CUPRINS

Argumentul lucrării
Introducere
Capitolul I - INTRODUCERE ÎN AROMATERAPIE ................................................. 4
1.1 Istoric ..................................................................................................................... 4
1.2 Aromaterapia ......................................................................................................... 6
Capitolul II - ULEIURI VOLATILE .............................................................................. 8
2.1 Caracteristici .......................................................................................................... 8
2.2 Răspândire ............................................................................................................. 8
2.3 Localizare .............................................................................................................. 9
2.4 Proprietăți fizico-chimice .................................................................................... 10
2.5 Componente aromatice ........................................................................................ 12
2.6 Clasificarea uleiurilor volatile ............................................................................ 12
2.7 Obținerea uleiurilor volatile ................................................................................ 12
2.7.1 Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile ....................................... 16
2.7.2 Metode moderne de obținere a uleiurilor volatile ........................................ 16
2.7.3 Metode fermentative ..................................................................................... 17
2.8 Administrarea internă a uleiurilor volatile .......................................................... 18
2.9 Utilizări ale uleiurilor volatile ............................................................................ 19
Capitolul III - PRODUSE VEGETALE CE CONȚIN ULEIURI VOLATILE ....... 20
3.1 Flori ..................................................................................................................... 20
3.2 Plante aromatice .................................................................................................. 22
3.3 Mirodenii ............................................................................................................. 28
3.4 Copaci .................................................................................................................. 32
3.5 Rășini și rădăcini ................................................................................................. 37
3.6 Citrice .................................................................................................................. 38
3.7 Ierburi, semințe și arbuști .................................................................................... 41
Concluzii
Bibliografie
 ARGUMENTUL LUCRĂRII

Tema lucrării mele se numește ,,Uleiuri volatile” și am ales să dezvolt

această temă deoarece am vrut să aflu utilizările acestor uleiuri și cu ce ne ajută și
în viața de zi cu zi. Majoritatea dintre noi nu am încercat să ne ,,tratăm” cu aceste
uleiuri deoarece utilizarea acestora nu ne este cunoscută îndeajuns precum sunt
cunoscute medicamentele.
După cum știm, plantele au fost folosite în scopuri medicinale încă de la
refacerea lumii. Oamenii primitivi se bazau foarte mult pe instinctul lor de
supraviețuire. Urmându-și simțul, mirosul, precum și experiența, aceșita au fost
capabili să își însușească cunoștiințe despre capacitatea imensă a plantelor de a
vindeca și de a trata dureri și boli.
Denumite și esențe vegetale sau esențe aromatice, uleiurile volatile sunt
obținute din frunze, rădăcini, flori, fructe sau semințele plantelor. În multe cazuri,
eficiența uleiurilor de acest fel s-a dovedit a fi mai mare decât cea a
medicamentelor de sinteză. În plus, aceste remedii suunt bine asimilate de
organism, nu necesită administrare în doze mari și sunt simplu de folosit.
Acestea se utilizează sub formă de: inhalații (sunt potrivite pentru tratarea
problemelor respiratorii, a răcelilor, gripei și pentru pregătirea tenului în vederea
unui tratament cosmetic), masaj (este una dintre cele mai populare metode de
utilizare a uleiurilor), baie, comprese (compresele fiebrinți sunt moduri eficiente de
a trata probleme pielii, cum ar fi infecțiile sau durerile musculare de natură
reumatică), cosmetică și aromaterpie.
 INTRODUCERE

Hipocrate, părintele slăvit al medicinei, cunoștea valoarea terapeutică a

multor moduri naturale de vindecare folosite în Grecia Antică, printre care și
aromaterapia și uleiurile volatile. Totuși, rolul terapeutic al aromaterapiei și al
uleiurilor volatile, lăudate de Hipocrate pentru beneficiile lor tămăduitoare, a fost
privit cu scepticism de către organizațiile medicale. Acestea au fost considerate
doar o terapie plăcută, alternativă, eficientă pentru relaxarea nerviilor.
Nu există nicio îndoială că relaxarea minții și eliberarea de stres sunt de o
importanță extremă în orice proces de vindecare. Peste trei sute de uleiuri
parfumate sunt folosite de aromaterapeuții profesioniști, deși doar o parte dintre
acestea vin în întâmpinarea nevoilor de zi cu zi ale unei familii obișnuite. Fiecare
ulei are propria categorie de proprietăți terapeutice, în funcție de proporțiile și
combinațiile de preparate chimice care există în mod natural în acesta. Chimiștii au
izolat ingredientele active în cazul unor uleiuri care, prin utilizarea lor practică, au
dovedit că au efecte curative. Deci, medicamentele s-au dezvoltat prin concentrarea
acestor substanțe active. Fiecare ulei poate să conțină până la două sute de compuși
chimici diferiți deoarece interacțiunea acestora îi conferă uleiului proprietăți
curative și îi reduce din posibilele efecte adverse, care însoțesc medicația sintetică.
Uleiurile folosite în aromaterapie trebuie utilizate în mod adecvat, pentru a asigura
beneficii optime și reacții adverse minime.
Efectele terapeutice ale plantelor medicinale sunt datorate principiilor active
care sunt amestecuri de substanțe cu acțiune farmacologică și care acționează
sinergic. Readuse la actualitate, plantele reprezintă sursa de materii prime pentru
extracții de principii active și uleiuri volatile, ce au o valoare deosebită pentru
industria de medicamente, produse farmaceutice și cosmetice.
Utilizarea plantelor medicinale și aromatice în terapia naturală prezintă
avantaje semnificative, cum ar fi: produsele și preparatele de origine vegetală sunt
mai bine tolerate de organism, au eficacitate sporită și nu produc fenomene de
obișnuință.
Plantele reprezintă adevărate laboratoare și farmacii ale naturii, dar trebuie
folosite cu precauție, de altfel ca orice medicament și bineînțeles după sfatul unui
specialist.
 Capitolul I - INTRODUCERE ÎN AROMATERAPIE

1.1 Istoric
Istoria uleiurilor esențiale este strâns legată de istoria plantelor medicinale.
Încă din anul 3000 î.Hr., egiptenii au început să se folosească de plantele aromatice
în scopuri medicinale și cosmetice, precum și la procesul de îmbălsămare.
Hipocrates, părintele medicinii amintește în scrierile sale mai multe plante
medicinale.
Din sec. X datează scrieri ale medicului arab Avicenna, în care amintește
peste 800 de plante medicinale și efectele benefice pe care acestea le au asupra
organismului. Datorită lui s-a descoperit și s-a dezvoltat procesul de distilare
pentru obținerea uleiurilor volatile. Pe parcursul deceniilor s-a aflat că, de fapt,
procesul de distilare nu a fost descoperit de Avicenna ci doar a fost perfecționat.
În sec. XII ,,miresmele arabiei”, așa au fost numite uleiurile volatile, au
devenit cunoscute în Europa. Mai târziu, în sec. XVI, existau numeroase cărți în
care erau publicate rețete pentru obținerea uleiurilor, a esențelor parfumate, precum
și a combinațiilor din plante medicinale, iar accesul la aceste cărți se putea face de
orice om care știa să citească.
În secolul XVII, Nicholas Culpeper a publicat o carte care conținea rețete
pentru cosmetică pe bază de plante, rășini, uleiuri sau ape aromatice. În secolele
XVIII și XIX, chimiștii de la acea vreme au studiat componenții activi ai plantelor
medicinale descoperind multiple componente: cofeină, chinina, morfina, atropina
etc.
Încă din Antichitate omul a fost preocupat de separarea principiilor
aromatizante din plante, natura fiind principal sursă de parfumuri și arome.
Uleiurile esențiale (volatile sau eterice) apar încă din în scrierile istoricului grec
Herodot (485-425 Î.Hr.), a istoricului roman Piiny (23-79) și a lui Dioscorides.
Cuvântul ,,parfum” provine din latinescul ,,per fumum” care înseamnă “de”
sau “prin” fum, ce face referire la utilizarea tămâii aprinse cu ajutorul căreia anticii
erau trimiși în rai. Senzația de miros, fie conștient sau fie subconștient, este o latură
a existenței umane care ne controlează emoțiile și care ne ajută la înțelegerea vieții.
Impresia de miros a fascinat întotdeauna mintea umană, iar mitul asociat
acestui simț a fost încorporat în ritualuri și a primit o însemnătate simbolică,
reflectată în scrierile antice. Se credea că diferite mirosuri, cum ar fi cele rezultate
din arderea unor rășini, bucăți de lemn sau plante aromatie, posedau proprietăți
magice, acestea fiind folosite în semn de închinăciune către Dumnezeu. S-a
presupus, de asemenea, că mirosurile protejează viața, înlătură bolile și răul și
creează o legătură între om și strămoșii lui.
Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice,
aromatice și hidroaromatice, alheide, alcooli, esteri și alți constituenți, care în
general predomină compușii din clasa terpenoidelor. Uleiurile volatile sunt lichide
cu un miros caracteristic, aromatic și plăcut, antrenabile cu vapori de apă.
În momografia de generalități Aetherolea din Farmacopeea Română ediția a
X-a, uleiurile volatile sunt definite ca fiind amestecuri de substanțe volatile și
lipofile, cu miros aromat, care aparțin diferitelor clase de compuși organici (mai
ales terpene și derivații lor oxigenați).
Uleiurile volatile sunt produşi ai metabolismului secundar vegetal secretaţi
de celule specializate în acest scop, repartizaţi în diferite organe şi depozitaţi în
vacuole, pungi sau canale secretorii, ori în peri glandulari, sub formă de lichide
uleioase, volatile, cu miros plăcut, aromat. Ele sunt amestecuri de diverşi
constituenţi chimici dotaţi cu interesante proprietăţi terapeutice.
Dintre toate denumirile aceea de ulei volatil este cea adecvată, deoarece
defineşte volatilitatea acestora şa temperatura ambiantă, datorită tensiunii de vapori
crescute. Celelalte denumiri sunt improprii: termenul “uleiuri eterice” ar trebui să
caracterizeze amestecurile de eteri, ori uleiurile volatile au în compoziţia lor şi
mulţi alţi constituenţi care nu sunt eteri, iar termenul de “uleiuri esenţiale” sau
“esenţe” se aplică tuturor principiilor mirositoare degajate de substanţele naturale,
chiar şi ale acelora care au rezultat în urma unui proces fizic, chimic sau enzimatic.
Pentru diferenţierea uleiurilor volatile de cele grase, ambele lichide hidrofobe, se
foloseşte denumirea de aetherolea pentru primele şi olea pingua pentru cele din
urmă.
Utilizarea plantelor de uleiuri volatile (denumite şi plante aromatice), sau
numai a uleiurilor volatile în lupta contra maladiilor infecţioase sau psihice este
cunoscută sub denumirea de aromaterapie. Mai recent termenul se aplică numai
pentru terapia cu uleiuri volatile. Ea se aplică de mai multe milenii. În evoluţia sa
aromaterapia a cunoscut mai multe etape: la început plantele aromatice se foloseau
sub formă de infuzii, decocţii sau fumigaţii; apoi ca extracte obţiute prin macerare
sau digestie în uleiuri vegetale sau în vinuri (în această perioadă noţiunea de
acţiune terapeutică este legată de prezenţa substanţelor mirositoare), iar mai târziu,
după ce s-au acumulat suficiente cunoştiinţe despre uleiurile volatile, s-a trecut
la obţinerea acestora în stare pură (prin distilare) şi la folosirea lor în combaterea
diferitelor boli. Perioada modernă se bazează pe cunoştiinţe despre constituenţii
chimici ai uleiurilor volatile privind activitatea lor fizică, chimică, biochimică şi
terapeutică.
Cea mai bogată zonă din lume în plante medicinale este India. Parfumurile
erau mult întrebuinţate atât în ceremonii religioase cât şi în medicină (adresându-se
pentru tratarea corpului şi sufletului). O inscripţie descoperită în Mesopotamia,
având peste 4000 de ani, menţionează utilizarea uleiurilor volatile în ceremonii
relogioase şi în combaterea epidemiilor.
 1.2 Aromaterapia
Aromaterapia a devenit una dintre metodele de vindecare naturală cu cea
mai rapidă răspândire în mai multe țări ale lumii. Aceasta și-a câștigat rapid
respectul din partea medicilor tradiționali și a aromaterapeuților calificați care nu
lucrează numai în particular, ci și în spitale, ospicii și cabinete medicale.
Arta aromaterapiei folosește uleiurile esențiale pure, extrase din diferite părți
ale plantelor și ale copacilor. Aceste substanțe naturale, parfumate, lichide,
considerate de obicei ,,forța vieții” sau ,,sufletul” plantelor, au o mulțime de
proprietăți terapeutice.
Aromaterapia este o terapie holistică bazată pe metode complementare
medicinei clasice, care contribuie la menținerea sau redarea echilibrului sănătății
fizice, mentale și spirituale.
Plantele au fost folosite în scopuri medicinale încă de la facerea lumii.
Oamenii primitivi se bazau foarte mult pe instinctul lor de supraviețuire. Urmându-
și simțul mirosului, precum și experiența, au fost capabili să își însușească
cunoștiințe despre capacitatea imensă a plantelor de a vindeca și de a trata dureru și
boli.
Mai multe studi, demonstrează că aromaterapia a șuat ființă în Egiptul Antic,
iar medicamentele pe bază de plante datează cel puțin de prin anii 3000 î. Hr.
Există multe dovezi care arată că parfumurile făceau parte din viața zilnică a
egiptenilor. Pentru a fi mai sănătoși, egiptenii de rând foloseau condimente în
mâncare. De exemplu, usturoiul era foarte cunoscut pentru calitatea sa de a
îndepărta bolile și de a preveni izbucnirea unei epidemii. Alte ierburi sau
condimente folosite era semințele de anason, chimen, mentă, maghiran sau
pătrunjel.
Egiptenii parfumieri au obținut formula faimosului ,,Kyphi”- tămâie și
parfumul preferat – bazat pe un amestec de 16 arome. Ingredientele exacte din care
era alcătuit Kyphi sunt necunoscute, dar se spune că, printre altele, ar fi conținut
obligeană, scorțișoară, tămâie, henna, ienupăr și smirnă.
De asemenea, ierburile aromatice și masajul erau folosite în China cu mult
înainte de nașterea lui Iisus. Chinezii care trăiau de-a lungul Fluviului Galben,
acum 5000 de ani, foloseau frunze de pelin și rădăcini de obligeană pentru igienă.
În India, pantele și extractele din plante erau folosite din anii 3000 î. Hr.,
medicina tradițională indiană fiind cea mai veche formă de medicină din lume și se
foloseau multe tehnici diferite de masaj, presopunctură și uleiuri esențiale. Una
dintre cele mai vechi cărți indiente despre plante, Vedas, menționează busuiocul,
scorțișoara, coriandrul, ghimbiru, smirna și lemnul de santal.
Grecii antici au jucat un rol foarte imortant în medicina aromatică,
dezvoltând cuoștiințele dobândite de la egipteni. Hipocrate, care s-a făcut cunoscut
ca ,,părintele medicinei”, a adoptat o manieră holistică de tratare a organismului
uman și a susținut beneficiile băilor aromatice zilnice, precum și ale masajului.
 Românii adorau parfumurile și uleiurile parfumate, pe care le foloseau la
masaj sau pentru a-și parfuma părul sau hainele. Când plecau a luptă, soldații
români, aveau la ei smirnă pentru a-și vindeca rănile. Cunoștiințele lor despre
proprietățile de vindecare ale pantelor s-au răspândit în întregul imperiu.
În Evul Mediu, lavanda și alte ierburi, prinse într-un buchet, erau folosite ca
protecție împotriva ciumei.
Capitolul II - ULEIURI VOLATILE

2.1 Caracteristici
Uleiurile volatile mai sunt numite și uleiuri esențiale sau uleiuri etirice.
Acestea sunt amestecuri complexe de hidrocarburia alifatice și aromatice, acizi,
aldehide și alcooli, esteri și alți constituenți, predominând compușii din clasa
terpenoidelor. Aceste uleiuri constituie o clasă de principii active foarte valoroase
pentru industria de parfumerie, alimentară, cosmetică și alimentară. Cea mai
reprezentativă acțiune este cea antiseptică, pe lângă acțiunea de a fi odorant sau
aromatizant natural deosebit.
Majoritatea uleiurilor volatile au un spectru larg de acțiune asupra
germenilor gram pozitivi sau gram negativi. Pe lângă acestea, uleiurile volatile au
o acțiune abtivirală, colagoă-coleretică, decongestivă, cicatrizantă, stimulatoare
asupra circulației și respirației. Compușii uleiurilor volatile, cei mai importanți,
sunt terpenii și derivații lor, cum ar fi: geramiolul în flori de trandafir și eucalipt,
linalolul în lăcrămioare, flori de portocal, citralul în coaja de portocale, coriandru,
berneol și camfor.
Compoziția uleiurilor esențiale, proporția în care diferiți terpeni se găsesc,
depinde de natura speciei, de organele plantelor, de factorii pedoclimatici și
agrotehnici și de faza de dezvoltare a plantei respective.
2.2 Răspândire
De obicei, uleiurile volatile se găsesc în plante superioare (circa 50 de
familii) aparţinând unor ordine ale angiospermelor (Asterales, Apiales, Arales,
Laurales, Lamiales, Magnoliales, Poales, Rutales, Sapindales, Zingiberales) sau
gimnospermelor (Pinales), dar se cunosc şi ciuperci producătoare de lactone
sesquiterpenice azulenogene (Baziodiomycete), de sesquiterpene volatile
(Ascomycete), sau alge care elaborează sesquiterpene halogenate şi Bryophytae
specializate în biosinteza lactonelor sesquiterpenice. Deşi compuşii terpenici sunt
caracteristici regnului vegetal, s-au semnalat câteva monoterpene biosintetizate de
bacterii din sol (acetat de bornil, geosmina), de insecte, precum şi unele sesqui- şi
diterpene de origine animal (Celentere, Spongiere).
Plantee aromatice sunt acele specii care conțin o cantitate mai mare de ulei
volatile (cel puțin 0,1-0,2% ), care au un miros suficient de perceptibil sau care se
pretează unei exploatări rentabile economice. În afară de acestea, mai sunt însă și
alte specii care deși nu au un miros caracteristic, conțin totuși sunstanțe terpenice
care intră în compoziția uleiurilor volatile.
2.3 Localizare
Sinteza şi acumularea de uleiuri volatile fie în exteriorul plantei, în peri
glandulari (Asteracea, Geraniaceae, Lamiaceae, Moraceae) şi în papile (Rosa sp.),
fie în interiorul ei, în celulele secretorii (Araceae, Lauraceae, Magnoliaceae,
Pieperaceae, Zingiberaceae), în spaţii intercelulare de origine schizogenă sau
schizolizigenă, respectiv în canale secretorii (Abietaceae, Apiaceae) sau în pungi
secretorii.
Uleiurile volatile se pot acumula în toate organele plantei, însă în cantităţi
diferite. Astfel, le întâlnim în: rădăcini, rizomi, frunze, flori, seminţe, în lemnul
tulpinilor sau în scoarţă.
Deşi toate organele unei specii pot conţine ulei volatil, compoziţia acestuia
variază în funcţie de organul în care se găseşte. De exemplu, din Citrus aurantium
L. Ssp. Aurantium cunoscut sub denumirea populară de portocal amar (Rutaceae)
se pot obţine trei feluri de uleiuri volatile: esenţa de Curacao (Aurantii
aetheroleum), prin presarea pericarpului proaspăt; esenţa de Neroli (Neroli
aetheroleum), prin distilarea cu vapori de apă a florilor imature; esenţa de portocal
amar, prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor, ramurilor şi fructelor imature
proaspete.Conţinutul în ulei volatil al plantelor se situează de cele mai multe ori
sub 1%, rareori putând atinge 15% sau chiar mai mult.

2.4 Proprietăți fizico-chimice

 Proprietăți fizice
Uleiurile volatile sunt substanțe lichide cu miros aromat și plăcut. Datorită
tensiunii de vapori ridicare dau amestecuri azeotrope cu vaporii de apă și car distilă
la temperaturi mult mai joase. În general sunt incolore, dar există și uleiuri volatile
colorate: în roșiatic (uleiul volatil de scorțișoară), în albastru (uleiul volatil de
mușețel), în verde (uleiul volatil de absint).
Uleiurile volatile fierb la temperaturi cuprinse între 150-3000C și sunt mai
ușoare decât apa. Excepție de la acest caz fac parte uleiurile de scorțișoară, migdale
amare și cuișoare, care sunt mai grele decât apa. Acestea sunt solubile în solvenți
organici, în alcool, în uleiuri fix, insolubile în apă, solubile în soluția de clorhidrat
60%, însă sunt buni solvenți lipofili. Uleiurie volatile sunt substanțe inflamabile,
mirosul lor fiind uneori iritant, deși aromat, iar gustul arzător.
Uleiurile volatile penetrează prin învelișul cutanat. Fiind solubile în stratul
lipidic al pielii, ele traversează foarte repede straturile externe și intră rapid în
sânge. De exemplu, prin aplicarea lor în doze mari pe pielea șoarecilor sau a
șobolanilor, ele provoacă imediat moartea acestora. În doze mai mici, ele provoacă
fenomene de depresie sau excitație.
În Farmacopeea Română ediția a X-a, uleiurile volatile sunt descrise ca
lichide limpezi, în majoritatea cazurilor, incolore sau colorate cu miros aromat,
caracteristic de obicei componentei principale și cu gust arzător. La temperaturi
scăzute, anumite uleiuri volatile depun cristale, care se redizolvă prin ușoară
încălzire iar la aer și lumină își modifică proprietățile fizice.
 Proprietăți chimice
În funcție de componenții săi, fiecare ulei volatil prezintă proprietăți chimice
specifice. Uleiurile păstrate la lumină, în general, se brunifică datorită unor reacții
de oxidare foto-chimice. Oxidabilitatea lor se explică prin existența dublelor
legături precum și a funcțiilor oxidril și carbonil grefate pe catena sau pe nucleul
de bază. Ca urmare, unele din compoentele uleiului trec cu ușurință în compuși de
condensare macromoleculari. Datorită acidului sulfuric concentrat apar colorații
intense.
Compoziția uleiurilor volatile este influențată de mai mulți factori, cum ar fi:
perioada de recoltare, regiunea demografică, clima, perioada de depozitare, metoda
de extracție, condiții de uscare, metode de analiză.
 Majoritatea studiilor au demonstrat că cea care influențează conținutul
uleiului volatil este regiunea geografică.
 Compoziție chimică
Aproape toate uleiurile volatile aparțin clasei terpenoidelor. Pentru anumite
particularități pe care le reprezintă fiecare substanță inclusă în această grupă, toate
se numesc terpenoide dar termenul de terpenă se acordă, de regulă, numai
compușilor ce au 10 atomi de carbon.
O serie de terpenoide, cum sunt carotenoidele, acizii rezinici, acizii
triterpenici sau saponozidele, nu sunt incluse în grupul uleiurilor volatile datorită
greutății moleculare mari, a stării de agregare solide și deci a lipsei de volatilitate.
Numai monoterpenele și unele sescviterpene sunt constituente ale uleiurilor
volatile. În afară de acesta, în categoria uleiurilor volatile sunt incluse și o serie de
combinații aromatice, antrenabile cu vapori de apă, cu miros plăcut, cu origine
biogenetică fie din acetilcoenzima A, dar și de origine fenil-propanoica.
Monoterpenele sunt compușii cel mai bine reprezentanți cantitativ în
compoziția tuturor uleiurilor volatile, constituind produși secundari rezultați ca
urmare a activității metabolismului secundar. Acestea sunt combinații cu 10 atomi
de carbon în moleculă și sunt alcătuite din următoarele grupări:
 Hidrocarburi: aciclice (mircen, ocimen), monociclice (cimen),
biciclice (pinen);
 Alcooli: linalool (lavandă, coriandru), geraniol (portocal), farnesol
(ylang-ylang), mentol (mentă), borneol (rozmarin, pin);
 Aldehide: citronelal (scorțișoară, lămâie);
 Cetone: carvona (chimen, anason, mentă), camfora (camfor,
scorțișoră, salvie), mentona (metă);
 Esteri: acetat de terpenil (pin), acetat de bornil (rozmarin);
 Eteri: anetol (mărar, anason), apiol (pătrunjel);
 Peroxizi: ascaridol;
 Fenoli: timolul (cimbru), carvacrol (mentă, roiniță);
Sescviterpenele sunt alcătuite din 3 unități de izopren (15 atomi de Carbon).
Creșterea lanțului determină o creștere și a numărului de structuri chimice. Acestea
sunt alcătuite din grupări funcționale similare monoterpenelor:
 Azulene: guaiazulena (guiacol), camazulena (mușețel, coada
șoricelului);
 Alcooli: bisabolol (mușețel), farnesol (lămâie, trandafir);
 Cetone: turmerona (turmeric).
2.5 Componente aromatice
În compoziția uleiurilor volatile se găsesc și unele substanțe cu structură
aromatică, care pe lângă mirosul lor plăcut prezintă și proprietatea de a fi
antrenabile cu vapori de apă. Din punct de vedere biogenetic, uleiurile volatile sunt
de origine terpenoidică sau fenil-propanică.
Componentele aromatice cuprind următoarele grupări funcționale:
 Aldehide: aldehida cinamică (scorțișoară);
 Fenoli: eugenol (scorțișoară, mărar);
 Alcooli: alcoolul cinamic (scorțișoară).
Datorită diversității substanțelor care intră în compoziția uleiurilor volatile
există mai multe criterii de clasificare care reflectă structura și proprietatea
componenților, și anume:
 După numărul atomilor de carbon din moleculă: terpene 10C,
sescviterpene 15C, diterpene 20C, triterpene 30C;
 După funcțiile grefate pe nucleul de bază: hidrocarburi, alcooli,
aldehide, cetone, acizi, compuși cu funcții mixte;
 După forma moleculei: aciclice, monociclice, biciclice și triciclice.

2.6 Casificarea uleiurilor volatile

După gradul de volatilitate, uleiurile se clasifică astfel:
 Puternic volatile- se evaporă cel mai repede, au efect stimulator, se
absorb repede, au miros puternic, nu sunt persistente;
 Mediu volatile- se mențin cam 2-3 ore înainte de a se evapora, au
efect asupra organelor;
 Slab volatile- au cel mai scăzut grad de volatilitate, se evaporă foarte
greu, au efect relaxant, sunt persistente.

2.7 Obținerea uleiurilor volatile

Ca și uleiurile vegetale, uleiurile volatile se extrag din acele părți ale plantei
în care sunt prezente cantități mari, de exemplu:
 Flori- trandafiri, tuberoze, iasomie;
 Flori și frunze- mentă, geranium, violete;
  Fructe- coriandru, fenicul, anason;
 Semințe- ambret, nucșoară;
 Coaja fructelor- portocal, lămâi;
 Rădăcini- ghimbir, angelică;
 Lemn sau scoarță- cantal, scorțișoară, cedru;
 Boboci florali și muguri- coacăz, plop, cuișoare;
 Planta întreagă- salvie, busuioc, cimbru;
 Ace și ramuri- brad, pin.
În anumite cazuri, substanțele odorante se extrag din exudatele naturale sau
patologice ale planteor (balsamuri, rezine, oleogumirezine, gumirezine).
În general, toate organele plantei conțin același ulei, însă există si mici
excepții. De exemplu, în acest sens, arborele de scorțișoară și portocalul amar.
Arborele de scorțișoară produce trei tipuri de uleiuri volatile: un ulei bogat în
eugenol (în frunze), un ulei al cărui component majoritar este alheida cinamică (în
scoarță) și un ulei bogat în camfor (în rădăcină). Din portocalul amar se extrag:
uleiul și absolutul de neroli (din flori), uleiul de portocale (din coaja fructelor), și
uleiul petitgrain bigarde (din frunze, ramuri tinere și fructe imature).
La baza metodelor de extracţie a uleiurilor volatile din produsele vegetale
stau proprietăţile lor fizico-chimice, în special tensiunea mare de vapori şi
solubilitatea în solvenţi volatili neapoşi şi în substanţe grase.
Ca şi uleiurile vegetale, uleiurile volatile se extrag din părţile plantei care
prezintă cantităţi mai mari.
Obținerea uleiurilor volatile necesită respectarea unui număr de condiții fără
de care nu se ajunge la calitatea de ulei cerută de norme. Recoltarea materialului
vegetal trebuie făcută cu mare grijă pentru a nu fi impurificat cu părți sau resturi
din alte specii.
Materialul vegetal care este supus hidrodistilării nu este întotdeauna
prelucrat imediat după recoltare. Datorită unor modificări chimice și morfoogice,
ca urmare a acțiunii aerului și a încălzirii din cauza tasării în grămezi, ceea ce
favorizează fermentația, se obține un ulei de calitate inferioară. În cazul uscării
materialului vegetal înaintea prelucrării, se poate provoca în anumite condiții
apariția unor constituenți olfactivi interesați.
Procedeul de obținere a uleiurilor volatile (procesul tehnologic) intervine în
mod determinant în calitatea și compoziția acestora.
Produsele supuse extracţiei pot fi atât proaspete cât şi uscate, întregi sau
fragmentate (frunze, ierburi), concasate (organe subterane) sau sub formă de
rumeguş (lemnul).
Alegerea metodei adecvate de extracţie se face în funcţie de cantitatea de
ulei volatil din produsul vegetal, de localizarea şi de proprietăţile lui fizico-
chimice. De exemplu, produsele vegetale având un conţinut ridicat de ulei volatil
(pericarpul citricelor) se pot supune presării. Pentru produsele vegetale cu conţinut
mediu de ulei volatil se preferă distilarea sau antrenarea cu vapori de apă, iar
pentru cele cu conţinut mic de ulei volatil se utilizează extracţia cu solvent volatil
sau cu substanţe lipofile. Uleiurile volatile care conţin principii uşor degradabile se
extrag la rece. Încălzirea (în special cea directă) favorizează carbonizarea
produsului vegetal şi formarea unor compuşi volatili, care scad calitatea uleiului.

Principalele procedee de extracţie sunt:

 Distilarea cu vapori de apă în circuit deschis;
 Distilarea în circuit închis;
 Antrenarea cu vapori de apă;
 Extracţia cu solvenţi volatili apolari.

Distilarea cu vapori de apă în circuit deschis

Este cea mai simplă metodă de extracţie a uleiurilor volatile. Principiul

metodei constă în fierberea cu apă a produsului vegetal mărunţit (adus în vasul de
distilare împreună cu apa) şi distilarea uleiului volatil împreună cu aceasta. Din
hidrodistilat (dispersie ulei volatil/apă), uleiul volatil se separă fie de la sine, uneori
fiind necesar un repaus de 24-48 ore, colectarea realizându-se în vase florentine, fie
prin salefierea cu clorură de sodiu (care creşte densitatea mediului de dispersie şi
grăbeşte separarea uleiului volatil), urmată de extracţie cu solvent apolar. Vasele
florentine sunt recipiente cu tub lateral în partea inferioară sau sperioară, după cum
uleiurile au densitatea supra- respectiv subunitară. Deşi este o metodă simplă,
aceasta prezintă o serie de dezavantaje, care influenţează negativ calitatea uleiului
volatil. Pe lângă compuşii volatili formaţi printr-o eventuală carbonizare, din cauza
temperaturii ridicate, esterii pot hidroliza, hidrocarburile se pot cicliza, alcoolii,
aldehidele şi cetonele se pot oxida. De asemenea, se pot produce izomerizări şi
racemizări sau pot fi antrenaţi şi alţi compuşi volatili (cumarinele), care nu se
numără printre constituenţii uleiului volatil

Distilarea în circuit închis (aparat Neo-Clevenger)

Acest procedeu permite obţinerea directă a uleiului volatil. În cazul
uleiurilor volatile vâscoase sau mai dense ca apa, colectarea acestora se poate
realiza într-un solvent apolar nevolatil, cu densitate mică (xilen, toluen). Metoda
poate fi utilizată şi pentru determinarea conţinutului în ulei volatil al produselor
vegetale.
Antrenarea cu vapori de apă constă în trecerea vaporilor de apă obţinuţi
într-un generator, peste produsul vegetal mărunţit, amplasat într-un recipient
încălzit. Se obţine un hidrodistilat, din care uleiul volatil (superior calitativ celui
obţinut prin distilare) se separă conform tehnicilor prezentate la distilarea cu vapori
de apă sau prin centrifugare ori prin alte procedee (cohobaţie). Cohobaţia constă în
distilarea repetată a hidrodistilatelor până la separarea uleiului volatil. Alteori
hidrodistilatele pot fi aduse în generatorul de vapori pentru a putea fi folosite la o
nouă antrenare cu vapori de apă.

Extracţia cu solvenţi volatili apolari se parctică în cazul produselor

vegetale cu conţinut redus de ulei volatil sau când acesta este uşor alterabil.
Solvenţii folosiţi în mod curent sunt hidrocarburi alifatice (eter de petrol, hexan,
dar şi propan sau butan lichid) sau aromatice (benzen), uneori derivaţi halogenaţi
(cloruraţi sau floruraţi) ai metanului şi etanului. Pentru purificare se foloseşte
etanolul.
Alegerea solventului se face în funcţie de parametrii tehnici şi economici:
selectivitate, stabilitate, inerţie chimică, temperatură de fierbere (să nu fie prea
ridicată, pentru a putea fi uşor îndepărtaţi din ulei şi nici prea joasă, pentru a evita
pierderile şi costurile ridicate), securitatea de manipulare (netoxici şi neinflamabil
pe cât posibil). Utilizarea solvenţilor cu punct de fierbere scăzut evită degradarea
indusă de prezenţa apei şi a pH-ului acid, ori alte eventuale modificări ale
constituenţilor uleiului volatil care dăunează calităţii.
Dezavantajul acestor procedee constă în lipsa de selectivitate, alături de
ueiul volatil extrăgându-se şi alţi compuşi lipofili (substanţe grase, fosfolipide,
carotenoide, rezine, alcaloizi, agliconi etc.).
Ca aparatură de laborator pot fi folosite aparate Soxhlet sau aparate refluxat.
În industrie se folosesc extractoare metalice de inox prevăzute cu manta de
încălzire, vană de evacuare a extractului, capac pentru accesul materialului vegetal,
coş din sită de sârmă unde se aduce produsul vegetal ambalat în saci de pânză, un
sistem de introducere şi distribuire a solventului şi altul de evacuare a vaporilor
spre refrigerent. Extracţia poate fi simplă, multiplă sau în contracurent.

2.7.1 Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile

 Prin stoarcere
Fructele proaspete, tăiate în două sau trei părți, se curăță de miez. Coaja
rămasă se stoarce deasupra unui vas în care se găsește un burete. Pe măsura
îmbibării buretelui acesta se stoarce într-un vas colector. Odată cu uleiul volatil
trece, la stoarcere, și o parte din sucul celular. După colectare se lasă să se separe
lichidul apos și se decantează uleiul.
 Prin radere
Se răzuiește suprafața fructului cu o răzătoare cu ace sau se rotesc una-două
fructe într-o pâlnie cu țepi, sau într-un vas cilindric al cărui fund este acoperit cu
țepi scurți și dispuși în cercuri concentrice. Țepii trebuie să aibă dimensiunea
adecvată astfel încât să perforeze numai glandele de ulei, deoarece pătrunzând prea
adânc în pericarpul fructului măresc cantitatea de lichid celular, ceea ce va scădea
calitatea uleiului volatil.
 Prin presare
În acest caz se folosesc prese de mână sau prese hidraulice. Cel mai mare
randament este dat de presele hidraulice însă calitatea cea mai bună o dă procedeul
manual.
2.7.2 Metode moderne de obținere a uleiurilor volatile
Extracția asistată de ultrasunete include două tipuri de fenomene fizice:
difuzia prin peretele celular și vărsarea coținutului celulelor, odată ce peretele
celular a fost rupt. Ambele fenomene sunt smnificativ influențate de ultrasunete.
Extracția asistată de microunde: microundele sunt absorbite de materialul
vegetal, energia lor determinând o creștere bruscă a temperaturii în interiorul
sistemului glandular. Temperatura se menține ridicată până când presiunea internă
depășește capacitatea de extensie a peretelui celular, provocând ruperea acestuia și
eliberarea, respectiv dizolvarea substanțelor odorante în solvent. Materialul vegetal
se separă prin filtrare iar soluția filtrată se preucrează pentru obținerea uleiului
volatil.
Avantajele metodelor moderne față de procedeele tradiționale de extracție
sunt:
 Timp scurt de extracție (30 de min față de 3-4 ore pentru extracția prin
hidrodistilare);
 Consum mai mic de energie (0,25 KW comparativ cu 4,5 KW în cazul
hidrodistilării);
 Cantitatea de CO2 eliminată în atmosferă este mai mică (200 g CO2 pe gram
de ulei volatil față de 3600 g CO2 pe gram ulei volatil la hidrodistilare).

2.7.3 Metode fermentative

Aceste metode se aplică pentru obținerea uleiurilor volatile nepreformate
care se găsesc, în plante, sub forma glicozidelor. Se separă mai întâi glicozidele, pe
cale fermentativă, cu ajutorul enzimelor care, de regulă, se găsesc în aceeași plantă.
Materialul vegetal se mărunțește și se amestecă cu apă. Se păstrează o mică parte
iar restul se încălzește la 70-800C pentru dizolvarea glicozidelor când, concomitent,
are loc și inactivarea enzimelor. Pentru determinarea fermentației se adaugă partea
neîncălzită care conține enzime în stare activă, lăsându-se apoi un timp pentru
fermentare.
Uleiul volatil pus în libertate, pe această cale enzimatică, se antrenează prin
distilarea amestecului, astfel se obține esența de muștar, esența de migdale amare și
esența de Wintergreen.
Cum se pot păstra uleiurile volatile?
Uleiurile volatile sut sensibile la efectele luminii, căldurii, oxigenului și al
umezelii. Se recomandă ca acestea să fie depozitate în sticluțe închise la culoare,
ferite de lumina directă a soarelui și păstrate la temperatura camerei sau mai
scăzută decât aceasta. Dopul sticluței trebuie perfect închis, deoarece uleiurile
volatile sunt substanțe care se evaporă rapid. Amestecurile de uleiuri volatile se pot
păstra în sticluțe similare.
De ce să folosim uleiurile volatile?
 Acționează rapid, puternic, direct la țintă, fiind adevărate esențe vegetale;
 Cresc rezistența la factorii nocivi din mediu și la epidermii;
 Acționează eficient asupra mai multor bacterii, fungi, paraziți și virusuri;
 Își păstrează acțiunea antimicrobiană chiar dacă sunt administrate repetat la
aceeași persoană;
 Influențează rapid bine-dispoziția și emoțiile;
  Sunt lipsite de reacții secundare dacă sunt administrate conform unei
recomandări medicale;
 Nu necesită administrare în doze mari;
 Sunt plăcute și au o aromă naturală, fără a conține aditivi chimici;
 Se administrează ușor.

2.8 Administrarea internă a uleiurilor volatile

În anumite afecțiuni, uleiurile volatile folosite intern sunt cel mai rapid
remediu al aromoterapiei și al fitoterapiei. Aceste afecțiuni sunt de cele mai multe
ori cele infecțioase, dezechilibre hormonale, dezechilibre psihice, boli cauzate de
stres.
Utilizarea internă a uleiurilor volatile prezintă următoarele avantaje:
 Sunt rapide;
 Sunt puternice (un gram de ulei volatil este obținut din zeci sau sute de
grame de plantă, constituind un adevărat concentrat natural, eficient în doze
mici, de ordinul a câtorva picături); în anumite afecțiuni, de exemplu cistita,
o combinație simplă de uleiuri volatile (cimbru, busuioc, mentă) este mai
eficientă de câteva ori decât antibioticele de sinteză, care rămân adesea fără
efect;
 Sunt bine asimilate de organism și nu necesită administrare în doze mari;
 Sunt simplu de administrat și manipulat;
 Datorită volatilității lor se răspândesc după administrare în întregul aparat
digestiv și căile respiratorii;
Precauții ce trebuie luate în cazul administrării pe cale internă a uleiurilor
volatile:
 Doza trebuie strict respectată; aici putem aminti celebra afirmație a lui
Paracelsus, și anume: ,,totul este otravă, ceea ce contează este doza”. De
exemplu menta, o plantă aparent banală, supradozată produce moartea prin
asfixie;
 Trebuie să ne asigurăm că nu avem reacții alergice la anumite uleiuri;
 Trebuie să avem grijă să verificăm daca uleiul este contrafăcut sau nu,
deoarece pot apărea fenomene nedorite, imediate sau manifestate în timp.
Această metodă se practica în Occident, ducând la numeroase accidente
produse din cauza uleiurolor contrafăcute și se maifestau prin iritații,
hemoragii interne, tuburări digestive.
 Administrarea de 3-4 ori pe zi a unui ulei volatil cu proprietăți antispetice
puternice (de exemplu pinul, cimbrul, busuiocul sau menta) conferă imunitate la
epidermiile de gripă.
Modul de administrare externă a uleiului volatil pur în aromaterapie
 Inhalații
Inhalațiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a
răcelilor, a gripei și pentru pregătirea tenului în vederea unui tratament
cosmetic.
2.9 Utilizări ale uleiurilor volatile
 Afecțiuni ale sistemului digestiv

a) În enterocolite și colici abdominali: ulei volatil de mentă (Aetheroleum

Mentae), de cimbru (Aetheroleum Thymi), de busuioc (Aetheroleum
Basilici), de cuișoare (Aetheroleum Caryophillarum);
b) În afecțiuni hepatice: ulei volatil de rosmarin (Aetheroleum Rosmarini), de
mentă (Aetheroleum Rosmarini), de mentă (Aetheroleum Mentae);
c) În litiaza biliară: ulei volatil de rosmarin (Aetheroleum Rosmarini).

 Afecțiuni ale sistemului uro-genital

a) Amenoree: ulei volatil de mentă, de cimbru, de busuioc;
b) Dismenoree: ulei volatil de anason (Aetheroleum Anisi), de rozmarin;

 Afecțiuni cardio-vasculare: ulei volatil de cimbru, de rozmarin

 Afecțiuni ale sistemului nervos central:

a) Sedative: ulei volatil de busuioc, de rozmarin;

b) Migrene ulei volatil de mentă;
c) Astenie: ulei volatil de cimbru, de scorțișoară (Aetheroleum Cinnamoni), de
maghiran (Aetheroleum Zingiberis), de busuioc.

 Afecțiuni ale căilor respiratorii și pulmonare: ulei volatil de anason

(aetheroleum Anisi), de cuișoare, de mentă, de cimbru.
Capitolul III - PRODUSE VEGETALE CE CONȚIN ULEIURI VOLATILE

3.1 Flori
Uleiul volatil de lavandă (Lavandula officinalis)
Acesta acționează intern ca și antispastic, diuretic, colagog, aromatizant,
calmant și antispetic iar extern ca și calmant și antifebril, antiseptic și cicatrizant al
rănilor și zonelor inflamate, aromatizant în preparate cosmetice.
Modul de administrare intern este sub formă de picături, la copii 2 picături
amestecate cu miere de 2-3 ori pe zi iar la adulți 5-10 picături (diluate cu apă
înainte de administrare) de 2-3 ori pe zi.
Uleiul volatil de mușețel (Matricaria chamomilla)
Acest ulei se folosește în aromaterapie, fiind unul dintre cele mai bune
produse cu proprietăți calmante ce au efect benefic în sfera psiho-emoțională.
Prin proprietățile calmante și antiinfamatorii, uleiul volatil de mușețel este
un bun remediu în tratamentul iritațiilor de pe piele, arsurilor și înțepăturilor de
insecte. Ajută la combaterea eczemelor, iritațiilor, alergiilor și afecțiuni de tip
inflamatoriu ale pielii, tractului digestiv și cavității bucale.
Uleiul de mușețel consolidează sistemul imunitar al organismului Se poate
folosi și în cosmetică deoarece este benefic pentru piele, calmează și ameliorează
pielea, și de asemenea elimină roșeața, iritațiile și alte probleme tegumentare. Are
efect asupra scalpului și a firelor de păr și ajută la creșterea rezistenței părului,
stimulează refacerea acestuia și îi oferă strălucire.
Uleiul volatil de iasomie (Jasminum officinale)
Acest ulei se extrage cu solvenți din flori. Este indicat ca și curativ,
afrodisiac, antidepresiv și revigorant.
Acționează asupra sistemului urogenital (recomandat la naștere, deoarece
calmează durerile travaliului și stimulează eliminarea placentei, de asemenea se
folosește după naștere deoarece stimulează producerea laptelui și previne depresia
postnatală, calmează durerile menstruale) și asupra pielii (excelent pentru toate
tipurile de piele, crește elasticitatea pielii li reduce semnele și cicatricile).

Ulei volatil de ylang-ylang (conanga odorata)

Uleiul volatil de ylang-ylang se extrage prin distilare cu aburi a florilor.
Acționează ca și antidepresiv, afrodisiac, calmant, euforic.
Acționează asupra sistemului circulator diminuând palpitațiile, bătăile rapide
ale inimii (tahicardie) și respirația rapidă (hiperapnee). De asemenea, la nivelul
sistemului nervos, este relaxant și înlătură stările de anexietate, de tensiune, de
furie și de frică, combate depresia și înlătură insomnia și gândurile negative.
 Ulei volatil de trandafir (rosa damascena)
Acționează asupra: sistemului circulator
(detoxifică sângele și este un excelent tonic pentru
inimă; reduce palpitațiile), sistemului digestiv
(adjuvant în combaterea constipației și problemelor
ficatului, ca detoxifiant și tonic), sistemului urogenital
(are un efect remarcabil asupra boilor sistemului
reproductiv feminin; curăță, reglează și tonifică uterul;
recomandat pentru sindromul premenstrual și pentru
menopauză), sistemului nervos și piele.

3.2 Plante aromatice

Uleiul volatil de mentă (Mentha Piperita)
Uleiul volatil de mentă este un ulei obținut din frunzele plantei Mentha
piperita. Ca și principii active: terpene monociclice -
mentol (45-70%) și mentona (8-24%)- și alte
hidrocarburi terpenice – pinen, terpinen, limonen,
camfen-.
Are o acțiune farmacologică antiseptică,
antidiareică, antiinflamatoare și stimulentă a funcției
digestive. Este indicat în afecțiuni digestive însoțite de
diaree, balonări, afecțiuni renale, astenii. Uleiul de
mentă se folosește și în industria cosmetică (loțiuni,
paste de dinți), industria alimentară și industria de
medicamente cu aromatizant. Modul de administrare poate fi intern, sub formă de
picături, și extern sub formă de inhalații, loțiuni și frecții.

Uleiul volatil de salvie (Salvia officinalis)

Uleiul volatil de salvie este compus din uleiuri
esențiale, flavoane, acizi organici, vitamina B1, vitamina
C, enzime, rășini, lipide, glucide și săruri minerale. Ca și
uz intern, uleiul de salvie are acțiune farmaologică
precum antiseptică, antispastică, carminativă, coleretic-
colagog, antioxidantă, antitermică, ușor sedativă și
bacteriostatică. Acțiunea farmacologică, de uz extern,
este: antiseptică, hemostatică locală, cicatrizantă, tonică,
astringetă.
 În uzul extern, uleiul de salvie este utilizat în inflamații gastro-intestinale,
balonări abdominale, diabet, reumatism, varice și bronșite cronice. Ca și uz extern
este utilizată în gingivite, aftoza bucală, abcese dentare, amigdalite, faringite, răni
purulente și se administrează sub formă de badijonări în zonele afectate.
Uleiul volatil de fenicul (Foeniculum vulgare)
Uleiul de fenicul acționează ca: spasmolitic, reduce flatulența și spasmele
intesinale, carminativ, ușor laxativ, secretolitic, antiseptic, expectorant,
antiinflamator și diuretic. Uleiul de fenicul împreună cu uleiul de mentă constituie
un tratament al colonului iritabil. Este indicat în: sindromul dispeptic, disfuncții
gastrointestinale colicative, balonări, flatulență și în afecțiuni catarale ale tractului
respirator superior.
Uleiul volatil de busuioc (osilium basillicum)
Acest ulei este obținut prin distilare din părțile
aeriene ale plantei.Uleiul volatil de busuioc
acționează ca antidepresiv, induce o stare de
optimism și bună dispoziție, tulburări gastro-
intestinale (balonări, colită spastică, indigestie),
infecții urinare (cistite, neferite), infecții virale
(hepatită, herpes), afecțiuni respiratorii (bronșite),
reumatism, infecții ale pielii.
 Afecțiuni respiratorii: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere,
după mese; uz extern: inhalații- 3 picături puse într-o batistă;
 Infecții virale: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după
mese;
 Infecții urinare: uz intern- 2 picături de 3x/zi, într-o
linguriță cu miere, după mese; uz extern: masaj pe
zona rinichiilor (3-4 picături de ulei volatil puse în
10 ml ulei de bază);
 Afecțiuni gastro-intestinale: uz intern- 2 picături de
3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese; uz
extern: masaj sub stern, 3-4 picături puse în 4 ml
ulei de bază;
 Infecții ale pielii: uz extern – 2 picături de ulei
volatil la 2 ml ulei de bază.
Uleiul de Cătină (Hippophae rhamnoides)
Compușii liposolubili al uleiului de cătină reprezintă un complex
polivitaminic ce au un efect regenerator asupra metabolismului celular.
Acțiunile uleiului de cătină sunt următoarele: vitaminizant, antianemic,
tonifiant general, imunomodelator, protector coronarian, antiaterosclerotic,
îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficacitatea celulei
hepatice (conținutul de beta-caroten previne apariția cancerului), protector
împotriva radiațiilor solare, cicatrizant, dermogenerator, nutritiv.
În uzul intern este indicat ca și: profilactic (încetinirea procesului de
îmbătrânire și prevenirea apariției cancerului, tonic în situații de stres,
imunomodulator). Acesta se mai folosește ca și adjuvant în tratamentul intern a
afecțiunilor dermatologice, afecțiuni ORL cu componenta atrofică și inflamatoare,
afecțiuni cardio-vasculare fiind un bun protector coronarian, afecțiuni ale
aparatului digestiv. În uzul extern este
folosit în tratamentul local al eczemelor, arsuri
termice și chimice, alergodermii, răni cu
vindecare lentă. Este cunoscut ca fiind singurul
produs natural folosit împotriva radiațiior solare
sau de altă natură. Uleiul de cătină este folosit, de
asemenea, și în cosmetică pentru prepararea
cremelor antirid și nutritive,pentru geluri și loțiuni
de protecție și întreținere pentru toate tipurile de
ten.

Ulei volatil de Cimbru (thymus vulgaris)

Uleiul volatil de cimbru este un ulei obținut prin distilare din părți aeriene
ale plantei și este utilizat în:
 Afecțiuni digestive (indigestie, paraziți intesinali): uz extern- masaj sub
stern, 3-4 picături puse în 4 ml ulei de bază;
 Afecțiuni respiratorii și ORL (viroze, bronșite, amigdașite, sinuzite): uz
extern- inhalații, câte 3 picături puse într-o batistă;
 Artroză, dureri reumatice: uz extern- masaje, câte 4 picături de ulei volatil la
10 ml ulei de bază;
 Acnee, negi, micoze ale unghiilor: uz extern: tamponări cu 4 picături de ulei
volatil la 10 ml ulei de bază;
  Stări de stres, oboseală, anexietate: uz extern:
inhalații (3 picături puse într-o batistă), băi
aromatice (7 picături la o baie locală sau 15
picături la o baie generală);
De regulă, în uzul intern se adaugă câte 2
picături de 3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese.

Ulei volatil de geranium (pelargonium

graveolens)
Este un ulei obținut prin distilare din
părțile aeriene ale plantei și ajută la relaxare.
Este utilizat în:
 Nervozitate, iritabilitate, depresie: uz
extern- inhalații (3 picături puse într-o
batistă), băi aromatice (7 picături la o baie
locală, 20 de picături la o baie generală);
 Varice, picioare obosite, probleme
venoase: uz extern- masaj, 3 picături în 10
ml ulei de bază;
 Sindrom premenstrual, tulburări de menopauză: uz extern- masaj, 3 picături
în 10 ml ulei de bază, pe zona rinichiilor;
 Infecții urinare (cistite) și inflamații genitale (anexite);
 Afecțiuni digestive (paraziți intestinali- limbrici, oxiuri, colită);
 Artroză, dureri reumatice: uz extern- masaje (4 picături de ulei volatil la 10
ml ulei de bază);
 Acnee, micoze ale unghiilor: uz extern- tamponări
cu 4 picături de ulei volatil la 10 ml ulei de bază.
În cazul uzului intern se adaugă câte 2 picături de
3x/zi, într-o linguriță cu miere, după mese.

Ulei volatil de isop (Hyssopus officinalis)

 Acest ulei volatil este folosit ca și detoxifiant, digestiv, echilibrant,
stimulator. La nivelul sistemului circulator, acesta reglează
presiunea sanguină și îmbunătățește circulația sângelui.
La nivelul sistemului digestiv, acesta combate balonarea, flatulența și
constipația și ajută la digestie. Acesta este benefic
pentru menstruația absentă sau insuficientă și reduce
retenția de lichide. Ueiul volatil de isop trebuie evitat
în timpul sarcinii și nu se recomandă persoanelor
epileptice sau copiilor de vârstă mică, inclusiv
bebeluși.
Ulei volatil de roiniță sau melisa (Melissa
officinalis)
Uleiul volatil de roiniță este utilizat ca și
sedativ, antidepresiv, calmant și revigorant. La nivelul
sistemului digestiv, stimulează funcționarea ficatului și a vezicii biliare. Acesta
este un remediu pentru indigestie, greață și crampe. Este un adjuvant în remedierea
astmului, bronșitei și a tusei, mai ales dacă acestea apar în perioade de alergii. Mai
este folosit pentru vindecarea herpesului și este un remediu eficient pentru
înțepăturile de viespi și de albine.

Ulei volatil de rozmarin (Rosmarinus officinalis)

Este indicat ca și diuretic, calmant, fortifiant și
stimulator. La nivelul sistemului circulator, acesta
remediază problemele de circulație și este tonifiant
pentru inimă, reglează nivelul de colesterol în sânge.
De asemenea, acționează la nivelul: sistemului
respirator (astm, bronșită, tuse convulsive), sistemului
nervos (activează și revigorează creierul eliberând
mintea și diminuând starea de oboseală mentală),
mușchi și articulații (calmează durerile musculare sau
articulare, eficient în refacerea tonusului scăzut al
mușchilor), piele (combate celulita, stimulează
creșterea părului, combate mătreața.

Ulei volatil de mirt (Myrtus communis)

 Acest ulei se extrage prin distilarea cu aburi a frunzelor și a ramurilor mici,
și ocazional, a florilor plăcut mirositoare.
Acționează asupra: sistemului circulator (stimulează sistemul respirator și
sistemul imunitar), sistemului digestiv (calmant pentru sistemul digestiv,
combătând diareea și flatulența), sistemului urogenital (eficient pentru tratarea
cistitei și a altor infecții; tonic pentru uter), sistemului respirator (combate infecțiile
respiratorii, tusea și răceala; adjuvant în tratamentul sinuzitei și al rinitei) și piele
(adjuvant în tratamentul acneei, combătând îngrășarea
excesivă a pielii; remediu împotriva eczemelor; regenerează
pielea matură).

Ulei volatil de coada-șoricelului

Se extrage prin distilare cu aburi a frunzelor și a florilor. La nivelul
sistemului circulator, acesta scade presiunea sângelui și are efect tonifiant pentru
circulație și combate arterioscleroza și varicele.
Acesta acționează și la nivelul mușchiilor, reducând
inflamațiilor și este bun remediu pentru artrita
reumatoidă, luxații și mușchi încordați. La nivelul
sistemului urogenital, acesta este benefic pentru tratarea
menstruației neregulată sau insuficientă și combat retenția
de lichide și cistita.

Ulei volatil de mușețel (Matricaria chamomilla)

Este obținut prin distilare cu aburi a florilor. Este recomandat pentru
întărirea sistemului imunitar și pentru reducerea susceptibilității la infecții și este
indicat pentru anemie. La nivelul sistemului digestiv, acesta reduce gazele și
durerile abdominale, ușurează simptomele indigestiei și ale diareei, reduce
inflamația intestinelor și stimulează funcționearea ficatului și a vezicii biliare. Este
recomandat pentru articulațiile și tendoanele inflamate și relaxează mușchii, în
special pe aceia asociați cu tensiune nervoasă. Uleiul volatil de mușețel este
benefic pentru toate tipurile de piele, inclusiv cea sensibilă, ușor iritabilă sau
uscată, si este folositor în cazul eczemelor și psoriazisului. Calmează pielea iritată
și inflamată și este un bun remediu pentru mameleoanele crăpate.

3.3 Mirodenii
Uleiul volatil de Cuișoare (syzigium aromaticum)
Acest ulei este obținut prin distilare din mugurii arborelui și este utilizat în:
 Dureri de dinți;
 Nervozitate, anexietate, oboseală: uz extern- inhalații (2 picături puse într-o
batistă), masaj al pielii capului (3-4 picături puse în 10 ml apă de portocal);
 Dureri reumatice, contracții musculare: uz extern- masaj, 4 picături ulei
volatil la 10 ml ulei de bază;
 Infecții ale pielii, micoze ale unghiilor: uz extern- comprese, aplicații locale
cu 2 picături de ulei volatil la 10 ml de ulei de bază;
 Afecțiuni digestive (indigestie, paraziți intestinali);
 Infecții urinare și genitale: uz extern- tamponări pe zona afectată, 4 picături
diluate în 2 ml ulei de bază;
De regulă, în uzul intern se adaugă câte 2 picături de 3x/zi, într-o linguriță cu
miere, după mese.
Ulei volatil de ghimbir (Zingiber officinalis)
 Uleiul de ghimbir este indicat ca și digestiv,
calmant și stimulator. Este folosit la nivelul:
sistemului digestiv (diaree, indigestie, tensiune
abdominală, crampe stomacale), sistemului circulator
(eficient pentru stimualarea tulburărilor de circulație),
mușchi sau articulații (dureri musculare, adjuvant în
tratarea artritei, reumatismului, luxații și mușchi
încordați), sistemului nervos (ajută a recăpătarea
puterii de concentrare și a memoriei).

Uleiul volatil de coriandru (Coriandrum sativum)

Este folosit ca și stimulator, tonic și
revigorant. Acționează la nivelul: sistemului
circulator (tulburări circulatorii), sistemului digestiv
(diminuează spasmele abdominale, indigestia,
costipația, greața și este folosit ca și gargară pentru
combaterea halitozei), sistemului urogenital (tonic
pentru uter, reglează ciclul menstrual), sistemului
respirator (combate răceala și virușii) și sistemului
nervos (crește capacitatea de concentrare, combate
nevralgia, eficient în tratarea debilității nervoase și
oboselii).

Uleiul volatil de chimen (foeniculum vulgare)

 Acest ulei este obținut prin distilare cu aburi a semințelor strivite. Este
utilizat ca și atipluriginos, energizant, digestiv, detoxifiant și regenerator.
Este un bun remediu pentru detoxifierea sistemului digestiv și remediază
probleme precum constipația, flatulența și greața.
Acesta este folosit ca și adjuvant în procesul de slăbire, ponderând apetitul, dar
crescând resursele energetice ale organismului. Uleiul de chimen este excelent
pentru mame deoarece stimulează producerea laptelui mamar, de asemenea
reglează ciclul menstrual și reduce retenția de lichide. Este recomandat
pentru diminuarea și combaterea celulitei și este indicat pentru pielea afectată de
substanțe toxice. Ca și precauții speciale, uleiul de
chimen, nu se folosește în mod excesiv la copiii de vârstă mică și epileptici, și
trebuie evitat în timpul sarcinii.

Ulei volatil de scorțișoară (Cinnamomum

zeylanicum)
Uleiul volatil de scorțișoară are acțiuni asupra:
sistemului circulator (stimulează circulația),
sistemului digestiv (ajută digestia leneșă, reduce
simptomele indigestiei, greața și flatulența; este
recomandat pentru comaterea candidozei), mușchilor
(calmează durerile musculare și simptomele
reumatismului), sistemului urogenital (adjuvant în
tratamentul bolilor vaginale; stimulează contracțiile
la naștere), sistemului nervos (combate oboseala
mentală și este eficient în tratarea bolilor provocate
de stres), sistemului respirator (remediu eficient
pentru tuse, răceală, gripă și frisoane).

Ulei volatil de nucșoară (Elettaria cardomomum)

Uleiul de nucșoară este benefic pentru tulburările de circulațir și detoxifică
limfa. La nivelul sistemului digestiv, este folosit ca și adjuvant în remedierea
dereglărilor digestive, cum ar fi indigestia, durerile spasmice, greața, flatulența și
constipația. Acesta calmează durerile musculare, atenuează contracțiile musculare
și este recomandat în tratarea sciaticii, datorită proprietăților sale de combatere a
durerii. De asemenea, la nivelul sistemului respirator, acesta calmează tusea și
combate rinitele, răcelile și gripa.

Ulei volatil de oregano (origanum marjorana)

Uleiul volatil de oregano se extrage prin distilare cu aburi a frunzelor și a
florilor. Este un bun remediu pentru
îmbunătățirea circulației și pentru degerături,
reglează ritmul cardiac și reduce presiunea
ridicată a sângelui. Acesta este eficient pentru
combaterea durerilor provocate de artrită,
reumatism, luxații și mușchi încordați și reduce
durerea și rigiditatea articulațiilor. La nivelul
sistemului respirator, aceste este eficient ca
inhalator în comaterea răcelilor și gripei.

Ulei volatil de piper negru (piper nigrum)

Acest ulei se extrage prin distilare cu
aburi a boabelor de piper uscate si sfărâmate.
Acționează asupra: sistemului circulator
(stimulează circulația defectuoasă; este recomandat pentru combaterea anemiei și
după sângerările abundente; adjuvant în vindecarea degerăturilor), sistemului
digestiv (elimină toxinele în sistemul digestiv, fiind un bun remediu pentru
constipație, colici și intoxicațiile alimentare; stimulează apetitul și restabilește
tonusul colonului), mușchi și articulații (reface tonusul sistemului osos, calmează
durerile musculare și nevralgiile, rigiditatea, artrita, reumatismul și încordarea
musculară), sistemului nervos și sistemului respirator (remediu pentru tuse, răceală
și frisoane).

3.4 Copaci
Uleiul volatil de brad (Abies Alba)
Acest ulei volatil este obținut din cetină și
muguri de brad. Uleiul de brad acționează ca
secretolitic, hipermic, antispetic de putere medie. Este
indicat, ca uz inten, în afecțiuni ale căilor aeriene
superioare/inferioare de tip cataral, iar ca uz extern,
este indicat în dureri reumatice, nevralgii și
rinosinuzite. Uleiul de brad este contraindicat în astm
bronșic și tuse convulsive. Ca și efecte secundare amintim: iritații la nivelul
ochilor, pielii și mucoaselor. Administrarea internă se
face în următorul fel: copii peste 5 ani câte 1-2 picături de 3 ori pe zi în amestec cu
miere de albine, după mesele principale iar la adulți între 3-5 picături de 3 ori pe zi
diluate cu ceai, după mesele principale.Administrarea externă se face sub formă de
frecții, loțiuni, băi, inhalații iar pentru băi se utilizează 6g de ulei volatil la o cadă
cu apă.
Uleiul volatil de pin (Pinus silvestris)
Uleiul volatil de pin are o acțiune farmacologică precum: calmant, tonifiant
a sistemului nervos, revulsiv, antiseptic și dezinfectant al aparatului respirator și
renal. Terapeutic, este recomandat în nevroze, stres, tulburări metabolice, bronșite,
cistite și reumatism. Intern, se administrează sub formă de picături, copii peste 5
ani cate 1-2 picături în amestec cu mierea de albine de 2-3 ori pe zi după mesele
principale iar la adulți câte 3-5 picături diluate cu ceai de 2-3 ori pe zi după mesele
principale. Ca și administrare externă, uleiul de pin se utilizează sub formă de
frecții, băi, inhalații.

Ulei volatil de santal (Santalum album)

Ule
iul volatil
din lemn
de santal
se extrage
prin
distilare
cu aburia
lemnului
obținut
din
miezul
bușteanului și rădăcinile principale ale
copacului. Este indicat ca și calmant, revigorant, curativ și afrodisiac.
Uleiul volatil de santal este cunoscut pentru efectul
echilibrant asupra sistemului nervos și combate stările de anexietate și tensiune. La
nivelul pielii este folosit frecvent pentru problemele pielii uscate, crăpate sau
dezhidratate. De asemenea, uleiul volatil de santal acționează asupra sistemului
urogenital ca și remediu eficient pentru cistite și infecții vaginale de toate tipurile.
Ulei volatil de cedru (Cedrus atlantica)
Uleiul volatil din lemn de cedru se extrage prin distilarea cu aburi a
lemnului, a buștenilor și a rumegușului. Acesta acționează ca și calmant,
detoxifiant și relaxant. Este un bun remediu pentru tulburările de circulație,
decongestionează sistemul limfatic și este recomandat pentru combaterea
arteriosclerozei, stimulând arderea grăsimilor acumulate.
La niveul sistemului nervos, este benefic pentru stările tensionate, ajută la
meditație și combate stările de letargie și debilitate nervoasă. Uleiul volatil de
santal este excelent pentru combaterea răcelilor și eliminarea mucusului. De
asemenea, la nivelul pielii acționează ca și adjuvant în combaterea celulitei,
îngrășării excesive a pielii și a acneei.

Ulei volatil
de ienupăr
(Junlperus
communls)
Uleiul
volatil de ienupăr acționează ca diuretic,
expectorant, antitusiv, antiseptic și tonic. La
nivelul sistemului circulator este cunoscut ca
fiind un excelent detoxifiant, combate arterioscleroza, decongestionează sistemul
limfatic și stimulează circulația.
De asemenea, la nivelul sistemuui digestiv, stimulează eliminarea
toxinelor ceea ce îl face eficient pentru combaterea obezității, constipației și a
problemelor stomacului.
Uleiul volatil de ienupăr ajută la combaterea artritei, gutei și bolilor
reumatice, stimulând eliminarea acidului uric și a altor toxine, înlăturând durerea și
rigiditatea. Acesta este unul dintre cele mai bune uleiuri pentru tratarea infecțiilor
urinare, cum ar fi cistita și este un adjuvant în remedierea problemelor legate de
prostată și pietre la rinichi. De asemenea, ajută la combaterea artritei, gutei și a
bolilor reumatice, stimulând eliminarea acidului uric și a altor toxine, înlăturând
durerea și rigiditatea. Acest ulei este folosit ca și adjuvant în tratamentul pielii
afectate de celulită, acnee, închiderea porilor și îngrășare excesivă. Ca și precauții
speciale, acesta nu trebuie folosit în mod excesiv la persoanele care au rinichii
inflamați.
Ulei volatil din arbore de ceai (Melaleuca alterniofolia)
Acest ulei acționează asupra: sistemului circulator (tonic pentru inimă,
stimulează circulația și reface venele varicoase, întărește imunitatea și combate
infecțiile recidivante), sistemului urogenital (remediu pentru cistită, mâncărimi,
afte, boli și infecții vaginale), sistemului nervos (atenuează șocul), piele (eficient
pentru combaterea acneei, micoza piciorului, arsuri, tăieturi; în stare pură poate fi
apilcat asupra negilor) și asupra sistemului respirator (benefic pentru vindecarea de
astm, bronșită, rinită, gripă și tuse convulsive). Arborele de ceai este folosit pentru
acordarea primului ajutor.

Ulei volatil
de benzoina
(Styrax
benzoin)
 Benzoina aparține amestecurilor complexe de substanțe naturale și este eficientă
pentru problemele respiratorii, cum ar fi: astmul, bronșita,
răceala, tusea, gripa și infecții ale gâtului. La
nivelul mușchiilor, acesta combate artrita, guta și
reumatismul. Acest ulei combate infecțiile vaginale,
cum ar fi cistita și reduce retenția de lichide. La
nivelul sistemului circulator, acesta are rol de
stimulent al circulației și reglează bătăile inimii.
Benzoina este un constituent necesar în orice cremă
de picioare sau de mâini.
Ulei volatil de chirparos (Cupressus
sempervirens)
Uleiul din chirparos se extrage prin distilare cu aburi a acelor și a
rămurelelor. Acesta este recunoscut pentru calitatea de a vindeca varicele și
hemoroizii și s-a constatat că are un efect tonic asupra venelor. Este indicat pentru
combaterea tusei spasmodice sau convulsive și este folosit ca și adjuvant în
tratamentul asmului și al bronșitei.
Ulei volatil din lemn de trandafir (Aniba rosaeodora)
Acest ulei de extrage prin distilare cu aburi a lemnului. La nivelul sistemului
respirator, acesta este benefic pentru răceală, gripă, virusuri și probleme ale
gâtului. Lemnul de trandafir liniștește tusea ușoară și fortifică sistemul imunitar. La
nivelul pielii, acesta este benefic pentru tratarea acneei și întinerește pielea,
îmbunătățind starea pielii mature, reducând ridurile.

Ulei volatil de camfor (Cinnamomum camphora)

 Acest ulei este obținut prin distilare cu vapori de apă din frunzele arborelui
de camfor. Este indicat în gripă, broșită, faringită, viroze, astenie, insomnie,
angoasă, reumatism, afecțiuni respiratorii, herpes, zona zoster, infecții cutanate,
acnee, dureri musculare și dureri lombare. Este contraindicat femeilor însărcinate
și epileptice. Se utilizează extern în: inhalații, frecții și băi terapeutice.
Ulei volatil de neem (Azadirachta indica)
Proprietățile terapeutice ale uleiului de neem sunt următoarele:
antiiniflamator, analgezic, antiseptic, antiparazitar, antibacterian, antifungic,
imunostimulator, calmant, reface elasticitatea pielii.
Ca și uz intern: elimină paraziții intestinali, însă este necesar să fie combinat
cu un alt ulei (de exemplu, ulei volatil de portocal, lămâi sau grapefruit) deoarece
are un miros puternic și gust amar; febră; afecțiui ginecologice.
Ca și uz extern: acnee, eczeme, arsuri (inclusiv cele provocate de soare),
răni, negi, herpes, căderea părului, mătreață, piele aspră, uscată sau crăpată.
Folosirea acestuia trebuie evitată în timpul sarcinii sau de către femeile care
încercă să rămână însărcinate și nu se administrează intern în cantități mari sau pe
perioade îndelungate, întrucât poate cauza probleme hepatice.

3.5 Rășini și rădăcini

Ulei volatil de smirnă (Commiphora myrrha)
Este indicat ca și antiseptic, anticataral, curativ, revitalizant.
Acționează asupra: sistemului urogenital (curăță uterul, eficient pentru afte
și boli vaginale de toate felurile, recomandat pentru menstruația dureroasă sau
insuficientă), sistemului digestiv (combate flatulența, indigestia, diareea,
sindromului intestinului iritabil și hemoroizi), sistemului nervos (calmează și
relaxează), sistemului respirator (eficient pentru remedierea astmului, bronșitei,
răcelii și tusei, usucă mucusul, eficient ca și gargară petru durerile de gât și
pierderea vocii) și pielii (vindecă pielea crăpată și plină de răni, combate infecțiile
cu ciuperci cum ar fi micoza piciorului).
Ulei volatil de tămâie (boswellia carter)
Uleiul volatil de tămâie este extras prin distilarea cu aburi a rășinii uleioase a
copacilor, obținută prin metoda picurării. Este indicat ca și: curativ, revigorant,
expectorant, regenerator și decongestiv.
La nivelul sistemului urogenital, acesta combate cistita, este folosit ca și
adjuvant în tratamentul bolilor vaginale și este benefic în timpul menopauzei.
Combate bolile provocate de stres, la nivelul sistemului nervos. Este un remediu
ideal pentru astm și alte boli respiratorii. Reîntinerește și revitalizează pielea
matură și ridată, prevenind îmbătrânirea și reduce cicatricile și semnele, la nivelul
pielii.

3.6
Citrice
Ulei volatil de
lămâie (citrus
limonum)
 Acest ulei se extrage prin presare la rece a
cojii fructului. Este indicat ca și alcalin, diuretic,
tonic, detoxifiant, antiseptic. Acționează
asupra: sistemului circulator (tonic pentru
circulație, stimulează și detoxifică sistemul
circulator, reglează presiunea sanguină și ajută la
oprirea sângerării, vindecării varicelor și a
hemoroizilor), sistemului urogenital (diretic
excelent care ajută la reducerea retenției de lichide
și combate infecțiile rinichilor și ale vezicii),
sistemului digestiv (reduce hiperaciditatea,
decongestionează vezica biliară și detoxifiază ficatul),
sistemului respirator (combate astmul, bronșita,
răceala, gripa și infecții ale gâtului) și asupra nivelului
pielii (eficient pentru tăieturi și răni, acnee,
recomandat pentru comaterea celulitei). Ca și
precauții speciale trebuie să se evite expunerea la
soare imediat după tratament.
Ulei volatil de bergamota (citrus bergamia)
Este indicat ca și antidepresiv, antiseptic, relaxant și revigorant.
Acționează asupra sistemului digestiv (tonic pentru digestie, reduce halitoza,
folosit ca și gargară, este recomandat pentru
remedierea dereglărilor de alimentație), sistemului
urogenital (tratament foarte bun pentru cistită, boli
vaginale, afte și prurit), sistemului nervos (sedativ,
ideal pentru combaterea depresiei și a stărilor de
stres), sistemului respirator (calmează amigdalita,
durerile în gât, gripă și infecții respiratorii) și
asupra pielii (ameliorează eczemele și psoriazisul,
combate îngrășarea tenului, acneea, petele și
herpesul). Ca și precauții speciale nu se aplică
înainte de expunerea la soare deoarece crește
fotosensibilitatea pielii dată de conținutul de
bergapten, care accelerează bronzarea pielii.

Ulei volatil de limeta (citrus aurantifolia)

Uleiul de limeta este indicat ca și revitalizant și revigorant.
Este excelent pentru îmbunătățirea circulației, stimulează
sistemul limfatic și crește imunitatea. Acesta calmează arsurile gastrice și este
tonic pentru sistemul digestiv. Este recomandat ca remediu împotriva acneei,
celulitei, tăieturior și rănilor, și negilor.
Uleiul volatil de mandarin (citrus reticulata)
Acest ulei volatil este indicat ca și tonic, revigorant, calmant, sedativ,
echilibrant și revitalizat. Acționează asupra: sistemului circulator (tonic pentru
circulație, fortifică sistemul imunitar), sistemului digestiv (calmant pentru sistemul
digestiv, diminuează flatulența și diareea, eficient pentru ficat și vezica biliară),
sistemului nervos (revigorant, înlătură oboseala și depresia) și asupra pielii
(previne vergeturile și reduce cicatriciile, tonic pentru
piele, bun remediu pentru combaterea acneii).
Ulei volatil de petitgrain (citrus aurantium)
Acest ulei acționează asupra: sistemului
circulator (eficient în cazul problemelor provocate de
stres, va încetini și va regla un ritm cardiac prea mare
și va elimina palpitațiile; stimulează buna funcționare
a sistemului imunitar), sistemului digestiv (adjuvant
în calmarea sistemului digestiv și este recomandat
pentru combaterea indigestiei, diareei și sindromului
colonului iritabil), sistemului nervos (benefic pentru
stările de stres și de tensiune, exercită un efect calmant și echilibrant asupra
sistemului nervos; eficient în combaterea insomniei) și asupra pielii (este potrivit
pentru pielea grasă și acneică, deoarece exercită o
acțiune detoxifiantă și tonifiantă)

Ulei volatil de neroli sau flori de portocal (citrus

aurantium var. amara)
Acest ulei are acțiuni asupra: sistemului
digestiv (eficiet pentru colită, diaree cronică și
indigestie pe sistem nervos), sistemului circulator
(ajută la vindecarea varicelor, reduce presiunea
ridicată a sângelui, palpitații, angină și afecțiuni cardiace), sistemului urogenital
(bun remediu pentru perioada menopauzei și pentru combaterea sindromului
premenstrual), sistemului nervos și piele (recomandat pentru reducerea
cicatricelor).
Ulei volatil de grapefruit (Citrus paradiși)
Acest ulei se extrage prin presarea la rece a cojii fructului. La nivelul
sistemului circulator, este excelent pentru detoxifierea sângelui și este recomandat
pentru reglarea sistemului limfatic. Este un bun adjuvant în digestie și în dietele
detoxifiante și este folositor pentru reducerea greutății corporale și a problemelor
ficatului. La nivelul mușchiilor, este folosit în tratarea gutei, reumatismului și
artritei, de asemenea s-a dovedit că este benefic înainte și după execrcițiile fizice,
pentru a preveni rigiditatea mușchiilor și articulațiilor. La nivelul pielii, este
recomandat pentru tenul gras și congestionat precum și pentru a combate celuluita
și acneea.

3.7 Ierburi, semințe și arbuști

Ulei volatil de paciuli (pogostemon paichouli)
Acest ulei este indicat ca și antidepresiv, curativ, hipnotizant, revitalizant și
calmant.
Acționează asupra: sistemului digestiv (combate constipația, diareea și
sindromul intesinului iritabil, detoxifiază colonul și diminuează balonarea), și
asupra pielii (stimulează regenerarea celulelor crăpate, prin efectul său calmant și
răcoritor, tonifică pielea după dietă și este un bun remediu pentru infecțiile cu
ciupeci, cum ar fi micoza piciorului, și alergii cum ar fi eczema).
Ulei volatil din semințe de angelică (angelica archangelica)
Uleiul din semințe de angelică este un ulei excelent pentru detoxifierea
sângelui și pentru stimularea circulației, precum și a sistemului imunitar. De
asemenea, este recomandat în perioadele de convalescență sau probleme cum ar fi
anorexia. La nivelul sistemului digestiv, acesta reduce acumuarea de gaze în
stomac sau intestin și combate indigestia. De asemenea, la nivelu sistemului
urogenital, uleiul din semințe de angelică, combate infecțiile urinale și cistita, este
un bun remediu pentru crampele și durerile menstruale. La nivelul pielii, acesta
este folosit ca și adjuvant în tratarea eczemelor, curăță pielea congestionată și
sensibilă.
Ca și precauții speciale, rădăcina de angelică este extrem de fototoxică, deci
trebuie evitată expunerea la soare puternic, imediat după tratament. Uleiul de
semințe de angelică nu este fototoxic și este unul dintre uleiurile preferate în
aromaterapie.

Ulei volatil din semințe de morcov (Daucus carota)

Acest ulei acționează asupra: sistemului circulator
(stimulează
circulația periferică
slabă, detoxifică
sângele și limfa;
combate anemia și
sprijină sistemul
imunitar),
sistemului digestiv
(înlătură
constipația,
sindromul de
intestin iritabil,
flatulența și problemele ficatului; ajută digestia și este folosit ca și adjuvant în
tratarea bolilor de alimentație), sistemului urogenital (combate reținerea de lichide
și cistita; reglează menstruația și instaurează echilibrul hormonal), sistemului
nervos (stimulează și revitalizează) și piele (folositor pentru remedierea
problemelor pielii, fiind un excelent tonic pentru elasticitatatea acesteia).

Ulei volatil de citronella (Cymbopogon nardus)

Uleiul de citronella se extrage prin distilarea cu aburi a ierbii uscate, parțial
uscate sau proaspătă. În cadrul sistemului digestiv, acesta ajută digestia leneșă,
stimulează apetitul, combate candida. La nivelul mușchiilor, acesta calmează
durerile și crampele musculare iar la nivelul sistemului respirator, este recomndat
ca tratament împotriva răcelii și gripei. Uleiul de citronnela este folosit împotriva
insectelor, de obicei este folosit în spray-uri, și de asemenea este folosit pentru a
îndepărta moliile. La nivelul pielii, acesta reîmprospătează picioarele transpirate și
obosite și reduce transpirația excesivă și îngășarea pielii.

Ulei volatil de iarba lămâioasă (Cymbopogon citratus)

 Acest ulei este extras prin distilare cu aburi a frunzelor proaspete, parțial
uscate. La nivelul mușchiilor și articulațiilor, acesta îmbunătățește tonusul
muscular, este excelent pentru picioarele obosite, dureroase și elimină acidu lactic
și este recomandat pentru rănile sportivilor, luxații și
vânătăi. Acesa este important pentru sistemul imunitar,
grăbește procesul de recuperare după bolile epuizante,
cum ar fi febra glandulară și emcefalomielita mialgică.
Este recomndat pentra a trata probeme precum porii
deschiși, transpirația excesivă, piele lăsată după dietă,
acnee și celulită și este folosit pentru a trata bolile
infecțioase ale pielii, cum ar fi rujeola și scabia

Ulei volatil de vetiver (Andropogon muricatis)

Este extras prin distilare cu aburi a rădăcinilor.
Uleiul de vetiver este un bun stimulator al circulației și este tonic pentru sistemul
imunitar. Este un bun remediu pentru sindromul intestinului iritabil si este eficient
în combaterea lipsei de mâncare. La nivelul mușchiilor și articulațiilor este folosit
ca și adjuvant în combaterea artritei, reumatismului, contracțiilor și încordării
musculare.

INDICAȚII TERAPEUTICE

1. Acnee
În cazul în care avem probeme cu acneea, după curățarea feței de impurități și de
urme de fard, se aplică de două ori pe zi o picătură de ulei esențial de mușcată pe
fiecare leziune acneică. Se poate folosi și amestecul din două picături de ulei
volatil de arbore de ceai, una de levănțică și una de eucalipt până la atenuarea
acneei.
2. Arsuri la stomac
Arsurile gastrice sunt o problemă frcvent întâlnită. Astfel, se pune o picătură de
ulei de busuioc şi una de muşeţel pe o bucată de zahăr cubic sau de pâine şi se ia
înainte de masă.
3. Anexietate
Înainte de culcare, timp de o lună, două picături de ulei esenţial de sovârf pur,
aplicate prin masaj uşor la nivelul plexului solar, alungă stările de încordare şi
palpitaţiile. Acelaşi efect îl are şi aplicarea amestecului obţinut din câte 10 ml de
ulei esenţial de levănţică, de muşcată şi de palisandru, ingrediente care s-au
dovedit eficiente pentru combaterea anxietăţii.
4. Buze crăpate
Pentru buzele crăpate se folosește 2 ml. de ulei esențial de levănțică diluat în ulei
vegetal de măceș și se masează ușor cu una-două picături din această combinație
de două ori pe zi, în special atunci când se iese din casă.
5. Balonări
Se pune pe o bucată de zahăr câte o picături de ulei esențial de busuioc sau de
mentă și se ia după fiecare masă. Se poate folosi și amestecul din două lingurițe de
ulei esențial de chimion și de mărar și câte o linguriță de ulei esențial de tarhon și
de busuioc. Se ia din acest amestec câte două lingurițe înainte de masă.
6. Celulită
Pentru a estompa aspectul de coajă de portocală uleiurile esenţiale se pot
întrebuința fie pe cale orală (două picături de ulei esenţial de lămâie pe o bucată de
zahăr, timp de trei săptămâni, de două-trei ori pe an), fie extern, pentru masaj (cu
un amestec din câte 2 ml de ulei de esenţial de portocală, de cedru, de chiparos, de
grepfrut, 4 ml de ulei esenţial de salvie, adăugate în 100 ml de ulei vegetal de
eucalipt) de două ori pe zi, timp de trei săptămâni.
O dată pe săptămână, la duș, se masează picioarele și fesele cu buretele de duș și
două picături de ulei esenţial de rozmarin.
7. Calozități
Pentru îndepărtarea calozităţilor (pielea întărită de la nivelul picioarelor), se
amestecă 10 ml de ulei vegetal de calendula (gălbenele), 1 ml de ulei esenţial de
mușcată și 1 ml de ulei esenţial de levănţică. Se adaugă câteva picături din acest
amestec pe piatra ponce și se folosește pentru igiena picioarelor, după baie. Tot pe
piatra ponce se pot adăuga câteva picături de ulei esenţial de migdale sau câteva
picături de ulei esenţial de busuioc, care au acţiune antiseptică, antiinfl amatoare și
antiinfecţioasă.
8. Căderea părului
Câteva picături de ulei esenţial de levănţică, aplicate pe pielea capului, rezolvă
problema căderii părului. După ce aplicăm uleiul, se aşteaptă 30 de minute, apoi se
şamponează părul. Se repetă terapia de două ori pe săptămână.
9. Cicatrice
Atenuarea micilor cicatrice se face cu ajutorul a una-două picături de ulei esenţial
de levănţică aplicate local. Dacă cicatricea este mare, aceste picături se pun într-o
lingură cu ulei vegetal de măceşe şi se aplică timp de trei săptămâni.
10.Cistită
Pentru combaterea cistitei, este indicată folosirea amestecului obţinut din două
picături de ulei esenţial de sovârf şi o linguriţă de miere, de trei ori pe zi, ti mp de
trei zile, combinaţie care se aplică pe partea inferioară a abdomenului. Nu se
foloseşte intern.
11. Depresie
În vasul destinat aromaterapiei, se pun câteva picături de ulei esenţial de
mandarină, care este sedativ şi anxiolitic, de două-trei ori pe zi. Atenţie, nu se
folosește mai mult de 20 de minute pe zi şi, în nici un caz, în camera copilului.
12. Dureri de cap
O picătură de ulei esenţial de lămâie, una de mandarină sau de sovârf, administrate
de două-trei ori într-o oră, duc la vindecarea durerii de cap. Util este şi masajul cu
un amestec din 10 ml de ulei esenţial de mentă, 5ml de ulei de levănţică
englezească şi 5 ml de busuioc la nivelul zonei dintre sprâncene şi pe tâmple.
13. Dureri menstruale
Două picături de ulei esenţial de mentă sau de busuioc luate pe o bucată de zahăr,
de două-trei ori pe zi, atenuează durerile menstruale. De ajutor sunt şi compresele
calde, peste care se adăugat câteva picături de ulei esenţial de salvie, aplicate pe
abdomen.
 14. Digestie leneșă
O picătură de ulei esenţial de pin maritim şi două picături de ulei esenţial de
estragon, de două ori pe zi, înainte de mese, asigură o digestie rapidă. Poate fi
folosit şi masajul cu una-două picături de ulei esenţial de mentă pe abdomen, care
uşurează digestia
15.Emotivitate
Pentru a stăpâni mai bine emoţiile, se ia pe o bucată de zahăr cubic câte o picătură
de ulei esenţial de mentă şi de dafin. Uleiul esenţial de dafin, în combinaţie cu cel
de rădăcină de angelică, se poate aplica şi la nivelul încheieturilor.
16. Grețuri
O picătură de ulei esenţial de mentă şi una de busuioc puse pe o bucată de zahăr şi
luate de două ori pe zi combat senzaţia de greaţă. În acest scop, putem inspira ulei
esenţial de lămâie direct din sticlă sau de pe o batistă stropită cu patru picături de
ulei de lămâie.
17. Herpes
Frecvent primăvara, atunci când sistemul imunitar este slăbit, herpesul poate fi
combătut dacă se foloseşte amestecul din câte o picătură de ulei esenţial de arbore
de ceai, de palisandru, palmarosa şi levănţică, de trei ori pe zi.
18. Oboseală
Două picături de ulei esenţial de mentă, puse pe o bucată de zahăr, luate 15 zile,
duc la combaterea oboselii. Efect revigorant are şi masajul efectuat cu amestecul
din două picături de ulei esenţial de mentă şi de pin, de două ori pe zi, timp de o
săptămână.

19. Păr gras

În cazul părului gras, se adaugă în ulei de jojoba câte 5 picături de ulei esenţial de
cedru şi de muşcată. Sau se adaugă în 10 ml de ulei vegetal de măsline o picătură
de ulei esenţial de ienupăr şi de chiparos. Se lasă să acţioneze pe părul umed 30 de
minute.
20. Păr uscat
Pentru părul uscat, care are nevoie de o hidratare intensivă, este indicat un masaj la
nivelul scalpului cu un amestec din părţi egale de ulei esenţial de salvie şi de argan.
Se adaugă câteva picături din acest amestec la nivelul scalpului, apoi se
şamponează părul cu produse specifice.
21.Riduri
Pentru a atenua ridurile, începând de la 40 de ani, se adaugă două linguri de ulei
esenţial de măceşe în crema de zi şi o picătură de ulei esenţial de muşcată şi una de
rozmarin în cea de noapte.
22. Spasmofilie
Pe cale orală, câte două picături de ulei esenţial de busuioc, de trei ori pe zi, timp
de trei săptămâni, combat spasmofilia. Se poate face şi masaj cu ulei de sovârf la
nivelul coloanei vertebrale.
23. Stres
Dacă trecem printr-o perioadă încărcată,nseara la culcare se ia două picături de ulei
esenţial de muşeţel într-o lingură de miere. Eficient este şi masajul cu câteva
picături de sovârf, diluate în bază neutră de masaj, la nivelul plexului solar.
24. Ten obosit
Se amestecă ulei esenţial de salvie cu cel de muşcată, de măceşe, de levănţică
englezească (câte două picături) în 15 ml de ulei de argan. Se aplică pe faţă câteva
picături de două ori pe zi. Un alt tratament constă în aplicarea a două-trei picături
de ulei esenţial de pin, combinat cu 10 ml de ulei de masaj.
25. Unghii fragile
Pentru întărirea unghiilor, este indicat masajul cu un amestec obţinut din 5 ml de
ulei vegetal de luminiţa nopţii şi zece picături de ulei esenţial de lămâie. Este bine
să se folosească de două-trei ori pe săptămână.
26. Varice
În caz de varice, efect de întărire şi de creştere a rezistenţei vaselor de sânge îl are
masajul cu amestecul din câte două picături de ulei esenţial de chiparos şi de
imortele şi zece picături de ulei de eucalipt.
27.Vergeturi
Masajul cu un amestec obţinut din 100 ml de ulei vegetal de măceşe, 5 ml de ulei
esenţial de levănţică, 5 ml de ulei esenţial de mirt, 4 ml de ulei esenţial de rozmarin
şi 3 ml de imortele atenuează vergeturile. Este indicat de două ori pe zi, timp de o
lună.
 Concluzii

Uleiurile volatile constituie o clasă de principii active deosebit de valoroase

pentru industria de parfumerie, cosmetică, farmaceutică și alimentară. Diferite
studii au demonstrat că uleiurile volatile pot avea efecte benefice asupra
organismului uman dar trebuie să fim atenți ce fel de uleiuri volatile folosim
deoarece nu toate uleiurile ne sunt benefice organismului, cauzând diverse
probleme de sănătate.
Uleiurile volatile acționează puternic, direct la țintă fiind adevărate esențe
vegetale, acestea crescând rezistența la factorii nocivi din mediu și la epidemii. Își
păstrează acțiunea antimicrobiană chiar dacă sunt administrate repetat la aceeași
persoană (nu devenim rezistenți la acțiunea lor terapeutică). Dacă se administrează
corect după recomandarea medicului specialist, uleiurile volatile sunt ipsite de
reacții secundare.

Bibliografie

1. Bujor, O., Popescu, O., Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. A III-A

revizuită și adăugită;
2. Hădărugă, D., Hădărugă, N., Compuși odoranți și aromatizanți, Ed.
Politehnică, Timișoara, 2003;
3. Istudor, V., Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Vol. II, Ed. Medicală,
București, 2001;
4. Popescu, V., Chimie cosmetică, Ovidius University Press, Constanța, 2011;
5. www.fares.ro
6. www.remedii.ro
7. www.uleiurivolatile.ro
8. https://www.google.com/imghp?hl=ro
9. http://www.cozacplant.ro/uleiuri_esentiale.html
10.www.adevarul.ro (Vol.5, Nr. 1-2, An 2015)