Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

REFERAT

Student: Tatarusanu Mirela-Iuliana Grupa: CATB IV 2011

................................................................................ Materia primă ................................Uleiul de mentă Mentolul CUPRINS 1...................................... Particularităţi biologice..................................................................11 Bibliografie. Ecologie........................................9 6................................................................................................................................................ Importanţă... Compoziţia chimică............................. Toxicitatea uleiului de mentă................................................................................................ Biologie................ Răspândire.......11 9.............................................................................. Condiţionarea.................................................9 7..........................................10 8....................................4 4............................ Soiuri..........................3 3..............13 2 ..............................................................................................8 5......11 10..............................................................................................................................................................3 2.... Utilizări..... Cerinţele faţă de climă şi sol.......................

în special în regiunea Mitcham (1750). Menta arvensis 2. piperascens Mal. Menta este una din cele mai răspândite plante medicinale şi aromatice.e. În "Papyrus Ebers" se arăta că menta a fost folosită în Egipt cu 1550 ani î. Ecologie Menta este cunoscută din antichitate fiind amintită în scrierile greceşti şi în cele latineşti. cosmetică. frunze şi tulpini subţiri.Uleiul de mentă Mentolul 1. în stare proaspătă (Menthae herba recens. Pater în anul 1908. De la 3 . Menta s-a răspândit întâi în Anglia. Biologie. alimentară etc. de către un cultivator englez. cultivându-se pe tot globul. Menta (Izma bună. În Japonia s-a cultivat din vechime Menta arvensis var. Mai târziu. Japonia este prima ţară din lume care a exportat mentol.n. (menta japoneză). Mintă) cultivată este un hibrid steril între două specii de mentă. fiind folosite în industria farmaceutică. apoi în alte zone pe glob. iar la Bod a luat fiinţă o distilerie. în anul 1675. fiind evidenţiat în Anglia. se cultivă pentru frunze (Menthae folium\ Menthae piperitae folium) sau partea aeriană. care a apărut probabil spontan. menta a fost între primele plante aromatice şi medicinale luate în cultură. Menthae recens) sau uscată (Menthae herba) care conţin ulei volatil. menta s-a cultivat în scopuri industriale în Ţara Bârsei. la Cluj. unde au fost menţionate însuşirile sale terapeutice. La noi în ţară. Importanţă. în jurul Braşovului. Prima cultură experimentală de mentă a fost făcută de B. Materia primă Mentha piperita L. Din acest considerent i se mai spune şi mentă englezească.

4 %) şi mentofuran (2 . Florile sunt ceva mai bogate în ulei volatil decât frunzele. iar la 30 cm de sus are 1. iar la cel din ţara noastră. Herba are conţinutul de ulei volatil şi în funcţie de înălţimea de tăiere: la 10 cm de sus conţine 2. Compoziţia chimică În uleiul volatil de mentă. Produsul sitat (Menthae herba bruch) cuprinde fragmente de frunze ce trec prin sita de 1 . iar cele uscate 1 .2 ori mai mult ulei volatil.25. iar la 42° latitudine nordică a ajuns Ia 83.5 . uleiul de flori este mai sărac în mentol (36 . felandren.0. la 28° 5' latitudine. S-a constatat că şi frunzele au conţinut diferit în ulei volatil. Astfel.42 %) şi mentofuran (26.37 %). provenienţa şi condiţiile de cultură.1. uleiul volatil a avut 57.5 mm. cele mai tinere (frunzele superioare) conţin de 1 .37 %) şi mai bogat în mentonă (26 . Frunzele proaspete conţin circa 0.81 %. Menta (izma bună) are conţinutul de ulei volatil în funcţie de varietate. 3.73. precum şi cantităţi mici de alţi compuşi: pinen.2 . în general.25%.6 %. în cantitate mare imprimă gust amărui).4 .4 % ulei volatil.5 %.3 %.6 % mentol. al cărui conţinut total (liber şi legat) este cuprins între 47 .Uleiul de mentă Mentolul Mentha crispa L. se utilizează herba (Menthae crispae herba recens) sau frunzele (Menthae crispae folium). decât cele inferioare. 4 . la 34° 5' latitudine nordică. Componentul principal al uleiului volatil de mentă este mentolul. În alte lucrări se arată că în stare uscată.4. 40 de compuşi. soi. frunzele conţin între 0.4 % ulei volatil.75 % ulei volatil. conţinutul de mentol a crescut la 75. Tulpina cu cât este mai groasă cu atât este mai săracă în ulei volatil. 26 compuşi chimici. urmat de mentonă (7. Conţinutul de mentol la mentă este determinat şi de latitudinea geografică. s-au identificat cca.

predomină mentolul. mircen. iar în cea generativă. acizii acetic şi izovalerianic. timol etc. Mentofuran 5 . aldehida izobutirică şi izovalerică.Uleiul de mentă Mentolul limonen. cadinen. În herba predomină mentona în faza vegetativă. cineol. La plantele umbrite şi în anii ploioşi se reduce proporţia de mentol şi creşte cea de mentonă.

Conţinutul în mentol total variază intre 45 şi 70%. la ora 10 din zi. provenienţă. Ou. numite şi uleiuri esenţiale sunt secretate de celule şi ţesuturi specifice plantei.3 % ulei volatil. Ele se caracterizează prin volatilitate. Conţinutul variază în funcţie de o serie de factori ca soi. Na. Întotdeauna aceste substanţe reprezintă un amestec de substanţe diferite. la fel parţial esterificaţi ca acetaţi de neometil şi neoizomentil. Pe lângă mentol se găsesc în cantităţi mici izomerii lui. în perioada de înflorire. Mn. La Mentha piperita se folosesc frunzele de mentă sau herba de mentă (Herba . Mo. Ca. Conţinutul maxim de ulei volatil. Mentolul se găseşte liber şi parţial esterificat ca acetat şi izovaleri-anat de menţii. liposolibilitate şi antrenabilitate cu vapori de apă având proprietăţi dezinfectante. Macro. fiind lipsit de mentol. Zn.a. în primul rând sunt mono şi sesquiterpenice. Unii compuşi sunt consideraţi însă principii active. în mentă este. Uleiul volatil este principalul principiu activ.si microelementele sint prezente cu un conţinut de 10—12% şi sunt reprezentate de P. energetice. în care compuşii principali sunt carvona (până la 70 % din ulei) şi linalool (până la 65 % din ulei). pe lângă valoarea lor aromatizantă în . d-neomentol şi dneoizomentol. 6 ş. K. Alături de mentonă se găseşte în cantitate mică izomerul d-izomentonă.Menthae) atunci când se utilizează la extracţia de ulei volatil. carminative cosmetică şi parfumerie. Mg. fiind folosită la producerea gumei de mestecat şi a unor paste de dinţi de calitate superioară. Carvona are un miros plăcut. iar cel în mentonă între 8 si 24%. stomahice. Uleiul de mentă îndeplineşte în regnul animal rolul de substanţă de rezervă. Uleiurile volatile. varietate. Bi. Conţinutul în carvona este foarte diferit între biotipuri. d-izomentol. Fe. condiţii pedoclimatice L-mentolul şi 1-mentona sunt principalii componenţi ai uleiului volatil.Uleiul de mentă Mentolul Pinen Menta creaţă conţine cca 1 . momentul recoltării.

α -felandren. uşor analgezică. acizii ursolic şi oleanolic. mentozida. hidrocarburile terpenice sunt prezente în uleiul volatil cu un conţinut ce variază între 5 şi 20%. cripto-xantina. taninuri. acizii cafeic. datorită uleiului volatil şi componenţilor săi. În cantitate mică acesta este necesar pentru un ulei volatil de bună calitate. enzime.8-cineol. în special 7ramnoglucozida luteolinei. Alături de aceşti componenţi s-au mai găsit în uleiul volatil hidrocarburi terpenitice ca α. În uleiul volatil sau mai găsit esteri şi fenolii timol şi carvacrol. printre care α -terpineol. În materia vegetală s-au identificat glucide. vitamina PP şi tocoferoli. scăzându-i calitatea şi conferindu-i un gust amărui. α -terpinen. În cantitate mai mare degradează uleiul volatil.şi β -carotină. Frunzele de mentă au o acţiune stomahică. al căror conţinut variază cu provenienţa. trans-sabinen hidrat. cariofilen-alcool. vitamina D2. 1. camfor. vitamine ca acid ascorbic. clorogenic. carminativă. iar cel în mentol scăzut.şi βpinen. colina. piperita. Majoritatea cercetătorilor sunt unanim de părere că azotul folosit singur sau în combinaţie cu alte elemente. p-cumaric. care se datorează prezenţei polifenolilor şi taninurilor. ferulic şi rosmarinic.Uleiul de mentă Mentolul Al treilea compus al uleiului volatil este un derivat furanic. camfen. Are acţiune colagogă şi spasmolitică. limonen şi alţii. După unii autori sau găsit în frunze carotenoide ca α . piperitozida. cu un conţinut cuprins între 45 şi 60%. Structura mentolului În frunze s-au mai găsit lipide β -sitosterol. Compuşii oxigenaţi sunt prezenţi în uleiul volatil cu reprezentanţi ca piperitonă. Componentul principal al uleiului volatil este carvona. Ca şi la M.8cineolul este prezent. Analiza uleiului volatil obţinut de la plantele crescute în umbră arată că uleiul volatil are un conţinut în mentonă sporit. 1. a-cetoglutaric. coleretică şi stimulentă. antispastică. mento-furanul. mentogenina. pulegonă. măreşte conţinutul în mentonă şi scade conţinutul în 7 . iar mentolul există numai sub formă de urme. acizi organici ca acidul piruvic. flavonoide. De asemenea a fost semnalată prezenţa unor alcooli. hexanol. 2-metilfuran. citronelol. o cetonă terpenică nesaturată.

Uleiul volatil de mentă intră în diferite produse farmaceutice romaneşti: Carbocif. 8 . Gastricard). Andronescu. rigiditate musculară câteva zile. manifestate prin dureri abdominale. inflamaţii biliare şi gastrointestinale etc. extracte. Uleiul volatil. împotriva tulburărilor cardiace. au acţiune anestezică.Uleiul de mentă Mentolul mentol. Anticolitic. Frunzele de mentă. Boldocolin. Se foloseşte şi corectiv pentru gustul unor medicamente. cardiotonică. Utilizări Uleiul volatil de mentă şi celelalte componente din plantă au acţiune stomahică. fiind folosite în dermatologie şi otorinolaringologie. Hepatic. diminuează sau înlătură contracţiile muşchilor netezi din organele interne (acţiune antispastică). Metorin). Colebil. spasme pilorice. Iberogast. Cholagogum. Gastric. Uleiul volatil şi mentolul. Antidiareic. hepatice sau hepato -sedative (Esberi-Nervin). Menta se foloseşte în diferite ceaiuri medicinale: Antiasmatic. asfixie şi moarte (A. cum sunt medicamente colagoge şi pentru căile biliare (Rowachol. Inhalant. Se utilizează în tulburări digestive funcţionale (dispepsii). are o acţiune excitantă asupra terminaţiilor nervoase senzitive termice din piele şi mucoase (la început dând senzaţia de rece. greaţă. remedii gastrointestinale (Ulcerotrat. Preparatele de ulei de mentă au efect antibacterian (selectiv). Radu. încetinirea respiraţiei. analgezică. acestea au acţiune antidiaretică. 1984 etc). 4. în special pe specii de Brucella. Datorită conţinutului ridicat în materii tanante a frunzelor (până la 8 %). ulei volatil sau componente ale acestuia intră în diferite preparate industriale. vărsături. tratamentul unor afecţiuni respiratorii (Inhalant. în cantităţi mici. coleretică. greaţă. Saliform etc. inhalaţii etc. E. administrate extern. iar culturile fertilizate cu azot in exces sunt mult mai rezistente la atacul de rugină. Dietetic. în frecţii. antivomitivă. De asemenea. apoi de căldură locală accentuată). vărsături. carminativă. Cantităţi mari de mentol pot produce intoxicaţii. Natterman).

După extragerea uleiului volatil. Principalii exportatori ai produselor sunt SUA. Spania. Australia şi Noua Zeelandă. Asia. Valea Oltului şi Mureşului. antiseptice şi de corectare a gustului şi mirosului. Grecia. bomboanelor. sau ca îngrăşământ organic. Pe suprafeţe mai mari se cultivă în zona Bârsei. Africa de Nord. Menta este cunoscută ca plantă meliferă. care se hibridează uşor între ele. În Farmacopeea Română figurează: Menthae folium (frunza de mentă) cu cel puţin 1 % (v/g) ulei volatil. 9 . cărora le imprimă un miros şi gust plăcut. iar în condiţii de irigare şi în Câmpia Româna. Bulgaria. Ea este întâlnită frecvent şi în grădini. răcoritor. Mentholum (mentol). Răspândire Speciile de mentă sunt răspândite în Europa. menta face parte din cele mai importante plante medicinale cultivate. Aetheroleum Menthae (ulei de mentă). deşeurile constituie un furaj valoros având peste 18 % proteină şi 49 % grăsimi brute. La noi în ţară. după compostare cu gunoi de grajd. 5. la prepararea lichiorurilor. America de Nord. Rusia. Uleiul volatil de mentă se foloseşte pe scară largă în industria alimentară.Uleiul de mentă Mentolul Mentolul este larg utilizat la prepararea unor paste de dinţi şi ape de gură. datorită proprietăţilor răcoritoare. Aetheroleum Menthae intră în compusul Tincture anticholerina. făcând destul de greoaie sistematizarea. Soiuri Genul Mentha cuprinde numeroase specii şi varietăţi. Câmpia Banatului. 6.

care formează la noduri rădăcini adventive. piperita 13 %. Frunzele sunt dispuse opus.8 cm lungime şi 1. Menta crispata(menta creaţă). de cca 7 10 .gălbui. La baza tulpinii iau naştere stoloni aerieni. cu marginea serată.5 . scurt pedunculate. (menta. M. cu patru muchii. Spre sfârşitul anului întâi de vegetaţie. izmă bună sau mintal). cu rizomi şi stoloni. rădăcina principală este înlocuită de rădăcini adventive crescute din partea inferioară a tulpinii (rizomului). ceai inferioară cu nervuri evidente. arvensis 29 % de la M. Mentha Camus ("white mint").Uleiul de mentă Mentolul Mai importante din punct de vedere economic sunt: M. 7. scurt pediculate. perenă. fiind cultivată mai ales în Franţa. mai rezistentă la boli şi dăunători. iar cele mature au perii mai ales pe nervurile de pe faţa inferioară. Florile sunt grupate în cime spiciforme la subsuoara frunzelor de la vârful tulpinii principale şi a ramificaţiilor. Florile sunt zigomorfe. de 3 . frunze mici şi lăstari. oval lanceolate. cu pretenţii mai ridicate.5 cm lăţime.violet şi flori violacee. producţii mai mici. dar cu ulei de calitate mai bună. faţa superioară netedă. frunzele tinere mai păroase. ascuţite la vârf. Mentha piperita are tulpina şi nervurile frunzelor de culoare roşu . Tulpina aeriană este ascendentă sau erectă înaltă de 50 . de culoare verde sau cu nuanţe violacee. iar partea aeriană puternic ramificată. Particularităţi biologice Menta este o plantă ierboasă. glabră sau cu peri scurţi pe muchii.100 cm. mai productivă dar cu ulei de calitate mai slabă.2. Din producţia mondială de ulei volatil 58 % provine de la M. piperita L. arvensis. cu numeroase ramificaţii fibroase. Rădăcina în primul an de vegetaţie este formată dintr-un pivot brun . cu tulpini şi nervuri de culoare verde şi flori albe.

suficient de umed însă însorit. iar din iarbă. În perioada creşterii intense. sunt dispuse în caliciul persistent. conţinutul de ulei volatil în frunze este mai mare decât la cea din toamnă (la ultima este însa mai mare procentul de mentol în ulei). 1 mm lungime. Uleiul 11 . În zonele răcoroase.Uleiul de mentă Mentolul mm. din frunze se înlătură resturile de plante. apoi zilnic o dată. tetranucule. la recolta din vară. de cca. Frunzele se întorc de 2 – 3 ori în prima zi. prelate. frunzele se aşează pe hârtie albă. 10. poduri. Menta înfloreşte din luna iunie până în septembrie. buruienile sau alte plante). 8. La plantele crescute la umbră.40 kg). La soare uscarea durează 5-6. late de 0. Fructele. producţia de ulei este de asemenea scăzută. temperaturile ridicate dăunează producţiei de ulei. Condiţionarea Uscarea frunzelor de mentă se face la umbră (şoproane. conţinutul în ulei volatil este mai mic şi calitatea uleiului mai slabă (scade mentolul şi creşte procentul de mentonă). Ambalarea frunzelor se face în lăzi speciale (căptuşite cu hârtie de culoare închisă. La umbră. Cerinţele faţă de climă şi sol Menta pretinde un climat mai răcoros. 9. densitatea mai mare aflându-se pe partea dorsală a frunzelor.lucioasă. cu suprafaţa brună . Toxicitatea uleiului de mentă Uleiul de menta si preparatele de uz extern derivate din acesta nu se aplica în zona ochilor deoarece poate duce la fenomene iritative ale mucoasei oculare. Chiar şi la aceeaşi cultură. însă sunt şi unele unisexuat femele. rogojini. ovoide.5 mm. pânză de sac. Pe toate organele vegetative aeriene se găsesc glande oleifere. Florile sunt hermafrodite. iar uscarea durează 5-41 zile (în încăperi uscate şi bine aerisite). în cantitate de 30 . pătule) sau la soare. în următoarele trei zile.

Ceaiul de mentă nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sau duodenal. Ceaiul de mentă nu se va folosi permanent sau pe perioade îndelungate. deoarece supradozarea poate duce la aparitia unor fenomene nedorite ca greaţă.Uleiul de mentă Mentolul volatil de menta se va folosi cu prudenţă. deoarece produce obişnuinţă. 12 . vărsături sau alte fenomene toxice.

Editura Academiei Republicii Populare Române.Tehnologia materiilor prime vegetale.Tratat de plante medicinale şi aromatice cultivate. Volumul 1.Plantele medicinale .  Leon Sorin Muuntean .Tratat de plante medicinale cultivate şi spontane.Bucuresti.  Ştefan Mocanu. Editura Academic Press. Bucureşti 1986. Aurel Mihalea . Bucureşti 1985.Uleiul de mentă Mentolul Bibliografie  Sevastiţa Muste .  www.1987. Editura Militară.tezaur natural în terapeutică. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Cluj Napoca 2004.  Emil Păun.  Evdochia Coiciu.wikipedia. Cluj Napoca 2007.Plante medicinale şi aromatice.org 13 .Gabriel Racz . Editura Risoprint. Dumitru Raducanu .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful