinind condiţiile cerute şi satisfăcînd
obligaţiile de realizat, de aceea subvenţiile urmează a fi constatate drept venituri şi
corelate cu cheltuielile aferente, pe care le compensează.
Conform metodei venitului subvenţiile de stat trebuie să fie recunoscute ca
venituri, pe o bază sistematică şi raţională pe parcursul perioadelor pentru a
permite compensarea lor cu cheltuielile corespunzătoare. Recunoaşterea
subvenţiilor de stat ca venituri în momentul primirii, nu corespunde metodei
specializării exerciţiilor (vezi S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare"), însă
poate fi acceptată numai în cazul cînd nu există bază pentru repartizarea
subvenţiilor în alte perioade decît acelea în care acestea au fost primite.
Metoda capitalului
Metoda capitalului constată subvenţiile sub formă de active materiale,
nemateriale sau investiţii pe termen lung sau care vor fi materializate în active
materiale, nemateriale sau investiţii pe termen lung, mai întîi, ca mijloace speciale
primite, iar după îndeplinirea condiţiilor aferente subvenţiilor trecerea acestora la
166
majorarea capitalului secundar. Pe măsura exploatării activelor în cauză
subvenţia se va constata ca venit al perioadelor în care au fost efectuate cheltuielile
respective (uzura, amortizarea) sau primit venitul.
Activele aferente subvenţiilor pe termen lung primite, care îndeplinesc
condiţiile privind subvenţiile, se reflectă în evidenţa contabilă conform metodei
capitalului, iar din momentul cînd devin utilizabile în perioada de gestiune -
conform metodei venitului. Metoda capitalului prevede următoarele:
a) sursele primite spre utilizare pe termen lung sub formă de subvenţii
reprezintă procedee financiare, care sînt reflectate în bilanţul contabil ca parte
componentă a capitalului secundar atît timp cît condiţiile se îndeplinesc şi nu se
recunosc imediat ca venit. Din momentul în care nu se solicită o rambursare a
acestora, subvenţiile reflectă în mod direct interesul proprietarilor (acţionarilor,
fondatorilor);
b) este nepotrivit a se constata subvenţiile în Raportul privind rezultatele
financiare în cazul în care ele nu sînt cîştigate.
Contul 423 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială"

Contul 423 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială" este destinat
generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor pentru realizarea
măsurilor cu destinaţie specială.
Contul 423 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială" este un cont de
pasiv. În creditul acestui cont se reflectă mijloacele cu destinaţie specială, primite
în calitate de surse de finanţare a diverselor măsuri, în debit – sumele incluse în
componenţa veniturilor în funcţie de destinaţia mijloacelor utilizate, precum şi
restituirea mijloacelor neutilizate. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă
soldul încasărilor cu destinaţie specială neutilizate la sfîrşitul perioadei de gestiune.
La contul 423 "Finanţări şi încasări cu destinaţie specială" pot fi deschise
 423.1 "Finanţări cu destinaţie specială din buget"
167
 423.2 "Încasări de mijloace cu destinaţie specială de la alte întreprinderi"
 423.3 "Alte finanţări şi încasări cu destinaţie specială".
Evidenţa analitică a finanţărilor şi încasărilor cu destinaţie specială se ţine
pe surse şi destinaţii.

 Intrări de mijloace pentru finanţarea cu destinaţie specială sub formă de:
a) mijloace băneşti:
Dt 242 "Conturi curente în valută naţională"Ct 423
b) active pe termen lung:
Dt 111 "Active nemateriale" Ct 423
Dt 121 "Active nemateriale în curs de execuţie" Ct 423
Dt 125 "Resurse naturale" Ct 423
c) valori materiale:
Dt 215 "Producţia în curs de execuţie" Ct 423
 Includerea în componenţa veniturilor a mijloacelor cu destinaţie specială
utilizate în funcţie de destinaţii:
Dt 423 Ct 621 "Venituri din activitatea de investiţii"
168
neutilizate, primite anterior:
a) a mijloacelor băneşti:
b) a activelor pe termen lung:
Dt 423 Ct 111 "Active nemateriale"
Dt 423 Ct 121 "Active materiale în curs de execuţie"
Dt 423 Ct 125 "Resurse naturale"
c) a valorilor materiale:
Dt 423 Ct 212 "Animale la creştere şi îngrăşat"
169
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR
ÎNTREPRINDERII
Componenţa chieltuielilor
Celtuielile- reprezintă cheltuielile şi pierderile (daunele) care apar în
rezultatul activităţii economico – financiare şi nu sunt legate nemijlocit de procesul
de producţie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în costul
produselor (serviciilor).
Cheltuielile au loc la întreprinderile cu toate tipurile de activităţi. În funcţie de
direcţiile efectuării, acestea se subdivizează în trei grupe:
1. Cheltuieli ale activităţii operaţionale
2. Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit
Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea
activităţii de bază a întreprinderii. Acestea cuprind:
a. costul vînzărilor
b. cheltuielile comerciale
c. cheltuielile generale şi administrative
d. alte cheltuieli operaţionale
Costul vînzărilor- reprezintă o parte din consumurile aferente produselor,
mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate. Acesta cuprinde:
 la întreprinderile de producţie — consumurile materiale directe, consumurile
directe privind retribuirea muncii, inclusiv contribuţiile pentru asigurările sociale,
consumurile indirecte de producţie aferente produselor vîndute;
 la întreprinderile comerciale — valoarea de bilanţ a mărfurilor vîndute
(suma cea mai mică dintre costul efectiv al mărfurilor procurate şi valoarea
realizabilă netă);
 la întreprinderile de prestări servicii — consumurile pentru materiale şi
retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de producţie aferente
serviciilor prestate.
170
Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor,
mărfurilor şi prestărilor de servicii, şi anume: cheltuielile privind operaţiunile de
marketing, pentru ambalaje şi împachetarea produselor şi mărfurilor, cheltuielile de
transport aferente desfacerii, cheltuielile pentru reclamă, reparaţiile cu termen de
garanţie şi deservirea cu termen de garanţie a produselor şi mărfurilor vîndute;
cheltuielile aferente creării rezervei pentru datorii dubioase; cheltuielile privind
returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute; cheltuielile privind
retribuirea muncii salariaţilor de la întreprinderile de comerţ, care cuprind salariile
de bază şi suplimentare, diverse adaosuri, sporuri, prime plătite vînzătorilor,
casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor la întreprinderile de
alimentaţie publică şi altui personal, care participă nemijlocit la vînzarea
mărfurilor; comisioanele (prelevările) plătite organizaţiilor de desfacere, de
intermediere, de comerţ exterior, cheltuielile privind procurarea licenţelor pentru
exportul produselor şi mărfurilor; cheltuielile privind întocmirea declaraţiilor
vamale pentru vînzarea produselor peste hotarele republicii etc.
Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind deservirea
şi gestiunea întreprinderii în ansamblu. Acestea sunt cheltuielile privind uzura,
reparaţia şi întreţinerea mijloacelor fixe, amortizarea activelor nemateriale cu
destinaţie generală gospodărească; întreţinerea personalului administrativ şi de
conducere, impozitele, taxele şi plăţile potrivit legislaţiei în vigoare, precum şi
taxele pe valoarea adăugată nerecuperate, accizele, cu excepţia impozitului pe
venit; cheltuielile pentru scopuri de binefacere şi sponsorizare; pentru protecţia
muncii; cheltuielile de reprezentare; cheltuielile pentru deplasările de serviciu ale
personalului de conducere; cheltuielile pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii,
organizării timpului liber şi a odihnei salariaţilor întreprinderii, cheltuielile de
organizare aferente desfăşurării adunărilor acţionarilor, perfectării actelor,
cheltuielile pentru lucrările de cercetări ştiinţifice, inovaţii şi raţionalizări cu
caracter de producţie, cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea cadrelor,
171
achitarea diverselor servicii prestate întreprinderii, în conformitate cu
contractele încheiate, cheltuielile aferente angajării forţei de muncă; cheltuielile
pentru întreţinerea unităţilor de producţie şi economice de deservire etc.
Alte cheltuieli operaţionale cuprind sumele cheltuielilor privind vînzarea
altor active curente, pentru arenda curentă, cheltuieli sub formă de amenzi,
penalităţi, despăgubiri; cheltuieli din modificarea metodelor de evaluare a activelor
curente; aferente dobînzilor pentru credite şi împrumuturi; consumurile indirecte
de producţie nerepartizate; lipsurile şi pierderile din deteriorarea valorilor;
cheltuielile aferente produselor rebutate, precum şi sumele cheltuielilor aferente
anulării comenzilor de producţie, încetării activităţii unităţii de producţie care nu a
fabricat produse, cît şi cheltuielilor anticipate, care s-au dovedit a fi inutile.
Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate de

întreprindere la efectuarea altor feluri de activităţi. Acestea cuprind:
a. cheltuielile activităţii de investiţii
b. cheltuielile activităţii financiare
c. pierderile excepţionale
Cheltuielile activităţii de investiţii rezultă din ieşirea activelor pe termen lung
şi cuprind cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor
materiale în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale,
activelor financiare pe termen lung, sumele reducerii valorii activelor pe termen
lung ieşite, pierderile din participaţiile în alte întreprinderi şi din operaţiuni cu
părţile legate.
Cheltuielile activităţii financiare rezultă din modificarea mărimii şi structurii
capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acestea
cuprind cheltuielile privind operaţiunile aferente plăţii redevenţelor, arendei
finanţate a activelor materiale pe termen lung, diferenţelor de curs valutar etc.
Pierderile excepţionale rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi
172
netipice care nu sunt legate de activitatea economico-financiară (ordinară) a
întreprinderii. Acestea cuprind daunele provocate de calamităţile naturale,
pierderile din perturbările politice, modificarea legislaţiei ţării
Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor

curente şi amînate privind impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea
profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
Schema 2
Structura cheltuielilor întreprinderii poate fi prezentată sub formă de schemă:
173
Componenţa veniturilor
Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul
perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii ordinare a
întreprinderii, sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a
datoriilor, care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia
sporurilor pe seama aporturilor proprietarilor întreprinderii.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în două
grupe:
1. Venituri din activitatea operaţională.
2. Venituri din activitatea neoperaţională.
Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele

rezultate din activitatea de bază a întreprinderii. Acestea cuprind:
a. veniturile din vînzări (încasările din vînzarea produselor, mărfurilor,
prestarea serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construcţie);
b. alte venituri operaţionale (sumele primite sau de primit din ieşirea
(vînzarea, schimbul) activelor curente, cu excepţia produselor finite şi măr-
furilor, arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi, penalităţi, despă-
gubiri, recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale metodelor
de evaluare a activelor curente).
Din veniturile din activitatea neoperaţională fac parte sumele
primite sau de primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii. Acestea
cuprind:
a. veniturile din activitatea de investiţii, în a căror componenţă intră
sumele rezultate din ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen lung ale
întreprinderii (sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale,
terenurilor, mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele
diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite, veniturile din
operaţiunile cu părţile legate);
174
b. veniturile din activitatea financiară, care cuprind sumele rezultate
din transmiterea în folosinţa altor persoane juridice şi fizice, pe un termen
mai mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung,
valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub formă de diferenţe de
curs valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate, sume
conform contractelor de neincludere în concurenţă etc;
c. venituri excepţionale la care se referă sumele primite de la organele
de stat, companiile de asigurări, persoanele juridice şi fizice sub formă de
recuperare a pierderilor din calamităţi, perturbări politice şi alte
evenimente excepţionale.
Schema 3
Structura veniturilor întreprinderii poate fi prezentată sub forma schemei
umătoare
175
Contul 611 "Venituri din vînzări"
Contul 611 "Venituri din vînzări" este destinat generalizării informaţiei
privind veniturile obţinute din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor,
operaţiile de barter şi din contractele de construcţie.
Componenţa veniturilor din vînzări, modul de constatare şi evaluare a
acestora sînt reglementate de prevederile S.N.C. 18 "Venitul" şi S.N.C. 11
"Contractele de construcţie".
La contul 611 "Venituri din vînzări" pot fi deschise următoarele
subconturi:
 611.1 "Venituri din vînzarea produselor",
 611.2 "Venituri din vînzarea mărfurilor",
 611.3 "Venituri din servicii prestate",
 611.4"Venituri din contracte de construcţie",
 611.5 "Venituri din operaţiuni de arendă (leasing)"
Evidenţa analitică a veniturilor din vînzări se ţine pe feluri de venituri,
regiuni de vînzare şi alte direcţii stabilite de întreprindere.
 Reflectarea valorii produselor, mărfurilor vîndute, serviciilor prestate,
lucrărilor executate în antrepriză la preţuri de livrare (fără TVA şi accize) aferente:
a) facturilor achitate:
b) facturilor prezentate spre achitare:
– cumpărătorilor şi clienţilor terţi:
Dt 511 Ct 221 "Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"
176
întreprinderilor-fiice, asociate şi altor părţi legate:
Dt 511 Ct 223 "Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate"
– lucrătorilor întreprinderii:
Dt 511 Ct 227 "Creanţe pe termen scurt ale personalului"
c) cambiilor primite:
Dt 511 Ct 221 "Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"
 Reflectarea veniturilor din vînzări, obţinute în perioadele precedente
aferente perioadei de gestiune curente:
Dt 511 Ct 422 "Venituri anticipate pe termen lung"
, întocmite în baza metodei specializării exerciţiilor, raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti se întocmeşte în baza metodei de casă. Toate încasările
şi plăţile mijloacelor băneşti şi a echivalentelor acestora se Dt 511 Ct 515
"Venituri anticipate curente"
Conţinutul operaţiei economice din debitul contului 611

 Trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor din vînzări acumulate la
rezultatul financiar:
Contul 711 "Costul vînzărilor"

Contul 711 "Costul vînzărilor" este destinat generalizării informaţiei
privind costul efectiv al produselor, mărfurilor vîndute şi al serviciilor prestate.
La contul 711 "Costul vînzărilor" pot fi deschise următoarele subconturi:
 711.1 "Costul produselor finite vîndute",
 711.2"Costul mărfurilor vîndute",
 711.3 "Costul serviciilor prestate",
 711.4 "Costul lucrărilor de construcţie-montaj",
 711.5 "Costul serviciilor din activitatea de arendă (leasing)".
Evidenţa analitică a costului vînzărilor se ţine pe feluri de produse şi
mărfuri vîndute, servicii prestate şi alţi indicatori stabiliţi de întreprindere.
 Reflectarea valorii de bilanţ a produselor şi mărfurilor vîndute:
 Reflectarea valorii de bilanţ a animalelor vîndute, care s-au aflat la creştere
şi îngrăşat la întreprinderile agricole:
Dt 711 Ct 212 "Animale la creştere şi îngrăşat"
 Reflectarea costului efectiv al serviciilor prestate:
177
Conţinutul operaţiei economice din creditul contului 711
 Trecerea la sfîrşitul anului de gestiune a costurilor vînzărilor acumulate la
rezultatul financiar
Normele cheltuielilor de reprezentare

Cheltuielile de reprezentanţă a întreprinderii, conform Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova, nr. 130 din 6 februarie 1998, reprezintă: cheltuielile pentru
primirea oficială a delegaţiilor suportate de către partenerii de afaceri - pentru
încheierea diverselor acorduri, contracte etc, inclusiv celor străine, pentru
frecventarea manifestaţiilor culturale şi reprezentaţiilor teatralizate, achitarea
serviciilor traducătorilor neîncadraţi în personalul întreprinderii, pentru trataţii în
timpul şi locul unde decurg negocierile de afaceri şi manifestările culturale
respective, precum şi alte cheltuieli similare.
La cheltuielile de reprezentanţă nu se atribuie cheltuielile ocazionate de
primirea delegaţiilor reciproce dintre filiale şi întreprinderea de bază, cu excepţia
delegaţiilor dintre întreprinderile nerezidente şi filialele lor în Republica Moldova,
care sînt considerate persoane juridice aparte.
CONTABILITATEA REZULTATELOR FINANCIARE ŞI UTILIZĂRII
PROFITULUI
Principiile formării rezultatelor financiare
Rezultatul financiar total reprezintă profitul sau pierderea întreprinderii în urma
activităţii economico – financiare şi se determină ca diferenţa dintre totalul
veniturilor întreprinderii şi totalul cheltuielilor.
Contul 351 "Rezultat financiar total"

Contul 351 "Rezultat financiar total" este destinat generalizării informaţiei privind
178
veniturile şi cheltuielile pentru determinarea rezultatelor financiare, obţinute din

activitatea operaţională, de investiţii şi financiară a întreprinderii şi din evenimente
excepţionale.
Contul 351 "Rezultat financiar total" este un cont de comparare. În creditul acestui
cont se reflectă pe feluri de activităţi veniturile generalizate realizate în perioada
curentă, precum şi sumele anulate ale pierderilor nete, iar în debit – cheltuielile pe
aceleaşi feluri de activităţi, cheltuielile curente aferente impozitului pe venit şi
sumele profitului net rămas la dispoziţia întreprinderii după impozitare.
Operaţiile la contul 351 "Rezultat financiar total" se reflectă la sfîrşitul anului de
gestiune şi contul se închide prin transferarea rezultatului net la profitul sau
pierderea netă a perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a rezultatului financiar total se ţine pe tipuri de venituri şi
cheltuieli.
Conţinutul operaţiilor economice din debitul contlui 351
 Trecerea în cont a cheltuielilor acumulate la sfîrşitul anului de gestiune pe
feluri de activităţi ale întreprinderii:
Dt 351 Ct 711 "Costul vînzărilor"
Dt 351 Ct 721 "Cheltuieli ale activităţii de investiţii"
Dt 351 Ct 722 "Cheltuieli ale activităţii financiare"
Dt 351 Ct 723 "Pierderi excepţionale"
 Scăderea cheltuielilor privind impozitul pe venit:
Dt 351 Ct 731 "Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit"
 Reflectarea profitului net al perioadei de gestiune:
Dt 351 Ct 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune"
179

 Scăderea veniturilor acumulate la sfîrşitul anului de gestiune pe feluri de
activităţi ale întreprinderii:
Dt 611 "Venituri din vînzări" Ct 351
Dt 612 "Alte venituri operaţionale" Ct 351
Dt 621 "Venituri din activitatea de investiţii" Ct 351
Dt 622 "Venituri din activitatea financiară" Ct 351
Dt 623 "Venituri excepţionale" Ct 351
 Trecerea la rezultatul financiar a economiei aferente impozitului pe venit:
Dt 731 "Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit" Ct 351
 Reflectarea pierderii nete a perioadei de gestiune:
Contul 351 „Rezultat financiar total” se închide cu contul 333 "Profit net
(pierdere) al perioadei de gestiune”, adică diferenţa dintre rulajul debitor şi cel
creditor al contului 351, care reprezintă rezultatul financiar al activităţii
întreprinderii (profit sau pierdere), se reflectă în contul 333"Profit net (pierdere) al
perioadei de gestiune”
Repartizarea profitului anilor precedenţi

Profitul anilor precedenţi se repartizează în conformitate cu decizia adunării
generale a fondatorilor:
pentru plata dividendelor ;
pentru majorarea capitalului statutar;
pentru constituirea rezervelor;
pentru acoperirea pierderilor anilor precedenţi;
în alte scopuri stabilite de fondatori (plata recompenselor membrilor
180
consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori, acordarea de ajutoare
materiale angajaţilor etc).
La repartizarea profitului anilor precedenţi trebuie să fie respectate cerinţele
legislaţiei în vigoare, precum şi condiţiile prevăzute în actele de constituire şi
politica de contabilitate.
Operaţiunile de repartizare a profitului anilor precedenţi se reflectă în
contabilitate în acea perioadă (lună), în care a fost luată decizia de către adunarea
generală a fondatorilor. În acest caz, drept bază pentru reflectarea operaţiunilor
menţionate serveşte „Decizia adunării fondatorilor” sau a organului împuternicit
pentru repartizarea profitului.
STRUCTURA ŞI MODUL DE ÎNTOCMIRE A RAPOARTELOR

FINANCIARE
Sursele şi modul de întocmire a bilanţului contabil, structura şi componenţa lui
Bilanţul contabil reprezintă un raport financiar în care se reflectă
patrimoniul şi situaţia economico-financiară a întreprinderii la un moment
dat. Bilanţul se întocmeşte la anumite termene, care, de regulă, coincid cu
sfârşitul perioadei de gestiune.
După conţinutul economic patrimoniul poate fi definit ca totalitatea
valorilor corporale şi necorporale, concretizate sub formă de bunuri
materiale, nemateriale ori financiare, de avere circulantă, de trezorerie şi
creanţe, numite active, care aparţin întreprinderii.
Din punct de vedere al caracterului juridic, patrimoniul este definit ca
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească, numite pasive,
aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Trebuie de menţionat că între
conţinutul economic şi conţinutul juridic este o egalitate matematică care se
concretizează în bilanţ, de asemenea sub forma unei egalităţi între activul şi
pasivul bilanţului.
181
Exigenţele conţinutului informaţional al bilanţului sunt foarte mari, iar
regulile de întocmire foarte precise, astfel că pentru finalizarea lui este
obligatorie parcurgerea unor lucrări premergătoare a căror executare se
desfăşoară succesiv într-o ordine logică şi anume:
o verificarea înregistrărilor din conturi a tuturor operaţiunilor economice
şi financiare efectuate în timpul anului sau în perioada pentru care se
întocmeşte bilanţul;
o întocmirea primei balanţe de verificare (a rulajelor şi a soldurilor),
înaintea inventarierii;
o inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, componente ale
patrimoniului administrat, precum şi a resurselor de provenienţă a
capitalului, drepturilor de creanţă şi datoriilor;
o verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturi şi
realitatea constatată la inventariere, stabilirea diferenţelor de inventar;
o înregistrarea în conturi a diferenţelor constatate şi executarea tuturor
regularizărilor: a amortizărilor, a delimitării în timp a cheltuielilor şi
veniturilor;
o stabilirea rezultatelor financiare ale exerciţiului;
o întocmirea bilanţului contabil şi a anexelor la bilanţ.
Modul de întocmire a bilanţului contabil, structura şi componenţa lui

1. Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de
Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.
2. În bilanţ se compară rezultatele exerciţiilor N-l şi N (anul de gestiune
precedent (N-l) şi curent (N).
3. Posturile bilanţiere sunt grupate după destinaţie.
4. Nu se admit compensări reciproce între posturile de activ şi pasiv.
5. Posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă datelor înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu situaţia reală de la inventar.
182
6. Evaluarea în bilanţ a elementelor patrimoniale se efectuează în
conformitate cu prevederile standardelor naţionale de contabilitate.
Lucrările de completare a bilanţului reprezintă prin conţinutul lor, în cea
mai mare parte, operaţii de prelucrare şi transpunere a datelor din bilanţul
precedent şi din balanţa conturilor. Prin structura lor, operaţiile de prelucrare a
datelor privind exerciţiul curent constau din selectarea, gruparea şi însumarea
soldurilor din balanţa conturilor.
Conform standardelor naţionale de contabilitate bilanţul contabil cuprinde
trei elemente principale, legate nemijlocit de evaluarea situaţiei financiare a
întreprinderii, şi anume:
1. active
Active nemateriale
Active materiale pe termen lung
Active financiare pe termen lung
Alte active pe termen lung
Stocuri de mărfuri şi materiale
Creanţe pe termen scurt
Investiţii pe termen scurt
Mijloace băneşti
Alte active curente
2. pasive
Capital statutar şi suplimentar
Rezerve
Profit nerepartizat
Capital secundar
Datorii financiare pe termen lung
Datorii pe termen lung calculate
Datorii financiare pe termen scurt
183
Datorii comerciale pe termen scurt
Datorii pe termen scurt calculate

Modul de întocmire şi structura Raportului privind rezultatele financiare
În întreagă lume de afaceri raportul privind rezultatele financiare se
consideră ca una dintre cele mai importante şi esenţiale părţi a rapoartelor
financiare, care prezintă un interes primordial atât pentru conducerea
întreprinderii, cît şi pentru alţi utilizatori de informaţii.
Dacă bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la un
anumit moment de timp, atunci raportul privind rezultatele financiare
generalizează operaţiunile economice efectuate într-un interval de timp
concret, numit perioadă de gestiune.
În prezent raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte
trimestrial cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune.
Întreaga totalitate de indicatori prezentaţi în raportul privind
rezultatele financiare poate fi subdivizată în trei grupe:
o venituri, structura, modul de evaluare, de constatare şi
contabilizare.
o cheltuieli, definiţia şi criteriile de constatare.
o rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezintă
diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.
În practica mondială raportul privind rezultatele financiare se
întocmeşte sub formă de o treaptă sau mai multe trepte. în primul caz se
grupează separat toate veniturile şi cheltuielile întreprinderii, a căror sumă
algebrică reflectă rezultatul financiar. A două modalitate este bazată pe o
serie de calcule intermediare ale profitului (pierderilor) sub aspectul unor
feluri distincte de activităţi ale întreprinderii (operaţională, de investiţii,
financiară) şi ca urmare a evenimentelor excepţionale. Anume această formă
de întocmire a raportului privind rezultatele financiare este adoptată
actualmente în Republica Moldova.
184
În conformitate cu S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare" raportul
privind rezultatele financiare cuprinde 15 indicatori care reflectă veniturile,
cheltuielile şi profiturile (pierderile) realizate în cursul perioadei de
gestiune şi perioadei corespunzătoare a anului precedent. Primii opt
indicatori componenţi ai raportului nominalizat caracterizează rezultatele
din activitatea operaţională a întreprinderii, determinată de statutul acesteia,
care reprezintă în fond o activitate curentă, ce se reînnoieşte continuu.
Apoi în raport sunt prezentate rezultatele financiare aferente activităţii
întreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de bază. în special, se
reflectă rezultatul din operaţiunile efectuate în domeniile suplimentare ale
activităţii de afaceri a întreprinderii, cum sunt activitatea de investiţii şi cea
financiară. în afară de aceasta, separat se înregistrează rezultatul apărut ca
urmare a evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale.
Tehnica de întocmire a raportului privind rezultatele financiare constă
în completarea fiecărui rând în baza rulajelor aferente conturilor de venituri
şi cheltuieli din clasele 6 şi 7 ale Planului de conturi contabile. în procesul
completării raportului nominalizat, rezultatele financiare pozitive
(profiturile) se înregistrează cu cifre obişnuite, fără paranteze, iar cele
negative (pierderile) – în paranteze.
O importanţă primordială pentru reflectarea în rapoartele financiare a
costului vânzărilor o are respectarea principiului specializării exerciţiilor. în
conformitate cu principiul dat resursele consumate se reflectă în componenţa
costului vânzărilor în perioada în care a avut loc livrarea produselor la a căror
fabricare acestea au fost consumate, indiferent de faptul, dacă resursele au fost
achitate efectiv sau nu.
La întocmirea raportului privind rezultatele financiare este important să se
asigure reflectarea veniturilor şi consumurilor aferente unora şi aceloraşi
tranzacţii sau operaţiuni economice în una şi aceeaşi perioadă. De exemplu, plata
anticipată produselor destinate livrării, care a fost primită de întreprindere,
185
trebuie să fie reflectată în componenţa vânzărilor nete în perioada în care în
raportul privind rezultatele financiare va fi înregistrat costul produselor expediate
(livrate).
Sursele şi modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti
Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este unul dintre formularele
principale ale rapoartelor financiare, în care se reflectă toate modificările
intervenite în resursele financiare ale întreprinderii, din punctul de vedere al
încasării şi plăţii mijloacelor băneşti, în cursul perioadei de gestiune respective.
Necesitatea întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este
generată de utilizarea principiului specializării exerciţiilor în baza căruia se
întocmesc alte rapoarte financiare. Conform acestui principiu, veniturile se
contabilizează în momentul efectuării operaţiunilor care conduc la obţinerea
acestora (livrarea produselor, prestarea serviciilor), indiferent de momentul

plăţii. Cheltuielile cuprind valoarea consumurilor şi cheltuielile efective ale
perioadei, fără a lua în considerare faptul când au fost achitate. Astfel, profitul
realizat în cursul unei perioade determinate nu este legat direct de fluxul
mijloacelor băneşti.
Existenţa profitului la întreprindere încă nu înseamnă existentul de mijloace
băneşti disponibile. Deseori conducătorul nu ştie unde s-au cheltuit mijloacele
băneşti ale întreprinderii. întrucât mijloacele băneşti constituie o resursă limitată
a întreprinderilor în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, succesul acestora
este determinat, în majoritatea cazurilor, de capacitatea conducătorului de a
repartiza şi a utiliza raţional banii.
Din această cauză informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti în
condiţiile actuale devine deosebit de importantă, ceea ce condiţionează
necesitatea întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor băneşti.
Informaţia conţinută în acest raport permite a aprecia capacitatea
întreprinderii de a atrage şi a utiliza mijloacele băneşti, de a determina
186
necesităţile întreprinderii de mijloace băneşti în cursul unei perioade
determinate.
Cu ajutorul acestor date este posibilă compararea rapoartelor privind
activitatea întreprinderilor care utilizează diverse metode de contabilizare a
operaţiunilor şi evenimentelor similare. în baza acestora, se fac previziuni şi
analiza comparativă a fluxului mijloacelor băneşti ale diferitelor
întreprinderi.
Datele din rapoartele privind fluxul mijloacelor băneşti ale perioadelor
precedente se utilizează frecvent pentru a previziona volumele producţiei,
întocmirea graficelor provizorii ale fluxului ulterior al mijloacelor băneşti.
Acestea se utilizează, de asemenea, pentru aprecierea exactităţii
previziunilor precedente şi analiză corelaţiei dintre rentabilitatea
întreprinderii şi fluxul net al numerarului.
Modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este
reglementat de prevederile S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor financiare" şi
S.N.C. 7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti".
Conform cerinţelor S.N.C. 7 mijloacele băneşti, în scopul includerii în
raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, inclusiv cele legate, cuprind:
o numerarul care se află la dispoziţia întreprinderii (monede,
bancnote, valută);
o depuneri în conturile de decontare şi valutar la bănci;
o mijloace în acreditive, carnete de cecuri, cartele (cârduri) de
credit şi magnetice;
o depuneri în conturi curente, speciale şi de altă natură la bănci.
În scopul includerii în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti,
mijloacele băneşti cuprind, de asemenea, şi echivalentele acestora –
transferuri băneşti în expediţie şi documente băneşti (mărcile poştale aflate
în casieria întreprinderii, cecurile de voiaj, timbrele taxei de stat, cecurile
companiilor şi băncilor străine, biletele de călătorie achitate, biletele de
187
odihnă şi tratament etc, cu excepţia acţiunilor proprii răscumpărate de
la acţionari).
Spre deosebire de alte formulare de rapoarte financiarecontabilizează
în sumele încasate efectiv în casierie sau înregistrate în conturile contabile.
Plăţile mijloacelor băneşti se reflectă la sumele plătite efectiv din casierie
sau virate din conturile bancare. în atare schemă operaţiunile se consideră
finalizate în ziua când au fost suportate cheltuielile efective sau au fost
primite bani reali în casierii sau în conturi la bănci.
Modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor băneşt

În practica mondială se utilizează două metode de întocmire a raportului
privind fluxul mijloacelor băneşti: directă şi indirectă.
Metoda directă se bazează pe analiza fluxului mijloacelor băneşti în
conturile întreprinderii. Această metodă permite de a arăta principalele surse de
aflux şi direcţiile de retragere a mijloacelor băneşti, de a trage concluzii exprese
referitor la suficienţa mijloacelor necesare pentru plăţile aferente datoriilor curente,
stabileşte corelaţia între sumă de vânzare şi încasările băneşti.
Metoda indirectă se bazează pe analiza posturilor bilanţului contabil şi
raportului privind rezultatele financiare. Această metodă permite a arăta corelaţia
dintre diverse feluri de activităţi ale întreprinderii, precum şi dintre profitul net şi
modificările în activele întreprinderii în cursul perioadei de gestiune. La utilizarea
acestei metode profitul net (pierderea) din activitatea operaţională se transformă
ţinând cont de modificările operate în cursul perioadei de gestiune în mărimea
stocurilor de materiale, creanţelor şi angajamentelor aferente activităţii
operaţionale, posturilor nebăneşti (amortizarea, amânarea impozitelor etc).
188
Modul de întocmire şi conţinutul Raportului privind fluxul capitalului
Raportul privind fluxul capitalului propriu constituie o parte componentă a
rapoartelor financiare obligatorii. Evidenţierea indicatorilor privind fluxul ca-
pitalului propriu într-un formular separat este legată de importanţa acestei
informaţii pentru diferiţi utilizatori şi, în special, pentru proprietarii întreprinderii.
Drepturile proprietarilor întreprinderii sunt multiple şi diverse, însă pentru
contabilitate şi pentru întocmirea rapoartelor financiare un mai mare interes
prezintă numai acele drepturi care vizează repartizarea activelor (în special, în
cazul lichidării), precum şi drepturile de proprietate asupra întreprinderii în
funcţiune, în cazul vânzării, întocmirii documentelor pentru gaj etc. Una dintre cele
mai importante sarcini ale raportului privind fluxul capitalului propriu o constituie
dezvăluirea acestor drepturi.
Sub aspect general, raportul în cauză caracterizează acea parte a activelor
care, constituie proprietatea întreprinderii. Aceasta reprezintă o garanţie pentru
creditori privind achitarea datoriilor în cazul lichidării întreprinderii. Anume la
această parte a activelor au dreptul să pretindă proprietarii (acţionarii, asociaţii)
după satisfacerea pretenţiilor patrimoniale ale creditorilor. Astfel, deşi proprietarii
sunt expuşi unui risc maximal, specific activităţii întreprinderii, ei au dreptul la tot
patrimoniul rămas.
Pentru întocmirea raportului privind fluxul capitalului propriu o mare im-
portanţă are delimitarea corectă a surselor de finanţare a activelor în surse proprii şi
împrumutate (atrase). în acest caz apar o serie de întrebări privind gruparea
surselor de formare a activelor. Pot oare fi incluse finanţările şi încasările cu
destinaţie specială în componenţa capitalului propriu? în ce grupă de surse proprii
sau împrumutate – trebuie să fie incluse dividendele calculate acţionarilor conform
rezultatelor anului? De răspunsul la aceste întrebări depinde mărimea capitalului
propriu reflectat în rapoartele financiare. La rândul său, de corelaţia dintre sursele
proprii şi împrumutate de finanţare depinde aprecierea stabilităţii financiare a
întreprinderii, gradului de risc legat de investirea mijloacelor în activitatea acesteia.
189
La soluţionarea problemei privind evidenţierea clară a mărimii capitalului
propriu în rapoartele financiare contribuie faptul că în noul Plan de conturi
contabile toate conturile destinate contabilizării capitalului propriu sunt grupate în
clasa 3 "Capital propriu". Destinaţia conturilor din cadrul acestei clase
corespunde unor posturi anumite din formularul unic al raportului privind fluxul
capitalului propriu, aprobat de Ministerul Finanţelor.
Modul de întocmire Raportului privind fluxul capitalului
În conformitate cu prevederile S.N.C. 5 "Prezentarea rapoartelor
financiare", raportul privind fluxul capitalului propriu constă din 4 capitole,
care cuprind date privind modificările părţilor componente ale capitalului propriu
sub aspectul grupării prevăzute de capitolul III al bilanţului contabil:
capitalul statutar şi suplimentar;
a) rezerve;
b) profit nerepartizat (pierdere neacoperită);
c) capital secundar.
De aici se observă că, spre deosebire de bilanţul contabil, raportul privind
fluxul capitalului propriu conţine nu numai date la o dată anumită, ci şi informaţii
referitoare la fluxul (majorarea şi diminuarea) elementelor componente ale
capitalului propriu în cursul unui interval determinat de timp (perioadă de
gestiune).
Tehnica întocmirii raportului privind fluxul capitalului propriu constă în
completarea fiecărui rând în baza soldurilor şi rulajelor din conturile clasei a 3-a a
Planului de conturi contabile. în coloana 4 "La finele perioadei de
gestiune precedente" cu cifre obişnuite (fără paranteze) se reflectă soldurile
creditoare iniţiale aferente conturilor indicate, iar cu cifre negative (în paranteze)
— soldurile debitoare iniţiale.
La completarea coloanelor 5 şi 6 ale raportului privind fluxul capitalului
propriu este important de reţinut că aproape toate conturile din clasa 3 sunt conturi
190
de pasiv. Fac excepţie conturile 313 "Capital nevărsat", 314
"Capital retras" şi 334 "Dividende plătite în avans". în coloana 5
"încasat (calculat)" se arată cu cifre obişnuite rulajele creditoare aferente
conturilor de pasiv din clasa 3 "Capital propriu", iar cu cifre negative —
rulajele debitoare aferente conturilor de activ. în coloana 6 "Consumat
(virat)" se reflectă cu cifre obişnuite rulajele debitoare aferente conturilor de
pasiv din clasa 3 "Capital propriu", iar cu cifre negative — rulajele
creditoare aferente conturilor de activ.
Coloana 7 "La finele perioadei de gestiune curente" se
completează în baza soldurilor finale aferente conturilor de contabilizare a
capitalului propriu: rulajele creditoare se reflectă cu cifre obişnuite (fără
paranteze), iar cele debitoare — cu cifre negative (în paranteze).
În capitolul 1 al raportului privind fluxul capitalului propriu este prezentată
sub formă generalizată informaţia referitoare la fluxul capitalurilor statutar,
suplimentar, nevărsat şi retras.
În postul "Capital statutar" (cod rd.010) se arată mărimea valorii
privind aporturile proprietarilor întreprinderii la patrimoniul lui, contabilizată în
contul 311 "Capital statutar". în societăţile pe acţiuni în postul nominalizat
se reflectă valoarea nominală a acţiunilor plasate, în societăţile cu răspundere
limitată — valoarea cotelor de participaţie ale participanţilor (asociaţilor), în
întreprinderile de stat (municipale) — suma mijloacelor de stat vărsate în fondul
statutar. în coloanele 5 şi 6 se arată sumele majorării şi micşorării capitalului
statutar (efectuate în modul stabilit de legislaţie) după introducerea modificărilor
respective în actele de constituire a întreprinderii.
În postul "Capital suplimentar" (cod rd.020) se reflectă fluxul
capitalului suplimentar sub formă de diferenţă dintre preţul de realizare a acţiunilor
şi valoarea nominală a acestora, precum şi sub formă de diferenţe de curs aferente
aporturilor valutare la capitalul statutar. La completarea raportului privind fluxul
capitalului propriu trebuie să se aibă în vedere că soldul contului 312
191
"Capital suplimentar" poate fi debitor sau creditor. în primul caz acesta se
arată în rapoarte cu cifre negative (în paranteze), în al doilea caz — fără paranteze.
În postul "Capital nevărsat" (cod rd.030) se reflectă informaţia privind
existenţa şi modificarea datoriilor proprietarilor întreprinderii aferente aporturilor
la capitalul statutar. Atare datorii se reflectă în raportul privind fluxul capitalului
propriu în baza datelor contului 313 "Capital nevărsat" numai cu cifre
negative şi se scad la completarea rândurilor de totalizare din cadrul raportului în
cauză.
În postul "Capital retras" (cod rd.040) se reflectă datele privind
existenţa şi mişcarea acţiunilor proprii (cotelor de participaţie) răscumpărate de la
acţionari (participanţi). Aceste acţiuni (cote de participaţie) se reflectă în contul
314 "Capital retras" la valoarea de procurare şi se arată în raportul privind
fluxul capitalului propriu cu cifre negative (în paranteze).În coloana 5 se prezintă
datele privind majorarea soldului acţiunilor (cotelor de participaţie) răscumpărate,
iar în coloana 6 — privind micşorarea acestora prin anulare sau revânzare.
în postul "Total s.l" (cod rd.050) se reflectă suma totală din capitolul 1,
calculată în modul următor: la mărimea capitalului statutar (rd.010) se adună (se
scade) mărimea capitalului suplimentar, reflectată în rd.020 cu cifre obişnuite
(negative), se scade mărimea capitalurilor nevărsat (rd.030) şi retras (rd.040).
În capitolul 2 al raportului examinat se prezintă datele privind existenţa şi
mişcarea capitalului de rezervă al întreprinderii, care cuprinde "Rezerve
stabilite de legislaţie" (cod rd.060), "Rezerve prevăzute de statut"
(cod rd.070) şi "Alte rezerve" (cod rd.080). în baza datelor din conturile
identice ale clasei a 3-a a Planului de conturi contabile, în coloana 4 se reflectă
rezervele de care a dispus întreprinderea la începutul perioadei de gestiune.
Defalcările în fondurile de rezervă efectuate de întreprindere în cursul perioadei de
gestiune în modul stabilit se arată în coloana 5. La utilizarea mijloacelor capitalului
de rezervă, pentru acoperirea pierderilor sau în alte scopuri, sumele respective se
192
reflectă în coloana 6. Mărimea capitalului de rezervă la finele perioadei de gestiune
curente se determină după principiul "formulei de bilanţ", arătate anterior.
Soldul din rândul dat poate fi creditor la constatarea profitului anilor
precedenţi şi se arată în raport cu semnul "plus" sau debitor — la constatarea
pierderilor anilor precedenţi şi în raport se înscrie cu semnul "minus". Trebuie să se
menţioneze că în raportul privind fluxul capitalului propriu îşi găsesc reflectare
numai rezultatele financiare aferente operaţiunilor anilor trecuţi, apartenenţa cărora
anilor precedenţi este confirmată documentar.
În postul "Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor pre-
cedenţi" (cod rd.110) se reflectă informaţia privind existenţa şi mişcarea profitului
nerepartizat (pierderii neacoperite) al anilor precedent. în baza datelor din contul
332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor
precedenţi" în coloana 5 se arată acoperirea pierderilor anilor trecuţi, iar în
coloana 6 – utilizarea profitului nerepartizat. Soldurile din rândul respectiv al
raportului privind fluxul capitalului propriu pot să fie reflectate cu cifre obişnuite –
în cazul existenţei profitului nerepartizat, sau cu cifre negative – în cazul existenţei
pierderilor neacoperite.
În postul "Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune"
(cod rd.120) se reflectă informaţia privind existenţa şi mişcarea profitului
nerepartizat (pierderii) al anului de gestiune, rămas la dispoziţia întreprinderii după
impozitare. Metodica completării acestui post la întocmirea rapoartelor trimestriale
şi anuale nu este identică.
În cursul completării raportului trimestrial privind fluxul capitalului propriu,
profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune se determină prin calcul ca
diferenţa dintre suma profitului (pierderii) contabil şi suma plăţilor impozitului pe
venit, care urmează să fie vărsate la buget în cursul perioadei de gestiune. Calculul
menţionat se efectuează fără întocmirea formulelor contabile.
La completarea raportului anual profitul net (pierderea) al perioadei de
gestiune se reflectă în raport după întocmirea înregistrărilor contabile privind
193
reflectarea în contabilitate a rezultatului financiar anual. Practic, postul
"Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune" din raportul
privind fluxul capitalului propriu se întocmeşte în baza soldului şi rulajelor
contului 333 "Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune".
În postul "Dividende plătite în avans" (cod rd.130) se reflectă informaţia
privind dividendele intermediare (de avans) plătite în cursul anului şi contabilizate
în contul 334 "Dividende plătite în avans". în acest caz în coloana 5 se arată
suma dividendelor plătite în avans, iar în coloana 6 – trecerea acestora în cont la
calcularea definitivă la finele anului. Soldurile din rândul dat se reflectă în
raportul privind fluxul capitalului propriu numai cu cifre negative şi se scad la
completarea rândurilor de totalizare din cadrul raportului în cauză.
În postul "Total s.3" (cod rd.140) se reflectă mărimea totală a profitului
nerepartizat (pierderilor neacoperite) care se determină prin însumarea rându-
rilor: + 100 + 11 ± 120 -130.
În capitolul 4 al raportului privind fluxul capitalului propriu se reflectă
datele referitoare la existenţa şi mişcarea capitalului secundar al întreprinderii.
În postul "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung" (cod
rd.150) se reflectă informaţia privind diferenţele rezultate la întreprindere din
reevaluarea activelor pe termen lung. Postul în cauză este un post de regularizare:
diferenţele din reevaluare se evidenţiază în contul 341 "Diferenţe din reevaluarea
activelor pe termen lung" până la momentul ieşirii activelor, când suma ecartului
de reevaluare efectuat anterior se trece la veniturile din activitatea de investiţii,
iar a reducerii – în cheltuielile activităţii de investiţii.
La completarea raportului privind fluxul capitalului propriu în coloana 5 se
reflectă sumele ecartului de reevaluare a activelor pe termen lung şi trecerea la
cheltuieli a sumelor reducerii aferente activelor ieşite. în coloana 6 a raportului se
indică sumele reducerii activelor pe termen lung şi trecerea la venituri a sumelor
ecartului de reevaluare aferentă activelor ieşite. Soldurile aferente postului în
cauză al raportului pot fi arătate cu cifre obişnuite (în cazul când sumele ecartului
194
de reevaluare depăşesc sumele reducerilor la data raportată) sau cu cifre negative
(în cazul când sumele reducerilor depăşesc sumele ecartului de reevaluare).
În postul "Subvenţii" (cod rd.160) se reflectă informaţia privind existenţa
şi mişcarea la întreprinderile de stat a subvenţiilor din bugetul de stat. în baza
datelor din contul 342 "Subvenţii întreprinderilor de stat" în coloana
5 a raportului privind fluxul capitalului propriu se arată primirea subvenţiilor, iar în
coloana 6 – utilizarea sau restituirea acestora. Soldul pe acest rând reprezintă suma
mijloacelor primite din bugetul de stat, care nu au fost utilizate la finele perioadei
de gestiune.
În postul "Total s.4" (cod rd.170) se reflectă mărimea totală a capitalului
secundar al întreprinderii, care se determină prin însumarea rândurilor: ± 1 5 0 +
160.
Postul "Total" (cod rd.180) al raportului privind fluxul capitalului propriu
se calculează ca suma totalurilor din cele patru capitole componente ale raportului
în cauză: rd.050 + rd.090 ± rd.140 ± rd.170.
În continuare, este prezentat raportul privind fluxul capitalului propriu,
completat în baza datelor din exemplul expus în subcapitolul 11.2 al prezentei
lucrări.
195

Darea de Seama Pe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Darea de Seama Pe

Încărcat de

Drepturi de autor:

CARACTERISTICA GENERALĂ A STRUCTURII ŞI ORGANIZĂRII

La întreprindere sunt următoarele subdiviziuni:

Agronom Inginerul Contabil- Economist Manager Conducătorul

La SRL „Casmerlin” autenticitatea tuturor documentelor se controlează prin

AUTOMATIZAREA SISTEMULUI DE INFORMARE

Reflectarea lipsurilor de inventar în contabilitate

Reflectarea plusurilor de inventar în contabilitate

Aspecte generale ale contabilităţii numerarului în casierie

La contabilizarea numerarului în casierie este necesar să se acorde atenţie

Conţinutul operaţiilor economice din debitul contului 241

 Achitarea datoriei privind:

Contabilitatea numerarului în contul curent in moneda nationala şi alte conturi

d) fondului social, organelor sindicale, companiilor de asigurări:

Conform Politicii de contabilitate a SRL „Casmerlin”:

Decontările privind acordarea ajutorului material

De contările cu angajaţii privind compensaţiile pentru utilizarea bunurilor

Decontarea cheltuielilor titularilor de avans

Decontarea avansurilor neutilizate după destinaţie

Decontările privind contribuţiile de asigurări de stat obligatorii

Conţinutul operaţiilor economice creditul contului 533

 534.8 "Alte datorii fata de buget"

Conţinutul operaţiilor economice din debitul contului 225

Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 225

Contabilitatea creanţelor comerciale

de formare şi de achitare pot fi stabilite de sine stătător de către

Contul 221 "Creanţe comerciale"

Contabilitatea datoriilor comerciale

CONTABILITATEA MATERIALELOR, STOCURILOR DE PRODUSE

Reguli şi metode de evaluare a stocurilor

Conţinutul operaţiilor economice din debitul contului 211

Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 211

Conform Politicii de contabilitate a SRL „Casmerlin”:

Contul 212 "Active biologice"

Esenţa investiţiilor capitale, rolul lor în dezvoltarea sectorului agrar. Sursele de

Investiţiile capitale se alocă:

Animalele se trec în cireada de bază la atingerea unei anumite mase vii şi

Evaluarea Imobilizarilor necorporale

I. Metoda liniară prevede repartizarea valorii imobilizarilor necorporale

Na = Na – norma de amortizare (%)

– anual n – nr. de ani

– lunar – suma amortizării

(lei anual) – valoare de intrare

(lei lunar) DFU – durata de funcționare utilă

În contabilitatea financiară amortizarea se calculează lunar, iar în scopuri

Conform acestei metode Na prevăzută de metoda liniară se dublează, iar se

calculează prin înmulțirea normei majorate la valoarea de bilanț a activelor

Operațiuni vizînd mijloacele fixe

Evaluarea mijloacelor fixe

Contul 123 "Mijloace fixe"

Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 123

Uzura exista de 2 feluri:

Contul 124 " Amortizarea mijloacelor fixe"

Conţinutul operaţiilor economice din debitul contului 124

Contul 122 "Terenuri"

Modul de evaluare a terenurilor

Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 122

Documentarea OMV şi SD. Metodele de evaluare

Contul 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată"

Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 213

Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată"

Conţinutul operaţiilor economice din creditul contului 214

Conţinutul operaţiei economice din debitul contului 214

CONTABILITATEA MUNCII ŞI RETRIBUIRII EI

Contul 531 "Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii"

Contul 812 "Activităţi auxiliare"

Conţinutul operaţiilor economice din debitul contului 812