VERBUL.

INDICATIVUL
PREZENT
V E R B U M . I N D I C AT I V U S P R A E S E N S .
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
• În limba latină, verbul figurează în dicționar cu patru forme, numite forme de bază.
De exemplu, verbul „a cânta” îl vom găsi, într-un dicționar latin – român/ român – latin, scris
astfel: canto, -are, -avi, -atum. Prima formă – canto – reprezintă forma de indicativ prezent, persoana I
singular, a doua formă, scrisă prescurtat –are-, dar care trebuie citită cantare, este forma de infinitiv a
verbului, a treia formă, -avi-, cantavi – este forma de indicativ perfect, persoana I singular, iar ultima
formă, -atum, cantatum este forma de supin. Fiecare dintre aceste forme are un anumit rol, pe care îl
vom descoperi treptat.
• Ca și în limba română, verbul are anumite categorii gramaticale: conjugare, mod, timp, persoană,
număr și diateză.
• În latină există 4 conjugări pe care le-a moștenit limba română. Conjugarea verbului în limba latină
o aflăm, ca și în română, de la forma de infinitiv a verbului, adică de la a doua formă de bază.
Conjugarea I se termină în „-a”, ca și în română: canto, cantare. Cantare este a doua formă de
bază, deci forma de infinitiv, de la care înlăturăm terminația de infinitiv „-re” și observăm că verbul se
termină în „-a”, deci este de conjugarea I.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

• Conjugarea a II-a se termină în „-e” la infinitiv ( e pronunțat lung): video, videre. Înlăturăm „-re” de
la forma de infinitiv și observăm ca verbul se termină în „–e”, deci e de conjugarea a II-a.
• Conjugarea a III-a se termină în „–e” la infinitiv ( e pronunțat scurt): scribo, scribere. Înlăturăm „-re”
de la forma de infinitiv și observăm ca verbul se termină în „–e”, deci e de conjugarea a III-a.
• Conjugarea a IV-a se termină în „–i” la infinitiv: venio, venire. Înlăturăm „-re” de la forma de
infinitiv și observăm ca verbul se termină în „–i”, deci e de conjugarea a IV-a.
• O situație deosebită față de limba română o are verbul „a fi”, în latină, sum, esse, fui ( sum- forma de
indicativ prezent, persoana I singular, esse – forma de infinitiv, și fui – forma de indicativ perfect,
persoana I singular). Spre deosebire de limba română, unde acest verb este de conjugarea a IV-a, în
latină el este verb neregulat deoarece nu poate fi încadrat într-o conjugare
 MODUL INDICATIV TIMPUL PREZENT AL
VERBULUI SUM, ESSE, FUI.

Singular - plural
Pers. I sum - sumus
II es - estis
III est - sunt
( eu sunt – noi suntem
tu ești – voi sunteți
el este – ei sunt )
„ M, s, t, mus, tis, nt” se numesc desinențe personale, ele au rolul de o indica persoana și numărul verbului,
deoarece romanii nu foloseau, de cele mai multe ori, în timpul conjugării, pronumele personale alături de
verbe.
 MODUL INDICATIV TIMPUL PREZENT AL
VERBELOR DE CONJUGĂRILE I- IV, NUMITE ȘI
VERBE REGULATE.
• Indicativul prezent al verbelor regulate se formează de la tema prezentului la care adăugăm
desinențele personale: -o, -s, -t, -mus, -tis, -nt.
• Tema prezentului se află de la forma de infinitiv a verbului, adică a doua formă de bază,
înlăturând terminația „-re”, ceea ce rămâne reprezintă tema prezentului.
• Conjugarea I: canto, cantare – dacă înlăturăm terminația „–re” obțin tema prezentului canta,
la care adaugăm desinențele personale.
I canto ( eu cânt) - cantamus
II cantas – cantatis
III cantat – cantant
 MODUL INDICATIV TIMPUL PREZENT AL
VERBELOR DE CONJUGĂRILE I- IV, NUMITE ȘI
VERBE REGULATE.
• Conjugarea a II-a: video, videre. Dacă înlăturăm terminația „–re” obținem tema prezentului
vide, la care adaugăm desinențele personale.
I video ( eu văd) - videmus
II vides – videtis
III videt – vident
• Conjugarea a III-a este de două feluri:
• Consonantică – atunci când rădăcina verbului se termină în consoană
Exemplu: scribo, scribere. Dacă înlătur desinența „-o”, de la prima formă de bază a verbului,
obțin rădăcina acestuia și observ că se termină în consoana –b-: scrib-, deci verbul este de
conjugarea a III-a consonantică.
• Vocalică - atunci când rădăcina verbului se termină în vocală.
 MODUL INDICATIV TIMPUL PREZENT AL
VERBELOR DE CONJUGĂRILE I- IV, NUMITE ȘI
VERBE REGULATE.
• Exemplu: facio, facere. Dacă îndepărtez desinența „-o”, de la prima formă de bază a verbului,
obțin rădăcina acestuia și observ că se termină în vocala –i-: faci-, deci verbul este de conjugarea
a III-a vocalică.
• Indicativul prezent al verbelor de conjugarea a III-a consonantică se formează de la tema
prezentului la care adăugăm desinențele personale. Trebuie reținut, în cazul acestei conjugări, că
„-e scurt” din tema prezentului se transformă, în timpul conjugării, în –i sau –u.
• Conjugarea a III-a consonantică: scribo, scribere. Aflu tema prezentului: de la forma de
infinitiv scribere, îndepărtez terminația „re”, obțin tema prezentului scribe, „e” fiind scurt, se va
transforma în i sau u, începând cu persoana a doua.
• I scribo ( eu scriu) - scribimus
• II scribis - scribitis
• III scribit – scribunt
 MODUL INDICATIV TIMPUL PREZENT AL VERBELOR
DE CONJUGĂRILE I- IV, NUMITE ȘI VERBE REGULATE .

• Indicativul prezent al verbelor de conjugarea a III-a vocalică se formează de la rădăcina

verbului la care adăugăm desinențele personale
• Conjugarea a III-a vocalică: facio, facere. Aflu rădăcina verbului: de la prima forma de
bază a verbului, îndepărtez desinența personală „-o”, obțin rădăcina verbului: faci- la care
adaug desinențele personale.
I facio ( eu fac) - facimus
II facis - facitis
III facit - faciunt.
 MODUL INDICATIV TIMPUL PREZENT AL
VERBELOR DE CONJUGĂRILE I- IV, NUMITE ȘI
VERBE REGULATE.
• Conjugarea a IV-a formează indicativul prezent de la tema prezentului la care adaugă
desinențele personale
• Venio, venire. Dacă înlătur terminația „–re” obțin tema prezentului veni, la care adaug
desinențele personale.
I venio ( eu vin) - venimus
II venis – venitis
III venit – veniunt.
• VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!
•VOBIS GRATIAS AGO!