Sunteți pe pagina 1din 48

MARIANA MANGIULEA

Gramatica limbii bulgare în tabele, exerciții și


teste.
Grupul nominal






INTRODUCERE

Limba bulgară aparţine familiei de limbi slave şi, mai precis, grupului
limbilor slave de sud, alături de sârbă, croată, slovenă şi macedoneană.
În evoluţia sa istorică se disting patru perioade:
a) perioada preistorică (предписмен период), între secolele VI-IX, de
la aşezarea triburilor de slavi în Peninsula Balcanică până la apariţia scrierii
slave.
b) perioada limbii bulgare vechi (старобългарски период), între
secolele IX-XI. Anii 862-863 marchează începutul misiunii religioase şi
culturale din Marea Moravie condusă de cei doi fraţi Constantin-Chiril şi
Metodie – creatorii alfabetului slav. În epoca chirilo-metodiană (863-885) au
fost traduse din greacă aproape toate cărţile Bibliei. În perioada imediat
următoare (sfârşitul secolului al IX-lea - prima jumătate a secolului al X-lea),
ucenicii celor doi apostoli ai slavilor îşi desfăşoară activitatea în Bulgaria şi
Macedonia, în două centre principale: Ohrida şi Preslav.
Limba bulgară veche (slavă veche) se caracterizează printr-o structură
gramaticală sintetică, cu o flexiune nominală bogată şi un sistem verbal
complex.
După secolul al XI-lea, cultura slavă veche capătă o mare extindere
teritorială, fiind răspândită în diverse centre din Bulgaria veche, Serbia,
Croaţia, Ţările Române, Rusia veche. Noile texte, originale sau copiate,
poartă amprenta lingvistică a epocii şi a locului de elaborare. Ele nu mai
aparţin limbii slave vechi (bulgare vechi) clasice, ci redacţiilor ei slavone.
Prima limbă scrisă a slavilor a început treptat să fie influenţată de idiomurile
slave locale şi să se modifice sub presiunea graiurilor vii, în continuă
prefacere. Astfel au apărut aşa-numitele redacţii sau variante slavone ale
slavei vechi: moravă, sârbă, croată, rusă, mai târziu şi ucraineană, slavona
românească şi, evident, mediobulgara.
c) perioada limbii mediobulgare (среднобългарски период), între
secolele XII-XIV, este o perioadă de tranziţie, de trecere de la sintetism la
analitism, o perioadă de schimbări radicale la nivel fonetic şi morfologic. Ca
urmare a unor influenţe externe şi tendinţe interne în dezvoltarea limbii,
declinarea nominală dispare treptat, iar raporturile cazuale se exprimă prin
prepoziţii + casus generalis (o formă cazuală unică).
d) perioada limbii neobulgare (новобългарски период) sau perioada
limbii bulgare moderne, din secolul XV până azi, include câteva subperioade
distincte (XV-XVIII, 1762-1878, 1878-1944, 1944-1989, 1989 -). Este perioada
în care se dezvoltă limba bulgară populară, cu o structură gramaticală
analitică, dar transformarea sa în limbă naţională este întârziată din cauza
contextului istoric nefavorabil.
În ciuda apartenenţei la familia limbilor slave şi a numeroaselor
trăsături comune, în decursul istoriei, limba bulgară a dezvoltat trăsături
specifice, care o deosebesc de celelalte limbi slave.
Particularităţile limbii bulgare literare contemporane la nivelul
morfologiei sunt:
1. construcţia analitică a sistemului nominal (excepţie fac pronumele
personale şi interogative);
2. exprimarea analitică a gradelor de comparaţie la adjective şi adverbe
cu ajutorul particulelor по şi най;
3. formarea analitică a viitorului verbelor, cu ajutorul particulei щe+verbul
de conjugat la prezent;
4. pierderea infinitivului şi supinului şi înlocuirea lor cu o construcţie
analitică (conjuncţia да+ forma personală a verbului);
5. dezvoltarea unui nou mod verbal „преизказно наклонение - modul
naraţiunii indirecte” (cel care vorbeşte despre acţiune nu a fost martor
sau observator direct la desfăşurarea acelei acţiuni), inexistent în
celelalte limbi slave şi apărut în bulgară sub influenţa limbii turce;
6. un sistem verbal foarte bogat, păstrat din bulgara veche şi chiar
amplificat, spre deosebire de celelalte limbi slave (9 timpuri verbale,
categoria aspectului etc.)
7. prezenţa articolului hotărât postpus, trăsătură ce apropie limba bulgară
de albaneză, greacă şi română şi o deosebeşte de toate celelalte limbi
slave.

Limba bulgară literară – apariţie şi dezvoltare

În literatura de specialitate, consacrată istoriei limbii bulgare literare,


mai ales în decursul ultimelor trei decenii, a fost intens şi animat dezbătută
problema momentului care marchează începutul formării limbii bulgare literare
moderne1. Filologii din generaţia mai veche, ca B. Ţonev şi Iv. Şişmanov, au
stabilit punctul de plecare al limbii bulgare literare la sfârşitul secolului al
XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, bazându-şi teoria pe faptul că
damaschinele (culegeri manuscrise de texte, pe înţelesul tuturor, cu conţinut
religios-moralizator, răspândite în Bulgaria între secolele al XVII-lea şi al
XIX-lea) reprezintă cele mai vechi monumente de limbă neobulgară.
Incontestabil, damaschinele au contribuit la democratizarea culturii fiind
scrise, spre deosebire de textele medievale religioase şi laice, într-o limbă
apropiată de cea vorbită – dar acest argument se dovedeşte insuficient.
O primă expresie, integrală şi de perspectivă, a acestor năzuinţe şi
tendinţe o reprezintă lucrarea lui Paisie Hilendarski, История
славеноболгарская. Astfel, ajungem la al doilea punct de vedere, formulat
de către L. Andreicin (1962), ce a căpătat tot mai mulţi adepţi (S. B. Bernstein,
Vence Popova, Elena Gheorghieva)2 , prin care renumitul filolog stabileşte

1
Vezi История на новобългарския книжовен език, отг. ред. Елена Георгиева, Ст.
Жерев, В. Станков, БАН, София, 1989, p. 36-40.
2
Л. Андрейчин, Езикът на Паисиевата “История Славеноболгарская“ и началото на
новобългарския книжовен език, „Български език“, 1962, р. 481-490; С. Б. Бернштейн,
Мисли за началния период от историята на българския литературен език, ;în
începutul limbii literare bulgare la 1762 – anul în care Paisie scrie Istoria sa. L.
Andreicin evidenţiază deosebirile calitative ale limbii Istoriei slavo-bulgare faţă
de cea a damaschinelor, determinate atât de tematica, cât şi de scopurile
celor două tipuri de producţii literare.
În afara acestor două concepţii, cu privire la momentul de început al
limbii bulgare literare, au mai fost formulate şi alte păreri: L. Todorov vede ca
punct de pornire lucrarea lui Sofronie Vraceanski, Житие и страдания
грешнаго Софрония (1805); Al. T. Balan consideră că manualul lui Petăr
Beron, Буквар с различни поучения (1824), apărut la Braşov, trebuie
apreciat ca fiind momentul iniţial în formarea limbii literare moderne,
avându-se în vedere faptul că în această lucrare limba bulgară vorbită se
relevă cu particularităţile sale structurale şi lexicale de bază. Alţi cercetători au
considerat că începutul limbii bulgare literare trebuie căutat ceva mai târziu, în
anii ’60, ’70 ai secolului al XIX-lea, în operele scriitorilor P. R. Slaveikov, L.
Karavelov, Hr. Botev, Iv. Vazov (E. I. Demina, 19693). Din cele expuse, reiese
faptul că susţinătorii uneia sau alteia dintre teorii înţeleg diferit fenomenul
limbii bulgare literare şi cel al Renaşterii naţionale bulgare.
Limba literară, aşa cum este definită de ştiinţa contemporană, apare
într-o perioadă istorică bine determinată – în epoca deşteptării naţionale a
unui popor – atunci când sunt prezente premisele şi condiţiile formării sale. În
acest context istoric, problema limbii ocupă un loc central în programul
general de renaştere naţională şi, mai mult decât atât, noţiunea de limbă
maternă se identifică cu cea de popor. Pentru cărturarii bulgari din această
perioadă limba reprezintă trăsătura cea mai importantă a apartenenţei etnice,
naţionale, iar eforturile îndreptate pentru crearea limbii literare constituie una
din armele principale de luptă pentru eliberarea naţională şi regenerarea
culturală a poporului bulgar. În acelaşi timp, şi limba bulgară din acea
perioadă capătă alte funcţii, necunoscute ei până atunci, reclamate de
prefigurarea unei noi realităţi, îndreptate cu precădere spre satisfacerea
exprimării intereselor politice, culturale sporite ale vorbitorilor ei, deci şi limba
este supusă unui proces de înnoire, de dezvoltare.
Toate aceste idei referitoare la renaşterea limbii şi a poporului bulgar
sunt expuse pentru prima dată de către Paisie Hilendarski, în История
славеноболгарская (Istoria slavo-bulgară), operă de o importanţă capitală
pentru trezirea conştiinţei naţionale a unui întreg popor. Meritul deosebit al lui
L. Andreicin constă în analiza detaliată, aprofundată a lexicului lui Paisie, iar
concluziile la care ajunge demonstrează că, din punct de vedere al cuprinderii
ştiinţifice şi al perspectivei ideatice, concepţia cercetătorului bulgar, referitoare
la începutul limbii bulgare literare, este cea justă. Limba Istoriei slavo-bulgare
nu a împiedicat imensa popularitate a acestei remarcabile creaţii a Renaşterii
naţionale bulgare. Esenţialul aici, ca şi în alte opere ce vor urma, îl reprezintă
îmbinarea originală a tradiţiei cărturăreşti cu structura şi lexicul limbii bulgare
vorbite.

Изследвания из историята на българския книжовен език от миналия век, 1979, р. 34-


41; Помагало по история на българския книжовен език (Възрожденския период), съст.
Венче Попова, София, 1979.
3
Е.И.Демина, Вопрос о „начале“современного болгарского литературного языка в
свете общей периодизации истории литературного языка в Болгарии, în Слав. лит.
ез. в донациональный период, Москва, 1969, р. 12-14.
O periodizare a limbii bulgare literare, făcută după criteriul structural şi
cel cultural-istoric, distinge două etape fundamentale: limba bulgară literară
până în epoca naţională (mijlocul secolului al IX-lea – mijlocul secolului al
XVIII-lea) şi limba bulgară literară în epoca naţională (de la mijlocul secolului
al XVIII-lea până în zilele noastre)
Cei mai mulţi lingvişti bulgari au acceptat, cu unele precizări şi adăugiri,
periodizarea propusă de L. Andreicin (1977), considerând că ea corespunde
cel mai bine cu etapele de edificare a limbii naţionale, cu etapele din
dezvoltarea culturală şi istorică a Bulgariei de la Renaşterea naţională
(Възраждане) până în vremea noastră. Lingvistul bulgar conturează
următoarele perioade:
I. Perioada primelor manifestări ale limbii bulgare literare naţionale,
care cuprinde timpul scurs de la scrierea Istoriei slavo-bulgare (1762) până la
1824, anul publicării manualului, alcătuit de Petăr Beron, Буквар с различни
поучения (care a primit, mai târziu, numele de Рибен буквар – după delfinul
desenat pe copertă) – perioadă în care se consolidează concepţia despre
baza populară a limbii literare. Este perioada lui Paisie Hilendarski şi a
discipolilor săi, I. Kărciovski, K. Peicinovici, S. Vraceanski, care creează cu
conştiinţa că lucrările lor sunt destinate tuturor bulgarilor. Această convingere
a autorilor transpare şi în plan lingvistic, ei folosind alături de elemente
specifice graiurilor lor de obârşie şi elemente de limbă bulgară din alte regiuni.
II. Perioada de început în formarea şi codificarea limbii bulgare literare
moderne şi de consolidare a bazei populare a limbii literare (cuprinsă între
1824 şi Războiul Crimeii, deci până la mijlocul secolului al XIX-lea). În acest
interval de timp capătă amploare activităţile de promovare a culturii şi de
culturalizare – apar manuale, gramatici, primele periodice, primele traduceri
de beletristică, se fac primii paşi în creaţia poetică.
Această activitate diversă aduce în prim plan problema raportului dintre
limba vorbită de popor şi tradiţia cărturărească în procesul edificării limbii
literare. În anii ’30-’40 ai secolului trecut se conturează trei direcţii, trei şcoli
filologice (Новобългарска, Славянобългарска, Черковнославянска),
fiecare propunând un anumit mod de rezolvare a acestei probleme. Pe la
mijlocul secolului, are câştig de cauză şcoala neobulgară, susţinută de cea
slavobulgară, şi astfel se stabileşte ca bază a limbii literare limba vorbită de
popor, tradiţia cărturărească contribuind la îmbogăţirea mijloacelor de
expresie ale acesteia.
III. Perioada de amploare în formarea şi codificarea limbii bulgare
literare (de la Războiul Crimeii până la eliberarea Bulgariei de sub stăpânirea
otomană, 1878), perioada de stabilire a bazei dialectale a limbii bulgare
literare. Inexistenţa unui centru politico-cultural cu rol unificator, integrator în
desfăşurarea proceselor literar-lingvistice este cauza apariţiei mai multor şcoli
lingvistice, care propun diferite modele de organizare normativă a limbii
literare. În limba scrierilor din această perioadă se observă influenţa graiurilor
bulgăreşti de răsărit (mai exact, a limbii vorbite în oraşele din nord-estul
Bulgariei), dar şi câteva trăsături din graiurile vestice. În încercarea de a se
accelera procesul de edificare a unei limbi literare unice, cărturari din diferite
zone ale Bulgariei caută în mod conştient căi pentru a depăşi deosebirile
locale (dialectale) şi a asimila acele procese lingvistice care au cea mai mare
răspândire.
Al treilea sfert al secolului al XIX- lea este o perioadă de efervescenţă
culturală, în care beletristica se diversifică tematic, se îmbogăţeşte din punct
de vedere al genurilor. De asemenea, succese deosebite înregistrează
publicistica, prin intermediul căreia pătrunde în limbă şi se consolidează
terminologia social-politică, ştiinţifică, culturală. Cuvinte din lexicul
internaţional se întâlnesc în limba bulgară literară încă din prima jumătate a
secolului trecut, dar împrumutarea masivă, în special a neologismelor din
fondul romanic şi încetăţenirea lor în limbă este un fenomen ce are loc cu
intensitate în această perioadă.
Toţi istoricii sunt unanimi în a recunoaşte că, imediat după formarea
Statului naţional în 1859, România devine centrul mişcării revoluţionare
bulgare. În oraşe precum Bucureşti, Brăila, Galaţi, Ploieşti, Giurgiu emigraţia
intelectuală bulgară înfiinţează un număr semnificativ de organizaţii
revoluţionare, de societăţi cultural-ştiinţifice. Între anii 1852-1877 aici se
tipăresc 57 de ziare şi reviste cu caracter politico-social, politico-literar,
umoristic şi satiric, pedagogic şi de popularizare ştiinţifică în bulgară, română,
franceză sau bilingve (româno-bulgare). În tipografiile din România se
editează cărţi cu conţinut divers, manuale, dicţionare, îndreptare pentru a
satisface nevoia crescândă de cunoaştere în rândul poporului. Aceste cărţi
sunt expediate în Bulgaria înrobită pentru a contribui la instruirea populaţiei,
pentru a incita la luptă în numele eliberării şi renaşterii naţionale. În Bucureşti
se stabilesc, pentru o perioadă mai mult sau mai puţin îndelungată, cei mai de
seamă militanţi revoluţionari: G. S. Rakovski, L. Karavelov, V. Levski, Hr.
Botev. În România ia naştere şi înfloreşte o viguroasă mişcare culturală
bulgară; corifei ai literaturii bulgare, de la Sofronie Vraceanski la Iv. Vazov
scriu şi publică aici o parte din operele lor4.

IV. Perioada în care se definitivează procesul de formare a limbii


bulgare literare şi se stabilesc norme de bază unice pentru limba literară
(ultimele două decenii ale secolului trecut).
Reînfiinţarea statului bulgar în anul 1878, cu diversele sale instituţii,
centralizarea vieţii culturale şi educaţionale, în special după unirea din 1885
(unirea Principatului Bulgariei cu Rumelia Orientală) sunt factori ce contribuie
la accelerarea proceselor de unificare şi integrare la nivelul limbii, astfel că la
sfârşitul secolului limba bulgară literară este relativ unitară, cu norme
gramaticale şi ortografice (1899) bine stabilite. Pentru consolidarea în practică
a acestor norme acţionează scriitorii, jurnaliştii, oamenii de ştiinţă,
intelectualitatea din toate regiunile Bulgariei, inclusiv cei întorşi din exil (din
România, Serbia, Rusia). În această perioadă continuă procesul de
îmbogăţire lexicală a limbii literare, de edificare a stilurilor funcţionale.
V. Perioada de dezvoltare a limbii bulgare contemporane, de
stabilizare a întregului sistem normativ al limbii literare (aproximativ prima
jumătate a secolului al XX-lea). În prim plan se află procesele legate de
continua îmbogăţire a lexicului, a terminologiei şi a sistemului stilistic al limbii
literare, fără însă a fi întrerupte procesele de finisare a unor categorii
gramaticale şi a sistemului fonetic. Perioada aceasta se caracterizează şi prin
apariţia unor gramatici şi dicţionare alcătuite pe principii ştiinţifice.

4
Laura Baz Fotiade, Prelegeri de literatură bulgară. Cu privire specială asupra confluenţelor
literare româno-bulgare în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, Bucureşti, 1979.
Mai ales între cele două războaie mondiale limba literară pătrunde în
tot mai multe sfere ale vieţii sociale (învăţământ, teatru, radio, cinema etc.). În
acest context, se realizează necesitatea acordării unei atenţii sporite limbii
literare vorbite. Rolul scriitorilor (Petko R. Slaveikov, Peio Iavorov, Ivan
Vazov, Dimcio Debelianov, Elin Pelin, Iordan Iovkov, Atanas Dalcev, Hristo
Smirnenski, Nikolai Vapţarov, Asen Razţvetnikov, Mladen Isaev, Elisabeta
Bagreana, Dora Gabe ş. a.) se dovedeşte în continuare semnificativ pentru
dezvoltarea şi perfecţionarea limbii literare, pentru progresul expresiv, estetic
al limbii.
VI. Perioada dezvoltării contemporane a limbii bulgare literare, de
perfecţionare a sistemului normativ al limbii, de îmbogăţire a lexicului, de
lărgire a bazei sociale a limbii (a doua jumătate a secolului al XX-lea).
Dezvoltarea explozivă din diversele domenii ale ştiinţei, tehnicii, culturii
se reflectă rapid şi în limbă. În această perioadă continuă procesul de
stabilizare a normelor limbii, se atribuie o mai mare atenţiei însuşirii formei
vorbite (orale) a limbii literare, a unei pronunţii corecte. De asemenea, în
sistemul limbii naţionale se modifică raportul dintre limba literară şi dialecte –
limba literară impunându-se ca formă de bază în comunicarea dintre diferitele
categorii sociale. După 1989 asistăm la înnoirea lexicului bulgar în sfere ale
activităţii umane precum politica, economia, finanţe-bănci, drept, mass-media,
informatică, turism. Dinamica lexicului neologic e un fenomen evident cu
active procese derivative, o largă sinonimie şi acceptarea limbii engleze ca
sursă de internaţionalizare lexicală.
MORFOLOGIA LIMBII BULGARE CONTEMPORANE

МОРФОЛОГИЯ НА СЪВРЕМЕННИЯ БЪЛГАРСКИ ЕЗИК

Clase de cuvinte (рărţi de vorbire)


Класове думи (части на речта)

Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Exemple


Определения, правила Примери

1. Morfologia (морфология) este acea


parte a gramaticii, care se ocupă cu
studiul cuvântului, ca formă.
Morfologia urmăreşte cuvântul sub
aspectul variaţiei formei sale (al flexiunii)
pentru exprimarea diverselor categorii
gramaticale.

Sintaxa (синтаксис) – cealaltă ramură a


gramaticii – se ocupă cu studiul
enunţului, ca îmbinare de cuvinte,
urmărind combinarea cuvintelor şi funcţiile
pe care acestea le îndeplinesc în cadrul
propoziţiilor şi frazelor.

În gramatica tradiţională, deosebirea


dintre morfologie şi sintaxă are la bază
distincţia dintre cuvânt şi îmbinarea de
cuvinte. Cuvântul, ca formă flexibilă sau
neflexibilă, aparţine nivelului morfologic,
iar combinarea cuvintelor, relaţiile dintre
ele şi rolul lor în enunţ constituie nivelul
sintaxei.

Prin prisma gramaticii actuale, adoptăm


aici concepţia conform căreia fiecare
dintre cele două părţi ale gramaticii îşi
păstrează autonomia în concordanţă cu
domeniul lor diferit. Prin urmare,
morfologia studiază regulile structurii
interne a cuvântului atât la nivel flexionar
(morfeme gramaticale), cât şi
derivaţional (afixe).
Morfologia este compartimentul limbii cu
cea mai complexă sistematizare, iar
structura morfologică este partea cea mai
stabilă a unei limbi.
2. Distingem 3 moduri de clasificare
gramaticală a cuvintelor după conţinut,
formă şi funcţie.

2.1. Семантично-граматична
класификация Clasificarea semantico-
gramaticală ia în considerare ceea ce
este comun în sensul şi însuşirile
gramaticale ale cuvintelor. Conform
acestei clasificări, cuvintele ca părţi de
vorbire se împart în 10 clase (clase lexico-
gramaticale):

1. Substantiv (Съществително име) човек, крава, цвете,


книга, пролет
2. Adjectiv (Прилагателно име) голям, черен, златен

3. Numeral (Числително име) едно, десет, сто, първи,


двадесет и трети
4. Pronume (Местоимение) аз, вие, мой, това,
какво
5. Verb (Глагол) съм, чета, имам, мисля

6. Adverb (Наречие) вчера, утре, горе,


бързо
7. Prepoziţie (Предлог) в, на, с, през, към, зад

8. Conjuncţie (Съюз) и, или, но, ако, че, да

9. Particulă (Частица) ли, ами, бе, май, по-,


най-
10. Interjecţie (Междуметие) ох, ах, ура, олеле, пляс

2.2 Морфологична класификация


Clasificarea morfologică ţine seamă de
structura cuvântului: dacă aceasta este
constantă sau variabilă, dacă se modifică
sau nu. Astfel, părţile de vorbire se împart
în:

1. Flexibile/Variabile (Изменяеми)
care îşi modifică forma cu ajutorul
desinenţelor (morfeme flective) sau
al morfemelor derivative.
Изменяеми части на речта:
- съществително име лекар, лекари, лекарят,
лекарите

- прилагателно име нов, нова, ново, нови


- числително име еднo, едното, първият,
първите, двa, двама
- местоимение моя, мое, мои, този,
тази
- глагол чета, четеш, четох,
четях,

2. Neflexibile/Invariabile
Неизменяеми части на речта:
работя
- наречие добре работим
работехте

ресторанта
- предлог в книгите
очите

Владимир
- съюз и всички
годините

четеш
- частица чете ли?
четете

ела
- междуметие хей, елате!
вие

2.3. Синтактична класификация


Clasificarea sintactică ia în considerare
funcţia pe care cuvântul (partea de
vorbire) o poate îndeplini în propoziţie.
Părţile de vorbire pot fi:

1. de sine stătătoare (în propoziţie pot


avea funcţie sintactică de subiect,
predicat, complement, atribut)
Самостойни части на речта:
- съществително име Момичето(subiect) пее.
- прилагателно име Добра(atribut) ученичка
е.
- числително име Първият (subiect)
излезе.
- местоимение Него (complement
direct) слушам.
- глагол Попитах (predicat
verbal).
- наречие Идва сега (complement
circumstanţial de timp).

2. fără sens de sine stătător


(instrumente gramaticale ce leagă в чантата, зад блока
diferite părţi de propoziţie de sine тук или там
stătătoare, exprimă diverse relaţii Чуваш ли?
dintre acestea etc. – служебна
функция)
Несамостойни части на речта:
- предлог
- съюз
- частица

!Recapitulare:
КЛАСОВЕ ДУМИ
(Части на речта)

Морфологична Семантично-граматична Синтактична


класификация класификация класификация

1.съществително име
2. прилагателно име
Изменяеми 3. числително име Самостойни
4. местоимение
5. глагол

6. наречие

7. предлог
Неизменяеми 8. съюз Несамостойни
(Служебни) 9. частица

10. междуметие Странични думи


6 Ajutându-vă de dicţionar, rezolvaţi următorul test. Menţionăm că
doar unul din cele trei răspunsuri este corect. Тестова задача. Верният
отговор е само един.

1. Морфологията е наука за:


а) думите в езика и службата им;
б) думите в езика и значенията им;
в) думите в езика и формите им.

2. Изменяеми части на речта са:


а) глагол и наречие;
б) съществително име и глагол;
в) съюз и числително име.

3. Неизменяеми части на речта са:


а) предлог и съюз;
б) прилагателно име и съществително име;
в) числително име и частица.

4. В кой ред има само изменяеми части на речта:


а) вие, ли, давам;
б) човек, хубав, един;
в) или, две, това.

5. В кой ред има само неизменяеми части на речта:


а) на, не, наоколо;
б) нищо, къде, нас;
в) кога, както, коя.

6. Самостойни части на речта са:


а) местоимение и предлог;
б) прилагателно име и частица;
в) глагол и наречие.

:-) Răspunsuri (Отговори):

1. – в; 2. – б; 3. – a; 4. – б; 5. – а; 6. – в.
Structura cuvântului. Morfem. Categorii de morfeme.
Строеж на думата. Морфема. Видове морфеми.

Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Exemple


Определения, правила Примери

1. Morfemul (морфема) este unitatea cea mai градове = град(m)


mică din structura unui cuvânt, care poartă o -ове(m)
informație, care se asociază unui sens lexical
sau gramatical.

2. Моrfemul de bază al unui cuvânt este град (mr) „oraş” =


morfemul-rădăcină (корен). formă complexă de
aşezare omenească cu
2.1. Morfemul-rădăcină reprezintă nucleul dimensiuni variabile
cuvântului, fiind purtătorul sensului lexical al şi dotări
cuvântului respectiv. Rădăcina reprezintă industriale, având de
partea fixă a unui cuvânt, nedivizibilă şi obicei
neanalizabilă în părţi componente. funcţie administrativă,
industrială, comercială,
politică şi culturală.

2.2 Cuvintele care au în comun acelaşi morfem-


rădăcină şi, implicit, sensuri lexicale град(mr)
apropiate, se numesc cuvinte înrudite градски
(родствени думи sau сродни думи). гражданин
градя
Familia de cuvinte sau familia lexicală преграждам, преградя
reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca преграда, oграда,
sens, formate de la rădăcina aceluiași cuvânt заграждам, заградя
(словообразувателно гнездо). градивен, градеж
градина, градински
etc.
3. Alte elemente componente ale structurii минавам – заминавам
morfologice a cuvântului sunt afixele. Aceşti вода – воден
formanţi, care se adaugă la un cuvânt-bază, студент – студентка,
producând cuvinte noi poartă numele de студентски
afixe lexicale. пиша - подпиша
Ele se împart, după poziţia în care se
atаşează, în prefixe (представки sau
префикси) şi sufixe (наставки sau
суфикси).

3.1. În limba bulgară, prefixul (представкa) este гледам = a privi


morfemul care stă în faţa rădăcinii unui загледам = a fixa cu
cuvânt, pentru a forma cuvinte noi, privirea
completând sau modificând sensul погледам = a arunca o
cuvântului iniţial. privire
прегледам = a consulta

3.2. În limba bulgară, sufixul (наставкa) este море (subst.) = mare


morfemul care se află după rădăcină, морски (adj.) = maritim
participând la formarea unor cuvinte noi, cu
sens lexical sau gramatical nou. купя = a cumpăra (v. de
aspect perfectiv)
купувам = a cumpăra
(v. de aspect
imperfectiv)

4. Rădăcina, prefixul şi sufixul sunt morfeme изречени


lexicale şi împreună alcătuiesc o structură из(prefix)реч(rădăcină)ен(sufix)
morfematică complexă denumită tema – и (desinenţă)
cuvântului (основа на думата).
5. Desinenţa (Terminaţia) este morfemul aflat лампа – лампи
la sfârşitul cuvântului, după rădăcină şi (и = desinenţă de fem.pl.
prefix, şi care schimbă forma cuvântului, dar la substantive)
nu şi semantica lui.
весел (adj.m.sg.)
Desinenţa este un morfem gramatical care весела (adj.fem.sg.)
se adăugă la tema unui cuvânt pentru a весело (adj.n.sg.)
constitui o formă de conjugare (la verb) sau весели (и = desinenţă
declinare (la substantiv, adjectiv); pentru a de plural a adj. m., fem.,
arăta persoana (la verbe) i cazul, numărul, n.)
genul (la substantive, adjective etc.)
имам (pers.I, sg., prez.,
ind., d. activă)
имаш (pers.II, sg., prez.,
ind., d. activă)

6. În limba bulgară actuală există doar articol човек– човекът, човека


hotărât (определителен член). Acesta музей – музея, музеят
este un morfem gramatical care stă la влакове – влаковете
finalul cuvântului, după desinenţă. Se disting гора – гората
diferite articole hotărâte în funcţie de genul şi книги – книгите
numărul substantivului: -ът, -a, -ят, -я, -та, - дете – детето
то, -те. сърца – сърцата

6.1. La masculin singular sunt două forme de Столът не е нов./


articol: articol lung (-ът/-ят) când Scaunul nu e nou.
substantivul deţine în propoziţie funcţia Седи на стола./ Stă pe
sintactică de subiect sau nume predicativ şi scaun.
articol scurt (-а/-я) când substantivul are alte
funcţii sintactice.

7. La formarea cuvintelor compuse, morfemul зъб + лекар =


care serveşte drept legătură între cele două зъболекар
rădăcini ale cuvintelor de pornire se numeşte (dinte + doctor= dentist)
morfem de legătură (съединителна
морфема). El este reprezentat de vocala -o- крава + ферма =
sau -e-, numită şi vocală de legătură (vacă + fermă)
(съединителна гласна). кравеферма
Acest morfem îndeplineşte un rol structural- (fermă de vaci)
formal, nu are sens lexical şi gramatical.
8. În funcţie de structura morfematică, cuvintele
se împart în:
simple (прости думи) – care conţin un
singur morfem-rădăcină;
compuse (сложни думи) – care conţin mai
multe rădăcini

8.1. În structura sa, un cuvânt simplu poate avea:

prefix + rădăcină + sufix + desinenţă + articol cътрудничествата


(colaborările)
представка + корен + наставка + съ(prefix) + труд(rădăcină)
окончание + член + нич(sufix) + е(sufix) +
ств(sufix) + а(desinenţă) +
та(articol)

8.2. În structura sa, un cuvânt compus poate


avea:

rădăcină + morfem de legătură + rădăcină + водопадите


sufix + desinenţă + articol (cascadele)
вод(rădăcină)+о(morf.legătură)
корен + съединителна морфема + корен + +пад(rădăcină) + и(desinenţă)
наставка + окончание + член + те (articol)
6 Ajutându-vă de dicţionar, rezolvaţi următorul test. Menţionăm că
doar unul din cele trei răspunsuri este corect. Тестова задача. Верният
отговор е само един.

1. Морфемата е съставна част на:


а) изречението;
б) думата;
в) сричката.

2. Думата може да включва в строежа си само:


а) представка и наставка;
б) наставка и окончание;
в) корен и окончание.

3. Думата мъжете се състои от:


а) три морфеми;
б) две морфеми;
в) една морфема.

4. Коя от думите съдържа само представка и корен?


а) преходи;
б) преходя;
в) преход.

5. Коя от думите няма окончание?


а) учителски;
б) учител;
в) учители.

6. В кой от редовете има само сродни думи?


а) водач, водно, водител;
б) творя, отвор, творец;
в) родина, роден, народ.

:-) Răspunsuri (Отговори):

1. – б; 2. – в; 3. – а; 4. – в; 5. – б; 6. – в.
Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Exemple
Определения, правила Примери

1. Cъществително име
Substantivul (cъществителното име)
Este partea de vorbire flexibilă care
denumeşte obiecte (în sens foarte larg):
fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii,
acţiuni, stări, însuşiri, relaţii.

1.1. Substantivele se clasifică


1.1.1. a) după felul denumirii în
substantive comune (нарицателни).
Acestea denumesc clase de obiecte de
acelaşi fel (reunite în clase cu trăsături
comune).
• persoane мъж, жена, брат, моряк
• animale кон, котка, пиле, жираф
• plante дърво, роза, липа
• obiecte concrete стол, кутия, въглища,
• denumiri geografice океан, хълм, планина
• noţiuni abstracte
- calităţi доброта, спестеливост
- acţiuni движение, говорене
- stări, sentimente тъга, радост, умора
şi
substantive proprii (собствени).
Аcestea denumesc anumite obiecte
(considerate izolat şi individualizate)
pentru a le deosebi de altele de acelaşi
fel (din aceeaşi clasă de obiecte). Se
împart în mai multe subclase:

• nume de persoane (prenume, Мария, Николай, Митко,


nume de familie, porecle) Иванов, Смирненски,
Киро Скалата
• nume de animale
Шаро, Балкан, Белуша,
Чочо, Роки
София, Боровец, Дунав,
• nume de locuri (localităţi, ape,
Искър, Рила, Витоша
munţi, etc.)
Земя, Луна, Марс
• nume de corpuri cereşti
Българска академия на
• nume de întreprinderi şi instituţii науките, Нов български
университет,
завод „Електроника“
училище„Васил Левски“

Възраждането,
• nume de evenimente istorice Освобождението

бира „Астика„, цигари


• nume de produse industriale „Средец“, крем „Роза“
(mărci)
Коледа, Великден

• nume de sărbători стихотворение Вяра,


роман Тютюн
• titluri de opere ştiinţifice şi literare
селячество, книжа

substantive colective (събирателни)


Exprimă o colectivitate, denumesc
mulţimi de obiecte de acelaşi fel,
prezentate ca un întreg.
1.1.2.

b) după formă în:


substantive simple (прости), alcătuite град, вода, станция,
dintr-un singur cuvânt (un morfem- море
rădăcină)

substantive compuse (сложни),


alcătuite din două sau mai multe cuvinte Ботевград, водопад,
(două sau mai multe morfeme-rădăcină) водохранилище,
1.1.3. електростанция,
мореплаване
c) după origine în:
substantive primare (непроизводни),
care nu provin din alte cuvinte, a căror мъж, жена, вода, oкo
origine nu poate fi dedusă din alte
cuvinte.

substantive derivate (производни),


care se formează din alte cuvinte. ученик > уча
младост > млад
рибар > риба

1.2. Limba bulgară dispune de un bogat


inventar de prefixe şi sufixe pentru
formarea de cuvinte derivate.
1.2.1. Derivarea cu ajutorul sufixelor
Sufixele mai des folosite sunt:
-а (sufix adăugat la teme verbale)
– pentru a forma substantive nume de поява, наслада
acţiuni. просвета

-алня (sufix adăugat la teme спалня, читалня


verbale)
– pentru a forma substantive feminine
nume de locuri;

-ар (sufix adăugat la teme verbale şi зидар, рибар, пекар,


substantivale) градинар
– pentru a forma substantive nume de
persoane de sex masculin (лица
мъже), ce denumesc o profesie.

-ач (sufix adăugat la teme verbale) играч, шивач, купувач,


– pentru a forma substantive masculine продавач
nume de agent; бръснач, мигач
– pentru a forma substantive masculine
nume de obiecte.

-ба (sufix adăugat la teme verbale) молба, борба, творба


– pentru a forma substantive feminine
nume de acţiuni.

-е ключе, камъче, пръстче


– pentru a forma substantive neutre
diminutivale.

-еж (sufix adăugat la teme verbale) строеж, растеж, грабеж


– pentru a forma substantive masculine
nume de acţiuni.

-ец (sufix adăugat la teme verbale şi летец, хубавец, лъжец


adjectivale)
– pentru a forma substantive nume de американец, китаец,
persoane de sex masculin; румънец, софиянец
– pentru a forma substantive ce
denumesc locuitorii unei ţări sau ai unui ветрец, дъждец, въжец
teritoriu;
– pentru a forma substantive masculine
diminutivale nume de obiecte, fenomene
etc.

-ие (sufix adăugat la teme величие, съгласие


adjectivale)
– pentru a forma substantive abstracte
de genul neutru.

-ин (sufix adăugat la teme българин, англичанин,


substantivale) французин, сърбин,
– pentru formarea de substantive nume пловдивчанин
de persoane de sex masculin, ce
denumesc locuitorii unei ţări sau ai unui
teritoriu.

-ина (sufix adăugat la teme добрина, тишина


adjectivale)
– pentru a forma substantive abstracte
de genul feminin.

-иня (sufixul se adaugă богиня, слугиня,


substantivelor nume de persoane de sex лъжкиня;
masculin) немкиня, сръбкиня,
– pentru a forma de substantive nume туркиня, рускиня
de persoane de sex feminin (лица
жени)
– pentru a forma substantive ce
denumesc locuitoarele unei ţări sau ale
unui teritoriu.

-ик (sufix adăugat la teme заместник, умник


adjectivale)
– pentru a forma substantive nume de
persoane de sex masculin.

-ица
– pentru a forma substantive nume de царица, кралица,
persoane de sex feminin de la певица, хубавица;
masculine; лъвица, орлица,
– pentru a forma substantive nume de лисица;
animale de sex feminin; вилица, лъжица,
– pentru a forma substantive de genul солница
feminin nume de obiecte; сестрица, водица
– pentru a forma substantive feminine
diminutivale.

-ичка (sufix diminutival dublu: -иц(а)


+ сестричка, водичка
-ька )
– pentru a forma substantive feminine
diminutivale.

-ище (sufix adăugat la teme летище, училище,


substantivale şi verbale) игрище
– pentru a forma substantive neutre
nume de locuri unde se petrece o
acţiune.

-ка
– pentru a forma de la masculine българка, румънка,
substantive nume de persoane de sex германка, софиянка,
feminin, ce denumesc locuitoarele unei
ţări sau ale unui teritoriu; продавачка, чистачка
– pentru a forma substantive feminine студентка, учителка
nume de agent şi nume de profesii; градинка, светлинка
– pentru a forma substantive feminine
diminutivale.

-ле (sufix adăugat la substantive)


– pentru a forma substantive neutre братле, носле
diminutivale.

-не (sufix adăugat la teme verbale)


– pentru a forma substantive nume de учене, мислене, четене
acţiuni de genul neutru.

-ние (sufix adăugat la teme verbale)


– pentru a forma substantive neutre учение, страдание,
nume de acţiuni, cu un grad mai mare движение, послушание
de abstractizare decât cele terminate în
-не.

-ник (sufix adăugat la teme


substantivale) хладилник, чайник
– pentru a forma substantive nume de
obiecte de genul masculin; зимник, рудник
– pentru a forma substantive masculine
nume de locuri, unde se petrece o
acţiune.

-ница (sufix adăugat la teme


substantivale) книжарница,
– pentru a forma substantive feminine сладкарница
nume de locuri, unde se petrece o
acţiune.

-ост (sufix adăugat la teme


adjectivale) младост, старост
– pentru a forma substantive abstracte храброст
de genul feminin.

-ота (sufix adăugat la teme


adjectivale) красота, висота,
– pentru a forma substantive abstracte топлота
de genul feminin.

-ство (sufix foarte productiv adăugat


la teme substantivale şi adjectivale) княжество, посолство,
– pentru a forma substantive neutre издателство
nume de locuri.
-тел (sufix adăugat la teme verbale) писател, говорител,
– pentru a forma substantive masculine учител, зрител
nume de agent; двигател, усилвател
– pentru a forma substantive masculine
nume de obiecte.

-це (sufix adăugat la substantive)


– pentru a forma substantive neutre селце, огледалце
diminutivale.

-че (sufix adăugat la substantive) братче, градче, птиче


– pentru a forma substantive neutre
diminutivale.

1.3. În limba bulgară contemporană


substantivul are următoarele categorii
gramaticale (граматични категории):
• gen – masculin, feminin şi neutru лъв, лъвица, лъвче
(род – мъжки, женски, среден) месец, глава, тяло

• număr – singular şi plural лъвове,лъвици,лъвчета


(число – единствено и месеци, глави, тела
множествено)
лъвът, лъва; лъвовете
• determinare – formă articulată şi лъвицата; лъвиците
nearticulată лъвчето; лъвчетата
• месецът, месеца;
(определеност – членувана и месеците
нечленувана форма) главата; главите
тялото; телата

1.3.1. Genul substantivelor


(Род на съществителните имена)
Categoria genului este proprie fiecărui
substantiv.
În bulgara contemporană corespondenţa
dintre genul gramatical şi cel natural e
valabilă doar la substantivele nume de
persoană şi în cazul unor substantive
nume de animale. Dacă la substantivele
nume de persoană apare o discordanţă
între genul gramatical şi cel natural,
pentru stabilirea genului gramatical are
prioritate sexul persoanei.
În toate celelalte cazuri genul
substantivului este dat de desinenţă.
Repartiţia substantivelor în cele trei
genuri, masculin, feminin şi neutru, se
realizează pe baza terminaţiilor formei
substantivale de singular, cu excepţia
substantivelor care nu au singular
(pluralia tantum).
1.3.2.
Substantive de genul masculin
(Съществителни имена от мъжки
род)

În faţa fiecărui substantiv de genul един мъж


masculin se poate pune cuvântul един – един часовник
indicator pentru numărul singular al
substantivului.

Majoritatea substantivelor de genul молив, речник, нож,


masculin se termină la singular în кон, крал, оптимизъм,
consoană nesonantă sonoră sau surdă музей, трамвай, герой
[-б, -в, -ф, -к ş.a.] (consoana sonoră se
pronunţă ca perechea ei surdă conform legii
fonetice de asurzire a consoanei finale), în
consoană sonantă [-л, -р, -м, -н] sau în
semivocala [-й].

!!!
– Un număr redus de substantive (един) баща „tată”
masculine are ca desinenţă de singular (един) колега „coleg”
vocalele [-a, -я, -e, -и, -o] (terminaţii (един) съдия „judecător”
specifice genului feminin, respectiv (военен) аташе „ataşat”
neutru). (добър) дядо „bunic”,
Unele denumesc persoane de sex (моят) чичо „unchi;nene”
masculin. Prin contextualizare cu un Lunile anului: януари,
numeral, adjectiv sau pronume la forma февруари, март, април,
de masculin singular reiese acest fapt. май, юни, юли, август,
септември, октомври,
ноември, декември

– Unele substantive de genul masculin, министър, президент;


ce denumesc titluri, funcţii, profesii, se професор, доцент;
folosesc pentru a desemna şi persoane капитан, сержант;
de sex feminin. летец

професор Захариев
професор Захариева;
министър Денев
министър Денева

– Еxistă câteva substantive nume de роднина, хаймана,


1.3.2. persoană care au o singură formă пияница
pentru a desemna atât bărbaţi, femei, мой роднина
cât şi copii. моя роднина
мое роднина
Substantive de genul feminin
(Съществителни имена от женски една майка
род) една къща
În faţa fiecărui substantiv de genul една връзка
feminin se poate pune cuvântul еднa –
indicator pentru numărul singular al родина, кола, чаша,
substantivului. ябълка, мечта
чиния, стая, змия, идея
Majoritatea substantivelor de genul ревизия [ревизйа]
feminin se termină la singular în vocala
[-a, -я].
(я apare atunci când, în componenţa cuvântului
înainte de vocala finală [-a] se află [й] sau o
consoană moale.)

!!!
– Există un grup însemnat de
substantive feminine care la singular se
termină în consoană, fenomen explicat eдна пролет, есен
de istoria limbii. În bulgara veche aceste нощ, вечер, любов, цел
substantive se deosebeau de мисъл
substantivele masculine şi formal,
diferenţă care s-a pierdut în bulgara
actuală, rămânând cea de gen.

– În acest grup intră şi substantivele гордост, изостаналост


formate cu sufixele -ост, -ест, ce твърдост, свежест
denumesc noţiuni abstracte.

– În limba bulgară literară există un вар, кал, пот, тел


număr redus de substantive, la care se
observă o oscilaţie între masculin şi
feminin în privinţa genului gramatical,
datorată unor influenţe dialectale.
Fenomenul se observă uşor dacă студен пот (masculin)
urmărim genul adjectivului, care trebuie студена пот (feminin)
să se acorde cu substantivul pe care îl
1.3.3. determină.

– Un caz aparte îl constituie substantivul


мебел. Are genul feminin, deşi se модерна мебел;
termină în consoană, când este „mobilă modernă,
substantiv colectiv, şi are genul mobilier modern”;
masculin, când desemnează o singură модерен мебел
piesă de mobilier (substantiv concret). „o mobilă, o piesă de
mobilier modernă”
Substantive de genul neutru
(Съществителни имена от среден
род)
În faţa fiecărui substantiv de genul едно дете
neutru se poate pune cuvântul еднo – едно писмо
indicator pentru numărul singular al
substantivului.
копче, усилие, племе
Marea majoritate a substantivelor de езеро, вино, рамо
genul neutru se termină la singular în [-
e] sau [-o].

!!!
– În cadrul neutrelor intră şi un grup такси, бижу, пардесю
restrâns de substantive de origine
străină, a căror desinenţe de singular
sunt -и, -у, -ю (litera ю indică existenţa
lui [й] sau a unei consoane moi înaintea
vocalei finale [у]).

– În limba bulgară, ca şi în celelalte limbi момче „băiat”


slave, substantivele care denumesc момиче „fată”
persoane sau animale neajunse la дете „copil”
maturitate (în ciuda sexului bine definit агне „miel”, пиле „pui”
încă din naştere) sunt substantive
neutre.

– Încadrarea de gen a substantivelor тате, татенце „tătic”,


animate nu are întotdeauna în vedere братле, братче „frăţior”,
distincţiile semantice de sex. сестриче „surioară”
Diminutivele animate, formate cu Mименце>Мими>Мария
sufixelе - e, -ле, -че, -ице, sunt Анче > Анка
substantive neutre.

Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Exemple


Определения, правила Примери
1.4. Numărul substantivelor
(Число на съществителните имена)
- singular (единствено число
- plural (множествено число)

1.4.1. Pluralul substantivelor de genul


masculin
(Множествено число на
съществителните имена от мъжки
род)

1.4.1.1. Pluralul substantive masculine филмове, броеве, зъби,


monosilabice (едносрични) мъже, крака, братя
Pentru a forma pluralul substantivelor
masculine se adaugă la forma de singular a
substantivului masculin monosilabic una din
desinenţele -ове, -еве, -и, -е, -а, -я, -ища.

– Cea mai mare parte a substantivelor влак – влакове


masculine monosilabice au desinenţa de стол – столове
plural -ове. вид – видове
зар – зарове

– Substantivele masculinе monosilabice, бой – боеве


care au terminaţia -й la singular, fac pluralul брой – броеве
cu desinenţa -еве (terminaţia de sg. este чай – чаеве (dar şi
înlocuită cu cea de pl.) чайове)

– Un grup nu foarte numeros de гост – гости


substantive masculine monosilabice fac танц – танци
pluralul cu desinenţa -и. лъч – лъчи

– Doar câteva substantive masculine мъж – мъже


monosilabice fac pluralul cu desinenţa -e. крал – крале
княз – князе
цар – царе
кон - коне

– Doar câteva substantive masculine крак – крака


monosilabice fac pluralul cu desinenţa -а рог – рога
(desinenţa de dual din bulgara veche). лист – листа

– Doar câteva substantive masculine път – пътища


monosilabice fac pluralul cu desinenţa край – краища
-ища. сън – сънища

– Cu desinenţa -я se formează pluralul unui брат – братя


singur substantiv masculin monosilabic.

1.4.1.2. Pluralul substantivelor masculine самолет – самолети


plurisilabice (многосрични) se formează пример – примери
cu ajutorul desinenţei -и, adăugată la forma студент – студенти
de singular a substantivului. писател – писатели

În cazul substantivelor a căror formă de герой – герои


singular se termină în -й, desinenţa de музей – музеи
plural se pune în locul semivocalei. тролей – тролеи

În cazul substantivelor masculine terminate баща – бащи


la singular în -a, -я, desinenţa -и de plural бояджия – бояджии
se pune în locul celei de singular. съдия – съдии

– Câteva substantive masculine nume de дядо – дядовци


persoană fac pluralul cu desinenţa -овци. чичо – чичовци
вуйчо – вуйчовци
дебелан - дебелановци
Excepţii
• Două substantivele masculine център – центрове
plurisilabice formează pluralul cu desinenţa вятър - ветрове
-ове , specifică monosilabicelor. Se
observă elizia lui ъ şi alternanţa я – e.

!!!
La formarea pluralului substantivelor
masculine, pot avea loc următoarele
alternanţe fonetice:
– La substantivele masculine, a căror formă ученик – ученици
de singular se termină într-una din речник – речници
consoanele velare [к, г, х], la plural белег – белези
înaintea desinenţei -и, к trece în ц, г > з, хирург – хирурзи
х > с ( aşa numita a doua palatalizare). стомах – стимаси
монах – монаси
Excepţii
• La unele substantive masculine камък - камъни
consoana velară nu se palatalizează митинг – митинги
(fenomen explicabil, cel mai adesea, prin дансинг – дансинги
incetarea acţiunii celei de a doua успех – успехи
palatalizări). орех – орехи

– La forma de plural a substantivelor прозорец – прозорци


masculine, care la singular se termină în компютър – компютри
sufixele -ец, -ър, -ъл, vocalele epentetice ъгъл – ъгли
[е] şi [ъ] cad.
– Căderea vocalei [е] sau [ъ] la plural se орел – орли, dar
poate observa şi la unele substantive тунел – тунели
terminate în sufixele -ел şi -ът. нокът – нокти, dar
път – пъти

– Când, la forma de singular а


substantivului masculin, în faţa sufixului -ец боец – бойци
se află o vocală, la plural [е] devine [й]. китаец – китайци
индиец – индийци
– La substantivele nume de persoană
terminate la singular în -ин, forma de plural българин – българи
se obţine prin înlăturarea consoanei finale гражданин – граждани
-н. селянин – селяни
турчин – турци
Excepţie хърватин – хървати
• Substantivul господин formează
pluralul prin înlocuirea sufixului -ин de la господин – господа
singular cu desinenţa -a. Дами и господа!
„Doamnelor şi domnilor!”

!!!
Există câteva substantive cu două forme
diferite de plural, fiecare dintre acestea лист – листа „frunze”
având o semantică distinctă. – листове „foi de
hârtie”
път – пъти „ori, dăţi”
– пътища „drumuri,
căi”
клон – клони „ramuri de
pom”
– клонове „ramuri
în industrie, economie”
1.4.1.3. Pluralul numeric al substantivelor
masculine
(Бройна форма на съществителните
от мъжки род)

Substantivele de genul masculin, care


denumesc obiecte sau animale, atunci един стол (un scaun)
când sunt precedate de un numeral много столове (multe
cardinal sau de adverbele колко „cât”, scaune)
толкова „atât”, няколко „câteva”, capătă два стола (două scaune)
o altă formă de plural decât cea obişnuită. един кон (un cal)
Aceasta se numeşte plural numeric малко коне (puţini cai)
(бройна форма) şi are două desinenţe: няколко коня (câţiva cai)
-a, -я (variantă fonetică a lui -a, atunci când колко броя (câte bucăţi)
urmează după o consoană moale). десет молива (zece
creioane)
• Spre deosebire de situaţia de la
pluralul obişnuit, vocalele [е] şi [ъ] din дворец – дворци
sufix nu dispar. два двореца
тигър – тигри
Excepţie два тигъра
Substantivele литър şi метър , inclusiv
compuşii lor. литър – литри, литра
петдесет литра
метър – метри, метра
няколко сантиметра
петстотин километра
• În cazul substantivului ден „zi” аflat
după un numeral cardinal, sunt acceptate ден – дни, дена
ambele forme de plural. Колко дни/дена
минаха?
„Câte zile au trecut?”
!!!
Pluralul numeric nu se foloseşte în cazul
substantivelor masculine nume de студент – студенти
persoană. Când aceste substantive sunt сто студенти (o sută de
însoţite de un numeral cardinal sau de studenţi)
adverbele колко, толкова, няколко, ele îşi Колко студенти има в
menţin forma obişnuită de plural. залата? (Câţi studenţi
sunt în sală?)
Pluralul numeric nu se foloseşte după
substantive care exprimă cantităţi (ci една дузина моливи (nu
numai după numerale cardinale). молива)
“o duzină de creioane”
десетки трактори (nu
трактора)
„zeci de tractoare”
– Atunci când în propoziţii exclamative
adverbele колко şi толкова determină Толкова долари
substantive masculine nume de obiecte şi похарчи!
animale, acestea din urmă se folosesc cu „Аtâţia dolari ai cheltuit!”
forma obişnuită de plural. Колко долара имаш?
Имам хиляда долара.
„Câţi dolari ai? Am o mie
de dolari.”

1.4.2. Pluralul substantivelor de genul feminin


(Множествено число на
съществителните имена от женски
род)

Substantivele feminine formează pluralul


prin înlocuirea desinenţei de singular -a, -я жена – жени
cu cea de plural -и. улица - улици
рокля – рокли
мисия – мисии

Substantivele de genul feminin terminate în


consoană la singular, formează pluralul cu вечер – вечери
aceeaşi desinenţă -и, adăugată la forma de нощ - нощи
singular a substantivului. радост – радости

Câteva substantive feminine formează


pluralul cu desinenţa -e. свиня – свине
овца – овце
ръка – ръце
!!! нога – нозе
– La pluralul substantivelor feminine nu are
loc palatalizarea consoanelor velare [к, г, инженерка – инженерки
х]. книга – книги
Excepţie муха – мухи
În cazul a două substantive:
ръка – ръце
нога – нозе
– Ca şi la masculine, la forma de plural a
substantivelor feminine ce conţin la singular мисъл – мисли
în sufix [е] sau [ъ] înaintea unei consoane песен – песни
sonante finale, aceste vocale cad.

Pluralul substantivelor de genul neutru


1.4.3. (Множествено число на
съществителните имена от среден
род)

În cazul substantivelor neutre se село – села


înregistrează o destul de mare varietate de изречение - изречения
desinenţe de plural. Acestea sunt: -а, -я, перде – пердета
-та, -на, -са, -и. име – имена
небе – небеса

– Substantivele de genul neutru, terminate ниво – нивá


la singular în -o, formează pluralul prin детство – детства
înlocuirea desinenţei de singular cu -a. огледáло – огледалá
La majoritatea substantivelor accentul se кино – кинá
mută de pe prima silabă pe ultima. прáво – правá

– Substantivele de genul neutru, terminate лице – лица


la singular în -це şi -ще, formează pluralul момченце – момченца
prin înlocuirea lui -e din sufix cu -a. училище – училища
читалище – читалища

– Substantivele de genul neutru, terminate нещастие – нещастия


la singular în -ие, -ние, formează pluralul усилие – усилия
prin înlocuirea lui -e din sufix cu -я. събрание – събрания
движение – движения

– Substantivele de genul neutru, terminate кафе - кафета


la singular în -е, -че, -ле, precum şi копче – копчета
substantivele reprezentând împrumuturi носле – нослета
lexicale de origine străină terminate în -и, - бижу – бижута
у, -ю, formează pluralul prin adăugarea такси – таксита
desinenţei -та. меню – менюта

– Câteva substantive de genul neutru, име – имена


terminate la singular în -ме, formează знаме – знамена
pluralul prin adăugarea desinenţei -на. семе – семена
време – времена

– Două substantive de genul neutru чудо – чудеса


formează pluralul prin adăugarea небе – небеса
desinenţei -ca.
– Câteva substantive de genul neutru, животно – животни
terminate la singular în -o, formează насекомо – насекоми
pluralul cu desinenţa -и. око – очи
(palatalizarea lui к > ч)
ухо – уши
(palatalizarea lui х > ш)

!!!
– Reţineţi următoarele forme de plural ale дете – деца
substantivelor: цвете – цветя
лозе – лозя

– Există substantive neutre care prezintă коляно „genunchi”


dublete de plural. La origine, formele – колена
terminate în -e (< -h) ale substantivelor ce – колене
denumesc părţi ale corpului, sunt forme de рамо „umăr”
dual. Acesta începe să dispară treptat în – рамена
limba bulgară după sec. al XII-lea, iar – рамене
formele de dual încep să fie percepute ca крило „aripă”
forme de plural. – криле
– крила

дърво „arbore; lemn”


– дървета „arbori, pomi”
– дървеса (pl. poetic)
– дърва „lemne”
море „mare”
- морета „mări”
- моря (pl. poetic)

1.4.4.
Substantive nenumărabile
(Неброими съществителни имена)
1.4.4.1. Substantivele nenumărabile denumesc
no iuni care nu pot fi numărate i deci nu
admit ideea de singular sau plural.

Substantive defective de plural


(Singularia tantum - )
(Съществителни имена, които имат
само форма за единствено число) здраве, обич, омраза
În principal, acestea denumesc: бром, олово, сребро
- noţiuni abstracte; въздух, пепел, захар,
- еlemente chimice, metale; сол,грис, ориз
- substanţe, alimente.
гражданство,
1.4.4.2. În această categorie intră şi substantivele учителство,
colective. студентство
Substantive defective de singular
(Pluralia tantum)
(Съществителни имена които имат
само форма за множествено число) клещи, гащи, обуща,
În principal, acestea denumesc: джинси, дънки, очила,
- obiecte alcătuite din două потури, шалвари
părţi identice ce formează un Алпи, Анди, Карпати,
întreg; Родопи, Драгалевци
- denumiri geografice (munţi, Заговезни, Повратки
localităţi);
- obiceiuri şi sărbători populare.

!!!
Clasele substantivelor numărabile şi ale
celor nenumărabile nu sunt închise: unele
substantive nenumărabile pot trece în clasa
substantivelor numărabile.
În bulgara contemporană substantivul една ножица – две
ножици „foarfece” are forma de singular ножици
ножица.
Cândva substantivele врата, кола, шейна врата – врати
erau de genul neutru şi defective de кола – коли
singular. În bulgara actuală forma lor de шейна – шейни
plural a devenit de singular şi, conform
desinenţei, au intrat în categoria
substantivelor de genul feminin, refăcându-
şi un alt plural, specific femininelor.

Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Exemple


Определения, правила Примери
1.5. Categoria determinării
Категория „определеност“
Aceasta arată gradul de cunoaştere de
către vorbitor a obiectului denumit.
Limba bulgară şi limba macedoneană
sunt singurele limbi slave care au
dezvoltat categoria determinării. În
monumentele de limbă mediobulgară,
încă din secolele XI-XII, se observă
utilizarea tot mai intensă după substantiv
a pronumelui demonstrativ neaccentuat
t[,ta,to cu rol de individualizare. Treptat
acest pronume demonstrativ se
gramaticalizează şi se transformă în
articol gramatical.
Existenţa articolului şi, în primul rând,
poziţia sa la sfârşit de cuvânt în albaneză,
bulgară, macedoneană şi română este
considerat unul dintre cele mai importante
balcanisme.
Имам куче.
În limba bulgară există doar articularea „Am un câine.”
cu articol hotărât postpus/enclitic Кучето ми се казва
(задпоставен определителен член), Мърфи.
care corespunde unei bune cunoaşteri a „Câinele meu se
obiectului de către vorbitor. cheamă Murphy/ Pe
câinele meu îl cheamă
Murphy.”

Forma nearticulată a substantivului fie nu Гледам филм.


dă nici o indicaţie cu privire la „Mă uit la un film.”
cunoaşterea obiectului de către vorbitor, Чета (една) книга.
fie indică un grad redus de cunoaştere a „Citesc o carte.”
obiectului de către vorbitor. În limba Имам среща.
bulgară nu există articol nehotărât „Am o întâlnire.”
(неопределителен член). În anumite Срещата бе важна.
contexte numeralul един, една, едно, „Întâlnirea a fost
едни poate îndeplini funcţia de articol importantă.”
nehotărât.

Forma articulată a substantivului poate Лъвът е хищник.


avea şi un sens generalizator „Leul e un animal de
(обобщително значение pradă.”
/ генерализираща функция).
1.5.1.
Categoria determinării/articulării la m.sg. -ът, -а; -ят, -я;
1.5.1.1. substantiv se exprimă cu ajutorul unor f.sg. -та;
instrumente gramaticale. În cazul limbii n.sg. -то;
bulgare, morfemul-articol (членна m., f.,n. pl. -те, -та
морфема), cu forme diferite de gen şi
număr, se scrie legat de substantivul
nearticulat, asemenea articolului hotărât
din limba română.

Articularea substantivelor la singular

Articularea substantivelor de genul


masculin
Членуване на съществителните
имена от мъжки род
Articolul hotărât pentru substantivele de
genul masculin, numărul singular, este
de două feluri:
– articol lung (пълен член):-ът , Човекът e тук.
variantă fonetică -ят, cu care se (subiect)
articulează substantivele ce îndeplinesc în Лекарят е тук.
propoziţie funcţia sintactică de subiect sau Той е директорът на
de nume predicativ; фирмата. (nume
predicativ)
– articol scurt (непълен член/кратък
член):-а, variantă fonetică -я cu care se Виждам човека, който
articulează substantivele ce îndeplinesc în е тук. (compl. direct)
propoziţie funcţia sintactică de Обади се на лекаря.
complement direct sau indirect, de (compl. indirect)
complement circumstanţial ş.a. Пред театъра има
Utilizarea articolului lung /scurt este паметник. (compl. circ.)
condiţionată sintactic. Această regulă se
aplică în scris. În comunicarea orală (în
pronunţie) diferenţierea aceasta nu se
produce.

!!!
Маrea majoritate a substantivelor care se
termină în consoană se articulează cu - град – градът, града
ът sau -a. дом – домът, дома
художник –
художникът,
• La articularea substantivelor художника
terminate în -азъм şi -изъм, cade
vocala [ъ] din sufix. ентусиазъм
ентусиазмът,
ентусиазма;
идеализъм
• La articularea unor substantive идеализмът,
masculine monosilabice, accentul идеализма
se mută şi cade pe ultima silabă,
pe articol (гр`aд – град`ът,
град`а). Conform foneticii limbii
bulgare [á] accentuat nu se
reduce, se pronunţă [a]. Însă, în
această situaţie apare o
neconcordanţă între modul în care
se pronunţă şi se scrie articolul
scurt. Se scrie -a, se pronunţă
redus [ъ].

Substantivele masculine care se


articulează la singular cu articolul lung -ят
şi scurt -я sunt:
- substantivele nume de преподавател
agent şi nume de obiecte преподавателят,
derivate cu sufixul -тел; преподавателя;
двигател
двигателят, двигателя

- substantivele nume de хлебар


agent cu sufixul -ар; хлебарят, хлебаря
- substantivele terminate în - край – краят, края
й; герой – героят, героя

ден – денят, деня


- zece substantive de genul зет – зетят, зетя
masculin care, într-un stadiu кон – конят, коня
mai vechi din evoluţia limbii крал – кралят, краля
bulgare, se terminau în цар – царят, царя
consoană moale (urmată път – пътят, пътя
de -ь). сън – сънят, съня
1.5.1.2. огън – огънят, огъня
лакът – лакътят,
лакътя нокът –
нокътят, нокътя

Substantivele de genul masculin nume de баща – бащата


persoane, terminate la singular în -а, -я, - съдия – съдията
е, -о (terminaţii de feminin şi neutru), se аташе – аташето
articulează cu articolele hotărâte -та şi - дядо – дядото
то, specifice substantivelor feminine, чичо – чичото
respectiv neutre. În acest caz, articularea
nu urmează genul substantivului, ci se
supune unor principii formal-fonetice
sonore.

Articularea substantivelor de genul


feminin
Членуване на съществителните
имена от женски род

Substantivele feminine se articulează la жена – жената


singular cu articolul hotărât -та. кухня – кухнята
кръв – кръвта
захар - захарта

• Substantivele feminine terminate la пролет – пролетта


singular în consoana -т , prin вест – вестта
alipirea articolului, dublează мъдрост – мъдростта
consoana în scris (în pronunţie,
acest dublu [т] e mult mai puţin
marcat).
1.5.1.3. • La articularea substantivelor вечер – вечерта
feminine terminate în consoană, младост – младостта
accentul se mută pe articol.

Articularea substantivelor de genul


neutru
Членуване на съществителните
имена от среден род
1.5.2. Substantivle de genul neutru se мляко – млякото
articulează la singular cu articolul -то. палто – палтото
жилище –жилището
дете – детето
кафене – кафенето

Articularea substantivelor la plural


s.m.
– Toate substantivele, indiferent de genul вол – волове –
lor, care la plural se termină în -и sau -е воловете
se articulează cu articolul hotărât -те ден – дни – дните
(articularea nu se realizează în funcţie de пазар – пазари –
genul substantivului, ci se supune unor пазарите
principii formal-fonetice sonore). s.f.
лекарка – лекарки –
лекарките
стая – стаи - стаите
нощ – нощи – нощите
ръка – ръце – ръцете
s.n.
рамо – рамене –
раменете
око – очи - очите

s.m.
– Toate substantivele, indiferent de genul крак – крака - краката
1.5.3. lor, care la plural se termină în -а sau -я брат – братя –
se articulează cu articolul hotărât -та. братята
s.n.
легло – легла –
леглата
име – имена –
Articularea substantivelor sub aspect имената
semantic. цвете – цветя –
Substantive proprii цветята
De obicei, substantivele proprii nu se
articulează, deoarece determinarea,
individualizarea este exprimată în însuşi
sensul lexical al substantivului propriu.
Există, însă, şi excepţii de la această
regulă.
– Substantive proprii care se Иван–Ванка– Ванката
articulează Никола – Коле –
a) Nume de persoană diminutive şi Колето
hipocoristice. Елена –Ленче–
Ленчето
Мария – Мими–
Мимето
Aceste forme se întrebuinţează în toate
funcţiile sintactice, iar cele nearticulate se -Дай на Ванката този
folosesc doar în adresare. пакет!
- Ванка, ти ли си?
b) Unele nume proprii masculine care se
termină în -a: Сава – Савата
Тома – Томата

c) Denumiri de lanţuri şi masive muntoase Aлпите, Карпатите,


(substantive cu formă de plural): Родопите, Хималаите

!!! Unele denumiri geografice (ape, munţi Дунав(ът) е една от


ş.a.) care, în general, nu se articulează se големите европейски
pot folosi şi articulat: реки.

d) Denumiri de epoci, de evenimente Ренесансът,


istorice: Ренесанса
Освобождението,
Възраждането
– Substantive proprii care nu se
articulează:
Denumiri de ziare, reviste, instituţii,
întreprinderi, titluri de opere literare (списание) „Мисъл“,
(аtunci când nu sunt articulate de însuşi (вестник) „Труд“
autorul în cauză) etc. Spre deosebire de (фабрика) „Платно“
situaţia din bulgară, în română aceste (читалище)
substantive proprii se articulează: „Светлина“
(роман) „Тютюн“
вестник „Свобода“ –
ziarul „Libertatea”
Substantive comune
– Substantive comune care nu se
articulează:
Substantivele мама, майка, татко,
тате, баба, дядо, бате, кака, леля, Maма знаеше много
вуйчо, вуйна, стрина, чичо folosite de народни песни.
vorbitor când acesta se referă la proprii Дядо (=дядо ми) беше
părinţi şi rude. учител.

Articularea substantivelor sub aspect


sintactic.
În gramaticile limbii bulgare sunt expuse Kнигата е интересна.
detaliat situaţiile în care substantivele sunt Орелът е птица.
mereu articulate sau, dimpotrivă, nu se Децата изглеждат
articulează niciodată, în funcţie de rolul весели.
sintactic pe care îl îndeplinesc în Момичето се казва
propoziţie. Ани.
Prezentăm câteva situaţii, prin comparaţie
cu articularea în limba română.
Substantive articulate în bulgară şi
nearticulate în română Вземи си и от хляба!
a) Substantivul îndeplineşte funcţia „Ia şi din pâine!”
sintactică de complement indirect (cuВкусих от виното. „Am
sens partitiv, parţial): gustat din vin.”
Влиза в стаята. „Intră
b) Substantivul îndeplineşte funcţia în cameră.”
sintactică de complement Колата излезе извън
circumstanţial de loc: шосето. „Maşina iese
de pe şosea.”
Срещнахме се по
пътя. „Ne-am întâlnit
pe drum.”
В залите е намерите
видео проектори. „În
săli veţi găsi
videoproiectoare.”

Substantive nearticulate în bulgară şi


articulate în română
– Substantivul cu funcţie generică, cе îşi град Брашов „oraşul
adaugă un substantiv în nominativ pentru Braşov”
identificare, nu se articulează în bulgară: Търся булевард
Първи май. „Caut
bulevardul 1 Mai.”
Къщата се намира на
улица Франклин.
„Casa se află pe strada
Franklin.”
Курорт Албена е
предпочитан от
румънските туристи.
„Staţiunea Albena este
preferată de turiştii
români.”

Nr.crt. Definiţii, reguli, norme Exemple


Определения, правила Примери
1.6. Forma de vocativ a substantivelor de
genul masculin şi feminin
Звателна форма на съществителните
имена от мъжки и женски род

În limba bulgară contemporană nu există


categoria declinării la substantive.
Forma de vocativ a substantivelor
masculine şi feminine este, de fapt, o
formă specială de adresare caracteristică
îndeosebi, conform practicii limbii,
substantivelor proprii şi celor care
denumesc persoane.

1.6.1. Terminaţiile formei de vocativ a


substantivelor de genul masculin sunt:
-e Иван – Иване
господин – госодине
„domnule”
-o мъж – мъжо
„bărbate”
българин – българино
„bulgarule”
-ю (după consoană moale) учител – учителю
„profesore”
кон – коню
„calule”

• La formarea vocativului unor


substantive masculine pot apărea
diferite transformări fonetice:
- palatalizarea consoanelor бог – боже
velare; юнак – юначе
- căderea vocalei [ъ] sau [e]. Петър – Петре
старец – старче

1.6.2. Terminaţiile formei de vocativ a


substantivelor de genul feminin sunt: госпожа – госпожо
-o (-ьо, -йо) cu mutarea accentului pe сестра – сестро
silaba precedentă; леля – лельо
Мария – Марийо

мома – моме
-е (desinenţă de vocativ proprie госпожица –
femininelor ce conţin sufixul -ка). госпожице
Иванка – Иванке
!!!
- Substantivele de genul neutru şi toate
substantivele la numărul plural nu au
formă de vocativ.

- În ultimele decenii se observă tot mai


pregnant tendinţa de înlocuire a formei „Мария, как си?“
de vocativ cu cea de nominativ, în
special la substantivele nume de persoană „Скъпа, Виктория,...“
de sex feminin. Formele de adresare în -o
se evită, fiind considerate nepoliticoase, „Даниела, кажи ми...“
grosolane. În locul lor se foloseşte forma
obişnuită de nominativ (casus generalis).
- Această situaţie începe să se extindă la
majoritatea substantivelor proprii. „Димитър, ела!“

!Recapitulare:

Genul substantivelor
Terminaţie sing. Gen Exemple
consoană masculin мъж „bărbat”, град „oraş”
(мъжки род)
vocala -a, -я, -o, -e, - и баща „tată”, татко „tată”,
войвода „voievod”,
бояджия „vopsitor”,
януари „ianuarie”
vocala -a sau -я feminin жена „femeie”; книга „carte”
(женски род)
consoană есен „toamnă” , кръв „sânge”,
свежест „prospeţime”,
младост „tinereţe”
vocala -e, -o neutru дете „copil”, село „sat”
(среден род)
vocala -и, -ю, -y такси „taxi”, меню „meniu”,
бижу „bijuterie”

Formarea pluralului substantivelor


Subst. masc. plurisilabic Terminaţia de plural Exemple
Terminaţia la singular
consoană -и молив-моливи
„creion-creioanе”
сладолед-сладоледи
„îngheţată-îngheţate”
-к -ци вестник-вестници
„ziar-ziare”

-ец -ци германец-германци


„german-germani”
-ър -ри компютър-компютри
„calculator-calculatoare”
Subst. masc. -ове стол-столове
monosilabic „scaun-scaune”
consoană
consoană -е мъж-мъже
„bărbat-bărbaţi”
consoană -а крак-крака
„picior-picioare”
consoană -и факт-факти
„fapt-fapte”
consoană -ища път-пътища
„drum-drumuri”

Substantiv feminin Terminaţia la plural Exemple


Terminaţia la singular
-a -и планина-планини
„munte-munţi”
-я -и стая-стаи
„cameră-camere”
consoană -и вечер-вечери
„seară-seri”

Substantiv neutru Terminaţia la plural Exemple


Terminaţia la singular
-о -а писмо-писма
„scrisoare-scrisori”
руло-рула
„rulou-rulouri”
-е -а лице-лица
(-це, -ище) „faţă/persoană-
feţe/persoane”
-е -та момче-момчета
(-ле, -че, -ре) „băiat-băieţi”
момиче-момичета
„fată-fete”
пиле-пилета
„pui-pui”
море-морета
„mare-mări”

-ие -ия събрание-събрания


„adunare-adunări”
-ме -на име-имена
„nume-nume”
-и, -е, -у, -ю -та такси-таксита
(subst. de origine „taxi-taxiuri”
străină) kафе-кафета
„cafea-cafele”
бижу-бижута
„bijuterie-bijuterii”
меню-менюта
„meniu-meniuri”
Articularea substantivelor
Mъжки род Женски род Среден род
Единствено -ът, -a -та -то
число човек-човекът, гора-гората дете-детето
човека (om-оmul) (pădure-pădurea) (copil-copilul)
-ят, -я земя-земята цвете-цветето
кон-конят, коня (pământ-pământul) (floare-floarea)
(cal-calul)
Множествено -те -те -та
число влакове-влаковете чанти-чантите цветя-цветята
(trenuri-trenurile) (genţi-genţile) (flori-florile)
-та
крака – краката -те
(picioare-picioarele) уши - ушите
(urechi-urechile)

6 Pe baza informaţiei din tabele, rezolvaţi următorul test. Menţionăm


că doar unul din cele trei răspunsuri este corect. Тестова задача. Верният
отговор е само един.

1. Какво означават съществителните имена?


а) предмети, брой, качества;
б) действия, явления и състояния;
в) лица, предмети, явления.

2. Съществителните имена могат да бъдат:


а) нарицателни, собствени, неброими;
б) броими, неброими, нарицателни, собствени;
в) собствени, броими, неброими.

3. Вярно ли е, че съществителното име:


а) има само число;
б) изменя се по число;
в) изменя се по род и число .

4. В кой ред има само съществителни от мъжки род:


а) аташе, слуга, змей;
б) вуйчо, вуйна, внук;
в) парк, есен, песен.

5. В кой ред има само съществителни от женски род:


а) вол, сол, баня;
б) момиче, река, линия;
в) обич, болест, вода.

6. В кой ред има само съществителни от среден род:


а) дядо, време, радио;
б) знаме, дете, дърво;
в) ръце, лице, море.
7. В кой ред има грешка във формата за множествено число
на съществителните имена?
а) обувки, обуща;
б) здравета, цветета;
в) сънища, дървета.

8. В кой ред няма грешка във формата за множествено число


на съществителните имена?
а) пюрета, сокове;
б) дни, прозореци;
в) спектакъли, театъри.

9. В кой ред има грешка във формата за множествено число


на съществителните имена?
а) три стола, сто инженери;
б) две маси, два компютъра;
в) пет часове, много коня.

10. Къде има грешка в членуването на съществителните


имена?
а) купувачът, купувачите;
б) анализата, анализите;
в) продавачката, продавачките.

11. Къде няма грешка в членуването на съществителните


имена?
а) чичото, чичовците;
б) музейът, музейте;
в) кимоното, кимоната.

12. В кой от редовете има грешка?


а) любовта, страстта;
б) моста, листата;
в) староста, брата.

:-) Răspunsuri (Отговори):

1. – в; 2. – б; 3. – б; 4. – а; 5. – в; 6. – б; 7. – б; 8. – а; 9. – в; 10. –
б; 11. – б; 12. - в.
УПРАЖНЕНИЯ
EXERCIŢII

Cъществително име
Substantivul
1. Определете рода на следните съществителни имена:

апартамент къща стая книга


мъжки род момиче легло учебник
дете багаж перде молив
студент баня дядо тролей
лекар стол цвете
женски род писалка такси куче
бюро младост проблем вода
адрес любов миг година
среден род есен пролет зима лято
госпожица мост шосе път

2. Поставете в множествено число съществителните имена от


мъжки род:
Модел:
Аз имам един молив. Ти имаш много моливи.
Той има един речник. Ние имаме много ....................... .
Искате ли стол? Искаме много ............................. .
Имаме един плик. Нямаме много .............................. .
Росица има ли шал? Росица има много ...................... .
Тук има един човек. Там има много ............................ .
Къщата има един етаж. Блокът има много ...................... .
В залата има един ученик. В залата има много .................... .
В София има ли музей? В София има много .................... .

3. Поставете в множествено число съществителните имена от


женски род:
Модел:
Аз имам една кола. Ти имаш много коли.
Аз имам една ябълка. Вие имате много ....................... .
Тя има ли рокля? Тя има много ........................... .
На масата има тетрадка и книга. На масата има много ..... и .... .
Идва една продавачка. Идват много ............................. .
На стената има картина. На стената има много ............ .
Магазинът има витрина. Магазинът има много.............. .
Купувате диня и баничка. Купувате много ......... и ........... .
Аз нямам лекция. Ти имаш много ......................... .

3. Поставете в множествено число съществителните имена от


среден род:
Модел:
Аз имам едно цвете. Ти имаш много цветя.
Тук има едно знаме. Там има много ...........................
.
Аз правя усилие. Ти правиш много .......................
.
Това е куче. Това са много ............................
.
Тук има ли училище? В квартала има много ...............
.
На двора виждам пиле. На двора не виждам много .......
.
Той не пие кафе. Ти пиеш много ...........................
.
Идва едно дете. Идват много ..............................
.
На стената има огледало. На стената има много ..............
.

4. Попълнете празните места, като използвате бройната форма на


съществителните имена от мъжки род:
Модел:
Нямам учебник. Вземи! Аз имам два учебника.

Нямам молив. Вземи! Аз имам три ................. .


Нямам плик. Вземи! Аз имам няколко ..........
.
Нямам лист. Вземи! Аз имам сто ..................
.
Нямам бележник. Вземи! Аз имам пет .................
.
Нямам стол. Вземи! Аз имам няколко
............. .
Нямам лаптоп. Вземи! Аз имам два
.................... .

5. Попълнете празните места, като използвате и бройната форма на


съществителните имена от мъжки род:
Модел:

вестник. Колко вестника Три вестника. Няколко


има на масата? вестника. Много вестници

автобус. Колко ..... отиват до операта? Два ..... . Няколко ..... . Много
..... .
влак. Колко ..... заминават за Русе? Три ..... . Няколко ..... . Много
...... .
театър. Колко ..... има в Букурещ? Десет ..... . Няколко.... . Много ......
.
метър. Колко ..... плат искате? Пет ..... . Няколко.... . Много ...........
.
музей. Колко ..... има в София? Двадесет ..... . Няколко.... . Много
.... .

6. Работете по модела като употребете необходимите числителни и


съществителни имена:
Модел:

Колко приятели имаш? (4) Четирима приятели.

Колко студенти имаш? (5) ......................................


Колко професори имаш? (6) .......................................
Колко адвокати познаваш? (2) .......................................
Колко лекари познаваш? (3) .......................................
Колко ученици имаш? (4) .......................................
Колко съквартиранти имаш? (2) .......................................

7. Членувайте съществителните имена от мъжки род, единствено


число:
Модел:
Виждам речника! Речникът е на масата.

Виждам ......................... (учебник)! ....................... е на бюрото.


Виждам ......................... (телевизор)! ....................... е до леглото.
Виждам ......................... (килим)! ........................ е в хола.
Виждам ......................... (телефон)! ........................ е на масата.
Търся ............................ (адвокат)! ........................ е в офиса.
Търся ............................ (учител)! ......................... е в катедрата.
Търся ............................ (зъболекар)! ......................... е в кабинета.
Търся ............................ (студент)! ......................... е на лекции.
8. Изберете пълен или кратък член:
Модел:

Професорът пита студента.


Студентът отговаря на професора.

Студент... поздравява професор... . Професор... поздравява студент... .


Лекар... говори на ученик... . Ученик... слуша лекар... .
Преподавател... пита директор... . Директор... отговар на
преподавател... .
Адвокат... говори с клиент... . Клиент... слуша адвокат... .
Писател... мисли за читател... . Читател... мисли за писател... .
Директор... вика асистент... . Асистент... отива при директор... .

9. Членувайте съществителните имена от женски и среден род:


Модел:

Моля, дайте ми едно цвете. Моля, дайте ми една чаша.


Ето, цветето. Ето, чашата.

Моля, дайте ми едно кафе. Моля, дайте ми една цигара.


Ето, .......... . Ето, .......... .

Моля, дайте ми едно помагало. Моля, дайте ми една книга.


Ето, .......... . Ето, .......... .

Моля, дайте ми едно лепило. Моля, дайте ми една линия.


Ето, .......... . Ето, .......... .

Моля, дайте ми едно меню. Моля, дайте ми една


химикалка.
Ето, .......... . Ето, .......... .

Модел:
Обичам (момче) момчето.

Обичам (море) .................. . Обичам (зима) .................... .


Обичам (есен) .................... . Обичам (пюре) ................... .
Обичам (лято) .................... . Обичам (пролет) ................
.
Обичам (планина) .............. . Обичам (вино) ....................
.

10. Членувайте съществителните имена от мъжки, женски и среден


род в множествено число:
Модел:
(Кламер) Кламерите са в кутията.

(Лекция)................. и (упражнение)............... по български език са


интересни.
(Перде) .................. на прозореца са доста скъпи.
(Стол) ..................... и (маса)...................... са модерни.
(Курорт)................... и (плаж)...................... в България са много хубави.
(Младеж)................. са студенти, а (момиче)................. са ученички.
На бюрото се намират (учебник)..............., (тетрадка)............. и
(лист)........... .
(Брат)........................... и (сестра)......................... са тук.
Болят ме (ръце)................... и (коляно)...................... .
До (прозорец)...................... има (ваза)................ с
(цвете)............................... .
(Адвокат)................. предават на (съдия)............... всички
(документ)............. .

11. Поставете правилната форма за множествено число на


съществителните имена:

Колко (спортист)............. участват в конкурса?


Двама (пътник)................ си разговарят весело.
На края на селото има (поляна), където пасат стада (кон).......... .
Градът е разположен на двата (бряг)............ на реката.
Трябва да купя повече (дърво).............. за зимата.
Направи (абонамент)............. за няколко (вестник).............. и
(списание).............. .
За колко (ден)........... си в София?
Колко (час) работиш на ден?
Напишете вашите (име) .................... и (адрес)............. .

12. Поставете определителните членове, където е необходимо:

Качват се в трамвай...... . Този трамвай...... е препълен.


Влак...... пристига със закъснение. Чакам дълго влак...... .
В този театър...... актьори...... и режисьор...... работят много добре.
Не се явяваме на изпит...... . Изпит...... е труден.
Дъщери...... ни са големи вече, а син...... ни е на десет години.
В ресторант...... сервитьори...... са внимателни.
През лято...... хора...... обичат да ходят на море...... .
Лекар...... дава лекарство...... на дете...... .
Спирка...... на тролей...... е на ъгъл...... до онази сграда...... .
Дядо...... на Асен обича да се разхожда в парк...... .