Sunteți pe pagina 1din 37

Monitorul

de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 2, februarie 2019, ISSN 2668-0440
Se distribuie gratuit.

Interviuri
cu poeţi
Feminismul
şi feminitatea poeziei
Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie feminină de colecţie


Monitorul de poezie

Editorial

Feminismul şi feminitatea poeziei

Fiindcă acest număr al revistei apare înconjurat de multe zile


dedicate în primul rând femeii, am decis să dăm prioritate
poeziei feminine.

Oricum poezia contemporană a început să ne obişnuiască deja


cu o afluenţă apreciabilă de creaţii ale poetelor, ca să nu mai
spun că ele aproape că domină concursurile literare şi că au o
implicare mult mai accentuată în viaţa literară curentă.

Poezia feminină dă senzaţia de prospeţime, ne surprinde cu


nonşalanţă prin autenticitate şi concizie, dar şi amplitudine,
oglindind realitatea prin filtre nebănuite, sentimentele sunt mai
profunde şi mai generoase, dincolo de convenţiile obişnuite.

Feminismul dă de multe ori în clocote şi pune sensibilitate în


texte, deşi uneori există riscul să şi masculinizeze forţat,
dezavuând pedanteria la care ne-am aştepta, dar ne şi
avertizează despre incitante spectacole lirice pe care nu trebuie
să le ratăm, refuzând cu graţie narcisismul contemporaneităţii
sumare.

1|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Perlele feminităţii ne conferă o lectură unică, intensă, presărată


uneori cu multă ironie, cu colecţii de jocuri ale emoţiilor şi
indiscreţiilor, cu aluzii îndrăzneţe şi un limbaj consistent şi dur,
un evantai cu adevărat larg.

Personalitatea poetelor devine tot mai expresivă, se lansează în


acrobaţii atrăgătoare, ca nişte capcane insesizabile.

Predispoziţia lor către fragilitatea lumii lasă umbra timpului să


iasă la iveală şi să respire cu plămânii plini de aerul puternic al
iubirii, prin ritualurile magice ale cuvintelor.

După impresionantul succes al primului număr, îmi doresc ca şi


acesta să vă ofere o lectură de calitate şi să marcheze o legătură
puternică între această revistă şi voi, cititorii săi, validând un
proiect în care eu personal cred.

Ionuţ Calotă,

director revista Monitorul de Poezie

2|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

nu avem nevoie de indicii să zburăm pe-același cer


cine a spus că e păcat să-ți cucerești propria redută e doar un
îmblânzitor de vise
suntem responsabili pentru un singur zbor, mereu se vor naște
alții să țină contul căderilor din noi

Iulia Toma

3|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

ce frumoase sunt cămășile tale, iubitule!


le-am îmbrăcat ude, azi-noapte
pe toate odată
aşa ți-am învățat amintirile
cu miros de iarbă și gust de vin
spre dimineață
tu m-ai privit zâmbind
și m-ai întrebat
dacă știu să dansez fără umbrelă

Maria Hirth

4|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

un fir de nisip
nu poate clădi singur deșertul
nici războiul nu poate fi câștigat
de un soldat
totuși
aș fi fost un om
întreg sufletește
dacă ceilalți nu și-ar fi rupt
câte-o bucată

Valy Buța

5|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

e cald în fotografia asta,


e vară, vezi?
ieșisem puțin din cadru,
cât să renunț la sandale
(tu aveai palmele desculțe pe pielea mea
și am vrut să fiu complet dezbrăcată),
dar mi se mai vede totuși jumătate din fericire
în stânga pozei.
uite, uite, aici îmi șopteai printre buze
ca și când ai fi vrut să îți gust
prostiile alea delicioase de ciocolată
care mă făceau să râd rostogolit pe nisip.
și acum se aude dragostea trecând
din gura ta în a mea.
hai să intrăm înapoi în vară,
avem loc în fotografie
și pentru câteva ninsori
dacă împingem puțin de margini.
vino,
deja sunt acolo,
îmi dau sandalele jos
și e vineri pe toată plaja.

Corina Dașoveanu

6|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Interviuri cu poeţi

Daniela Toma: „am ieşit mereu din tipare şi nu mi-a displăcut


deloc acest lucru”

-Daniela Toma, draga mea, alături de gândurile mele bune ţi le


transmit şi pe cele ale redacţiei revistei „Monitorul de Poezie”,
mai ales în aceste zile dedicate femeii şi dragostei. Legat de
tema specială a acestui număr de revistă, ca o primă curiozitate,
aş vrea să ştiu şi să le spui şi cititorilor noştri ce părere ai despre
feminism şi feminitate în poezie?

Este o întrebare amplă pe baza căreia aş putea să vorbesc mult


şi bine dacă n-aş şti că spaţiul în revistă este limitat, dar ca să-ţi
răspund trebuie să disociez cei doi termeni, deşi feminismul nu
exclude niciodată feminitatea, iar în ansamblu, celor doi termeni
le stă bine împreună: feminismul, în sensul lui general are
extensii în cultura politică, doreşte să arate că nu există inhibiţii
pentru anumite lucruri pe care le fac femeile, unele pe care doar
bărbaţii ar fi îndreptăţiţi să le execute, din cauza forţei cu care
au fost înzestraţi de natură, deşi, pe de altă parte feministele
declară că nu vor să fie egale cu bărbaţii … cred şi eu, cui i-ar
plăcea să taie lemne din pădure sau să lucreze în mină? Mie nici
fotbalul nu-mi place, să-mi fie cu iertare, de înjurături ce să mai
vorbesc (?!), consider că aspectul acesta nu ţine de feminitate,
dar până la urmă, o femeie are libertatea să se definească aşa
cum crede, nu sunt de acord că îmi pun feminitatea neapărat în
evidenţă când merg la coafor sau când port o rochie deosebită,
totul ţine de atitudinea mea, de felul cum îmi port rochia, de
felul cum vorbesc, de gesturile pe care le fac, de multe alte
lucruri…

7|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Poezia feministă, deşi riscantă, a devenit necesară ca modalitate


de protest împotriva violenţei, împotriva discriminării de orice
natură, ştiu şi eu? Aş putea da ca exemplu aici cazul extrem de
mediatizat la vremea respectivă al Medeei Iancu la Gala
Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, dar nu este
unul izolat.

Până la urmă, alegerile ne aparţin, atitudinea derivă din


acestea…

În ceea ce mă priveşte, înainte de toate sunt profesor, m-am


pregătit mereu pentru meseria asta, datorită acestui fapt am
acumulat cunoştinţe temeinice şi mai târziu am început să scriu
poezie, să abordez o diversitate de teme, de alternative care ar
putea să placă mai mult sau mai puţin …

Nu scriu poezie feministă, ci doar poezie, în rest, dacă mi se


oferă şansa unei noi zile şi pot alege între a mă bucura de ea şi a
fi frustrată din cauza unor lucruri sau a unor oameni fără
valoare, voi alege mereu prima variantă, ceea ce fac mă
defineşte ca om, restul …e rest, cum spune un prieten …

-Daniela, cum explici stilul tău poetic? Unii îl consideră destul de


ermetic

Nu mi-am dorit niciodată să scriu pentru marea masă de cititori


(cititorul meu este unul educat şi avizat) şi nici n-o s-o fac,
tocmai pentru că nu mă supun nici unor reguli, norme sau limite
în afara celor pe care eu mi le impun sau celor ale bunului-simţ,
prin urmare, am ieşit mereu din tipare şi nu mi-a displăcut
absolut deloc, iubesc asocierile de cuvinte stranii, iubesc
metafora puternică în poezie, aceea care să te lovească exact ca

8|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

un pumn în plex când o descoperi, care să-i dea viaţă textului,


nu pot scrie o poezie simplă din care cititorul să înţeleagă
imediat totul, mereu am vrut ca şi acesta să fie parte din poemul
meu, să se regăsească şi să participe la forma finală a textului,
contează cel mai mult ca atunci când citeşti să păstrezi senzaţii,
să păstrezi emoţii; apoi părerea mea este că dacă un singur
cititor va fi cel care va agrea modul în care scriu, merită s-o fac,
eiii, şi dacă acela va lipsi, o voi face în primul rând pentru mine,
aşa cum s-a întâmplat până acum. Şi mi-aş dori să scriu astfel
încât să nu fiu încadrată într-un stil anume, fiecare poem al meu
să fie mereu diferit, dar sunt în deficit şi pe contrasens cu
minţile prea luminate, poate din acest motiv majoritatea
poemelor mele îmi plac cam 5 minute …

-De ce de la o vreme acorzi multă atenţie poemului în proză sau


chiar poemului-teatral?

Poemul în proză este o nouă etapă la care am ajuns şi care mă


preocupă, una cu şi mai mare forţă tocmai pentru că poemul în
proză este mai elaborat în ceea ce priveşte imaginea,
sonoritatea şi unitatea lui.

Volumul meu, fragile, tipărit la Editura Art Creativ pune foarte


bine în valoare ceea ce am afirmat şi desigur, cel care urmează
după acesta, O altă Ană/Una altra Anna, tradus în limba
catalană de poetul şi excelentul traducător, Pere Besso,
continuă parcursul meu liric în această direcţie, e altceva decât
ceea ce am oferit cititorilor mei până acum, mai multă
efervescenţă, mai multă vitalitate, mai multă calitate artistică,
toate cuprinse în fraze atent elaborate, până la urmă e firesc să
progresezi.

9|Anul 1, numărul 2, februarie 2019


Monitorul de poezie

Poemul meu în proză stilizează stări sufleteşti într-o manieră


fină şi discretă şi voi mai scrie o vreme în felul acesta…

Mă fascinează însă extrem de tare poemul teatral şi lucrez la un


astfel de proiect acum, pentru că pot pune şi mai multă
intensitate într-o idee poetică şi o pot duce înspre mai mult
absurd unde ea se metamorfozează continuu, pot duce mai
departe sugestiile, având, desigur, grijă să nu-şi piardă sensul,
lucrurile să nu devină atât de criptice încât să intre în derizoriu.

Apoi, faptul că pot contura şi introduce în text personajele aşa


cum îmi apar în imaginaţie, că pot studia modul în care actorii ar
dori ca ele să prindă viaţă, că le pot aşeza între diverse
momente, într-un spaţiu al mişcării, folosindu-mă de şi mai
multe cuvinte, de decupaje cinematografice, dacă vrei, să le arăt
aşa cum aş vrea să fie ele sau cum se află în ochii altora,
înseamnă mult pentru ceea ce am de spus în acest moment, e o
provocare pe care nu am de gând s-o ignor, chiar sunt în discuţii
cu nişte tineri actori foarte talentaţi pentru a pune în scenă o
parte din acest poem …

-Cât de importantă este metafora pentru tine? Care crezi că este


viitorul figurilor de stil în arta literară?

Pentru mine poezia adevărată e cea care se foloseşte de imagini


artistice şi de figuri de stil, fără să abuzeze, desigur, de acestea,
nu e ceva conceptualizat.

Se scrie multă aşa-zisă poezie, toţi scriu, dar sunt puţini cei care
ajung la substanţa acestui gen; nu-l înţeleg, fac praf prozodia de
care, probabil, nici nu au habar, rup ritmul, nu transmit nimic;
poezia adevărată înseamnă sensibilitate, înseamnă stare peste

10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

stare peste stare şi în toate cititorul să se regăsească, poezia nu


e doar o înşiruire de cuvinte fără noimă, nici în versul liber, nici
în cel cu rimă; ca să scrii bine trebuie să citeşti extrem de mult,
să citeşti tot timpul, să acumulezi, atunci, modul tău de
exprimare devine stil, legătura ta cu textul este cea care
contează, nu e doar pur intuitivă, devine producţia propriei tale
minţi …

Se scrie cu mare patos, cu o vervă ce nu mai poate fi oprită, însă,


figuraţia poetică beneficiază şi ea de o sită care se cerne din
mers, în felul acesta se vor distinge în special creaţiile valoroase,
iar scriitorul adevărat, cu puterea lui de imaginaţie va întregi
opera lui Dumnezeu, implicit prin rafinament şi expresii
lingvistice perfecte.

interviu realizat de Ionuţ Calotă

11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

în copilărie visam omul cu toneta


trecea prin mine ca un fum
intra cu lapte fierbinte
ieşea cu înghețată de vanilie

înghețata era desenată


numai roțile îmi lăsau pe inimă
urme de ciocolată

Gabriela Ana Balan

12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

am aruncat nimicurile din garaj

dimineață m-am trezit cu dureri de oase


parcă s-ar fi prăbușit peste mine
toate zidurile pe care ne iscăleam

am jefuit secundele ceasurilor


până când ne-am transformat în umbrele
unei iubiri

în zona industrială a orasului nostru


dormitează camioane extenuate
miroase a motorină și încă nu s-a-nseninat

mi-a mai rămas puțină lumină


într-o oglindă retrovizoare

Carmen Secere

13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Colecţia de metafore

Seria 2

„doamna pansează cu umbre cuvintele” - Raluca Faraon

„cât de tare mă doare nașterea mea” - Mihaela Meravei

„dacă ar avea chip, atingerea asta ar semăna cu o mână a lui


Dumnezeu care-ţi izbeşte liniştea de asfalt” – Daniela Toma

„azi e luni / dar trăiesc un rest de duminică” - Ramona Muller

„cu mâinile sus fluturând ca un steag” - Gabriela Ana Bălan

„viața se rulează / ca un ciorap de mătase / pe coapsa unei


femei” - Mariana Cornea

„se coc răsărituri pe grinda cerului” - Daniela Toma

„nu este frumos să citezi dintr-un corp” - Andra Rotaru

„o rochie roșie / traversează orașul / ca o cicatrice” – Răducu


Cezara

„mai târziu cred că am să pun la zid restul imaginilor decolorate”


Daniela Toma

14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

doi
oameni
care
au făcut
dragoste
dar
nu s-au
atins
niciodată
.................
tu și eu

Nuța Istrate Gangan

15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

uneori mă plimb cu tramvaiul printre gânduri


şi repet vechile poveşti cărora le cos haine noi,
uneori când îţi aud vocea în mine creşte dulcea
pasăre albastră a adolescenţei cu aripile de safir.
tu ai uitat numele meu de fiică a unui rege dac,
în deşertul tău m-am iscat eu purtând ulcioare cu apă
şi plante vindecătoare ce aduc somn şi pace.
soarta ne-a făcut nesăbuiţi şi năvalnici,
a strivit anii în cutii abandonate în vechi sertare.
a legat la ochi gândurile, a încurcat străzile,
a schimbat mersul trenurilor fiindcă oraşul nostru
nici gară nu mai are şi nici focul nu mai arde în sobe.

Andrada Ingrid Maran

16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

s-au îndoit felinarele și fulgii cad cu genele crețe


necruțătoare crăiasă de gheață a ieșit în oraș
la colț de stradă un polițist îi legitimează caii
ce par a fi zburători, cu un corn în frunte
în lumea fanteziei albe, după cortina neagră
se pierd iluzii la o mână de poker
e anotimpul fără rochii, doar cele de bal se poartă
pe o linie de telefon s-au instalat trei ciori
suită de oraș
pe o tarabă este de vânzare viață înghețată,
cu termen de valabilitate nespecificat
într-un calendar, un manechin a rămas la ziua de ieri
astăzi se poartă rochii de zăpadă

Ingrid Cosma

17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

Se vând pungi cu miros de viață,


întotdeauna în prima linie,
cînd lumina desparte bulevardul
și clopotul unei biserici
îți aduce aminte cine ești,
dragostea se poate injecta
în tramvaiul ce duce la gară,
în El Dorado de la Starea Civilă
nimeni nu-ți mai sfințește nimic,
eternitatea iubirii le este dată
numai celor ce cred în ceva
ce nu vor putea înțelege pe deplin
niciodată.
Cu spatele la soare
să nu mai simt apusul...

Letiţia Vladislav

18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

e atât de înghețat pământul


că până și moartea stă la rând
pașii își cheamă singurătatea
ca pe un animal fidel,
simțurile respiră așteptarea
până când invazia albului
își face intrarea triumfal
colonizand fiecare umbră
nimic balistic în acest război
doar grotele perfect calibrate de uitări
acolo,legată în lanț singurătatea
urlă la lună

Mirela Leahu Varga

19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

îmbrățișează-mă, prea multă dezordine


sub rochia asta pătată, purtată
peste anotimpul acesta greșit în care
se trăiește pe datorie, pe întuneric, fac
trei pași înapoi, acolo este refugiul
unde tăcerea își scuipă sâmburii ce
vor rodi
pietre.
păsărea își vrea răspunsul la întrebare
ea, geamăna mea căreia
mai bine i-aș răsuci gâtul, dar știu că
mâine va fi în același loc
mai neagră și mult mai turbată.
la fel de inutil este și să
plec din umbra mea și iar
fac trei pași în față
în trupul acesta greșit
nisipul și-a început drumul...

Violeta Pintea

20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

1991

Anul acesta, porumbeii


Și păsările zboară iar pe cer
Şi chiar
Mai sus decât el
E linişte, doar caii sălbatici din Mongolia
Aceste lacrimi albastre care cad
În partea sărăcită a stepelor
De acum, când trupele
sovietice s-au retras,
Tăcerea este ca noaptea
în Ulan Bator
Hadaa Sendoo

Poetul mongol Hadaa Sendoo, născut în 1961, a publicat 19 volume de


poezii şi este tradus în peste 40 de limbi străine.
Cărţile sale cele mai recente sunt: mirosul dulce de iarbă (în persană,
2016), Aurora (în kurdă, 2017), lung Song (în Georgia, 2017), wenn ich
ster fi, Werde ICH träumen (bilingv mongol-german, 2017), puncte
albastre ale Mongoliei (în olandeză, 2017), un colț al Pământului (în
norvegiană, 2018), pace, inima frântă (în rusă, 2018) și sich Zuhause
Fühlen (în germană, 2018). El a câștigat mai multe premii literare,
inclusiv Premiul Uniunii Scriitorilor din Mongolia.

Traducere de Ionuţ Calotă

21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

Clipe flămânde
caută cuvinte alese
poemul cu buzele crăpate de frig
împinge Dunărea până la fereastră
în șoldul Anei ai zidit un cântec
ninsoarea așază cumpăna de la fântână
în genunchi

Marilena Apostu

22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

prin suflet ce mai e


.
am auzit pe cineva bătând din palme
și am ieșit afară să văd ce e
era viscolul cu o aripă de pământ
și o cingătoare de fier
alunga dușmanii mei nevăzuți
.
și am auzit o fâlfâire de stele
și m-am dus mai la vale să văd ce e
era liniștea care alunga întunericul
să pot zări livada în care se coceau deodată
caișii
.
și am ridicat privirea fără să știu
că pe sub genunchii mei trecea un râu de culori
era vară și era frig
oglinzile asudaseră într-un strop de credință
și am alergat să văd ce mai e
prin sufletul meu

Gina Zaharia

23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

alergare

alergi de-a lungul șinei de tramvai


ca pe-o lamă de întuneric

ai nevoie de încă un plămân


de unul verde
care să existe în afara legilor
de os

deși obosit
continui să alergi
prin întunericul gros - luna aceasta
s-au consumat deja prea mulți
kilowați

Mihaela Oancea

24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

Drum...

pe la fereastra mea
a trecut un om
cine ești?
l-am întrebat
nu știu
de unde vii?
nu știu
dar unde vrei să mergi?
acolo,
unde mă duce muzica sufletului...

Marieta Caprarusi

25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezie feminină de colecţie

Azi, aruncându-se de la înălţimi nebănuite,


cercelul de lolite mi-a strivit un deget.
E plin de vânătăi
trecutul nostru. Iar ce iubim
nu putem silabisi vreodată.

Andreea Osiceanu

26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Cronică de eveniment

Fabrica de poezie #2

Seară de miercuri, 13 februarie 2019 (ajun de Valentine’s, va să


zică), orele 18, clubul Fabrica.
Aşa începe totul, într-o încăpere ce treptat-treptat se umple cu
vreo 50-60 de inimoşi. De la 15 ani până pe la vreo 50+. Dar
toate cu acelaşi numitor comun: frumosul! Tema de bază:
dragostea. Prezentată în diferite forme: poezie, muzică,
monolog video... Fiecare după talentul şi sensibilitatea sa.
Apoi se dă startul: începând cu „pisica neagră” Georgiana
Mihăilă – maestru de ceremonie şi iniţiatoarea acestor
evenimente – cu un recital din Nichita Stănescu. Raluca Ioniţă ne
provoacă cu poezia ei în stil minimalist. Teodora Gheorghe vine
însoţită de o prietenă, alături de care propune o poezie în
tandem, despre dragoste. Emanuel Pătrăşcioiu aduce o poezie
„concentrată”, „dar nu întotdeauna”, după cum s-a comentat
din public. Eu personal am propus un cântec, „Ploaia noastră”, şi
o poezie: „Luna”, urmat de Georgiana Mihăilă care ne prezintă
un videoclip realizat de ea şi postat pe Youtube sub genericul
„Poezia săptămânii”: „Limpede” de Nina Casian. Raluca Cincu ne
recită „mai pe româneşte” (adică scurt şi la obiect) „Naivitate”
de George Tei, autor socotit ultimul rondelist, pentru ca prima
parte a evenimentului să se termine cu dezinvolta Rebeca
Miron, cu o viziune poetică îndrăzneaţă şi cu umor fin. Partea a
doua a evenimentului se desfăşoară sub formă de open mic.
Aceasta începe cu decanul de vârstă dintre toţi cei care au citit,
domnul Viorel Ioniţă alias „Leonida Iver” care cu mult umor,
amintindu-ne uneori de monoloagele lui Amza Pellea, în felul în

27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

care transmitea ceea ce ne relata, ne propune o poezie despre


„Mecanica trupului de femeie“. Carmen Marinescu recunoaşte
că „nu scrie prea mult, ci doar câteva strofe cu metafore despre
iubire”. Ionuţ Dipşe este un fotograf care scrie rar, inspirat din
fotografiile pe care le face. Nicol Vigu citeşte două poezii proprii,
dar şi două din cartea unei colege care n-a putut veni – Alina
Crăciunescu. Alexandra Medora ne arată o poetică fără inhibiţii.
Alex Drăgan ne citeşte poezii de Sorin Despot, Andra Rotaru,
Ioan Es. Pop dintr-o antologie, „Iubire de 14 februarie”, apoi îl
prezintă pe prietenul său, Adrian, alături de care scrisese prima
sa carte. Acesta citeşte apoi trei texte de inspiraţie cotidiană din
confratele lor de poezie Vlad Dumitru.
Actriţa Oana Arion citeşte două poezii proprii: „Iubire
Hamleţiană” şi „Drumul inimii”. Apoi Oana Petrescu, cea mai
tânără prezenţă a evenimentului (doar 15 ani), citeşte o poezie
din creaţia lui Mihai Beniuc, după care îl ascultăm pe pasionatul
de actorie, Teodor Cosâmbescu.
Maestra de ceremonie Georgiana Mihăilă intervine propunând
tema următorului eveniment – „Poezia populară” şi ne mai
prezintă o poezie de-a ei: „Poezia nu-i ruptă din rai”.
În final, Georgiana Popescu ne interpretează două melodii:
„Crawling”(Linkin Park) şi „This is gospel”(Panic at the disco),
după care vine Marius cu proiecţia unui monolog regizat de
acesta (fragment dintr-un film la care lucrează) şi revine Raluca
Ioniţă cu poezii reinterpretate apoi de actriţa Oana Arion.
Una peste alta, o seară inspirată, cu public receptiv. Să vedem
ce va urma...

Marius Ionescu

28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Poezia votată de cititori

Aşa cum ştiţi, autorii nu pot propune direct poezii pentru


publicare în revista „Monitorul de poezie". Există totuşi o
posibilitate, cea de a obţine votul publicului. Pe pagina revistei,
poeziile trimise direct de autori sunt prezentate anonim şi votate
de cititori. Astfel cea mai votată poezie de către cititori în luna
februarie, întâmplător tot o poetă, a fost:

Ginseng

pe vremea industrializării masive tata străbătea orașul până


la fabrica cu hale imense unde demonta orice mașinărie/
era eroul zilelor cenușii când mama lucra în schimbul trei/
știa pe de rost mecanismul pieselor pline de ulei de motor
și venea cu geanta zdrențuită burdușită de eugenii
până într-o zi plină de turbulențe și de șomaj

atunci s-a prăbușit de la peste 10 metri


de pe rampa precară unde dădea cu barosul
și toate lumile lui balansau
//mama lua pâinea fierbinte cu mâinile goale
o arunca în lăzi sordide și își bandaja buricele degetelor
cu care părea a cânta la un pian imaginar
al cărui capac s-a închis cu zgomot

29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

peste furia mamei ce a împletit păpuși de porumb toată


copilăria

încă resimt lungile așteptări de la fereastre de bloc cenușiu


din zilele acelea când părinții mei lucrau pe șantier
cărau cu roaba cărți veștejite și dormeau în cabana învăluită de
viroze rebele

tata azi este plecat în pelerinaj/mama a învățat meniul azilului


iar eu strâng firele albe la ceafă
nu mai aștept binecuvântarea sau blestemul
continui să viețuiasc cu acest vacuum fără xanax / rădăcină de
ginseng

Angi Melania Cristea

30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Cronica de carte

ARTA SACRIFICIALĂ

Un „douămiist”, venit pe o pârtie personală către ospăţul


literaturii postmoderne, este Octavian Mihalcea (n. 3
septembrie 1976, Bucureşti), licenţiat în filosofie, cu un
masterat în Teoria Literaturii şi Literaturii Comparate, poet,
critic literar şi plastic, colaborator în diverse antologii, autor al
volumelor: Bărbatul artei sângerează fluturi (Societatea
Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2004), Flagel (Editura Tritonic,
Bucureşti, 2008), Epicriza (Editura Semne, Bucureşti, 2011),
Poezii (Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2012), Bestii şi basme
/ Brutes et contes bleus (Eikon, 2014), Umbra de fier (Editura
Semne, Bucureşti, 2016). După opinia lui Octavian Soviany,
„Specialitatea poetului Octavian Mihalcea par să fie peisajele
cosmice, reduse la liniile lor esenţiale, în care predomină
materiile elementare – piatra, apa, nisipul, dar şi iluminările à la
Rimbaud, lipsite însă de luxurianţă şi policromie, austere ca
nişte gravuri, poate cu ecouri din Virgil Mazilescu, capabile de a
exprima tensiuni inefabile printr-un joc bine condus de linii şi
forme. (…) Discursul, deloc obişnuit, deloc banal, e generat de
intersectarea a două tradiţii poetice: una mai veche, cea a
suprarealismului, alta, de dată mai recentă, cea a textualismului
sau a unei poezii a poeziei, caracteristică neo-avangardei
postbelice.”

Aceste dimensiuni stilistice, sesizate bine în ansamblul lor, poate


că ar trebui adăugite cu evaluări care să treacă dincolo de
vechile paradigme, căci austeritatea surprinsă de critic pare să
traverseze, mai degrabă, ermetismul ionbarbian decât
31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

suprarealismul şi textualismul postmodernist, ultimul dedulcit,


prolix, cu simulacre de logos. La Octavian Mihalcea,
„obscuritatea filologică” vine, îndeobşte, din
stilizarea/eliminarea structurilor lingvistice intermediare, nu fără
riscul de a bloca cititorului accesul la sens, fără de care dubla
intenţie a limbajului, „reflexivă” şi „tranzitivă” (Tudor Vianu),
poate intra într-o înfundătură pe care nici textualismul n-a putut
s-o evite întotdeauna. Ceea ce, desigur, geniul lui Ion Barbu a
evitat cu o strălucire greu de atins, ajungând la ce el a numit
ermetism canonic, altceva decât ermetismul filologic de care l-
au bănuit majoritatea exegeţilor, până şi un G. Călinescu. Etapa
din urmă a creaţiei barbiene a mai fost numită şi „şaradistă”. Un
titlu din Umbra de fier, cartea lui Octavian Mihalcea, ne-ar
putea duce chiar la o asemenea soluţie: Şaradă. Numai că e
vorba acolo de un dublu referenţial, încât ceea ce poetul
numeşte „înserare”/”obscurizare” duce la sensuri „fluide mereu
noi”: „Nebănuitul dialog dintre porţi subliniază şarada.
Tulburător ecou dictat. Va urma privilegiul. Scenă înaltă cu
potenţial tragic.” (p. 78). Scena înaltă e, probabil, aceeaşi cu
locul luminos (simultan, tragic) al întâlnirii, undeva în înalt,
dintre geometrie şi poezie. Dacă am dreptate, Octavian
Mihalcea se propulsează, în sânul generaţiei sale, dincolo de
suprarealism, de neoavangardă şi de postmodernism, într-un
eon transmodern, de decriptat la modul transdisciplinar.

Geometria lui Octavian Mihalcea (cercul, „Cerc plutitor exilat


înspre spaţiile meduzei”, cubul, „lăzi cubice”, „triunghiul tainei”,
„dreptunghiul muzical”, rombul, linia, labirintul, numere, „Figuri
întunecate prin oglinzi”, „Zig-zag pe Sena”, globuri etc.) vizează
o maximă esenţializare stilistică a formelor fiinţiale, tinzând, ca

32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

în haiku-ul japonez, la eliminarea verbelor, în favoarea numelor


(substantive asociate cu epitete adjectivale), văzute ca pete
dulci, ferite de volbura trecerii: „Mereu concluzia ingenioasă.
Satirul baroc înţeapă tablourile. Pătrundere zărită printr-un
foarte abil fum. Vieţuire implacabilă împreună cu veninul. Lupta
oricărei camuflări la plural. De altfel, luxul apare diferit peste
dulcile pete.” (Pete dulci, p. 40). În şase enunţuri, doar două
verbe, dintre care doar unul „insidios”: înţeapă. Transcenderea
verbelor se realizează prin infinitivul lung, care este, simultan, şi
substantiv (o bogăţie specifică limbii române). De ce lipsa
verbelor?: „Neîncredere în veşnicul deget ascendent al oricărei
deveniri. Mâine vom chema echilibrul flăcărilor purtate pe aripi
mari, cât mai departe.” (Ascendent, p. 42). O atingere „imnică” a
ceea ce Eminescu numea, în Stelele-n cer, starea pe loc,
paradoxal – departe de a fi eleată, în vecinătatea focului
heraclitean. „Echilibrul flăcărilor” ţine de ethosul
transdisciplinar, într-o logică dinamică a contradictoriului
(Ştefan Lupaşcu), ducând, după Octavian Mihalcea, la o artă
sacrificială: „Îndepărtata formă a unirii între suflete. Artă
sacrificială.” (Între suflete, p. 62).

De ce iubirea, ca loc geometric al fiinţei, este artă sacrificială?


Din aceeaşi pricină pentru care antitezele eminesciene, intuiţie
transdisciplinară genială avant la lettre, care spune că acelea ce
se răsfaţă în autonomism, devin antiteze monstruoase: ele
ajung la iubire numai prin sacrificiul fiecăreia. Ştefan Lupaşcu
numeşte fenomenul semiactualizare şi semipotenţializare, iar
Eminescu – antizeze împăcate, capabile să realizeze armonia.
Între altele, la Octavian Mihalcea: „Specială alunecare pe sub
nerăbdătoare valuri transparente. Fragment după fragment.”

33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

(Alunecare, p. 63). Zona de maximă transparenţă dintre două


niveluri de Realitate, va spune Basarab Nicolescu.

Într-o lume opacă, agonizând în vârsta Kali Yuga: „Kali Yuga –


sânge sculptat. Teroarea cărnurilor, între moarte şi vers, anunţă
marea sensibilitate la frig” (p. 33), tronează umbra de fier: „Până
atunci… umbra de fier! Ploi vechi la margine de tunet, verticale
călătorii, chiar primejdii. Figura cercului ia chip miraculos. Prin
tunel arde spectacolul pictat fără trup.” (Umbra de fier, p. 65).

Ca din pătratul negru al lui Malevici, ies „Misterioase încercuiri.


Aruncare între bănuitele raze ce ne-au ferit odată.” (Ne-au ferit,
p.64). Este ambiguitatea universului fosforescent:
„Ambiguitatea evidenţiază prima direcţie secretă, stare
sufletească transportată lângă meridianele enigmei (muzica
stelei aşteptate să se nască)” (Regim, p. 58). Acesta este un
regim liric, regăsirea locuirii poetice a lui Hölderlin,
întemeietoare a ultimei trepte din filosofia lui Martin Heidegger.
Nu întâmplător, cartea lui Octavian Mihalcea se încheie cu
poema Locuire: „Iată noua putere, necesar revers al ţinuturilor
altei confesiuni marine, cum încearcă locuirea parantezelor
sculptate şerpeşte. Vrajă dorită (inima cheilor cotropitoare).
Reverie explorată abisal. Sunetul nu ameţeşte şi admiră
începutul.”

34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Aceasta este poetica propusă de Octavian Mihalcea,în


explorarea şi adâncirea căreia îl aşteaptă enorma trudă cu
cuvântul biform al limbii române, cum fericit l-a numit poetul
Victor Teleucă, cel supranumit „un Nichita Stănescu al
Basarabiei”
Theodor CODREANU

35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie

Pagina redacţiei

Director revistă: Ionuţ Calotă

Colaboratori: Daniel Marian (Deva), Iulia Toma (Braşov),


Carmen-Maria Mecu şi Nicoleta Cristea (Bucureşti), Savu Popa
(Sibiu), Adrian Iona (Constanţa), Marius Ionescu (Piteşti)

Reamintim că autorii nu pot propune direct poezii proprii


pentru publicare în această revistă!

Puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de


bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc.

Materialele se pot trimite prin mesaje pe pagina de facebook a


revistei Monitorul de Poezie:

fb.me/monitoruldepoezie

Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul


autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste
materiale.

Vă mulţumim pentru lectură!

36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9