Cuvânt înainte

Chimia, alãturi de alte ºtiinþe ale naturii, reprezint㠄nucleul” dezvoltãrii

tehnologiei moderne. Oamenii de ºtiinþã folosesc cunoºtinþele de chimie
în studiul biologiei, medicinei, tehnicii spaþiale sau pentru a gãsi soluþii
de combatere a poluãrii.
Importanþa crescândã a chimiei în tehnica de vârf a secolului al
XXI-lea plaseazã chimia într-o poziþie cheie pentru viaþa oamenilor.
Pe tot parcursul manualului, cunoºtinþele teoretice sunt însoþite de
activitãþi experimentale, ale cãror rezolvãri sunt puse în evidenþã prin
ilustraþii colorate, care urmãresc demonstrarea autenticitãþii fenomenelor
chimice.
Exerciþiile ºi problemele, numeroase ºi variate, însoþesc fiecare temã.
Pentru rezolvarea lor, la sfârºitul manualului sunt date indicaþii ºi
rãspunsuri. Testele, care se regãsesc la sfârºitul fiecãrui capitol, permit
verificarea cunoºtinþelor acumulate în contexte noi.

3
Cuprins

1. Clasificarea sistemelor reactante ....................................................................................................... 5

Reacþii chimice ........................................................................................................................ 6
Exerciþii ºi probleme .............................................................................................................. 11
Test ......................................................................................................................................... 12
2. Energia ºi reacþiile chimice ............................................................................................................... 13
2.1. Schimburi energetice în reacþiile chimice .......................................................................... 14
2.2. Procese exoterme ºi procese endoterme .......................................................................... 15
2.3. Cãldura de reacþie ................................................................................................................ 17
2.4. Variaþia de entalpie în reacþiile chimice ............................................................................. 18
2.5. Legea lui Hess ...................................................................................................................... 20
2.6. Cãldura de dizolvare ............................................................................................................ 22
2.7. Cãldura de neutralizare ........................................................................................................ 23
2.8. Cãldura de combustie. Arderea hidrocarburilor ................................................................ 24
Exerciþii ºi probleme ............................................................................................................. 26
Test ......................................................................................................................................... 28
3. Viteza de reacþie .................................................................................................................................. 29
3.1. Factorul timp în desfãºurarea reacþiilor chimice. Reacþii rapide. Reacþii lente ............ 30
3.2. Viteza de reacþie ................................................................................................................... 32
Legea vitezei ......................................................................................................................... 35
Rolul catalizatorilor în reacþiile chimice ............................................................................. 36
Exerciþii ºi probleme ............................................................................................................. 38
Test ......................................................................................................................................... 40
4. Echilibre în reacþiile chimice ............................................................................................................ 41
4.1. Echilibre acido-bazice .......................................................................................................... 42
Reacþii acido-bazice ............................................................................................................. 43
Constante de echilibru în soluþii acido-bazice .................................................................. 45
Mãsurarea pH-ului soluþiilor apoase de acizi ºi baze tari ............................................... 47
Mãsurarea pH-ului soluþiilor apoase de acizi ºi baze slabe; pKa ºi pK b ....................... 48
Titrare acido-bazicã .............................................................................................................. 51
Soluþii tampon ....................................................................................................................... 53
Soluþii tampon în sisteme biologice ................................................................................... 54
Exerciþii ºi probleme ............................................................................................................. 56
Test ......................................................................................................................................... 58
4.2. Echilibre în sisteme redox ................................................................................................... 59
Electroliza, proces redox ..................................................................................................... 61
Exerciþii ºi probleme ............................................................................................................. 68
Test ......................................................................................................................................... 69
4.3. Reacþii cu formare de precipitate ....................................................................................... 70
Identificarea cationilor .......................................................................................................... 70
Identificarea anionilor ........................................................................................................... 72
Solubilitatea ........................................................................................................................... 73
Exerciþii ºi probleme ............................................................................................................. 74
4.4. Reacþii cu formare de combinaþii complexe ...................................................................... 75
Exerciþii ºi probleme ............................................................................................................. 79
Test ......................................................................................................................................... 81
Aplicaþii ale principiilor chimiei în tehnologia chimicã ............................................................................ 82
Anexe ............................................................................................................................................... 85
Rãspunsuri ............................................................................................................................................... 87

4
 1 Clasificarea
sistemelor reactante
„Orice cunoºtinþe din domeniul ºtiinþelor naturii decurg din nevoile
vieþii practice.“
S. Arrhenius Obiective
Sã clasifici reacþiile în
funcþie de diferite criterii
Sã dai exemple de reacþii
din fiecare clasã
menþionatã
Sã rezolvi exerciþii ºi
probleme care au la bazã
diferite tipuri de reacþii
chimice
Sã explici fenomene
întâlnite în naturã ºi în
viaþa cotidianã

Natura trebuie sã fie respectatã,

iubitã ºi protejatã.

Simpla contemplare a fenomenelor care au loc în naturã, de la

încolþirea seminþelor ºi dezvoltarea plantelor, pânã la înflorirea pomilor
ºi cãderea frunzelor, toamna, nu face decât sã ne uimeascã prin
diversitatea formelor de manifestare. De-a lungul anilor, oamenii de
ºtiinþã au învãþat sã observe toate aceste fenomene, studiindu-le în
laborator ºi trãgând importante concluzii formulate în principii ºi legi.
De ce îngãlbenesc frunzele? De ce ard substanþele? De ce se
oþeteºte vinul? De ce alimentele trebuie pãstrate la rece? Ce
medicamente trebuie luate contra gripei? Cum se poate lupta contra
tuberculozei sau a virusului SIDA? Iatã numai câteva întrebãri la
care, pentru a rãspunde, chimiºtii trebuie sã cunoascã produºi care
se pot obþine din plante, compoziþia aerului, a vinului ºi a aspirinei,
a substanþelor utilizate la fabricarea medicamentelor.

5

n Sub acþiunea luminii so-
lare absorbite de clorofilã,
plantele verzi sintetizeazã
substanþe organice din di-
oxid de carbon ºi apã ºi
elibereazã oxigen.
n Din reacþia cuprului cu
acidul azotic rezultã NO
care trece uºor în NO 2 (va-
pori bruni de hipoazotidã).
6
Reacþii chimice
Chimia, ca ºtiinþã a naturii, studiazã structura ºi proprietãþile
substanþelor sub aspectul schimbãrilor de compoziþie, a transformãrilor
profunde calitative pe care acestea le suferã permanent.
Procesele în care una sau mai multe substanþe chimice, în
anumite condiþii de temperaturã, presiune ºi concentraþie, se
transformã în alte substanþe se numesc reacþii chimice.
Reacþiile chimice sunt reprezentate prin ecuaþii chimice.
O ecuaþie chimicã indicã transformarea:
REACTANÞI → PRODUªI DE REACÞIE
ºi numãrul de moli al substanþelor care participã la transformarea
chimicã. De exemplu:
Pt
2CH4 + 2NH3 + 3O2 ———–→ 2HCN + 6H2O
1000°C
Pe lângã numãrul de moli (legea conservãrii masei) pot fi introduse
ºi alte informaþii referitoare la desfãºurarea reacþiei:
stãrile de agregare ale reactanþilor ºi ale produºilor de reacþie:
luminã
C6H 5CH3 (l) + 2Cl2 (g) ———→ C6H 5CHCl2 (l) + 2HCl (g)
3Cu (s) + 8HNO3 (aq) → 3Cu(NO3)2 (aq) + 2NO (g) + 4H2O (l)
2HNO3 (aq) + Na2CO 3 (s) → 2NaNO 3 (aq) + H2O (l) + CO2 (g)
condiþiile de reacþie: temperaturã, presiune, solvent.
Astfel, reacþia acetilenei cu clorul conduce la produºi de reacþie
diferiþi, în funcþie de mediul în care se desfãºoarã. Când reactanþii
sunt în stare gazoasã, reacþia este violentã, cu explozie:
C 2H 2 (g) + Cl2 (g) → 2C (s) + 2HCl (g)
Dacã reactanþii sunt dizolvaþi în CCl 4, reacþia se desfãºoarã ca o
reacþie de adiþie:
CCl4
HC≡CH (g) + 2Cl2 (sol) ——→ Cl2CH—CHCl 2 (l)
Adiþia HBr la propenã se face direct, cu respectarea regulii lui
Markovnikov:
CH3—CH=CH2 + HBr→ CH3—C H—CH 3
|
Br
2–bromopropan
În prezenþa unui peroxid, reacþia decurge contrar acestei reguli:
peroxid
CH3—CH=CH2 + HBr ————→ CH3—CH 2—CH2—Br
1–bromopropan
efectul termic care însoþeºte reacþiile chimice:
2HCl (aq) + Ba(OH)2 (aq) → BaCl2 (aq) + 2H2O (l) + Q
450°C
N 2 (g) + 3H2 (g) 2NH 3 (g) + Q
350 atm
Fe/Al2O 3
Clasificarea reacþiilor chimice
Reacþiile chimice au loc la nivelul atomilor ºi moleculelor, la nivel n N.O. reprezintã sarcini reale pentru
microscopic, ºi sunt influenþate de factorii macroscopici care le însoþesc. ioni ºi sarcini formale pentru atomii
Datoritã numãrului extrem de mare de reacþii chimice s-au abordat dintr-o moleculã.
diferite criterii de clasificare ale acestora. N.O. este egal cu numãrul de
electroni proprii implicaþi în
Numãr de oxidare formarea legãturilor chimice.
În funcþie de numãrul de oxidare (N.O.), reacþiile chimice se împart
în:
Reacþii fãrã modificarea N.O.:
– Reacþii de neutralizare:
HCl (aq) + NaOH (aq) → NaCl (aq) + H2O (l)
– Reacþii de schimb sau dublã înlocuire, reacþiile în care douã
substanþe compuse schimbã între ele unele particule:
 AgNO3 (aq) + NaCl (aq) → AgCl↓ (s) + NaNO3 (aq)
pp. alb
Pb(NO3)2 (aq) + K2CrO4 (aq) → PbCrO4↓ (s) + 2KNO3 (aq)
pp. galben
– Reacþii de descompunere a carbonaþilor, reacþiile în care un
reactant se transformã în doi sau mai mulþi produºi de reacþie:
n Precipitarea AgCl.
t°C
CaCO3 (s) —→ CaO (s) + CO2 (g)
Reacþii cu modificarea N.O.:
– Reacþii de combinare, reacþiile în care doi sau mai mulþi reactanþi
se unesc pentru a forma un singur produs de reacþie:
t °C
2Al (s) + 3I2 (s) —→ 2AlI 3 (s)
– Reacþii de descompunere:
t °C
2KClO3 (s) —→ 2KCl (s) + 3O2 (g)
n Reacþia Al cu I2.
t °C
HgO (s) —→ Hg (l) + 1/2O2 (g)
– Electroliza:
electrolizã
2H2O (l) —————→ 2H2 (g) + O2 (g)
– Reacþii de ardere:
CH4 (g) + 2O2 (g) → CO 2 (g) + 2H2O (g)
– Reacþii de înlocuire sau substituþie, reacþiile în care o substanþã
simplã înlocuieºte un element dintr-o substanþã compusã: n Electroliza apei.

Fe2O 3 (s) + 2Al (s) → 2Fe (s) + Al2O3 (s)

n Dã trei exemple de reacþii fãrã modificarea

N.O. ºi trei exemple de reacþii cu modificarea N.O.,
ºi realizeazã-le în laborator.
n Scrie ecuaþiile reacþiilor pentru câte douã transformãri cu ºi
fãrã modificarea N.O., folosind ca reactant HNO 3 cu o bazã, cu douã
sãruri ºi cu un metal inactiv. n Aluminotermie.
7

n Arderea cãrbunilor este
o reacþie exotermã.
n Pentru solurile acide se folo-
sesc îngrãºãminte bazice.
n Reacþia dintre NH3 (aq)
ºi FeCl 3 (aq) conduce la
precipitarea Fe(OH)3.
8
Factori macroscopici
Criteriile de clasificare ale reacþiilor chimice în funcþie de factorii
macroscopici sunt:
Efectul termic:
– Reacþii exoterme, reacþiile care au loc cu degajare de cãldurã:
CH4 (g) + 2O2 (g) → CO2 (g) + 2H2O (l) + 890 kJ
NaOH (aq) + HCl (aq) → NaCl (aq) + H2O (l) + 57,27 kJ
– Reacþii endoterme, reacþiile care au loc cu absorbþie de cãldurã:
C2H 6 (g) → 2C (g) + 6H (g) – 2819 kJ
CaCO3 (s) → CaO (s) + CO2 (g) – 182 kJ
Viteza de reacþie:
– Reacþii lente:
– ruginirea fierului:
4Fe(s) + 2H2O(l) + 3O2(g) → 4FeO(OH)(s)
– esterificarea necatalizatã a alcoolului etilic cu acid acetic:
C2H5OH (aq) + CH3COOH (aq) CH3—COOC2H5 (aq) + H2O (l)
– Reacþii rapide (ionice):
– reacþiile acizilor cu bazele (reacþii de neutralizare):
KOH (aq) + HI (aq) → KI (aq) + H2O (l)
– reacþiile cu formare de precipitat:
Co(NO 3)2 (aq) + (NH4)2S (aq) → CoS (s) + 2NH4NO 3 (aq)
Echilibrul chimic:
– Reacþii reversibile:
H2 (g) + I2 (g) 2HI (g)
4NH3 (g) + 7O2 (g) 4NO2 (g) + 6H2O (g)
– izomerizarea alcanilor:
t°C, AlCl3
CH3—CH2—CH2—CH 3 CH 3—CH—CH3
|
CH 3
– Reacþii ireversibile:
– reacþii de ardere:
S (s) + O2 (g) → SO2 (g)
– reacþii cu degajare de gaze:
Zn (s) + 2HCl (aq) → ZnCl 2 (aq) + H2 (g)↑
– reacþii cu formare de precipitat:
HgCl2 (aq) + 2KI (aq) → HgI2 (s)↓ + 2KCl (aq)
Fazele sistemului
Faza este porþiunea omogenã dintr-un sistem separatã de restul
sistemului prin suprafeþe de separare.
– Reacþii în sisteme omogene (monofazice):
2CO (g) + O2 (g) → 2CO2 (g)
– Reacþii în sisteme eterogene (polifazice):
t°C
3Fe (s) + 4H2O (g) —→ Fe 3O 4 (s) + 4H2 (g)
 Factori microscopici
Aceastã clasificare þine cont de particulele implicate în reacþiile
chimice: electroni, protoni, ioni, molecule.
– Reacþii de oxido-reducere (reacþii redox), reacþiile cu transfer
de electroni, care au loc cu modificarea numãrului de oxidare, N.O.:
– obþinerea clorului în laborator:
+7 –1
2KMnO4 (aq) + 16HCl (aq) →
+2 0
→ 2MnCl2 (aq) + 2KCl (aq) + 5Cl2 (g) + 8H2O (aq)

– oxidarea metanului în prezenþa oxizilor de azot, metodã de

obþinere a aldehidei formice:
–4 0 400–600°C 0 –2
CH4 (g) + O2 (g) ————→ CH2O (g) + H2O (g)
n Dintre douã lame meta-
– Reacþii acido-bazice, reacþiile cu transfer de protoni: lice, una de Zn ºi alta de
– ionizarea acizilor în apã: Cu, în soluþie de HCl, doar
Zn reacþioneazã.
HCl (g) + H2O (l) → H3O+ (aq) + Cl– (aq)
– reacþia aminelor cu apa:
CH3—NH2 (g) + H2O (l) CH3—NH 3] + (aq) + HO– (aq)
– Reacþii de precipitare, reacþiile ionice:
– identificarea ionilor:
(Ba2+ + 2Cl–) (aq) + (2H+ + SO42–) (aq) →
→ BaSO4 (s)↓ + 2(H+ + Cl –) (aq)
AgNO 3 (aq) + NaCl (aq) → AgCl (s)↓ + NaNO3 (aq)
FeCl 3 (aq) + 3NaOH (aq) → Fe(OH) 3↓ + 3NaCl (aq)
– Reacþii de complexare, reacþiile cu formare de combinaþii
complexe:
n Hidroxidul de cupru (bazã
AgOH↓ + 2NH3 → [Ag(NH3)2]OH reactiv Tollens insolubilã) se obþine prin
adãugarea de NaOH într-o
Zn(OH)2 + 2NaOH → Na2[Zn(OH) 4] soluþie de CuSO 4.
sodiu tetrahidroxozinc (II)

n Scrie corect ecuaþiile urmãtoarelor reacþii ºi completeazã tabelul de

mai jos:

Nr. Factori macroscopici Factori microscopici Importanþã

crt. Reacþii Efect termic Vitezã de Echilibru Reacþii cu Reacþii fãrã
reacþie modificarea N.O. modificarea N.O.
1. H2 (g) + Cl2 (g) → HCl (g)
2. HCl (aq) + KClO3 (s) →
→ KCl (aq) + Cl2 (g) + H2O (l)

t°C
3. Fe2O 3 (s) + CO (g) —→ obþinerea
→ Fe (s) + CO2 (g) – Q fontei

4. CuSO4 (aq) + NaOH (aq) →

→ Cu(OH)2 (s) + Na2SO4 (aq)

5. C6H 6 (l) + HONO2 (aq) →

→ C 6H 5—NO2 (l) + H2O (l)

9
 n Reacþiile substanþelor organice sunt procese complexe, în decursul
cãrora se desfac legãturile covalente din moleculele reactanþilor ºi
se refac covalenþe în moleculele produºilor de reacþie.
Reacþiile la care participã substanþele organice se pot clasifica în
funcþie de natura legãturilor scindate în procesele chimice. Astfel,
ele pot fi:
– Reacþii de substituþie, reacþiile în care se scindeazã legãturile
σ din substrat:
HO –
C 6H 5—NH2 + CH 3—Cl ——→ C6H 5—NH—CH3 + HCl
– Reacþii de adiþie, reacþiile în care sunt implicate legãturile π din
substrat:
n Modelarea
reacþiei de Ni
substituþie.
CH3— —CH3 + H2 ———→ CH3—CH—CH 3
|
OH
– Reacþii de eliminare, reacþiile care decurg cu formarea
unor legãturi multiple, prin eliminarea intramolecularã a unor
molecule mici (H 2, HCl, H2O etc.):
t°C
C2H 5OH ————→ C 2H4 + H2O
H 2SO 4
– Reacþii de transpoziþie, reacþiile care se desfãºoarã
prin schimbarea poziþiei unor atomi sau a unei grupe de
n Modelarea reacþiei de adiþie. atomi într-o moleculã:
t°
NH2
NH4+ –OCN ——→ O=C
NH2
eliminare uree
În chimia organicã, reacþiile se clasificã ºi în funcþie de
O
natura fragmentului introdus: acilare (R—C ), alchilare
n Modelarea reacþiei de eliminare. (R—), hidrogenare (—H), nitrare (—NO2) etc.

?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Completeazã spaþiile libere din urmãtoarele enunþuri:
1. Combustia metanului este o reacþie de ….........
2. Sublimarea naftalinei este un proces ….........
3. Descompunerea pietrei de var este o reacþie… dupã efectul termic ºi se foloseºte pentru obþinerea …
4. În reacþia de izomerizare, pentanul se transformã în …......... sau ............
5. Hidroxidul de cupru este o bazã … ºi se obþine în urma unei reacþii de … dintre … ºi o bazã tare.
6. Aldehida formicã are caracter … care se pune în evidenþã cu reactivul Tollens.
II. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F(fals):
1. Aluminiul este un metal amfoter care se dizolvã atât în acizi, cât ºi în baze tari.
2. Reacþia benzenului cu clorura de propil este o reacþie de acilare.
3. Numerele de oxidare (N.O.) sunt sarcini formale prin care se apreciazã modificarea distribuþiei
sarcinilor la atomii implicaþi într-un proces redox.
4. Fermentaþia alcoolicã a glucozei este un proces reversibil.
10
 5. Soluþia obþinutã prin amestecarea a 200 mL HCl 0,1M cu 100 mL KOH 0,1M nu conduce curentul
electric.
6. Azotatul de amoniu, sare folositã ca îngrãºãmânt, conþine în structura sa un ion complex.
III. Alege rãspunsul corect.
1. Referitor la ºirul de transformãri de mai jos:
(1) (2) + x (3) + y
NaCl (s) ——→ NaCl (aq) —————→ AgCl (s)↓ ———→ [Ag(NH 3) 2]Cl (aq)
– NaNO3

chimic dizolvare
a) procesul 1 este un proces ———— ºi se numeºte ——————;
fizic hidrolizã

fizic dizolvare
b) procesul 2 este un proces ———— ºi se numeºte ——————;
chimic precipitare

neutralizare redox
c) procesul 3 este un proces de —————— ºi este o reacþie ——————————.
complexare fãrã modificarea N.O.
2. Prin arderea a 162 g cauciuc polibutadienic, atmosfera se polueazã cu un volum (c.n.) de:
a) 26,88 L CO 2; b) 268,8 L CO2; c) nu se polueazã; d) 300 L CO 2.
3. La adãugarea unei cantitãþi de acid în apã:
a) concentraþia ionilor hidroxid creºte; b) concentraþia ionilor hidroxid scade; c) concentraþia ionilor
hidroniu creºte ºi concentraþia ionilor hidroxid creºte; d) concentraþia ionilor hidroniu devine egalã
cu concentraþia ionilor hidroxid.
4. Prezenþa acetilenei în gazele rezultate la piroliza metanului se pune în evidenþã cu:
a) reactiv Tollens; b) reactiv Fehling; c) [Cu(NH3) 2]Cl; d) apã de brom.
IV. Rezolvã.
1. Folosind urmãtorii reactanþi HCl, C 2H 4, O2, Zn, CuSO4, NaOH, CH3COOH, H 2O, scrie paisprezece
ecuaþii corespunzãtoare reacþiilor posibile ºi indicã tipul acestora.
Indicaþie: Zincul este un metal amfoter.
2. Acidul sulfhidric se poate obþine prin reacþia dintre iodurã de potasiu ºi acid sulfuric:
KI + H2SO 4 → KHSO4 + I 2 + H2S + H2O
Stabileºte coeficienþii ecuaþiei reacþiei ºi calculeazã volumul de H 2S (g) (c.n.) care se va obþine prin
tratarea a 166 g KI cu 300 mL H 2SO4 de concentraþie 6 M. Care dintre reactivi este în exces?
3. Realizeazã practic reacþia dintre cupru ºi acid azotic.
a) Determinã natura substanþelor notate cu litere ºi indicã tipul reacþiilor respective:
Cu (s) + HNO3 (aq) → a (aq) + NO (g) + H2O (l)
a + NaOH (aq) → b (s)↓ + NaNO3 (aq)
b + 4NH3 (aq) → d (aq)
b) Calculeazã numãrul de moli de substanþã d obþinutã, dacã în reacþie participã 6,4 g metal la un
randament total de 80%.
4*. Calculeazã pH-ul soluþiei obþinute prin amestecarea a 600 mL soluþie NaOH 0,05M cu 400 mL
soluþie HCl 0,05M. Determinã volumul soluþiei de reactant de concentraþie 0,01M care trebuie
adãugat pentru ca soluþia obþinutã sã fie neutrã.
V. Scrie ecuaþiile urmãtoarelor transformãri chimice întâlnite ºi explicã tipul acestora:
1. Neutralizarea acidului stomacal cu bicarbonat de sodiu.
2. Acþiunea anestezicã a chelenului (C 2H5Cl), p.f. = 13°C.
3. Spãlarea unei rãni cu soluþie diluatã de apã oxigenatã.
4. Reacþia care are loc în etilometru pe baza cãreia se determinã alcoolemia conducãtorilor auto.
5. Caracterul de agent conservant al oþetului.
6. Folosirea þipirigului (NH 4Cl) pentru decaparea metalelor (curãþarea de oxizi).

* Exerciþii cu grad mai ridicat de dificultate.

11
Test
I. Alege cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Trecerea sulfului la 95,5°C de la sulf rombic la sulf monoclinic stabil între 95,5°C – 119,2°C este
un proces … (fizic/chimic).
2. Atomul de crom din dicromatul de potasiu prezintã N.O. egal cu … (+3 / +6).
3. Arderea cãrbunelui este un proces… (fizic /chimic).
4. Reacþia propenei cu clorul la temperatura de 500°C este o reacþie de … (adiþie/substituþie).
5. La barbotarea amoniacului în apã (S = 1150 L) are loc ºi un proces chimic de formare a ionului
… (H 3O + / HO–). 5 x 0,25 = 1,25 p
II. Alege rãspunsul corect.
1. Anionul clorurã formeazã un precipitat alb în reacþie cu:
a) soda de rufe; b) cationul Ag +; c) azotatul de sodiu (salpetru); d) sulfatul de sodiu.
2. În ecuaþia reacþiei de ardere a patru moli de piritã, coeficientul oxidantului este:
a) 8; b) 4; c) 5; d) 11.
3. Hidrocarbura care conþine 90% carbon ºi formeazã un precipitat în reacþie cu reactivul Tollens este:
a) etena; b) propadiena; c) propina; d) etina.
4. Referitor la reacþia dintre un cui de fier ºi soluþie de CuSO 4:
Fe (s) + CuSO 4 (aq) → Cu (s) + FeSO4 (aq) nu este corectã afirmaþia:
a) este o reacþie redox; b) soluþia albastrã se decoloreazã; c) masa cuiului de Fe creºte; d) nu are
loc conservarea electronilor.
5. Transformarea bicarbonatului de sodiu în carbonat de sodiu:
a) este o reacþie redox; b) este un proces monofazic; c) se realizeazã la temperatura de 25°C;
d) decurge cu formare ºi de substanþã gazoasã. 5 x 0,25 p = 1,25 p
III. Dacã soluþia de acid sulfuric reacþioneazã cu reactanþii din coloana A, tipurile de reacþie corespunzãtoare
din coloana B sunt:
A. B
1. carbon (t°) a. ionizare
2. BaCl2 (aq) b. precipitare
3. H2O (l) c. redox
4. Na2CO 3 (s) d. dezlocuire
5. etenã e. adiþie
5 x 0,25 p = 1,25 p
IV*. O tonã de acid sulfuric de concentraþie 98% se obþine din sulfurã de zinc (blendã) de puritate 50%,
cu randamentul 80%, conform urmãtoarelor procese chimice:
ZnS + O 2 → ZnO + SO2
V2O 5
SO 2 + O2 SO3
SO3 + H2O → H2SO 4
Determinã:
a) coeficienþii stoechiometrici pentru fiecare ecuaþie; b) tipul fiecãrei reacþii;
c) masa de blendã introdusã în procesul tehnologic. 3 p
V*. Se dã ºirul de transformãri:
hν NaOH/ROH KMnO /H SO
X + Br2 —————→ Y ———————→ Z + [O] ——————→ 4 2 4
CH3— —CH3 + CO 2 + H 2O
– HBr – HBr (2) (4)
(1) ↑ |
| |
| + HBr |
—————————
(3)
a) Identificã natura substanþelor X, Y, Z. b) Specificã tipul reacþiilor 1, 2, 3.
c*) Explicã de ce compusul Y se obþine în proporþie de 99% în amestec cu izomerul sãu Y'.
d) Calculeazã volumul de soluþie de KMnO 4 2M necesar oxidãrii a 0,1 moli substanþã Z.
2,25 p
9 p + 1p din oficiu = 10 p
12
 2 Energia ºi
reacþiile chimice
„Cãldura ºi frigul sunt cele douã braþe ale naturii cu care ea
îmbrãþiºeazã lumea materialã.“ Obiective
Francis Bacon (1627)
Sã stabileºti experimental
efectul termic al unor
fenomene fizice ºi chimice
Sã clasifici reacþiile în
funcþie de efectul lor
termic
Sã defineºti entalpia ca
funcþie de stare
Sã calculezi variaþia de
entalpie într-o reacþie
chimicã
Sã stabileºti bilanþul
energetic al unui proces
chimic pe baza legii lui
Hess
Sã prezinþi rolul
combustibililor ca sursã de
energie

O reacþie poate distruge o pãdure sau poate lansa o rachetã în spaþiu.

Una dintre marile probleme ale prezentului ºi viitorului o constituie

Termeni ºi producerea ºi stocarea energiei. Pânã nu demult, unica sursã de
concepte energie care a alimentat civilizaþia noastrã a fost energia solarã
înmagazinatã sub formã de energie chimicã, prin procesul de
Reacþii exoterme fotosintezã, în surse regenerative (lemn, ape, vânt) sau în combustibili
Reacþii endoterme fosili (petrol, cãrbuni, gaze naturale), a cãror duratã de formare
Cãldurã de reacþie este de ordinul milioanelor de ani.
Cãldurã de formare Sub aspect energetic am putea spune cã pânã în secolul nostru
Bilanþ termic am fost „sclavii Soarelui“ ºi poate de aceea popoarele din Antichitate
Combustibili au fãcut din Soare unul dintre principalii zei la care se închinau.
Efect de serã
13

n Energia solarã este moto-
rul dezvoltãrii plantelor.
n Un sistem este o parte
a materiei despãrþitã de
restul materiei prin supra-
feþe de separare.
n Ansamblul format dintre un sistem
ºi mediul înconjurãtor este definit
ca Univers.
n Agitaþia molecularã întâmplãtoare
se numeºte agitaþie termicã.
n Transfer de energie între
un sistem ºi mediul exterior.
14
2.1. Schimburi energetice în
reacþiile chimice
Cea mai mare parte a energiei pe care omul o foloseºte pe
Pãmânt provine de la Soare.
În pãturile înalte ale atmosferei au loc reacþii generatoare de
cãldurã. Acestea provoacã la rândul lor fenomenele chimice care au
loc la suprafaþa pãmântului, în particular, fotosinteza plantelor. O
bunã parte din energia provenitã de la Soare se stocheazã sub formã
de hranã sau de combustibili. În acest fel, energia se conservã un
timp foarte îndelungat.
A fost o vreme când necesarul de energie al oamenilor era satisfãcut
de soare ºi de biomas㠖 plantele ºi arborii pe care ei îi puteau arde.
Cum biomasa se refãcea în fiecare an ºi populaþia era puþin numeroasã,
sursele de energie erau abundente. Civilizaþia modernã însã nu poate
supravieþui fãrã o cantitate mare de combustibili. Cei mai utilizaþi
sunt cãrbunii fosili, gazele naturale ºi produsele derivate din petrol:
benzine, motorinã, pãcurã. Dar combustibilii fosili nu se pot reface în
timpul unei generaþii; ei provin din materia organicã descompusã ºi
depozitatã pe pãmânt de-a lungul multor milioane de ani. Pentru a
putea obþine noi surse de energie, este necesar sã se studieze relaþia
dintre reacþiile chimice ºi energia care le însoþeºte, modul în care
este eliberatã sau consumatã de acestea.
Termenul de energie, utilizat în mod curent în viaþa cotidianã, se
defineºte ºtiinþific prin capacitatea unui sistem de a efectua lucru
mecanic sau de a schimba cãldurã cu mediul exterior.
Sistemul este un ansamblu de corpuri care în timpul evoluþiei
se comportã ca un întreg; tot ceea ce nu este inclus în sistem
reprezintã mediul înconjurãtor.
Conform legii conservãrii energiei, energia unui sistem izolat are
aceeaºi valoare în orice stare a sistemului, deci ea nu poate fi nici
creatã, nici distrusã.
Un sistem poate schimba energie sub formã de cãldurã, datoritã
diferenþei de temperaturã dintre sistem ºi mediul exterior.
Când atingi un obiect cald, energia trece în corpul tãu sub formã
de cãldurã, tot aºa cum tu poþi transfera energie sub formã de cãldurã
când atingi un obiect rece.
La scarã molecularã, transferul de energie se produce prin ciocniri
intermoleculare. Transferul de energie între molecule este rezultatul
agitaþiei termice a acestora.
Aþi învãþat la fizicã definiþia lucrului mecanic; este o formã a
schimbului de energie dintre sistem ºi mediu. Este o mãrime fizicã
de proces, la fel ca ºi cãldura. Cãldura reprezintã cealaltã formã a
schimbului energetic menþionat.
Acea parte a chimiei care se ocupã cu studiul cãldurii degajate
sau absorbite în reacþiile chimice se numeºte termochimie.
2.2. Procese exoterme ºi procese
endoterme
Majoritatea reacþiilor chimice studiate au o caracteristicã comunã:
implicã schimburi energetice.
A. Introdu într-o eprubetã fier ºi sulf în cantitãþi n Valoarea cãldurii de reacþie depinde
stoechiometrice ºi încãlzeºte eprubeta pânã la atât de starea de agregare a
declanºarea reacþiei. reactanþilor, cât ºi de cea a
B. Într-un pahar Berzelius introdu 15 mL soluþie de clorurã de sodiu ºi produºilor de reacþie. La scrierea
mãsoarã temperatura, apoi adaugã soluþie de azotat de argint pânã la precipitare reacþiilor chimice în care au loc
completã. schimburi energetice trebuie indi-
C. Introdu într-o capsulã de porþelan un vârf de spatulã de dicromat de cate stãrile de agregare ale
amoniu ºi încãlzeºte pânã la declanºarea reacþiei. Vei observa formarea participanþilor la reacþie.
unui vulcan miniatural. În timpul reacþiei de descompunere, produºii de reacþie n Temperatura este mãsura agitaþiei
se încãlzesc pânã la incandescenþã. moleculare.
(NH4) 2 Cr2O 7(s) → Cr2O 3(s) + 2NH3(g) + H2O (g) + 3/2 O2(g) n Cãldura creºte agitaþia molecularã.

A.
În timpul reacþiei fierului cu
sulful se constatã o degajare
de energie.
B. C.
În urma reacþiei dintre Descompunerea
azotatul de argint ºi dicromatului de amoniu.
clorura de sodiu se
obþine un precipitat alb.

Care este forma de energie care se manifestã în reacþiile studiate?

Reacþiile care au loc cu degajare de cãldurã se numesc reacþii

exoterme sau exoenergetice.

Urmãtoarele reacþii au loc cu degajare de cãldur㠖 sunt reacþii

exoterme:
neutralizarea unui acid cu o bazã;
oxidarea metalelor;
arderea combustibililor; n Într-o reacþie exotermã,
în soluþie apoasã, cãldura
respiraþia în celulele corpului; aceasta furnizeazã energia necesarã cedatã soluþiei de reactant
miºcãrii, funcþionãrii inimii ºi a plãmânilor, precum ºi producerii cãldurii face ca temperatura aces-
corpului; teia sã creascã.
reacþii de adiþie ºi polimerizare;
fisiunea unui mol de 235 92
U produce energie de 26 milioane de
ori mai mare decât combustia unui mol de CH 4.
15
 A. Într-un pahar Berzelius introdu 15 mL soluþie de hidroxid de bariu ºi
mãsoarã temperatura. Adaugã 5 mL soluþie de sulfocianurã de amoniu. Ecuaþia
reacþiei chimice este:
Ba(OH)2 (aq) + 2NH4(SCN) (aq) → Ba(SCN)2 (aq) + 2H2O (l) + 2NH3 (g)
B. Într-un pahar Berzelius în care se gãsesc 50 mL apã, a cãrei temperaturã ai mãsurat-o în prealabil,
introdu un amestec de acid citric ºi carbonat acid de sodiu ºi urmãreºte temperatura.

A. B.
În timpul reacþiei dintre sulfocianura de amoniu ºi Amestecul de acid citric ºi n Într-o reacþie endo-
hidroxidul de bariu se absoarbe o cantitate mare carbonat acid de sodiu intro- termã, în soluþie apoasã,
de energie sub formã de cãldurã. Paharul aºezat dus în apã reacþioneazã cu cãldura este cedatã reac-
pe o plãcuþã de lemn umezitã produce îngheþarea degajare de CO2 ºi tempe- tanþilor din apã ºi tempe-
apei de pe plãcuþã. ratura sistemului scade. ratura soluþiei scade.

Reacþiile care au loc cu absorbþie de cãldurã se numesc reacþii

endoterme sau endoenergetice.
Urmãtoarele reacþii au loc cu absorbþie de cãldur㠖 sunt reacþii
endoterme: reacþia de obþinere a acidului iodhidric, descompunerea
carbonatului de calciu, a azotatului de argint, piroliza hidrocarburilor.
La rândul lor, fenomenele fizice sunt însoþite de schimburi de
cãldurã. Dizolvarea azotatului de amoniu este un exemplu de proces
endoterm, în timp ce amestecarea H 2SO4 concentrat cu apã este un
proces exoterm. De ce pentru obþinerea unei soluþii diluate de
n James Joule (1818–1889),
fizician englez. Cercetãrile acid se introduce acidul sulfuric în apã?
sale au dus la descoperirea Transformãrile de stare pot fi, de asemenea, exoterme sau endoterme
primei legi a termodinamicii. (cãlduri latente). Toate procesele de vaporizare ºi topire sunt endoterme.
Condensarea ºi congelarea, în schimb, sunt fenomene exoterme: un
congelator trebuie sã preia cãldura apei din cutia cu forme cubice pentru a forma gheaþã.
topire vaporizare
H 2O (s) H 2O (l) H 2O (g)
solidificare condensare
Unitatea de mãsurã pentru energie ºi cãldurã este 1 Joule (J).
1 kJ = 10 3 J.
Unitatea de energie toleratã este caloria (cal.). O calorie este cantitatea de energie
necesarã pentru a creºte temperatura unui gram de apã cu un grad, între 19,5 ºi 20,5°C.
1 cal = 4,184 J ºi 1J = 0,24 cal.
Unitatea de energie care caracterizeazã procesele ce au loc în atomi se numeºte elec-
tron-volt:
1 eV = 1,6 · 10–19 J/atom = 96,4 kJ/mol.

16
2.3. Cãldura de reacþie
Sistemele care suferã transformãri chimice se încãlzesc sau se rãcesc. Pentru a fi menþinute
la temperaturã constantã acestea trebuie sã cedeze, respectiv sã preia cãldurã de la mediul
exterior.
Experiment demonstrativ
Într-o eprubetã se introduce o granulã de zinc. Se adaugã soluþie diluatã de acid clorhidric.
Se constatã cã eprubeta se încãlzeºte, cedând cãldurã mediului exterior, ºi cã se degajã
hidrogen.
Pe lângã efectul termic al reacþiei se constatã cã se modificã ºi volumul.
Variaþia energiei sistemului se datoreazã schimbului de cãldurã ºi lucrului mecanic de
expansiune. Interacþiunea sistemului cu mediul înconjurãtor este modelatã în figura urmãtoare.

Variaþia energiei sistemului (denumitã energie internã) se noteazã cu ΔU ºi se obþine prin

însumarea lucrului de expansiune, W, ºi a cãldurii, Q: ΔU = W + Q, sau, þinând seama de
expresia lucrului de expansiune:
ΔU = Q – p · ΔV.
Dacã reacþiile au loc la volum constant (transformare izocorã), variaþia de volum va fi
egalã cu zero (ΔV = 0), deci lucrul mecanic de expansiune va fi nul: W = – p · ΔV = 0. Ca
urmare, variaþia energiei interne este egalã cu cãldura de reacþie: ΔU = Qv.
La volum constant, cãldura absorbitã de sistem serveºte exclusiv creºterii energiei sale interne.
Energia internã este o funcþie de stare dependentã de temperaturã ºi volum: U = U(T, V).
Marea majoritate a reacþiilor chimice are loc însã la presiune constantã.
În condiþii izobare (p = constant), expresia variaþiei energiei interne, ΔU = Qp – p · ΔV,
se poate scrie:
ΔU = Qp – Δ(p · V),
de unde:
Qp = ΔU + Δ(pV) sau Qp = Δ(U + p · V).
U + pV reprezintã suma energiei interne ºi a lucrului necesar ocupãrii de cãtre sistem a
volumului sãu propriu la presiune constantã ºi se numeºte entalpie; se noteazã cu H ºi este
o funcþie dependentã de temperaturã ºi presiune: H = H(T, p). Deci, prin definiþie:
H = U + pV.
Expresia cãldurii de reacþie la presiune constantã devine:
Qp = ΔH.
Cãldura, Q, degajatã sau absorbitã într-o reacþie la presiune constantã se numeºte
cãldurã de reacþie ºi reprezintã variaþia de entalpie, ΔrHT , în cursul unei reacþii chimice.
La presiune constantã, cãldura de reacþie este egalã cu diferenþa dintre entalpia finalã
ºi entalpia iniþialã a sistemului:
Δ rH T = Σν H
p p
– Σν H ,
r r
produºi de reacþie reactanþi
unde ν reprezintã numãrul de moli stoechiometrici.
17
 2.4. Variaþia de entalpie în
Substanþã Entalpie de formare,
reacþiile chimice
kJ/mol (ΔfH0298)
Reacþia de sintezã a unui mol de substanþã direct din elementele
H2O (g) - 241,50 componente este însoþitã de o variaþie de entalpie.
H2O (l) - 285, 5
CH4 (g) - 74,8 Cãldura de formare (sau entalpia de formare, Δ fHT0) reprezintã
NO (g) + 90,29 variaþia de entalpie la formarea unui mol de substanþã din elementele
CS2 (l) + 87,79 componente, în condiþii standard.
CO2 (g) - 393,5
CO (g) -110,5 Cãldura de formare a dioxidului de carbon, CO 2, este variaþia de
entalpie la combinarea elementului carbon cu elementul oxigen.
HI (g) + 25,9
NH3 (g) -46,11 C(s) + O2 (g) → CO2 (g) Δ fH0 = – 393,5 kJ
HCl (g) - 92,31 Entalpia de formare a unui mol de apã, conform reacþiei, este:
NaCl (s) - 411,15 H 2 (g) + 1/2 O2 (g) → H 2O (g) Δ fH0 = – 241,5 kJ
Entalpia de formare a unei substanþe se determinã în condiþii stan-
dard, adicã la presiunea de o atmosferã ºi temperatura de 298 K.
Convenþional, se considerã entalpiile tuturor elementelor, în stare
standard, egale cu zero. Entalpiile de formare standard sunt tabelate,
se noteazã ΔfH0 ºi se mãsoarã în kJ/mol.
Când o substanþã existã în mai multe forme alotropice, se alege ca
stare standard forma cea mai stabilã. Astfel, carbonul sub forma grafitului
are Δ fH0  = 0, în timp ce pentru diamant, ΔfH 0 = 1,897 kJ·mol–1.
n Q se defineºte în raport Din cauza alegerii unei stãri standard arbitrare, entalpiile pot fi
de mediu; ΔH se defineºte
pozitive sau negative. Semnul efectului termic se stabileºte în raport
în raport de sistem.
cu mediul exterior: când mediul primeºte cãldurã de la sistemul de
reacþie, efectul termic se considerã pozitiv (+Q), iar când mediul ex-
terior cedeazã energie sistemului, efectul termic este negativ (–Q).
În situaþia în care efectul termic se raporteazã la sistem, convenþia
ºtiinþificã, raþionalã considerã cedarea de cãldurã negativã (– ΔH) ºi
kJ/mol absorbþia de cãldurã pozitivã (+ ΔH).
+ 300
În funcþie de valoarea cãldurii de formare a diferitelor
substanþe se poate aprecia stabilitatea lor. Astfel, în
C2H2 (g)
+ 200 reacþia de sintezã a apei se degajã cãldurã, ceea ce
înseamnã cã energia potenþialã a sistemului scade ºi,
+ 100 NO (g) conform principiului minimului de energie, sistemul trece
N2O4 (g)
într-o stare mai stabilã, ΔfH0H O < 0.
0 2
În reacþia de sintezã a acidului iodhidric:
– 100 HCl (g)
1/2H 2 (g) + 1/2 I2 (s) HI (g) ΔfH0 = 25,9 kJ
– 200 CH3OH (g) se absoarbe cãldurã, deci, ΔfH0HI (g) = 25,9 kJ/mol.
H2O (g) Reacþia de formare a acidului iodhidric este endotermã
H2O (l)
– 300 ºi deci entalpia acidului iodhidric este mai mare ca a
CO2 (g) elementelor din care se formeazã. Sistemul este mai
– 400
NaCl (s) puþin stabil, deoarece HI s-a obþinut cu absorbþie de
Creºte stabilitatea cãldurã din mediul înconjurãtor.
n Stabilitatea unor substanþe în funcþie În concluzie, o substanþã este cu atât mai stabilã cu
de cãldura de formare. cât entalpia ei de formare este mai micã (algebric).
18
 n Comparând entalpiile de formare standard din Anexa 1, aranjeazã
urmãtorii oxizi: H 2 O (g), SO 2 (g), NO (g), CO 2 (g) în ordinea
descrescãtoare a stabilitãþii.
n Explicã de ce entalpia de formare a H2O (l) (– 285,5 kJ) este mai
mare în sens algebric decât entalpia de formare a H2O (g) (– 241,5 kJ).
Variaþia de entalpie în reacþiile exoterme
În reacþia de ardere a monoxidului de carbon se degajã o cantitate
mare de cãldurã: 282,57 kJ.
CO (g) + 1/2 O2 (g) → CO 2(g)
Variaþia de entalpie a sistemului este:
ΔrH0298 = ΔfH0CO – (ΔfH0298 CO(g) + 1/2ΔfH0298 O ) = – 282,57 kJ,
2 (g) 2 (g)
de unde rezultã:
ΔfH0CO < Δ fH0CO(g) + 1/2ΔfH0O .
2(g) 2(g)
Deci, reacþiile exoterme sunt reacþiile în care entalpia totalã a
reactanþilor este mai mare decât entalpia totalã a produºilor de reacþie,
variaþia de entalpie fiind mai micã decât zero.
ΔrH0298 < 0.
Diferenþa de entalpie este cãldura de reacþie cedatã mediului
n Variaþia entalpiei de re-
înconjurãtor. acþie în procesele exoterme.
Toate sistemele în care au loc transformãri, deci ºi reacþii chimice,
au tendinþa de a trece într-o stare cu energie minimã. În consecinþã,
cele mai multe reacþii chimice care se produc spontan sunt reacþii
exoterme, în care ΔH0298 < 0.
Variaþia de entalpie în reacþiile endoterme
În reacþia de obþinere a gazului de sintezã, prin trecerea vaporilor
de apã peste cãrbune la 600°C, se absoarbe continuu cãldurã. Ex-
perimental s-a mãsurat cã pentru obþinerea unui mol de oxid de
carbon ºi a unui mol de hidrogen sunt absorbiþi 131,25 kJ.
H 2O (g) + C (s) → CO (g) + H2 (g)
Variaþia de entalpie a sistemului este:
ΔrH0 = + (ΔfH0CO(g) + ΔfH0H ) – (ΔfH0H + ΔfH0C (s)) = 131,25 kJ, n Variaþia entalpiei de re-
2 (g) 2 O (g) acþie în procesele endo-
de unde rezultã: terme.
ΔfH0CO(g) + ΔfH 0H > ΔfH0H + ΔfH 0C (s).
2 (g) 2 O (g)
Prin urmare, reacþiile endoterme sunt reacþiile în care entalpia
totalã a reactanþilor este mai micã decât cea a produºilor de reacþie,
variaþia de entalpie fiind mai mare decât zero.
n Într-o reacþie exotermã un sistem
ΔrH0298 > 0. trece de la o stare mai bogatã în
În aceste reacþii, entalpia totalã a sistemului creºte. Diferenþa de energie la o stare mai sãracã în
entalpie corespunde cãldurii absorbite din mediul înconjurãtor, sub energie.
formã de cãldurã de reacþie. n Într-o reacþie endotermã un sistem
n Calculeazã variaþia de entalpie a reacþiei trece de la o stare mai sãracã în
energie la o stare mai bogatã în
de stingere a varului ºi reprezintã grafic aceastã
energie.
variaþie (utilizeazã datele din Anexa 1).
19

n Dacã o reacþie poate fi
consideratã ca rezultatul
altor trei reacþii, entalpia sa
este suma entalpiilor celor
trei reacþii.
20
2.5. Legea lui Hess
Legea însumãrii energetice a cãldurilor de reacþie
Schimburile energetice care însoþesc fenomenele fizice ºi chimice
au loc cu respectarea legii conservãrii energiei.
Examinând reacþia de ardere a grafitului, se constatã cã pentru
un mol de substanþã se degajã o cantitate de cãldurã de 393,5 kJ.
1. C (s) + O2 (g) → CO 2 (g) ΔfH01 = – 393,5 kJ/mol
Un mol de grafit poate fi oxidat incomplet pânã la CO:
2. C (s) + 1/2 O2 (g) → CO (g) ΔfH02 = – 110,5 kJ/mol
Monoxidul de carbon format se poate oxida la CO 2:
3. CO (g) + 1/2 O2 (g) → CO2 (g) ΔrH03 = – 283,0 kJ/mol
Cele trei reacþii pot fi reprezentate grafic sub forma:
Prin însumarea ecuaþiilor reacþiilor 2 ºi 3, precum ºi din examinarea
schemei se constatã cã entalpia necesarã obþinerii CO 2 în reacþia 1
se poate determina prin însumarea entalpiilor reacþiilor 2 ºi 3.
ΔfH10 = ΔfH20 + Δ rH30.
În anul 1840, fizicianul rus Hermann Heinrich Hess a enunþat
legea care îi poartã numele.
Cãldura absorbitã sau degajatã într-o reacþie chimicã este constantã
ºi depinde numai de stãrile iniþialã ºi finalã ale sistemului, indiferent
de calea urmatã de reactanþi pentru a ajunge la produºi de reacþie.
Legea lui Hess poate fi, deci, consideratã o consecinþã a legii
conservãrii energiei ºi are avantajul de a permite calcularea cãldurilor
de formare ale unor substanþe care nu pot fi obþinute prin sintezã directã.
n Analogie între entalpie, ca funcþie de stare, ºi diferenþa de altitudine pe un
munte. Indiferent de drumul urmat între douã puncte A ºi B, variaþia de altitudine
rezultatã este aceeaºi; dacã un sistem trece de la starea A la starea B, variaþia de
entalpie este aceeaºi, indiferent de stãrile intermediare prin care a trecut.
 Þinând cont cã reactanþii constituie starea iniþialã ºi produºii starea
finalã, se poate scrie relaþia generalã care redã legea lui Hess:
ΔrH0298 = (Σνi ΔfH0298)produºi – ( Σν i ΔfH0298)reactanþi,
în care ν i reprezintã numãrul de moli stoechiometrici de componenþi.
Entalpiile, ca funcþii de stare, sunt aditive ca ºi reacþiile pe care
le însoþesc.
Ecuaþia termochimicã a reacþiei globale este rezultatul însumãrii
ecuaþiilor termochimice ale diferitelor etape ale secvenþelor de reacþie.
n Variaþia de entalpie într-o reacþie
Legea lui Hess poate fi utilizatã pentru:
chimicã este suma entalpiilor
– determinarea energiilor de reþea; reacþiilor intermediare.
– calcularea Δ fHa0 a perechilor de ioni pentru soluþiile ionice (ioni
hidrataþi); n Cãldura de reacþie depinde numai
de stãrile iniþialã ºi finalã ale siste-
– determinarea cãldurilor de formare pentru anumite substanþe mului care se transformã ºi nu de
din cãldurile de reacþie. stãrile intermediare prin care acesta
trece.
Problemã rezolvatã
Determinã entalpia de formare standard la 25°C (cãldura de reacþie) a n Când o reacþie are loc în mai multe
etanolului, C 2H 5—OH, care corespunde urmãtoarei ecuaþii chimice: etape, suma algebricã a cãldurilor
de reacþie ale etapelor intermediare
(1) 2C (s) + 3H2 (g) + 1/2 O2 (g) → C2H5—OH (l) ΔfH10 = ? reprezintã cãldura totalã de reacþie:
Rezolvare: ΔHt = ΔH1 + ΔH2 + ... + ΔHn.
Reacþia nu poate fi efectuatã direct, dar se pot determina cãldurile de
ardere ale reactanþilor ºi ale produºilor de reacþie cu ajutorul bombei
calorimetrice.
(2) C2H 5—OH (l) + 3O 2 (g) → 2CO 2 (g) + 3H 2O (l) ΔrH20 = – 1365 kJ
(3) C (s) + O2 (g) → CO2 (g) ΔfH30 = – 393,5 kJ
(4) H2 (g) + 1/2 O 2 (g) → H2O (l) ΔfH40 = – 285,5 kJ
Se înmulþeºte ecuaþia (3) cu 2 ºi ecuaþia (4) cu 3; din suma lor se scade
ecuaþia (2) ºi se obþine ecuaþia (1).
ΔfH10 = 2ΔH30 + 3ΔH40 – ΔH20; ΔH10 = – 278,5 kJ/mol. n Într-o reacþie reversibilã, entalpia
reacþiei directe este egalã ºi de
Ecuaþiile termodinamice pot fi reprezentate prin ciclul lui Hess. semn contrar cu entalpia reacþiei in-
ΔfH 10 verse (legea Lavoisier-Laplace).
2C (s) + 3H 2 (g) + 1/2O2 (g) ———→ C2H5OH (l)
(1) n În cazul exploziilor, efectul termic
se determinã ca variaþie a energiei
interne, ΔrU, ºi nu ca variaþie a
entalpiei, ΔrH0.

ΔfH10 + Δ cH0 – 3ΔfH0H – 2ΔfH0CO = 0.

2O 2
Se observã cã într-un ciclu termodinamic suma efectelor termice este
zero.
Valoarea entalpiei de formare a alcoolului etilic exprimã stabilitatea
termodinamicã a acestuia datoritã legãturilor de tip σ.
Se poate calcula ΔfH0 pentru etanol din reacþia de fermentaþie a glucozei,
care se determinã calorimetric, obþinându-se astfel valoarea cãldurii de reacþie.

21
 2.6. Cãldura de dizolvare
Experimental s-a arãtat cã o serie de fenomene fizice ºi chimice
sunt însoþite de absorbþie sau degajare de cãldurã.
La dizolvarea unei substanþe într-un solvent apare un efect termic.
Cãldura degajatã sau absorbitã la dizolvarea unui mol de
substanþã într-o cantitate foarte mare de solvent se numeºte cãldurã
molarã de dizolvare.

Pentru determinarea cãldurii de dizolvare a NaOH (g) mãsoarã exact

200 mL apã distilatã; introdu-o într-un calorimetru sau într-un pahar cu pereþi
termoizolatori. Agitã cu termometrul, pânã la temperaturã constantã, ºi mãsoarã
cât mai exact temperatura (t0).
Cântãreºte la balanþã, cu precizie de douã zecimale, 2 g NaOH, într-o
fiolã de cântãrire. Pune hidroxidul de sodiu în calorimetru ºi agitã pânã la
dizolvarea completã. Mãsoarã temperatura, notând cea mai ridicatã temperaturã
atinsã (t1).
Calculul efectului termic la dizolvare:
a) Diferenþa de temperaturã a soluþiei:
Δt = t1 – t0 = ....
b) Cãldura absorbitã de soluþie:
Q = msoluþie · c · Δt,
c = 4,18 J/g°C ºi ρsol ≈ 1 g/cm3.
c) Masa de NaOH cântãritã: mNaOH = ...
msoluþie = mNaOH + 200 · ρ = .....
d) Numãrul de moli de NaOH:
mNaOH 2
nNaOH = = .
M 40
e) Cãldura degajatã la dizolvarea unui mol de NaOH:
n Vas calorimetric. Q
Δ dH 0 = n .
NaOH

Comparã valoarea cãldurii de dizolvare obþinutã practic cu valoarea

teoreticã de mai jos (valoarea ΔdH 0 pentru NaOH); explicã aceastã diferenþã.
Dizolvarea este exotermã, dacã entalpia de hidratare ΔhH 0 a ionilor
este mai mare decât energia de reþea (Ureþea – energia degajatã la
formarea unui mol de compus ionic cristalin din ioni gazoºi).
Ecuaþia calorimetrului este: ΔhH0 > Ureþea.
Q = mcΔt, Exemple pentru Δ H : d 0
în care: NaOH: – 42,8 kJ · mol–1; CuSO4: – 73,2 kJ · mol –1;
m este masa soluþiei diluate;
KOH: – 55,3 kJ · mol–1; LiCl: – 37 kJ · mol–1.
c – cãldura specificã,
Dizolvarea este endotermã, dacã ΔhH0 < Ureþea.
egalã cu 4,18 J/g·°C;
Δt – diferenþa de temperaturã. De exemplu:
NaCl: + 4 kJ · mol–1; NH4Cl: + 16 kJ kJ · mol–1;
KCl: + 17,2 kJ · mol ;
–1
CuSO4 · 5H2O: + 11,7 kJ · mol–1.
De ce cristalohidraþii se dizolvã endoterm? Cum explicaþi
valorile entalpiei Δ dH pentru NaCl ºi LiCl?
22
2.7. Cãldura de neutralizare
Neutralizarea unui acid de cãtre o bazã este un exemplu de
reacþie exotermã. Sã presupunem cã adãugãm acid clorhidric într-o
soluþie de hidroxid de sodiu. Ecuaþia reacþiei de neutralizare este:
HCl (aq) + NaOH (aq) → NaCl (aq) + H2O (l)
acid + bazã → sare + apã
În soluþie HCl ºi NaOH sunt total ionizaþi astfel încât reacþia se
desfãºoarã între ionii hidroniu ºi hidroxil:
H 3O + (aq) + HO– (aq) → 2H2O (l) + Q

Cãldura degajatã prin reacþia dintre 1 mol de ioni H + (aq) ºi un n Variaþia de entalpie raportatã la
mol de ioni HO– în soluþie diluatã reprezintã cãldura de neutralizare. numãrul de moli de bazã într-o
reacþie de neutralizare se numeºte
Mãsoarã 50 cm 3 soluþie de hidroxid de sodiu
cãldurã de neutralizare:
0,2M ºi 50 cm 3 soluþie de acid clorhidric 0,2M.
Toarnã soluþia de NaOH în vasul calorimetric; Q
mãsoarã temperatura soluþiei cu un termometru de
ΔH = —.
n
laborator.
ΔnH 0 = – 57,27 kJ/mol H+ (aq)
Adaugã acidul, agitã soluþia obþinutã, observã modificarea temperaturii
ºi noteazã temperatura maximã atinsã.
Rezultatele obþinute ar putea arãta astfel: temperatura iniþialã:
18°C; temperatura maximã atinsã: 19,3°C; variaþia (creºterea) de temperaturã, Δt = 1,3°C.
Pentru efectuarea calculelor ai nevoie de urmãtoarele informaþii:
1 cm3 de apã are masa 1 g (ρH O = 1 g/cm3).
2
Soluþia nu este apã purã, dar se poate presupune cã este. Astfel, o creºtere de 1°C la
1 g de apã necesitã 4,18 J. Deci, o creºtere de 1,3°C la 100 g soluþie necesitã:
100 · 1,3 · 4,18 J = 543,4 J.
În reacþia de neutralizare au fost cedaþi 543,4 J.
În reacþia efectuatã în calorimetru ai utilizat 50 cm3 soluþie de HCl (0,05 L) de concentraþie
0,2M.
Numãrul de moli de ioni H + (aq) neutralizaþi este:
0,05 · 0,2 = 0,10 moli H + (aq) proces, care a avut loc cu consumarea a 0,543 kJ.
Pentru 1 mol de H+ (aq), cãldura de neutralizare este o constantã egalã cu 54,3 kJ/mol H+ (aq)
(pentru acizi tari ºi baze tari). În condiþii foarte exacte ºi la diluþie infinitã valoarea este
57,27 kJ/mol H+ (aq).
Pentru a determina entalpia standard de formare a ionului HO – (aq) se considerã cã
entalpia ΔfH0H O+ (aq) = 0.
3
– 57,27 = – 285,5 – (Δ fH0HO–); ΔfH0HO– = – 228,23 kJ/mol.

n Într-un balon cotat cu volumul de 500 mL se introduc 42 mL soluþie

HCl 37% cu ρ = 1,19 g/mL. La neutralizarea a 250 mL din aceastã soluþie
cu o soluþie diluatã de KOH se degajã 4,51 kJ.
Dacã se neutralizeazã 250 mL soluþie NaOH 2M cu o soluþie diluatã
de HBr, cantitatea de cãldurã degajatã este 28,63 kJ.
Calculeazã valorile entalpiilor de neutralizare pentru fiecare dintre cele douã reacþii ºi
explicã rezultatul.
R. ΔrH0 = – 57,26 kJ · mol–1.
23

n Combustia controlatã a
metanului.
Activitãþi
de evaluare
1. Proiect. Alcãtuieºte un
proiect cu tema: „Combus-
tibilii – sursã de energie”.
2. Dezbatere. Discuþii pri-
vind efectul de serã ºi
probleme referitoare la
poluarea aerului prin arde-
rea combustibililor.
Benzina Premium cu cifra
octanicã C.O. = 98 se
comportã termodinamic
asemãnãtor unui amestec
de 98% izooctan cu
C.O. = 100 ºi 2% n–heptan
cu C.O. = 0.
24
2.8. Cãldura de combustie.
Arderea hidrocarburilor
Reacþiile de oxidare energicã, arderile, sunt în etapa actualã
principala cale de obþinere a energiei atât de necesarã civilizaþiei
moderne.
Arderile combustibililor (cãrbuni, petrol, gaze naturale) cu oxigenul
în sobe, cuptoare sau motoare sunt combustii controlate. Energia
degajatã în aceste reacþii asigurã confortul locuinþelor, transportul,
obþinerea de electricitate etc.
Combustibilii sunt, în general, materiale de origine organicã naturale,
artificiale sau sintetice, solide, lichide sau gazoase, care prin ardere
produc cãldurã utilizabilã. Combustibilii constituie sursa de energie
pentru industrie ºi pentru viaþa de toate zilele. Prin arderea lor se
degajã cãldurã, în funcþie de natura combustibilului.
Cãldura care se degajã la arderea unitãþii de masã sau de
volum a unui combustibil se numeºte cãldurã de ardere sau de
combustie.
Pentru combustibilii solizi, cãldura de ardere se raporteazã la un
kilogram, pentru cei lichizi la un kilogram sau uneori la un litru, iar
pentru cei gazoºi se obiºnuieºte raportarea la un metru cub (considerat
în condiþii normale de temperaturã ºi presiune, adicã la 273 K ºi o
atmosfer㠖 se noteazã cu N).
Puterea caloricã, Q, este cãldura de ardere a unitãþii de masã
sau de volum a combustibililor.
Prin arderea combustibililor rezultã dioxid de carbon ºi apã: dioxidul
de carbon sub formã de gaz, iar apa sub formã gazoasã, la temperaturi
ridicate, sau sub formã lichidã, la temperaturi joase. Acest fapt
diferenþiazã puterea caloricã superioarã, respectiv, puterea caloricã
inferioarã.
Puterea caloricã superioarã, Q s, este cãldura degajatã la arderea
unui kilogram (sau metru cub) de combustibil, cu formare de apã
lichidã.
Puterea caloricã inferioarã, Qi, este cãldura degajatã la arderea
unui kilogram (sau metru cub) de combustibil, cu formare de vapori
de apã.
De ce Qs > Qi? Ce reprezintã diferenþa dintre cele douã valori?
Unitãþile de mãsurã pentru puterea caloricã sunt: megajoule/kilo-
gram (MJ/kg) ºi megajoule/metru cub (MJ/m3N), în condiþii normale
de temperaturã ºi presiune.
Puterea caloricã a combustibililor gazoºi se determinã din relaþia:
1000
Q = · Δ cH0i (g), unde ΔcH0i reprezintã entalpia de combustie;
22,4
1000
pentru combustibili lichizi: Q = · Δ cH0i (M este masa molarã).
M
 În cãrbuni ºi în lemn principalul component combustibil este
carbonul, în timp ce în petrol ºi în gazele naturale componenþii combus-
tibili sunt hidrocarburile.
În funcþie de compoziþia lor, combustibilii au întrebuinþãri specifice:
la prepararea alimentelor, pentru asigurarea forþei de tracþiune a
automobilelor, vapoarelor, avioanelor sau a navetelor spaþiale. Combus-
tibilii formaþi din hidrocarburi produc prin ardere CO2 ºi H2O, precum
ºi diferite cantitãþi de CO ºi C, ca rezultat al oxidãrii incomplete a
acestora.
În tabelul de mai jos este indicatã puterea caloricã a unor substanþe
ºi materiale combustibile:
Puterea caloricã a unor substanþe ºi materiale combustibile

Qs Qi n Extracþia petrolului din

mare.
Combustibil MJ/kg MJ/m3N MJ/kg MJ/m3N
GAZE Hidrogen 142,92 12,75 120,91 10,79
Metan 55,51 39,75 50,02 35,79
Acetilenã 49,91 57,98 48,22 56,02
LICHIDE Benzinã 46,02 43,10 30,70
n Petrolul este un produs natural
Motorinã 45,61 43,10 37,82
lichid constituit în principal dintr-un
Metanol 22,30 19,37 15,34
amestec de hidrocarburi gazoase ºi
SOLIDE Huilã (masã combustibilã) 36,50 35,55 solide dizolvate în hidrocarburi
Lignit (masã combustibilã) 26,87 25.70 lichide.
Lemn (masã combustibilã) 18,11 16,51 n În compoziþia petrolului au fost
identificate o serie de hidrocarburi
Hidrogenul degajã cea mai mare cãldurã, raportatã la kilogram; care deºi au proprietãþi asemã-
de aici, interesul pentru gãsirea unor surse neconvenþionale de hidrogen nãtoare au proprietãþi fizice foarte
ºi de perfecþionare a alternativelor de transport ºi stocare a acestuia. diferite (moleculele mici sunt
Prezenþa hidrogenului în moleculele unui combustibil determinã o gaze, cele de mãrime medie,
creºtere a puterii calorice a acestuia. C5H12—C17H36, sunt lichide, iar
Prezenþa oxigenului în moleculele combustibililor determinã puteri molculele mari sunt solide).
calorice mai mici ale acestora. Astfel, metanolul (CH3—OH) are puterea n Izooctanul este hidrocarbura cu
caloricã ceva mai puþin de jumãtate din cea a benzinelor. denumirea: 2,2,4–trimetilpentan.
Totuºi, dacã s-ar gãsi o sursã ieftinã de metanol ºi automobilele n Cumenul este hidrocarbura cu
l-ar folosi în loc de benzinã, ar fi necesar sã se dubleze atât capacitatea denumirea: 2–fenilpropan ºi
rezervorului de carburant, cât ºi capacitatea sau numãrul staþiilor de C.O. = 125.
alimentare.
Dintre gaze, cel mai uºor se transportã metanul. De aceea, se
pune problema obþinerii metanului din cãrbune, cu scopul de a înlocui
gazele naturale ale cãror rezerve sunt limitate.
Cãldura de ardere pentru amestecuri de substanþe se calculeazã
astfel:
Qt = Σ xiQi,
în care xi reprezintã fracþia molarã a componentului i ºi Qi – cãldura
de ardere a componentului i.
În cazul cãrbunilor trebuie sã se þinã seama atât de arderea
carbonului ºi a hidrogenului, cât ºi de a sulfului.
n Calculeazã puterea caloricã a huilei care conþine 80% carbon,
2% sulf, 6% hidrogen ºi restul substanþe care nu ard. R. ≈ 35 MJ/kg.
25
 Termochimia este ramura chimiei care se ocupã cu studiul efectelor calorice care
însoþesc reacþiile chimice.
Energia care se degajã sau se absoarbe într-o reacþie chimicã se numeºte cãldurã de
reacþie; mãsuratã la presiune constantã, cãldura de reacþie reprezintã entalpia de reacþie ºi
se noteazã cu ΔH.
Semnul efectului termic a fost stabilit convenþional:
în raport cu mediul exterior: dacã mediul exterior primeºte cãldurã de la sistemul de
reacþie, efectul termic, Q, se considerã pozitiv; dacã mediul exterior cedeazã energie sistemului,
efectul termic, Q, este negativ;
în raport cu sistemul, efectul termic se raporteazã la variaþia de entalpie: dacã sistemul
cedeazã energie, entalpia se noteazã cu minus (– ΔH), dacã sistemul absoarbe energie,
entalpia se noteazã cu plus (+ ΔH).
Energia acceptatã sau degajatã de un sistem depinde numai de stãrile iniþialã ºi finalã
ale sistemului; astfel pentru o reacþie chimicã: Reactanþi → Produºi de reacþie variaþia de
entalpie este: ΔrH0 = ΣνpH0p – Σν rH0r. 
Variaþia de entalpie a unui sistem în reacþia de sintezã a unui mol de substanþã direct
din elementele componente se numeºte entalpie de formare (ΔfH0) sau cãldurã de formare
ºi se determinã în condiþii standard de presiune ºi temperaturã. Convenþional, entalpia de
formare a unui element este consideratã zero.
Legea lui Hess – entalpia unei reacþii este suma entalpiilor de reacþii a tuturor etapelor
în care se poate descompune o reacþie, chiar dacã aceste etape sunt numai teoretice.
Efectul termic care se produce la dizolvarea unei substanþe într-un solvent reprezintã
cãldura de dizolvare ºi se raporteazã la cãldura absorbitã sau degajatã la dizolvarea unui
mol de substanþã.
Cãldura de neutralizare reprezintã cantitatea de cãldurã care se degajã prin reacþia
unui mol de ioni H 3O + ºi a unui mol de ioni HO– în soluþie diluatã.
Cãldura care se produce la arderea unitãþii de masã sau volum a unui combustibil
reprezintã cãldurã de ardere sau de combustie ºi se mãsoarã în MJ/kg, MJ/m3N.

?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Cãldura de vaporizare (latentã) a apei este mai (mare/micã) decât cãldura de topire a gheþii.
2. Entalpia de reacþie are o valoare mai (mare/micã) decât entalpiile proceselor fizice.
3. În reacþia dintre zinc ºi acid sulfuric entalpia de reacþie este mai (mare/micã) decât energia internã
a reacþiei respective.
4. Într-o reacþie exotermã, conþinutul caloric al produºilor este mai (mare/mic) decât conþinutul caloric
al reactanþilor.
II. Metanul este un compus termodinamic stabil care participã în transformãrile sale la obþinerea unui
numãr mare de compuºi indicaþi în coloana B. Specificã pentru fiecare proces din coloana B efectul
termic corespunzãtor din coloana A.
A B
1. exoterm a. conversia în gaz de sintezã
b. obþinerea aldehidei formice
c. piroliza pentru obþinerea acetilenei
d. combustia
2. endoterm e. obþinerea negrului de fum
26
III. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F (fals):
1. Variaþiile de energie care însoþesc reacþiile chimice:
a) respectã legea conservãrii energiei;
b) depind de natura, starea iniþialã ºi starea finalã a sistemului chimic ºi nu depind de etapele
intermediare ale procesului chimic;
c) se datoreazã ruperii legãturilor dintre atomii reactanþilor ºi formãrii de noi legãturi în produºii de
reacþie;
d) se pot determina prin metode calorimetrice;
e) pentru reacþia de ardere totalã a carbonului, energia internã ºi entalpia au valori identice.
2. Cãldura de formare a elementelor este consideratã zero, iar dintre stãrile alotropice cea mai stabilã
are, de asemenea, valoarea zero. În cazul carbonului, grafitul este considerat stare standard. Care
este cãldura reacþiei de transformare a diamantului în grafit:
a) ΔH0 = – 1,89 kJ;
b) ΔH0 = + 1,89 kJ;
c) ΔH0 = – 3,6 kJ.
Se dau cãldurile de ardere ale grafitului (ΔH0 = – 393,5 kJ/mol) ºi ale diamantului (ΔH0 = – 395,39 kJ/mol).
IV. Rezolvã.
1. Pe baza cunoºtinþelor acumulate completeazã urmãtorul tabel:
Tipul procesului Procesul Ecuaþia posibilã Aplicaþii
Endoterm 1. Evaporarea apei ................................. 1. Scãderea temperaturii
2. Fotosintezã nCO2 + nH2O → nO 2 + aerului în jurul apelor
+ substanþã organicã 2. ...................................
3. Descompuneri termice 3. Obþinerea varului nestins
Exoterm 1. Arderi (combustii) .................................
1. Se degajã 39,75 MJ/m3
2. Dizolvarea ºi .................................
(Qs)
neutralizarea acizilor 2. ΔrH0 = – 57,27 kJ/mol
H3O +
3. Reacþia termitului Fe2O3 + 2Al → Al3O3 + 2Fe 3. ...................................

2. Considerã sistemul H 2O (s) H2O (l) H2O (g)

a) Calculeazã entalpiile de vaporizare ºi de sublimare pentru un mol de apã la T = 298 K, cunoscând
valorile entalpiilor standard de formare (kJ · mol–1):
ΔfH0 H2O(l) = – 285,5; ΔfH0 H2O (g) = – 241,5; ΔfH0 H2O(s) = – 291,5.
b) Explicã de ce cãldura latentã de topire are o valoare mult mai micã decât cãldura latentã de
vaporizare.
c) Scrie ecuaþia termodinamicã a reacþiei de formare a apei lichide ºi defineºte entalpia standard de
reacþie.
d) Calculeazã câte grame de gheaþã pot fi topite cu energia obþinutã prin condensarea a 61,172 L
aburi de la 100°C, urmatã de rãcire la 0°C.
3. În reacþia dintre 500 mL soluþie HCl de concentraþie 0,1M cu hidroxid de sodiu, în vasul calorimetric
se degajã 2,86 kJ. Dacã în reacþia de neutralizare a 300 mL soluþie de KOH 0,2M cu soluþie de
H2SO4 se degajã 3,436 kJ, determinã valorile entalpiei de neutralizare în cele douã cazuri ºi explicã
rezultatul obþinut. Care este entalpia de neutralizare pentru un mol de H 2SO 4?
4. Determinã puterea caloricã (kJ/kg) a cãrbunilor (care reprezintã 35% din necesarul mondial de
energie), dacã se considerã cã:
a) întreaga cantitate de carbon se gãseºte sub formã de grafit ºi prin ardere formeazã numai dioxid
de carbon;
b) sulful se gãseºte sub formã alotropicã stabilã rombicã ºi prin ardere formeazã dioxid de sulf;
c) hidrogenul formeazã apã.

27
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Dioxidul de carbon este un compus (mai stabil/mai puþin stabil) decât monoxidul de carbon.
2. La neutralizarea a 9,8 g H 2SO 4 se degajã (5,72 kJ/11,45 kJ).
3. La arderea izomerului cis 2–butenã se degajã o cãldurã mai (mare/micã) decât în cazul izomerului trans.
4. Cãldura de dizolvare a HI (g) este mai (mare/micã) decât cãldura de dizolvare a HCl(g).
5. Efectul de serã se datoreazã (CO 2/CO).
5×0,4 = 2 p
II. Alege rãspunsul corect.
1. Este un compus care se formeazã prin reacþie endotermã:
a) CH 4; b) NO; c) Fe 2O 3; d) C6H12O6.
2. Este particula la formarea cãreia se degajã cea mai multã cãldurã:
a) I 2 (s); b) I 2 (g); c) I (g); d) I–1 (g).
3. Entalpia de formare standard a clorului gazos ºi a bromului lichid este:
a) ΔfH0 Cl 2 (g) > ΔfH0 Br 2 (l); b) ΔfH0 Cl2 (g) = ΔfH0 Br2 (l); c) ΔfH0 Cl 2 (g) < H0f Br2 (l).
4. Care dintre urmãtoarele perechi de reacþii chimice au o variaþie totalã de entalpie egalã cu zero?
a) S (s) + O2 (g) = SO 2 (g) SO2 (g) + 1/2O2 (g) = SO3 (g)
b) N2 (g) + O 2 (g) = 2NO (g) 2NO (g) + O2 (g) = 2NO2 (g)
c) CO (g) + 1/2O2 (g) = CO2 (g) CO2 (g) = CO (g) + 1/2O2 (g)
4×0,5 = 2 p
III*. Pentru a obþine acetilenã din metan, o parte din acesta se arde.
2CH4 (g) → C2H2 (g) + 3H2 (g) ΔfH01 = + 76 kJ
CH 4 (g) + 2O2 (g) → CO2 (g) + 2H 2O (l) ΔcH20 = – 890 kJ · mol–1
1. Determinã procentul de metan care trebuie oxidat pentru a nu fi necesarã energie din exterior
(proces autoterm).
2. Aranjeazã toate substanþele din procesul autoterm în ordinea creºterii stabilitãþii lor ºi explicã
cauza instabilitãþii compusului respectiv, identificat.
2 p
IV*. Temperatura de topire corespunde fenomenului de distrugere a reþelei cristaline datoritã miºcãrilor
termice de vibraþie a particulelor. O mãsurã a temperaturii de topire este valoarea energiei de reþea
(U). Energia de reþea a NaCl (s) se determinã pe baza ciclului termodinamic, numit ciclul Haber–
Born.

ΔH50
Na (s) + 1/2 Cl 2 (g) ———→ Na +Cl– (s)
↓ ΔH 10 ↓ Edis

Na (g) Cl
↓ ΔH 0
2
↓ ΔH40

Na + (g) + Cl– (g)

a) Noteazã pe schemã urmãtoarele mãrimi termodinamice:
– ECl = 242 kJ · mol–1;
2
– entalpia de sublimare (ΔsH0) = 108,4 kJ · mol –1;
– afinitatea clorului (A) = – 348,6 kJ · mol –1;
– entalpia de formare (ΔfH0) = – 410 kJ · mol–1;
– energia de ionizare a metalului (I) = 5,145 eV.
b) Determinã valoarea energiei de reþea pentru NaCl (p.t. = 801°C).
c) Comparã valoarea obþinutã cu valoarea energiei de reþea a KCl (dacã p.t. = 776°C) ºi explicã
diferenþa observatã.
3 p
9p + 1 p din oficiu = 10 p

28
 3 Viteza de reacþie
„Toate le aduce timpul; timpul îndelungat ºtie sã schimbe nume ºi
Obiective
înfãþiºare, naturã ºi soartã.“ Sã clasifici reacþiile chimice
Lucreþiu în funcþie de timpul în care
se desfãºoarã
Sã defineºti conceptul de
vitezã de reacþie
Sã stabileºti expresia legii
vitezei de reacþie
Sã înregistrezi ºi sã prelu-
crezi datele obþinute în urma
activitãþilor experimentale
Sã indici rolul catalizatorilor
ºi inhibitorilor într-o reacþie
chimicã

Catalizator pentru limitarea

poluãrii produse de gazele de
Dupã 400 de ani în apa mãrii vasele
eºapament.
de porþelan sunt nealterate, cele de
metal sunt corodate. Ce rol joacã
factorul timp în evoluþia sistemelor
chimice? Cu toate cã atmosfera pare fixã ºi neschimbatã din
punct de vedere chimic, ea este un imens vulcan în care
se petrec numeroase reacþii chimice. Viaþa pe Pãmânt
depinde de echilibrul atmosferic, de grosimea stratului de
ozon care variazã cu fiecare anotimp, în funcþie de viteza
cu care se produc reacþiile în atmosferã. Viteza de reacþie
este importantã atât pentru procesele chimice, cât ºi pentru
procesele biologice. Sãnãtatea atmosferei, a planetei sau
a omului depinde de viteza reacþiilor chimice care au loc
pe pãmânt sau în organismele vii.
Termeni ºi Maladiile sunt adesea semnul modificãrii vitezei
concepte reacþiilor biologice importante. Corpul omului este un
laborator complex unde se desfãºoarã mii de reacþii chimice
Reacþii lente Energie de activare a cãror vitezã este controlatã de o multitudine de catalizatori
Reacþii rapide Complex activat biologici – enzime. Factorul timp cu care suntem perma-
Vitezã de reacþie Catalizator nent confruntaþi în viaþa cotidianã caracterizeazã evoluþia
Inhibitor sistemelor chimice.

29

n  Alimentele se pot con-
serva prin frig la – 18°C
pentru a „bloca” procesele
de degradare.
b rãmâne în blocaj cinetic timp de luni de zile, deºi reacþia este posibilã
a
n Reacþia de sintezã a apei:
a – sistemul este în blocaj
cinetic; b – în prezenþa unei
flãcãri reacþia se declan-
ºeazã ºi este rapidã (este
termodinamic posibilã).
30
3.1. Factorul timp în
desfãºurarea reacþiilor chimice.
Reacþii rapide. Reacþii lente
Se ºtie cã atunci când temperatura corpului uman scade, viteza
de desfãºurare a multor reacþii metabolice se reduce considerabil.
În zilele noastre, în unele intervenþii chirurgicale se utilizeazã o
tehnicã bazatã pe scãderea temperaturii corpului uman pânã la 20–
25°C; aceasta constituie „metoda hipotermicã”. Operaþia trebuie sã
dureze maximum o orã, pentru a nu afecta celulele organismului
lipsite de oxigen în aceastã perioadã. Toate procesele metabolice în
care este implicat oxigenul îºi reiau apoi activitatea cu vitezã normalã.
În timpul intervenþiei chirurgicale toate reacþiile au loc cu o vitezã
mult mai micã decât în mod obiºnuit.
Controlul vitezei reacþiilor este important atât în medicinã, cât ºi
în industrie sau în laboratoarele de cercetare. Reacþiile chimice pot
fi uneori accelerate sau încetinite.
Factorul timp este unul dintre parametrii care influenþeazã evoluþia
sistemelor chimice.
Cinetica chimicã este ramura chimiei care se ocupã cu studiul
evoluþiei sistemelor chimice în timp.
Se cunosc douã situaþii în care substanþele chimice care formeazã
un sistem nu reacþioneazã, ºi anume:
sistemul este stabil termodinamic; de exemplu, reacþia dintre
cupru ºi acid clorhidric nu are loc, termodinamic este imposibilã;
sistemul nu reacþioneazã, deºi reacþia este posibilã din punct
de vedere termodinamic; pentru cã se desfãºoarã prea lent, reacþia
nu este perceptibilã. Se spune cã sistemul este în stare de blocaj
cinetic (inerþie chimicã). De exemplu, sistemul:
H 2 + 1/2O2 → H 2O
din punct de vedere termodinamic. În prezenþa unei flãcãri reacþia se
declanºeazã rapid, chiar cu explozie.
În cele ce urmeazã ne vom referi la reacþii termodinamic posibile.
Dupã felul în care evolueazã se disting mai multe categorii de reacþii;
criteriul de clasificare al acestora poate fi viteza lor de desfãºurare.
Pregãteºte o eprubetã, un pahar Erlenmeyer (250 mL), un pahar Berzelius
(250 mL) ºi un balon, perfect curate. Introdu în eprubetã 4 mL soluþie de
CuSO4 ºi în paharul Erlenmeyer 10 mL soluþie de NaOH 0,1 M ºi 30 mL apã
distilatã. În paharul Berzelius introdu 20 mL soluþie silicat de sodiu ºi în
balon 50 mL apã caldã.
Adaugã în eprubetã 1 mL soluþie de NaOH 1M, iar în paharul Erlenmeyer
câteva picãturi de fenolftaleinã ºi apoi cu ajutorul unei biurete soluþie de HCl 0,1 M pânã la schimbarea
culorii. În paharul Berzelius introdu câteva cristale de sulfat de cupru, clorurã de cobalt, sulfat de magneziu
ºi sulfat de fier (III), iar în balonul cu apã caldã 5 g drojdie de bere ºi 20 g glucozã.

Precipitarea Cu(OH) 2. Neutralizarea n  Fermentaþia

Grãdina chimicã.
soluþiei de NaOH. alcoolicã.

În eprubetã vei constata apariþia unui precipitat albastru de Cu(OH)2

care începe sã se formeze de la prima picãturã de NaOH adãugat.
CuSO 4 + 2NaOH → Cu(OH)2↓ + Na 2SO 4
În paharul Erlenmeyer vei observa apariþia unei culori roºie-violet
la adãugarea fenolftaleinei în soluþia de NaOH ºi dispariþia acesteia
la adãugarea soluþiei de HCl.
NaOH + HCl → NaCl + H2O (reacþie de neutralizare)
Cele douã reacþii s-au produs instantaneu, în momentul în care
reactanþii au intrat în contact. Ele sunt reacþii rapide ale cãror etape
de desfãºurare nu pot fi observate direct cu ochiul liber.
Reacþiile cu formare de precipitate, reacþiile acido-bazice, reacþiile n  Depunerea argintului pe
care se desfãºoarã cu explozie sunt reacþii rapide. o placã de zinc (reacþie
În paharul Berzelius vei observa formarea unor cristale colorate lentã).
ºi creºterea lor lentã (grãdinã chimicã).
În balon, dupã 15 minute, vei constata o degajare de CO 2 care
persistã mai mult timp. La o reacþie rapidã nu se poate
În aceste reacþii formarea produºilor de reacþie a putut fi urmãritã observa o evoluþie progresivã a
cu ochiul liber. Ele sunt reacþii lente, care pot dura de la câteva fenomenului chimic; impresia
minute la câteva ore, zile sau ani. vizualã este de reacþie instantanee.
Coroziunea metalelor, arderile din organism, fermentaþia alcoolicã Reacþiile rapide, puternic exoterme,
sunt numai câteva exemple de reacþii lente. se numesc „explozii”; au o mare
Toate fenomenele care se petrec în timp se caracterizeazã prin putere distructivã datoritã undei de
vitezã. ºoc care se formeazã.
Din punctul de vedere al vitezei cu care se desfãºoarã, reacþiile Pentru o reacþie lentã starea finalã
chimice pot fi rapide sau lente. nu este atinsã odatã cu punerea în
contact a reactanþilor; produºii de
Efectueazã în laborator urmãtoarele reacþii chimice: reacþie apar progresiv, formarea
t° lor este vizibilã cu ochiul liber.
CaCO3 (cretã) + HCl → H 2O 2 — →
Cu + HCl → Ca(OH)2 + CO2 (g) →
Observã fenomenele care au loc, scrie ecuaþiile
reacþiilor chimice posibile ºi precizeazã dacã aceste reacþii sunt lente sau
rapide.

31
 3.2. Viteza de reacþie
Reacþiile chimice sunt fenomene care se petrec în timp. Mãrimea
ce caracterizeazã fenomenele care se petrec în timp se numeºte vitezã.

A. Într-un balon cu fund plat prevãzut cu un

dop cu douã orificii introdu o panglicã de magneziu.
Prin cele douã orificii ataºeazã la balon o pâlnie
picurãtoare, care conþine o soluþie de HCl 1 M, ºi
o seringã, care permite mãsurarea volumului de
gaz degajat (se considerã cã pistonul se miºcã fãrã frecare).

1.

Deschide robinetul pâlniei ºi introdu 20 mL soluþie de HCl. Ecuaþia

reacþiei chimice este:
Mg (s) + 2HCl (aq) → MgCl2 (aq) + H 2 (g)↑

Timp (minute) 0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5

Volum H2(cm3) 0 8 14 20 25 29 33 36 38 3,9 40 40 40 40

Aceste rezultate se folosesc pentru reprezentarea graficã a

volumului de hidrogen degajat în raport cu timpul.
Construieºte curba cineticã care corespunde graficului VH = f(t).
2

2.

B. Într-un pahar Berzelius care conþine o soluþie acidulatã de permanganat

n Reacþia KMnO4 cu FeSO4. de potasiu, KMnO4, introdu un volum de soluþie de sulfat de fier (II), FeSO4
(1.), cu aceeaºi concentraþie. Mãsoarã timpul în care soluþia se decoloreazã
(2.). Repetã experienþa cu o soluþie de sulfat de fier (II) cu o concentraþie
de douã ori mai mare. Mãsoarã timpul în care soluþia s-a decolorat ºi comparã
aceastã valoare cu timpul obþinut anterior. La ce concluzie ai ajuns?
32
 Toate observaþiile experimentale efectuate anterior aratã cã
transformarea reactanþilor în produºi de reacþie necesitã un timp mai
lung sau mai scurt. Pentru a evidenþia evoluþia unei reacþii chimice
n Concentraþia molarã a unei soluþii
în timp este necesarã mãsurarea concentraþiei unui reactant sau a reprezintã raportul dintre numãrul
unui produs de reacþie pe parcursul desfãºurãrii reacþiei. de moli de substanþã dizolvatã ºi
Viteza de transformare chimicã se noteazã cu v ºi reprezintã volumul soluþiei exprimat în litri:
Δnr
scãderea numãrului de moli de reactanþi în unitatea de timp, v = – , n (nr. moli dizolvat)
Δt c = ——————–.
V (L)
sau creºterea numãrului de moli de produºi de reacþie în unitatea de
n Deplasarea unui corp în spaþiu se
Δnp defineºte prin spaþiul parcurs în
timp, v = .
Δt unitatea de timp:

Mãrimea care indicã variaþia concentraþiei reactanþilor sau a Δs

v = —– → viteza.
Δt
produºilor de reacþie în unitatea de timp se numeºte vitezã de
reacþie. n Curgerea lichidelor se caracte-
rizeazã prin masa scursã în uni-
În reacþiile chimice în sisteme omogene (la volum constant) viteza tatea de timp:
de reacþie se raporteazã la unitatea de volum (V) a sistemului:
Δm
q = —– → debit.
Δnr Δcr Δt
v =– , deci v = – ;
VΔt Δt
semnul (–) indicã scãderea concentraþiei reactanþilor;
Δnp Δcp
v =+ , deci v = +
;
VΔt Δt <v> mol · L–1 · s–1
semnul (+) indicã creºterea concentraþiei produºilor de reacþie. (sisteme omogene);
Raportul Δn/V reprezintã variaþia finitã a concentraþiei reactanþilor <v> mol · S–2 · s–1
sau a produºilor de reacþie, Δc, care este o mãrime intensivã. (sisteme eterogene);
Viteza de reacþie exprimatã prin raportul dintre variaþia concentraþiei, S – reprezintã unitãþi de suprafaþã.

Δc, ºi Δt, reprezintã viteza medie ºi se noteazã cu v .

În general, pentru o reacþie oarecare:
aA + bB → cC + dD
viteza medie este: v = – Δc A = – ΔcB = + ΔcC = + ΔcD ,
aΔt bΔt cΔt dΔt
unde: c reprezintã concentraþiile; a, b, c, d – coeficienþii stoechiometrici.
Exemplu:
În cazul sintezei amoniacului: β

N2 + 3H2 2NH3
viteza de reacþie se poate exprima prin relaþiile: n Determinarea vitezei de
ΔcN2 ΔcH2 ΔcNH3 reacþie prin metoda graficã.
v =– =– = . Viteza medie în intervalul
Δt 3 Δt 2Δt t2 – t1 este:
Deoarece raportul dintre cantitatea de reactanþi consumaþi ºi timp
variazã, se foloseºte valoarea sa limitã, deci derivata în raport cu BC
v = tg α ; tg α =;
timpul a concentraþiei unuia dintre reactanþi, în condiþii izoterme: AB
viteza momentanã (t1) este:
Δc dc A dc C
v = lim
sau v = – sau v = v = tg β ; tg β =
NM
, când
Δt t →0 dt dt
PM
pentru un proces chimic omogen unilateral. –
Δt → 0 ºi v → v.

33

Factorii care influenþeazã viteza de
reacþie se numesc factori cinetici.
Presiunea este un factor cinetic care
influenþeazã sistemele gazoase;
concentraþia poate fi înlocuitã cu
presiunile parþiale.
Viteza de formare a unui produs
de reacþie creºte cu concentraþia
iniþialã a reactanþilor.
34
În cursul unei reacþii chimice, viteza de reacþie se modificã, deoarece
ea depinde de diverºi factori: concentraþia reactanþilor, temperaturã,
suprafaþã de contact, catalizatori.
Experimental s-a stabilit cã, viteza de reacþie depinde de
concentraþia reactanþilor:
v = f(c).
Pregãteºte douã baloane cu fund plat, A ºi B,
prevãzute cu dopuri de cauciuc, fiecare având câte
douã orificii. Introdu în fiecare balon o panglicã de
magneziu cu masa de 0,05 g. La fiecare balon
ataºeazã câte o pâlnie picurãtoare ºi câte o seringã.
În balonul A introdu cu ajutorul pâlniei picurãtoare 50 cm3 soluþie HCl 0,5 M,
iar în balonul B, 50 cm3 soluþie HCl 1 M. Mãsoarã cu un cronometru timpul
necesar degajãrii a câte 10 cm 3 H2.
Se constatã cã în balonul A reacþia are loc în 120 s, în timp ce în
balonul B, în 60 s.
Din reprezentarea graficã a curbelor cinetice stabileºte timpul de
obþinere a 60 cm3 H2 în cazurile A ºi B.
Curba B este mai abruptã decât curba A; se poate deduce cã
reacþia a fost mai rapidã în cazul B decât în cazul A.
În ambele reacþii s-au obþinut 60 cm3 hidrogen.
Viteza medie a procesului în cazul B a fost de 1 cm3 de hidrogen
60 cm 3
pe secundã ( v = = 1 cm 3 / s ). În cazul A, viteza medie a fost
60 s
60 cm 3
de 0,5 cm3 de hidrogen pe secundã ( v = = 0,5 cm 3 / s ).
120 s
Rezultatele experimentale demonstreazã cã o reacþie se desfãºoarã
cu o vitezã cu atât mai mare cu cât concentraþia unui reactant este
mai mare.
Legea vitezei
Sã considerãm o reacþie de tipul: aA + bB → Produºi, în care a ºi b sunt coeficienþii
stoechiometrici ai reactanþilor A ºi B. Pentru acest tip de reacþie viteza va depinde de
concentraþiile lui A ºi B la anumite puteri ºi de o serie de alþi factori cum ar fi: temperatura,
presiunea, catalizatorii etc. Acþiunea tuturor acestor factori se înglobeazã într-o constantã k,
numitã constantã de vitezã. În aceste condiþii viteza de reacþie se va exprima prin relaþia:
v = k · [A]nA [B]nB,
care reprezintã legea vitezei.
Puterile la care apar concentraþiile reactanþilor în ecuaþia de vitezã, nA ºi nB, sunt definite
ca ordine parþiale de reacþie. Ordinul total de reacþie se obþine însumând ordinele parþiale:
nA + nB = n.
Ordinele parþiale de reacþie nA ºi nB, diferã uneori de coeficienþii stoechiometrici a, respectiv
b. Suma coeficienþilor, a + b = m, reprezintã molecularitatea reacþiei care coincide cu ordinul
de reacþie numai pentru reacþiile elementare simple.
Din punct de vedere cinetic, reacþiile se pot clasifica în funcþie de ordinul de reacþie:
• reacþii de ordinul 1: A → Produºi, de exemplu, C2H 5Br → C2H 4 + HBr;
• reacþii de ordinul 2: A + B → Produºi, de exemplu, C2H4 + H2 → C 2H6.
Influenþa temperaturii asupra vitezei de reacþie apare implicit în
constanta de vitezã, k. Dependenþa constantei de vitezã de temperaturã
este datã de ecuaþia lui Arrhenius:
k = A · e–Ea/RT,
unde: T este temperatura absolutã; R – constanta gazelor ideale;
A – constantã caracteristicã fiecãrei reacþii (A este un factor de
frecvenþã ce þine cont de numãrul ciocnirilor specifice, cu respectarea
condiþiei sterice); Ea – energia de activare.
Energia de activare reprezintã diferenþa dintre energia medie
a moleculelor din sistem ºi energia necesarã producerii unei reacþii
chimice. n Distribuþia energiei cine-
tice a moleculelor la douã
Prin ciocnirea moleculelor reactante, se formeazã o asociaþie temperaturi diferite T2 > T1.
temporarã bogatã în energie, denumitã complex activat. La o temperaturã T pro-
Complexul activat are proprietãþile unei molecule obiºnuite, este porþia de ciocniri care se
produc cu o energie cel
bogat în energie ºi în consecinþã are o viaþã scurtã.
puþin egalã cu E a este
Pentru toate reacþiile chimice, exoterme ºi endoterme, complexul proporþionalã cu e–Ea/RT.
activat este starea cu energia cea mai ridicatã, atât faþã de reactanþi,
cât ºi faþã de produºi.

Dupã valoarea Ea , reacþiile pot

avea loc:
– cu vitezã foarte mare:
Ea < 40 kJ/mol;
– cu vitezã medie:
80 < Ea < 125 kJ/mol;
a b – cu vitezã micã:
n Variaþia energiei potenþiale în reacþiile chimice: a – cazul: ΔrH = Ep – ER < 0; Ea > 170 kJ/mol.
b – cazul: ΔrH = Ep – ER > 0. Cãldura de reacþie ΔrH, atât pentru reacþiile exoterme,
cât ºi pentru reacþiile endoterme este independentã de viteza de reacþie ºi de
energia de activare.
35

n „Catalizator: substanþã care
determinã producerea unei reacþii
care nu are loc în absenþa ei”.
Berzelius – 1826
n „Catalizator: substanþã care
mãreºte viteza unei reacþii care în
absenþa ei are loc cu vitezã foarte
micã”.
Ostwald – 1894
Activitãþi
de evaluare
1. Proiect. Catalizatori
metalici ºi oxizi metalici
utilizaþi în procese chimice.
2. Dezbatere. Utilizând
cunoºtinþele dobândite în
lecþiile de biologie ºi chimie,
demonstraþi rolul biocatali-
zatorilor în procese bio-
logice.
n Automobilele moderne
folosesc catalizatori pe bazã
de rodiu, care determinã oxi-
darea gazelor de eºapament
ºi transformarea lor în pro-
duºi mai puþin poluanþi.
36
Rolul catalizatorilor în reacþiile chimice
Numeroase reacþii lente pot fi accelerate, dacã în mediul de reacþie
se adaugã catalizatori.
Catalizatorul este o substanþã care mãreºte viteza de reacþie,
fãrã ca el sã sufere, în final, nici o modificare chimicã.
Un mare numãr dintre reacþiile chimice cunoscute se desfãºoarã
în prezenþa catalizatorilor. Mulþi dintre catalizatorii cunoscuþi sunt în
general metale tranziþionale sau compuºi ai acestora: Pt, Pd, V 2O5,
Fe, FeCl3, Ni, Rh.
Introdu în patru eprubete câte 5 mL apã oxigenatã.
Adaugã în eprubetele 2, 3, 4 substanþele indicate în
tabelul urmãtor:
Observaþii Numãr Tip
Nr. crt. Sistemul studiat vitezã faze de
proces sistem catalizã
1 H2O 2
2 H2O 2 ºi MnO2
3 H2O 2 ºi o bucãþicã de ficat crud
4 H2O 2 ºi sol. FeCl3 sau CuCl2
Apreciazã, calitativ, viteza de reacþie în funcþie de viteza de formare a
bulelor de oxigen.
Vei constata cã, la temperatura camerei, apa oxigenatã se
descompune cu o vitezã v (eprubeta 1). Viteza de reacþie se menþine
aceeaºi sau se modificã în cazul adaosului unor substanþe. Noteazã
observaþiile în tabel ºi stabileºte concluziile.
Cataliza este acþiunea unui catalizator asupra unei reacþii chimice.
În funcþie de natura sistemului format din mediul de reacþie ºi
catalizator, cataliza poate fi:
omogenã, catalizatorul ºi sistemul reactant alcãtuiesc împreunã
o singurã fazã, de exemplu, descompunerea apei oxigenate în prezenþa
ionilor Fe3+;
eterogenã, catalizatorul ºi sistemul reactant existã în faze diferite,
de exemplu, descompunerea apei oxigenate în prezenþa MnO2 (H2O2,
fazã lichidã, MnO2, fazã solidã);
enzimaticã este un caz particular al catalizei omogene în care
catalizatorul este o enzimã (descompunerea H2O2 în contact cu sângele).
Hemul din sânge conþine ioni Fe2+, care catalizeazã descompunerea
apei oxigenate. În felul acesta se explicã degajarea abundentã de
oxigen la dezinfectarea unei rãni sângerânde cu apã oxigenatã.
Cataliza are o importanþã deosebitã ºi este prezentã în majoritatea
reacþiilor realizate la scarã industrialã, în laborator ºi în reacþiile
biochimice.
 Orice catalizator este caracterizat prin activitatea cataliticã. Aceasta reprezintã raportul
dintre viteza reacþiei catalizate ºi a celei necatalizate. Deoarece, frecvent, viteza procesului
în absenþa catalizatorului este prea micã pentru a putea fi mãsuratã, activitatea catalizatorului
se exprimã în funcþie de numãrul de moli de produs obþinut pe unitatea de suprafaþã a
catalizatorului, în unitatea de timp. Activitatea catalizatorilor scade treptat în timp – se
dezactiveazã. De aceea, din timp în timp, catalizatorii trebuie reactivaþi.
O clasã de substanþe, denumite promotori, mãresc considerabil activitatea catalizatorilor.
Promotorii, în absenþa catalizatorilor, nu modificã viteza de reacþie. Astfel, alumina, Al2O3, nu
catalizeazã sinteza amoniacului, în schimb fierul obþinut prin reducerea oxidului Fe 3O 4 are
proprietãþi catalitice în aceastã sintezã. Se constatã cã în prezenþa aluminei, acþiunea cataliticã
a fierului creºte considerabil, deci alumina întruneºte calitãþile unui promotor.
Anumite substanþe au capacitatea de a reduce sau, în unele cazuri, de a anula activitatea
catalizatorilor. Ele se numesc otrãvuri. Astfel, catalizatorii de fier folosiþi în sinteza amoniacului
sunt otrãviþi cu urme de oxigen, oxid de carbon ºi compuºi cu sulf. Inhibitorii micºoreazã
viteza reacþiilor chimice, acþioneazã asupra reactanþilor ºi nu asupra catalizatorului.

Unele fructe ºi legume ca: merele, piersicile, cartofii se înnegresc când

sunt tãiate ºi expuse în aer.
Mojareazã o tabletã de vitamina C (acid ascorbic) ºi dizolv-o în 50 mL
apã; agitã soluþia. Taie douã felii subþiri de cartof ºi înmoaie una dintre ele
în soluþie de acid ascorbic, iar alta în apã ºi lasã-le în aer pe o hârtie. Dupã 20 min. se observã cã
felia tratatã cu vitamina C nu s-a înnegrit, pe când cea introdusã în apã se închide la culoare.
Înnegrirea fructelor sau legumelor se datoreazã unei reacþii de oxidare în aer care se
produce sub acþiunea unei enzime numitã tirozinazã. Acidul ascorbic (vitamina C) împiedicã
reacþia de oxidare, acþionând ca inhibitor prin grupele enolice.
Acetanilida (C 6H 5NHCOCH 3) este inhibitor al reacþiei de descompunere a apei oxigenate.
De asemenea, tetraetilplumbul (Pb(C2H5)4) este un inhibitor al reacþiei de oxidare spontanã
a hidrocarburilor, înainte de a se produce aprinderea prin scânteie în cilindrii motoarelor cu
eardere internã; tetraetilplumbul este numit ºi antidetonant, deoarece înlãturã fenomenul de
detonaþie, formând radicali liberi.
O caracteristicã importantã a catalizatorilor este selectivitatea, manifestatã prin aceea cã
favorizeazã numai una dintre mai multe reacþii posibile. .

n Scrie ecuaþiile reacþiilor care ilustreazã

proprietãþile chimice ale alcoolului etilic, indicând
catalizatorii utilizaþi.
Catalizatorul micºoreazã energia de activare a procesului ºi aceasta
conduce la o mãrire a vitezei de reacþie. Catalizatorul nu modificã
valoarea cãldurii de reacþie (ΔH), mãrind viteza reacþiilor chimice
numai în cazul în care acestea sunt posibile din punct de vedere
termodinamic ºi nu influenþeazã echilibrul.
Catalizatorii influenþeazã în aceeaºi mãsurã
n Diagrama variaþiei ener-
reacþia directã ºi cea indirectã, accelerând stabilirea giei potenþiale pentru
echilibrului. Catalizatorii nu deplaseazã echilibrul reacþiile care au loc în
chimic. Creºterea vitezei reacþiilor chimice sub absenþa sau în prezenþa
acþiunea catalizatorilor se datoreazã modificãrii mecanismului reacþiilor catalizatorului.
ºi scãderii în general a energiei de activare a procesului.
37
 Reacþiile chimice, fenomene care se petrec în timp, se caracterizeazã, din punct de
vedere cinetic, prin vitezã de reacþie.
Reacþiile în care produºii de reacþie se formeazã instantaneu în momentul când reactanþii
sunt puºi în contact se numesc reacþii rapide, în timp ce reacþiile în care produºii de reacþie
se formeazã progresiv astfel încât fenomenul sã poatã fi urmãrit în timp se numesc reacþii lente.
Într-o reacþie chimicã de tipul: aA + bB → cC + dD viteza de reacþie reprezintã variaþia
concentraþiei reactanþilor sau a produºilor de reacþie în unitatea de timp:
Δc A ΔcB ΔcC ΔcD
v =– =– =+ =+ .
aΔt bΔt cΔt dΔt
Semnul „–“ indicã scãderea concentraþiei reactanþilor în timpul reacþiei, în timp ce semnul „+“
aratã creºterea concentraþiei produºilor de reacþie.
Viteza de reacþie poate fi determinatã grafic prin reprezentarea dependenþei numãrului
de moli în funcþie de timp.
Experimental, viteza de reacþie nu poate fi determinatã în fiecare moment. Viteza
momentanã se determinã grafic.
Factorii cinetici sunt factori susceptibili sã modifice viteza de formare a unui produs (de
consumare a unui reactant). Ei sunt: concentraþia reactanþilor, temperatura, suprafaþa de
contact ºi catalizatorii.
Catalizatorul este o substanþã care mãreºte viteza unei reacþii. El participã la reacþii,
dar nu apare în ecuaþia bilanþ (nu se consumã).

?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Viteza de reacþie pentru un reactant (scade/creºte) în timp.
2. La creºterea concentraþiei unui reactant, viteza de reacþie (creºte/scade).
3. Rolul unui catalizator este sã (mãreascã/micºoreze) energia de activare.
4. Reacþia dintre iod ºi tiosulfatul de sodiu caracterizatã prin Ea = 14 kJ · mol–1 este o reacþie
(lentã/rapidã).
5. Reacþia de neutralizare se caracterizeazã prin energie de activare (micã/mare).
II.Alege rãspunsurile corecte.
1. a) Reacþia de sintezã a acidului iodhidric H2 (g) + I2 (g) → 2HI (g) se caracterizeazã prin decolorarea
amestecului de reacþie final.
b) Pentru sinteza acidului iodhidric, caracterizatã prin ecuaþia de vitezã v = k[H2][I2], constanta de
vitezã are dimensiunile mol/L · timp.
c) La creºterea temperaturii se modificã energia de activare.
d) Dacã viteza de consumare a iodului este 2,4 mmoli L –1 · s –1, viteza de formare a hidracidului
este 2,4 mmoli · L –1 · s –1.
2. Energia de activare (Ea):
a) corespunde energiei reactanþilor;
b) corespunde efectului termic al reacþiei;
c) este energia corespunzãtoare complexului activat;
d) este mai mare în cazul reacþiilor ionice decât în cazul ruperii covalenþelor.
38
3. Viteza reacþiei de hidrolizã a zaharozei în glucozã ºi fructozã depinde numai de concentraþia
zaharozei (ordin I).
a) constanta de vitezã se dimensioneazã în <h+1>;
b) catalizatorul acid folosit micºoreazã constanta de vitezã;
c) enzima – hidrolaz㠖 mãreºte viteza de reacþie mult mai mult decât soluþia de acid clorhidric
10%;
d) se numeºte invertirea zaharozei deoarece glucoza trece în fructozã.
4. Pentru reacþia de sintezã a amoniacului din elemente se foloseºte catalizator de fier, la 450°C ºi
presiune medie de 300 atm. Este incorectã afirmaþia:
a) catalizatorul va forma un intermediar cu H2;
b) catalizatorul de Fe conþine promotori de Al2O 3 ºi K2O (1,6%) ºi astfel viteza de reacþie se
mãreºte de patru ori faþã de cazul în care se foloseºte catalizator fãrã promotori;
c) catalizatorul de Fe este inhibat de moleculele de oxigen pentru cã formeazã compuºi foarte
stabili;
d) este o catalizã heterogenã.
III. Rezolvã.
1. Reacþia de descompunere a clorurii de etil (chelen – anestezic) în etenã, are o cineticã de ordinul I
ºi la 500°C constanta de vitezã, k1 are valoarea 4,15 · 10 –5 s–1.
a) Scrie ecuaþia reacþiei chimice corespunzãtoare.
b) Noteazã ecuaþia vitezei de reacþie.
c) Calculeazã dupã cât timp se descompune 50% din reactant ºi 75% din reactant, dacã timpul de
înjumãtãþire (t1/2) se determinã din relaþia.
ln 2
t1/2 = k .
1

2. Constanta de vitezã a unei reacþii de ordinul 2, 2A → P, este 1,5 · 10–5 L · mol –1 · s –1 ºi concentraþia
iniþialã c0A = 0,2 mol/L. Calculeazã:
a) viteza de reacþie iniþialã;
b) valoarea vitezei de reacþie în mol/L · min.
Exemplificã o reacþie de ordinul 2 ºi explicã de ce acestea sunt cele mai frecvente.
3. Pentru douã reacþii diferite care au loc la aceeaºi temperaturã, curbele distribuþiei energiei cinetice
ºi valorile energiilor de activare sunt redate mai jos:

a) Care reacþie are vitezã de reacþie mai mare?

b) Explicã semnificaþia energiei de activare.
c) Cum modificã un catalizator valoarea energiei de activare?
d) Comparã energiile de activare pentru reacþia de neutralizare a HCl ºi a adiþiei HCl la etenã.
4. Pentru 90% dintre procesele din industria chimicã se folosesc catalizatori.
a) Scrie câte douã reacþii chimice studiate, folosind urmãtorii catalizatori: AlCl3, V 2O 5, Ni, enzime.
b) Specificã catalizatorul pentru urmãtoarele transformãri ºi tipul acestuia:
– obþinerea margarinei din uleiuri vegetale (trioleina);
– fermentaþia alcoolicã;
– purificarea gazelor de eºapament prin îndepãrtarea CO ºi NO.

39
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Douã reacþii se comparã prin valoarea absolutã a (vitezelor/constantelor de vitezã).
2. Reacþia de descompunere a pietrei de var în sistem deschis are viteza de reacþie exprimatã prin
(mol · L–1 · s–1/mol · g–1 · s –1).
3. Reacþia la care nu se poate observa o evoluþie progresivã în timp este (o reacþie rapidã/o reacþie
lentã).
4. Catalizatorii sunt substanþe care (participã/nu participã) la reacþia chimicã, dar se regãsesc
(schimbaþi/neschimbaþi) la sfârºitul acesteia.
5. Sistemul în care catalizatorul este în aceeaºi fazã cu sistemul reactant este (omogen/eterogen).
0,2 p × 5 = 1 p
II. Stabileºte corespondenþa dintre cele douã coloane. Scrie în faþa numerelor din coloana A litera care
corespunde caracteristicii sistemului indicatã în coloana B. Justificã alegerea fãcutã.
A B
............ 1 reacþie exotermã a A + B + Q → produºi
............ 2 viteza de reacþie într-un sistem b Δ fH0 = 0
reactant gazos c într-o reacþie reversibilã cãldurile de
............ 3 reacþie endotermã reacþie sunt egale ºi de semn contrar
............ 4 Cl 2 (g); Br 2 (l) d creºte la creºterea presiunii
............ 5 CO + 1/2O 2 → CO2; e A + B – Q → produºi
CO 2 → CO + 1/2O2 f scade la creºterea presiunii
g ΔfH0 Br2 (l) > ΔfH0 Cl 2 (g)
0,2 p × 5 = 1 p.
III. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau F (fals):
1. Creºterea presiunii în cazul unei reacþii care se desfãºoarã în fazã gazoasã cu scãderea numãrului
de moli determinã creºterea vitezei de reacþie.
2. Reacþia dintre clorura de sodiu ºi azotatul de argint este rapidã, dacã reactanþii sunt în fazã solidã.
3. Reacþia de oþetire a vinului este o reacþie lentã.
4. Creºterea temperaturii duce la creºterea vitezei de reacþie, indiferent dacã aceasta este exotermã
sau endotermã.
5. Viteza de reacþie este influenþatã de concentraþia produºilor de reacþie.
0,2 p × 5 = 1 p
IV*. Pentru reacþia Mg + 2H3O + → Mg 2+ + H 2 + 2H2O s-au înregistrat urmãtoarele date:
t, minute 0 1 2 3 4 5 6 7 8
vH , mL 0 14 22 26 30 31,5 32,5 33 33,5
2
nH ·10 3
0 0,62 0,98 1,16 1,34 1,41 1,45 1,47 1,49
2
Traseazã curba variaþiei numãrului de moli de H 2 în funcþie de timp. Calculeazã viteza medie de
formare a H 2 în intervalul t1 = 2 min, t 2 = 4 min. ºi viteza de transformare a ionului H3O + în acelaºi
interval de timp utilizând datele din tabel.
3 p
V. Reacþia de obþinere a acidului azotic se bazeazã pe reacþia de oxidare a amoniacului:
NH 3 + O2 → NO + H2O
La un moment dat viteza de formare a NO este vNO = 0,3 moli · L –1 · s –1.
a) Stabileºte coeficienþii ecuaþiei reacþiei de oxidare a amoniacului.
b) Care este viteza de formare a apei la momentul dat?
c) Care este viteza cu care se consumã amoniacul?
3 p
6 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p

40
 4 Echilibre
în reacþiile chimice
„Adu-þi aminte ca în împrejurãri grele sã-þi pãstrezi echilibrul sufletului ºi
al minþii.”
Horaþiu

Obiective
„Peºtii de aur” pot trãi numai
într-un mediu cu un pH constant.
Halã de electrolizã.
Maci, flori în flãcãri de culoare.
Sã modelezi transferul de protoni în reacþiile acido-bazice
Sã stabileºti cuplurile acid-bazã conjugatã ºi sã faci aprecieri
asupra tãriei acestora
Sã stabileºti natura acido-bazicã a unui mediu de reacþie în
funcþie de valoarea pH-ului
Sã stabileºti cuplurile redox ºi sã faci aprecieri asupra tãriei
oxido-reducãtoare a acestora
Sã stabileºti caracterul oxidant sau reducãtor al unor
substanþe, funcþie de potenþialul redox
Sã indici procesele care au loc la electrozi într-un proces de
electrolizã prin care se urmãreºte obþinerea de metale sau de
nemetale
Sã identifici ioni prin reacþii cu formare de precipitate ºi
combinaþii complexe
Sã stabileºti utilizãri ale reacþiilor cu formare de precipitate
ºi combinaþii complexe

Termeni ºi concepte
Structurile lumii în care trãim par fixe, în realitate sunt
Acid-bazã conjugatã
rezultatul unor transformãri permanente, care duc la stabilirea
Soluþie tampon unor stãri de echilibru; corpul omenesc ilustreazã în mod
pKa, pKb strãlucit acest lucru.
Titrare Organismul uman funcþioneazã pe baza unui numãr
Potenþial de electrod enorm de reacþii chimice care se influenþeazã ºi ai cãror
Electrolizã produºi pot trece reciproc unii în alþii.
Reacþii de identificare a ionilor Starea de sãnãtate reprezintã un echilibru între toate
procesele biochimice.
Combinaþii complexe

41

n Starea de echilibru chimic este
rezultatul a douã reacþii care se
produc simultan în ambele sensuri
astfel încât în sistem sunt prezenþi
cantitativ atât reactanþi, cât ºi
produºi de reacþie.
n Caracteristicile unui sistem în
echilibru:
– starea de echilibru a unui sistem
este dinamicã: este rezultatul a
douã procese care se desfãºoarã cu
viteze egale în sensuri opuse;
– echilibrul este stabil: nu se modificã
dacã condiþiile de reacþie rãmân
neschimbate;
– echilibrul este mobil: se poate
deplasa într-un sens sau altul dacã
condiþiile de reacþie se modificã.
n Un sistem este în echilibru atunci
când vitezele reacþiilor opuse devin
egale.
42
4.1. Echilibre acido-bazice
Pe baza observaþiilor experimentale fãcute asupra unui numãr
mare de reacþii de echilibru s-a stabilit legea care guverneazã sistemele
în echilibru, legea echilibrului chimic. În anul 1864, chimiºtii norvegieni
Maximilian Guldberg ºi Peter Waage stabilesc legea echilibrului chimic
(cunoscutã ºi sub numele de legea acþiunii maselor). Pentru o reacþie
generalã de tipul:
aA + bB cC + dD
în care: A, B, C, D sunt specii chimice (A, B reactanþi ºi C, D produºi);
a, b, c, d – coeficienþi stoechiometrici, constanta de echilibru este:
[C] c[D] d
K = ————;
[A]a[B]b
concentraþia, în mol/L se simbolizeazã prin paranteze drepte.
La echilibru, raportul dintre produsul concentraþiilor produºilor de
reacþie ºi produsul concentraþiilor reactanþilor ridicate la puteri egale
cu coeficienþii stoechiometrici este constant.
Aceastã lege aratã influenþa concentraþiei asupra sistemelor în
echilibru. Când concentraþiile se exprimã în mol/L, constanta se noteazã
cu Kc. Compoziþia sistemului la echilibru se poate exprima nu numai
în funcþie de concentraþie, ci ºi în funcþie de presiune sau de fracþiile
molare.
Valoarea constantei de echilibru este o mãsurã a gradului de
transformare a reactanþilor în produºi (randamentul reacþiei).
O valoare mare a constantei de echilibru aratã cã transformarea
reactanþilor în produºi este mare (numãrãtorul fracþiei este mai mare
decât numitorul).
O valoare micã a Kc aratã, dimpotrivã, cã reactanþii s-au transformat
puþin în produºi.
Un sistem în echilibru este stabil; nu se modificã atâta timp cât
condiþiile de reacþie rãmân neschimbate.
La variaþia unui parametru (temperaturã, presiune, concentraþie)
are loc o variaþie a compoziþiei sistemului, deci o deplasare a echilibrului.
Pe baza unui numãr mare de date experimentale, în anul 1888,
chimistul francez Henry Louis Le Châtelier a emis un principiu gene-
ral valabil pentru stãrile de echilibru supuse unor variaþii ale condiþiilor
de reacþie (principiu care îi poartã numele).
Acest principiu ne ajutã sã precizãm dacã modificarea fãcutã va
influenþa concentraþiile reactanþilor sau ale produºilor de reacþie.
Dacã un sistem în echilibru este supus unei constrângeri
(schimbãri), echilibrul se deplaseazã astfel încât sã se opunã acestei
schimbãri, diminuând-o (principiul diminuãrii constrângerii).
Cunoaºterea modului în care se deplaseazã echilibrul chimic la
variaþia unui parametru are o importanþã practicã deosebitã, întrucât
reacþiile chimice pot fi astfel controlate, adicã pot fi alese condiþiile
optime de reacþie în vederea obþinerii de randamente maxime în
produºii care intereseazã.
Reacþii acido-bazice
Reacþiile cu transfer de protoni sunt sisteme în echilibru acido-
bazic.

n Conform teoriei protolitice (Brönsted ºi Lowry) un acid este

specia chimicã (moleculã sau ion) capabilã sã cedeze protoni unei
baze ºi o bazã este specia chimicã (moleculã sau ion) capabilã sã
BH+ + A–
accepte protoni de la un acid.

Amfoliþi
Substanþele care se comportã atât ca acizi, cât ºi ca baze, în
funcþie de condiþiile de reacþie, se numesc substanþe amfotere sau n Hidroxizi cu caracter amfoter sunt:
amfoliþi. Pb(OH) 2 , Zn(OH) 2 , Sn(OH) 2 ,
Elementele care în tabelul periodic fac trecerea între metale ºi Be(OH)2, Cr(OH)3, Al(OH)3.
nemetale au caracter amfoter ºi formeazã oxizi ºi hidroxizi amfoteri. n Toþi hidroxizii amfoteri sunt
Un exemplu îl reprezintã oxidul de aluminiu, care reacþioneazã solubili în acizi ºi baze ºi
atât cu acizii, cât ºi cu bazele. El este un oxid amfoter. insolubili în apã.
Al2O3 (s) + 6HCl (aq) → 2AlCl3 (aq) + 3H2O (l)
Al2O3 (s) + 2NaOH (aq) + 3H 2O (l) → 2Na[Al(OH) 4] (aq)
tetrahidroxoaluminat de sodiu
Oxizii de zinc, ZnO, ºi de crom, Cr 2O3 au, de asemenea, caracter
amfoter ºi sunt insolubili în apã.
Aminoacizii ºi proteinele manifestã în soluþie apoasã caracter
amfoter.
Dacã soluþia apoasã a unui aminoacid se trateazã cu un acid, n Scrie ecuaþiile reac-
aminoacidul acceptã un proton, se comportã ca o bazã: þiilor prin care se pune
R—C H—COO– + H3O+ R—C H—COOH + H2O în evidenþã caracterul
+
| +
|
N H3 N H3 amfoter al Al ºi Al(OH)3.
Prin tratare cu o bazã, aminoacidul cedeazã un proton, se comportã
ca un acid:
R—C H—COO– + HO– R H —COO– + H2O
+
| |
N H3 NH 2
··
Cupluri acido-bazice Acizi
Într-o reacþie de echilibru acido-bazicã (Brönsted), în mediul de monoprotici poliprotici
reacþie existã douã specii de acizi ºi douã specii de baze.
HCl H2SO4
HCl (aq) + H2O (l) → H 3O+ (aq) + Cl– (aq) HNO3 H 2S
CH3COOH H 2CO3
HCl pierde un proton ºi formeazã ionul Cl –; H3PO4
HCl / Cl – Cl– este bazã conjugatã pentru HCl;
H 2O acceptã un proton ºi formeazã ionul H 3O + Baze
H 2O / H 3O + H3O+ este acidul conjugat pentru H 2O. monoacide poliacide
Pentru apã existã douã cupluri acid-bazã: NaOH Ca(OH)2
H 3O + / H 2 O H2O / HO – KOH Al(OH)3
NH3
apã cu rol de bazã apã cu rol de acid
43

n Reacþiile acido-bazice au loc cu
transferul unui proton de la acidul
unui cuplu la baza celuilalt cuplu.
n Pentru a stabili baza conjugatã a
unui acid se îndepãrteazã formal
un proton din specia acidã:
– H+
H2PO–4 ——→ HPO2–
acid
4
bazã
conjugatã
n Pentru a stabili acidul conjugat al
unei baze se adaugã formal un pro-
ton la specia bazicã:
+ H+
CH3COO– ——→ CH3COOH
bazã acid conjugat
n Zonele de viraj pentru
câþiva indicatori coloraþi.
Caracterul acid sau bazic
al unei soluþii se determinã
cu ajutorul indicatorilor.
n Indicatorii acido-bazici sunt
substanþe organice cu molecule
mari, foarte puþin ionizate în apã,
care prezintã proprietãþi acide sau
bazice. Aceste substanþe au
proprietatea de a-ºi schimba brusc
culoarea într-un interval de pH,
deoarece forma ionizatã este
coloratã diferit de forma neionizatã
(fenomenul este reversibil).
44
Un cuplu acid-bazã conjugatã A/B sau HA/A– este ansamblul
a douã specii (ionice sau moleculare), care diferã printr-un proton.
O reacþie acido-bazicã poate fi reprezentatã ca un sistem în
echilibru:
Acid1 + Bazã2 Acid2 + Bazã1
Conform teoriei protolitice pot fi acizi sau baze urmãtoarele specii
chimice:
Acizi Baze
molecule neutre: molecule neutre:
HCl, H 2SO 4, NH3, CH3NH2,
HCOOH, C 6H 5—OH; C6H 5—NH—CH3;
cationi: H3O+, NH+4; baza anionice:
anioni: HSO–4, H 2PO–4. HO–, Cl–, HSO–4, PO43–.
n Precizeazã perechea conjugatã a urmã-
toarelor specii:
HClO4, NH4+, HSO4–, NO3–.
n Care dintre urmãtoarele specii chimice poate
funcþiona ºi ca acid ºi ca bazã: H2PO4–, ClO4–, NH4+, H2SO 4, HS –;
HCO3–?
Un acid (o bazã) tare este total ionizat în soluþie apoasã.
HCl (g) + H2O (l) H 3O+ (aq) + Cl– (aq)
Acidul clorhidric este un acid tare, el ionizeazã complet în soluþie
apoasã, în care se vor gãsi numai ioni H3O+ ºi Cl–. O soluþie 0,1 M
de HCl conþine 0,1 moli ioni H 3O+ ºi 0,1 moli ioni Cl–.
Bazele tari, hidroxizii metalelor din grupele 1 ºi 2, ionizeazã
total, analog acizilor tari. În soluþie se gãsesc numai ioni metal ºi
ioni HO–. O soluþie 0,1 M NaOH conþine 0,1 moli ioni Na + ºi 0,1
moli ioni HO – .
H2O
NaOH (s) ——→ Na + (aq) + HO– (aq)
Un acid (o bazã) slab(ã) ionizeazã parþial în soluþie apoasã.
Raportul dintre numãrul de molecule ionizate ºi numãrul total de
molecule din soluþie se exprimã prin gradul de ionizare α.
În cazul acidului acetic se constatã cã din 1000 de molecule
aproape toate rãmân nedisociate.
CH3COOH (aq) + H2O (l) H 3O+ (aq) + CH3COO– (aq)
987 molecule 13 cationi 13 anioni
Dacã se lucreazã cu o soluþie 0,1 M de acid acetic, aproximativ
1,3% din numãrul total de molecule ionizeazã.
În cazul amoniacului, ionizarea este de aproximativ 1%.
NH3 (aq) + H2O (l) NH4+ (aq) + HO– (aq)
990 molecule 10 cationi 10 anioni
n Calculeazã gradul de ionizare (α) al CH 3COOH
ºi NH3 în soluþie 0,1M.
Constante de echilibru în soluþii acido-bazice
În soluþia apoasã a unui acid slab se stabileºte o stare de echilibru
între forma ionizatã ºi cea neionizatã.
CH3COOH (aq) + H2O (l) H 3O+ (aq) + CH3COO– (aq)
La echilibru, sistemul conþine fiecare specie într-o anumitã
concentraþie.
Pentru acest sistem în echilibru constanta de echilibru se stabileºte
conform legii acþiunii maselor:
[H 3O +][CH3COO –]
Kc = ————————–.
[CH 3COOH][H 2O]
Concentraþia apei [H2O] este constantã ºi se introduce în constanta
de echilibru, astfel se obþine constanta de aciditate, Ka:
[H 3O +][CH 3COO –]
Ka = ————————–.
[CH3COOH]
Pentru un acid de tipul HA H+ (aq) + A– constanta de aciditate Acizi slabi
este:
Acid Formulã Ka
[H + (aq)][A–] (25 oC)
Ka = ——————.
[HA] azotos HNO2 4,5·10 –4
fluorhidric HF 6,5·10 –4
Ka este egalã cu produsul concentraþiilor ionilor de hidroniu ºi ale acetic CH3COOH 1,8·10 –5
anionilor raportat la concentraþia acidului neionizat. La temperaturã cianhidric HCN 4,0·10 –10
constantã Ka are valori constante (tabelul alãturat).
Problemã rezolvatã
O soluþie de CH 3COOH 0,1 M la 25oC conþine 1,33 · 10 –3 moli [H+];
acidul acetic are gradul de ionizare ( α) 1,33%. Determinã valoarea Ka.
Rezolvare: n Un acid este cu atât mai tare cu cât
Iniþial soluþia conþine 0,1 moli CH 3COOH într-un litru de soluþie. constanta sa de aciditate, Ka, este
La echilibru, în soluþie rãmân: mai mare. Un acid este cu atât mai
slab cu cât Ka este mai micã.
0,1 – 0,00133 = 0,0987 mol/L acid nedisociat.
n Legea echilibrului chimic se aplicã
S-au format 1,33 moli CH3COO–. acizilor ºi bazelor slabe care în
(1,33 ⋅ 10−3 )(1,33 ⋅ 10−3 ) soluþie formeazã un sistem în
Ka = = 1,82·10–5. echilibru.
0,0987

Acizii care au Ka ≤ 10–5 sunt acizi slabi. Acidul acetic este un acid slab.
Asemãnãtor constantei de aciditate se deduce expresia constantei de bazicitate pentru sistemul
în echilibru: NH3 + H2O NH4+ + HO–
[NH 4+][HO –]
Kb = —————.
[NH3]
Pentru o soluþie 0,1 M, Kb = 1,8·10 . Amoniacul este o bazã slabã.
–5

În cazul unei baze slabe, pentru echilibrul: B + H2O BH+ + HO– constanta de bazicitate
este:
[BH +][HO –]
Kb = —————.
[B]
45
 n Scrie ecuaþiile reacþiilor de ionizare pentru
H3PO4 (în trei trepte succesive). Stabileºte relaþia
de legãturã dintre Ka , Ka , Ka ºi valoarea constantei
1 2 3
de aciditate globalã (Anexa 2).

n Reacþia de ionizare a apei este un sistem în echilibru ºi se

numeºte reacþie de autoprotolizã.
H 2O + H 2 O HO – + H3O+
Constanta de echilibru pentru reacþia de autoprotolizã este:
[H 3O +][HO –]
Kc = —————–.
[H 2O] 2
În apã ºi în soluþii apoase diluate, concentraþia apei este o constantã
ºi poate fi inclusã în valoarea constantei de echilibru, Kc. Expresia
rezultatã se numeºte constanta de autoprotolizã sau produsul ionic
al apei, Kw.
Kw = [H3O +][HO –].
În apa purã, la 25°C, [H3O+] = [HO–] = 10–7 mol/L ºi în consecinþã:
Kw = 1·10 –7·1·10–7 = 10 –14 mol2/L2.
n Aciditatea unei soluþii depinde de concentraþia ionilor [H 3O+].
Aceastã concentraþie variazã adesea pentru diferite soluþii de acizi ºi
baze între 10 –1 ºi 10–14 mol·L–1.
pH-ul unei soluþii apoase diluate este logaritmul zecimal cu
semn schimbat al concentraþiei molare a ionilor hidroniu, [H 3O +]:
pH = – lg [H3O+].
pH-ul unei soluþii este egal cu puterea cu semn schimbat a
concentraþiei molare a ionilor H 3O + din soluþie:
n Valori ale pH-ului unor
soluþii apoase la 25°C. [H 3O+] = 10–pH mol/L.
Pentru o soluþie în care [H3O+] = 1,0 ·10–n, pH = n.
La o creºtere a valorii pH-ului cu o unitate, concentraþia molarã
a ionilor [H 3 O +] scade de 10 ori. De exemplu, într-o soluþie cu
pH = 2, [H 3O+] = 1·10–2 mol·L –1.
Analog scalei de pH, chimiºtii folosesc deseori ºi scala pOH.
pOH-ul unei soluþii apoase diluate este logaritmul zecimal cu
semn schimbat al concentraþiei molare a ionilor hidroxid, [HO –]:
pOH = – lg [HO–].
n pH-metru.
Pentru o soluþie în care [HO–] = 1,0 · 10–n, pOH = n.
În apa purã [H3O+] = [HO–] = 1 · 10–7 moli·L –1, deci pH = 7 ºi
pOH = 7. Astfel, apa ºi toate soluþiile apoase satisfac relaþia:
pH + pOH = 14.

46
Mãsurarea pH-ului soluþiilor apoase de acizi
ºi baze tari
La dizolvarea unui acid tare, HA, în apã echilibrul reacþiei este
deplasat total în sensul formei ionizate.
HA + H2O → H 3O+ + A–
n Toþi acizii care în soluþii diluate
Astfel, la dizolvarea HCl (g) în apã, în soluþie se gãsec ionii H 3O + verificã relaþia pH = pc sunt acizi
ºi Cl–; soluþia nu conþine molecule de HCl. tari (HBr, HI, HNO3, HClO4, H2SO4).
HCl (g) + H2O (l) → H 3O+ (aq) + Cl– (aq)
Pentru o soluþie de acid clorhidric, concentraþia molarã este:
cM = nHCl/V (L), în care n este numãrul de moli de HCl ºi V – volumul
soluþiei, exprimat în litri. Similar noþiunii de pH (pH = – lg[H3O+]) se
poate folosi pentru concentraþie o notaþie analoagã:
pc = – lg[cM].
Dacã se mãsoarã pH-ul unor soluþii diluate de HCl pentru diferite
valori ale concentraþiei (c – concentraþia iniþialã a soluþiei de HCl) ºi
se traseazã graficul pH = f(pc) se constatã cã pH-ul unei soluþii n Relaþia pH = pc se verifi-
diluate de HCl de concentraþie molarã cM are valoarea pH = pc, cã pentru o soluþie de HCl
pentru c cuprins între 1 ºi 6,5. în domeniul 1 < pc < 6,5.
Reprezentarea graficã demonstreazã cã acidul clorhidric este
total ionizat în soluþie apoasã, [H3O+] = c.
O bazã tare este specia chimicã care în soluþie apoasã ionizeazã
total ºi genereazã ioni HO– (aq) (hidroxil). Cele mai importante baze
tari sunt: KOH, NaOH, C2H 5O – (etoxid).
H O (l)
KOH (s) ———→ 2
K+ (aq) + HO– (aq)
C2H 5O– (l) + H2O (l) → C 2H5OH (aq) + HO– (aq)
Pentru o soluþie apoasã de NaOH de concentraþie cM = nNaOH/V (L)
reprezentarea dependenþei pH = f(pc) are forma unei drepte. n Relaþia pH = 14 – pc se
Pentru o soluþie diluatã de NaOH de concentraþie molarã cM valoarea verificã pentru o soluþie de
NaOH în domeniul
pH-ului este exprimatã prin relaþia pH = 14 – pc, în care c reprezintã 1 < pc < 6,5.
concentraþia ionilor [HO–].
Mãsoarã pH-ul unor soluþii apoase de HCl ºi
NaOH de diferite concentraþii.
Utilizând soluþii de HCl (c0 = 0,1 mol · L –1) ºi
de NaOH (c0 = 0,1 mol · L–1), obþine soluþii de diferite
concentraþii; determinã pc ºi mãsoarã pH-ul soluþiilor
cu ajutorul unui pH-metru. Noteazã rezultatele obþinute într-un tabel cu
urmãtoarele rubrici ºi traseazã graficul pH = f(pc).

V (mL) cM (mol · L –1) pc pH

Mãsurarea pH-ului soluþiilor se poate face:

– prin metode electrochimice (pH-metre);
– colorimetric (hârtie indicatoare);

47
 Mãsurarea pH-ului soluþiilor apoase de acizi
ºi baze slabe; pKa ºi pK b
În cazul acizilor slabi valoarea concentraþiei ionului hidroniu [H 3O+]
ºi a pH-ului se aflã þinând seama de faptul cã acidul este puþin
ionizat ºi cã în cea mai mare parte se gãseºte sub formã molecularã
(neionizat).
Pentru cazul general al unui acid slab, HA:
HA + H2O H 3O + + A –
constanta de aciditate este:
Deducerea relaþiei între [A –] [H 3O +]
constanta de aciditate ºi Ka = —————.
gradul de disociere (α) se [HA]
bazeazã pe legea echili-
brului chimic: Notând cu c concentraþia iniþialã a acidului, rezultã relaþia:
HA H 3O + + A – [HA] = c – [H3O +],
c – cα cα cα
unde: [HA] este concentraþia acidului rãmas neionizat la echilibru.
cα ⋅ cα cα 2 Þinând seama cã [A–] = [H3O+] rezultã:
Ka = = .
c − cα 1− α [H 3O +] 2
Pentru acizii slabi: Ka = —————.
Ka = cα 2. c – [H3O+]
Rezolvând aceastã ecuaþie în raport cu [H 3O+] se obþine:
Ka K a2
[H 3O +] = – + + Ka ⋅ c .
2 4
Pentru acizii foarte slabi, când [H 3O+] este mai micã decât 5%
din c, se poate considera c – [H 3O+] ≈ c ºi expresia constantei de
aciditate devine:
[H 3O +] 2
Ka = ———,
c

din care se calculeazã: [H 3O+] = K a ⋅ c sau prin logaritmare:

n Cu cât valoarea Ka este mai mare
cu atât valoarea pKa este mai micã 1
ºi acidul este mai tare. – lg[H3O+] = – (lgKa + lgc).
2
Analog pH-ului se defineºte exponentul de aciditate: pKa = – lgKa.
Înlocuind în relaþia de mai sus, pH-ul unei soluþii de acid slab se
determinã astfel:
1
pH = (pKa + pc).
2
Problemã rezolvatã
Determinã pH-ul unei soluþii de acid acetic 0,1M, cunoscând valoarea
n Mãrimile Ka ºi pKa variazã constantei de aciditate, Ka = 1,8 · 10–5.
în sens invers. Rezolvare:
Se determinã valorile [H3O +] ºi pH-ul soluþiei:
CH3—COOH + H 2O CH3—COO– + H3O +
[CH3—COO–][H3O +]
Ka = ————————— = 1,8 · 10–5, pKa = 4,75.
[CH3—COOH]
48
Admiþând cã valoarea [CH3—COOH] este egalã cu concentraþia iniþialã, 0,1M:
[CH3—COO–][H 3O +] = 1,8 · 10 –6
ºi deoarece:
[CH3—COO–] = [H3O +], [H 3O +]2 = 1,8 · 10–6,
se poate calcula:
[H3O +] = Ka ⋅ c = 1,8 ⋅ 10−5 ⋅ 0,1 = 1,3 · 10–3 mol/L; pH = 2,88.

În mod analog, pentru bazele slabe se obþine relaþia:

Kb K b2 n pK a reprezintã exponentul de
[HO–] = – + + Kb ⋅ c .
2 4 aciditate al unei soluþii.
Kb n pK b reprezintã exponentul de
K b2
Dacã baza este foarte slabã, termenii ºi se pot neglija ºi bazicitate al unei soluþii.
4 2
relaþia devine:

[HO–] = Kb ⋅ c .
Prin logaritmare se obþine:
1
lg[HO–] =
(lgKb + lgc).
2
Pentru soluþii de baze se foloseºte relaþia:
pKb = – lgKb.
Din relaþiile: pOH = – lg[HO–], pH + pOH = 14 se calculeazã
pH-ul soluþiei unei baze slabe:
1
pH = 14 – (lgKb + lgc).
2
Problemã rezolvatã
Determinã pH-ul unei soluþii apoase de NH 3 de concentraþie 0,1 M,
cunoscând valoarea constantei de bazicitate, Kb = 1,8 · 10–5.
Rezolvare:
Concentraþia ionului hidroxid se determinã cu relaþia: [HO –] = Kb ⋅ c ;

[HO–] = 1,8 ⋅ 10−5 ⋅ 0,1 = 1,34 · 10 –3 mol/L;

pOH = 2,87; pH = 14 – 2,87 = 11,13.
Valoarea pKa a cuplului H2O/HO– se considerã egalã cu 14; ionul hidroxid, n Variaþia pK a pentru
HO–, este baza cea mai tare care poate exista în soluþie apoasã. cuplurile acid/bazã în soluþii
apoase.

Activitãþi de evaluare
1. Activitate experimentalã. Stabileºte valoarea pH-ului pentru
urmãtoarele soluþii: apã platã, apã mineralã, bãuturi dulci carbogazoase,
suc de varzã, ºampon, lapte, suc de lãmâie etc.
2. Proiect. Importanþa menþinerii pH-ului constant în lichidele
biologice.

Domeniul de existenþã acido-bazic în soluþii apoase permite

stabilirea mediului în care se realizeazã sintezele compuºilor chimici
49
 ºi aratã domeniul de pH în care o specie a sistemului conjugat se
aflã în concentraþie mai mare.
La ionizarea unui acid:
A + H2O B + H 3O +
acid bazã
constanta de aciditate este:
[B] [H3O +] [A]
Ka = —————, de unde: [H3O+] = Ka · ——.
[A] [B]
Prin logaritmare se obþine:
[B]
pH = pKa + lg——.
[A]
Aceastã expresie permite definirea a trei domenii ale unor specii
acido-bazice.
La concentraþii egale ale speciilor [A] = [B], pH = pKa.
Dacã [A] > [B], pH < pKa; soluþia are caracter acid, pH∈[0, pKa).
Dacã [A] < [B], pH > pKa; soluþia are caracter bazic, pH∈(pKa, 14].

Cupluri acid/bazã Formule pK a Ka

apã/ion hidroxid H2O/HO– 14 10 –14
ion metilamoniu /metilaminã CH3—NH /CH 3—NH2
+
3
10,7 1,9 · 10–11
ion hidrogenocarbonat/ion carbonat HCO3–/CO 32– 10,3 4,8 · 10–11
fenol/ion fenoxid C6H 5—OH/C 6H 5—O –
10 1,0 · 10–10
acid cianhidric/ion cianurã HCN/CN – 9,21 6,2 · 10–10
ion amoniu/amoniac NH /NH 3
+
4
Tãria bazei 9,20 6,3 · 10–10

Tãria acidului
acid hipocloros/ion hipoclorit HClO/ClO– 7,30 5,0 · 10–8
dioxid de carbon/ion hidrogenocarbonat CO 2, H 2O/HCO –
3
6,35 4,5 · 10–7
acid etanoic/ion etanoat CH 3—COOH/CH 3—COO– 4,75 1,8 · 10–5
ion aniliniu/anilinã C 6H 5—NH /C 6H 5—NH2
+
3
4,62 2,4 · 10–5
acid benzoic/ion benzoat C 6H 5—COOH/C 6H 5—COO– 4,20 6,3 · 10–5
acid acetilsalicilic/ion acetilsalicilat R—COOH/R—COO –
3,60 2,5 · 10–4
acid metanoic/ion metanoat H—COOH/H—COO– 3,75 1,8 · 10–4
acid azotos/ion nitrit HNO2/NO –
2
3,30 5,0 · 10–4
acid fluorhidric/ion fluorurã HF/F– 3.17 6,8 · 10–4
acid cloroetanoic/ion cloroetanoat CH 2Cl—COOH/CH 2Cl—COO –
2,86 1,4 · 10–3
ion hidroniu/apã H3O+/H2O 0 1

Pragul de pH se determinã când pH = pKa ºi reprezintã pH-ul care delimiteazã domeniile

de existenþã ale celor douã forme conjugate pentru un electrolit slab.
n Determinã cele trei praguri de pH pentru acidul fosforic pe baza
constantelor de aciditate (Anexa 2).
n Specificã domeniul de existenþã acido-bazicã pentru sistemul fosfat
monosodic/fosfat disodic.

50
Reacþia dintre un acid tare ºi o bazã tare.
Reacþia de neutralizare
Reacþia dintre un acid ºi o bazã cu formare de sare ºi apã se
numeºte reacþie de neutralizare.
Acid + Bazã → Sare + Apã
Considerãm reacþia de neutralizare dintre un acid tare (HCl) ºi o
bazã tare (NaOH).
HCl (aq) + NaOH (aq) → NaCl (aq) + H2O (l)
Acidul clorhidric, clorura de sodiu ºi hidroxidul de sodiu sunt total
ionizaþi în soluþie apoasã.
H+ (aq) + Cl– (aq) + Na+ (aq) + HO– (aq) → Na+ (aq) + Cl– (aq) + H2O (l)
Ionii Na + ºi Cl– nu suferã nici o transformare, ei se numesc „ioni
spectatori” sau „indiferenþi”. Se observã cã ecuaþia se reduce la:
H + (aq) + HO– (aq) → H 2O (l) n Titrare.
În soluþie apoasã ionul H (aq) se gãseºte sub forma ionului
+

H3O+ ºi ecuaþia reacþiei de neutralizare devine:

H3O + (aq) + HO– (aq) → 2H2O (l)
indiferent de natura acidului ºi bazei, cu condiþia ca aceºtia sã fie tari. n Etapele principale pentru realizarea
La neutralizare, concentraþia în ioni hidroniu este egalã cu practicã a titrãrii sunt:
concentraþia în ioni hidroxid: [H3O+] = [HO–]. 1. pregãtirea biuretei (spãlarea,
Între concentraþiile molare ale [H3O+] ºi [HO–] ºi volumele acestora eliminarea bulelor de aer);
2. pregãtirea probelor (se aleg douã
existã relaþia:
probe, se introduc 1-2 picãturi din
cH O+ · VH O+ = c HO– · VHO–, soluþia de indicator);
3 3
unde: VH O+ ºi VHO– sunt volumele corespunzãtoare acidului, respectiv, 3. titrarea (agitarea, punctul de
3 echivalenþã, citirea volumului de
bazei.
titrant, culoarea indicatorului
stabilã 10 secunde);
Titrare acido-bazicã 4. efectuarea calculelor.
Cunoaºterea proceselor care au loc la neutralizarea acizilor cu
bazele are importanþã deosebitã mai ales în analiza chimicã cantitativã
care se bazeazã pe mãsurarea volumelor de reactant, numitã analizã
volumetricã sau titrimetrie.
Principiul care stã la baza metodelor de analizã volumetricã constã
n Reacþiile utilizate în meto-
în determinarea conþinutului unui anumit component din substanþa dele volumetrice sunt:
de analizat, prin mãsurarea exactã a volumului de reactiv de concentraþie – neutralizare;
cunoscutã care reacþioneazã cantitativ cu componentul cãutat. – oxido-reducere;
La baza multor metode de analizã volumetricã stau reacþiile de – de precipitare;
– cu formare de complecºi.
neutralizare.
În tehnica de laborator titrarea se realizeazã cu ajutorul unei
biurete.
Într-o titrare acido-bazicã tipicã, soluþia de titrat este baza ºi
reactivul este acidul. Reacþia se desfãºoarã în prezenþa unui indica-
tor care-ºi modificã culoarea.
51
 Într-o reacþie de neutralizare se determinã punctul de echivalenþã,
adicã momentul în care volumul de reactiv de titrare adãugat este
exact volumul necesar impus de relaþia stoechiometricã între reactivul
de titrare ºi substanþa dizolvatã în soluþia de titrat.
Relaþia stoechiometricã între substanþa dizolvatã în soluþia de
titrat ºi reactivul de titrare (titrant) este:
c aV a = c b V b ,
unde: ca ºi cb reprezintã concentraþiile molare ale acidului, respectiv,
bazei, pentru acizi monoprotici tari ºi baze monoacide tari.
În practica de laborator pentru a determina molaritatea soluþiei
de titrat se foloseºte reactiv de titrare de concentraþie cunoscutã.
În cele ce urmeazã se va exemplifica reacþia de neutralizare a
unei soluþii apoase de acid tare (HCl) de concentraþie 0,1 M cu o
soluþie apoasã de bazã tare (NaOH, KOH) de concentraþie 0,1M.
Acidul fiind tare, va fi total ionizat, deci concentraþia în ioni de
hidrogen va fi egalã cu concentraþia acidului:
[H3O+] = 10–1, iar pH = 1.
Dacã 50% din aceastã soluþie se neutralizeazã cu o bazã tare,
[H 3O +] se va reduce la:
n Curba de neutralizare. De
ce la diluþii mai mari saltul
50
[H 3O+] = · 10–1 = 0,5 · 10–1; pH = 1,30.
de pH se micºoreazã? 100
Dacã se neutralizeazã 90% din acid:
10
De ce la diluþii mai [H 3O +] = · 10–1 = 10–2; pH = 2.
100
mari saltul de pH se Dacã se neutralizeazã 99% din acid:
micºoreazã? 1
[H 3O +] = · 10–1 = 10–3; pH = 3.
100
Acid [H3O +] pH Dacã se neutralizeazã 99,9% din cantitatea iniþialã de acid:
neutralizat 1
% mol · L–1 [H 3O +] = · 10–1 = 10–4; pH = 4.
1000
000,0 10 –1 1 La neutralizarea completã a acidului:
090,0 10 –2 2 [H 3O +] = 10–7, pH = 7.
099,0 10 –3 3
La adãugarea de bazã în exces de 0,1%:
099,9 10 –4 4
100,0 10 –7 7 1
[HO –] = · 10–1 = 10–4; [H 3O+] = 10–10 ºi pH = 10.
Exces 1000
de bazã Pentru exces de bazã de 1%:
00,1 10–10 10 1
01,0 10–11 11 [HO–] = · 10–1 = 10–3; [H3O+] = 10–11 ºi pH = 11.
100
10,0 10–12 12 Tabelul alãturat cuprinde datele privind neutralizarea unui acid tare
de concentraþie 0,1M cu o bazã tare de concentraþie 0,1M.
Aceste date se înscriu într-un grafic, unde pe ordonatã se trec
valorile pH-ului, iar pe abscisã cantitãþile de acid ºi bazã utilizate.
n Produsele alimentare de Prin unirea punctelor figurate se obþine curba de neutralizare.
origine animalã au reacþie
Curbele de neutralizare servesc pentru determinarea punctului
chimicã acidã, ca rezultat
al acþiunii microbiene. în care neutralizarea are loc complet, respectiv a punctului de
echivalenþã.
52
 Introdu într-o biuretã o soluþie de HCl 0,1M. n La neutralizarea:
Într-un pahar Erlenmeyer introdu 10 mL soluþie acid slab–bazã tare
NaOH de concentraþie necunoscutã pe care vrei punctul de echivalenþã este la
sã o determini. În soluþia de titrat adaugã 20 mL pH > 7 (indicator fenolftalinã).
apã distilatã ºi câteva picãturi de indicator acido-bazic (fenolftaleinã). Cu n La neutralizarea
acid tare–bazã slabã
ajutorul biuretei adaugã în soluþia de titrat soluþie de HCl în picãturã pânã
echivalenþa este la pH < 7 (indica-
la punctul de echivalenþã, care va fi momentul în care se percepe modificarea
tor roºu de metil).
culorii indicatorului. Citeºte la biuretã volumul de HCl consumat ºi calculeazã n Aciditatea laptelui ºi a produselor
concentraþia soluþiei de NaOH. lactate se exprimã în grade Thörner
ºi reprezintã volumul de soluþie
Soluþii tampon (mL) NaOH 0,1 M care
reacþioneazã cu 100 mL.
Soluþiile care îºi modificã foarte puþin pH-ul la adãugarea unor
cantitãþi limitate de acizi sau baze se numesc soluþii tampon.
O soluþie tampon este formatã fie dintr-un acid slab ºi baza sa
conjugatã, fie dintr-o bazã slabã ºi acidul sãu conjugat.
Acþiunea tampon se datoreazã faptului cã soluþia conþine un acid
ºi o bazã aparþinând aceleiaºi perechi.
De exemplu, CH 3 COO – /CH 3 COOH, HCO 3– /H 2 CO 3 , NH 4+ /NH 3 ,
H2PO4–/HPO42–. În toate cazurile se neutralizeazã acidul sau baza
adãugatã în cantitãþi limitate.
Pentru a înþelege cum funcþioneazã un sistem tampon sã n Acþiunea soluþiei de tamponare
considerãm soluþii formate din acid acetic ºi acetat de sodiu în cantitãþi depinde de capacitatea moleculelor
egale (conc. 0,1 M). acidului slab de a ceda protoni în
Acidul acetic este un acid slab, puþin ionizat: cazul în care se adaugã baze tari ºi
de capacitatea bazei sale conjugate
CH3COOH (aq) + H2O (l) CH3COO – (aq) + H3O+ (aq)
de a accepta protoni în cazul în care
H 2O se adaugã acizi tari.
CH3COONa (aq) CH3COO– (aq) + Na+ (aq) n Raportul de tamponare este:
Majoritatea ionilor CH3COO– provine din dizolvarea sãrii (CH3COONa), [sare]
iar pH-ul soluþiei este 4,74. Ionii CH 3COO – reacþioneazã cu apa: ——– ºi are valori cuprinse între
[acid]
CH3COO – (aq) + H2O (l) HO – (aq) + CH3COOH (aq) 0,1 ºi 10. Dacã raportul de
Dacã se adaugã o cantitate redusã de HCl (0,010 M) la 1 L de tamponare este egal cu unitatea,
apã, pH-ul soluþiei se modificã drastic de la pH = 7 la pH = 2. capacitatea de tamponare este
maximã.
Dacã se adaugã aceeaºi cantitate de HCl la soluþia tampon acid
[CH3COO–]
acetic/acetat de sodiu, pH-ul se modificã foarte puþin de la 4,75 la 4,66. ——–— este raportul de
Explicaþia este urmãtoarea: [CH3COOH]
– la adãugare de acid, ionii acetat se combinã cu protonii eliberaþi tamponare.
de acid:
CH3COO– (aq) + H3O + (aq) CH3COOH (aq) + H2O
În aceastã reacþie se consumã protoni ºi pH-ul se menþine
Soluþii tampon tipice
aproximativ constant.
Acide pK a
– la adãugare de hidroxid de sodiu, acidul acetic reacþioneazã cu CH 3COOH/CH3COO – 4,75
ionii HO– (aq) ºi formeazã ioni acetat: HNO2/NO–2 3,37
HClO 2/ClO2– 2,00
CH3COOH (aq) + HO– (aq) CH3COO – (aq) + H2O
Bazice
În aceastã reacþie se consumã ionii HO – ºi pH-ul se menþine NH+4/NH3 9,25
H 2PO 4–/HPO2– 7,21
aproximativ constant. 4

53

n Modelarea acþiunii siste-
melor tampon în organisme.
n Limitele normale de pH
ale sângelui uman sunt:
7,35 ≤ pH ≤ 7,45.
n Explicã de ce în
timpul efortului muscu-
lar creºte ritmul respi-
rator.
54
Soluþii tampon în sisteme biologice
Sistemele tampon care contribuie la menþinerea constantã a pH-ului
în organism sunt orientate împotriva efectului acizilor, întrucât produºii
de metabolism pot determina uneori scãderea pH-ului sangvin. Organismul
nu dispune de sisteme tampon care sã acþioneze împotriva bazelor,
deoarece în cursul evoluþiei nu a existat pericolul alcalinizãrii excesive
a sângelui. Cele mai importante sisteme tampon din organism sunt:
hemoglobinã acidã/ oxihemoglobinã acidã/
hemoglobinat de potasiu oxihemoglobinat
H 2CO 3/HCO 3– HPO 42–/H 2PO–4
În sângele venos, conþinutul în oxigen este mai scãzut, iar pH-
ul are tendinþa de a scãdea datoritã unui raport H 2CO 3/HCO3– crescut.
Scãderii pH-ului i se opune acþiunea eficientã a sistemului de tamponare
a hemoglobinei. În sângele arterial, oxigenarea hemoglobinei, HbO 2,
în plãmâni, tinde sã facã sângele mai acid. Acþiunea sistemelor
tampon H2CO 3/HCO3– ºi Hb/HbO2 se opune tendinþei sângelui
de a-ºi mãri pH-ul atunci când CO2 este eliberat în plãmâni.
Procesul de oxidare a hemoglobinei la nivelul plãmânilor
poate fi reprezentat prin reacþia:
HbH+ + O2 (g) + HCO3– → HbO 2 + CO2 (g) + H2O
Eliberarea oxigenului în þesuturi are loc prin dezoxigenarea
hemoglobinei la nivelul acestora, conform reacþiei:
CO 2 + H2O + HbO2 → HbH+ + HCO3– + O2 (g)
Echilibrele dintre sistemele H2CO3/HCO–3 ºi hemoglobinã /oxi-
hemoglobinã fac ca diferenþa dintre valorile pH-ului în sângele
arterial ºi cel venos sã fie mai micã de 0,03 unitãþi.
Sistemul H2CO 3/HCO3– reprezintã tamponul extracelular principal
din sânge ºi din fluidele interstiþiale ale vertebratelor.
În mod normal, plasma conþine 1,65 g · L–1 ioni HCO3– ºi 0,06 g · L–1
CO2 dizolvat. Rezultã:
[CO 2 (aq)] [CO2 (aq)]
————— ≈ 20 ºi deci: pHsânge = pK a + lg————— ≈ 7,4.
[HCO 3–] [HCO3–]
Menþinerea constantã a acestei valori, cu variaþii de pânã la
0,05 unitãþi asigurã menþinerea vieþii.
Un sistem tampon intercelular este constituit din perechea acid-
bazã conjugatã, H2PO–4/HPO2– 4
, care menþine pH-ul la valoarea 7,2 ºi
acþioneazã la nivelul rinichilor. Astfel:
H2PO4– HPO 42– + H+ (aq)
[Bazã]
Utilizând relaþia: pH = pKa + lg———–,
[Acid]
se obþine:
[HPO2–4
]
pH = 7,2 + lg————.
[H 2PO–4]
 Aminoacizii ºi proteinele, substanþe importante care participã la
chimia vieþii, funcþioneazã ca sisteme tampon.

n Aminoacizii conþin în molecula lor douã grupe funcþionale cu Valoarea pH-ului unei soluþii de
caracter acido-bazic diferit: aminoacid, la care concentraþia în
grupa funcþionalã carboxil (—COOH), grupã cu caracter acid, anioni este egalã cu concentraþia în
este donoare de protoni; cationi ºi în care predominã forma
·· amfionicã, se numeºte punct
grupa funcþionalã amino (—N H 2) conþine o pereche de electroni
neparticipanþi la atomul de azot la care se poate fixa un proton, izoelectric.
La punctul izoelectric, migrarea
H+ (aq) (caracter bazic).
ionilor în câmp electric înceteazã ºi
n În soluþia apoasã a unui aminoacid se stabileºte un echilibru
solubilitatea aminoacizilor este
acido-bazic între molecula neutrã ºi un ion dipolar format prin transferul minimã.
unui proton de la grupa carboxil la grupa amino. pK a + pK a
pH i = ———–——.
1 2
2

În soluþie apoasã, la echilibru, existã cei trei ioni ai aminoacidului,

dintre care forma amfionicã este în exces. Aminoacid Punct
izoelectric
Specie predominantã lisinã 9,7
cation amfion anion alaninã 6,0
serinã 5,7
R—CH—COOH R—CH—COO –
R—CH —COO – cisteinã 5,1
⏐+ ⏐+ |
NH 3 NH 3 :NH2
|
—————————————————————————————→
mediu acid ~ 7 mediu bazic

De exemplu:
HO – HO –
CH3—C H —COOH CH3—C H —COO– CH3—C H—COO–
+
| H +
+
| H + |
NH 3 NH 3 NH 2
formã cationicã amfion formã anionicã
pK a = 2,3 pK a = 9,7 n Modelul moleculei acidu-
1 2

Când valoarea pH-ului se apropie de 9,7 (pKa amfionului), amfionul lui α–aminoizopentanoic.
este pe jumãtate transformat în forma anionicã, iar atunci când valoarea
pH-ului se apropie de 14, forma anionicã este predominantã în soluþie.
n Proteinele sunt compuºi macromoleculari naturali rezultaþi prin n Diversitatea proteinelor este foarte
policondensarea moleculelor de α–aminoacizi ºi acþioneazã ca o soluþie mare, datoritã aranjamentelor
tampon, asemãnãtor aminoacizilor. posibile între cei 20 de α–amino-
acizi. De exemplu, pentru o
polipeptidã formatã prin conden-
sarea a 10 aminoacizi diferiþi,
numãrul aranjamentelor posibile
este 3 628 800.

aminoacid N–terminal aminoacid C–terminal

55
 Prezenþa unui acid în soluþii apoase determinã creºterea concentraþiei ionilor hidroniu.
Prezenþa unei baze în soluþii apoase determinã creºterea concentraþiei ionilor hidroxid.
Acidul care cedeazã un proton genereazã baza sa conjugatã; o bazã care acceptã un
proton genereazã acidul sãu conjugat. Se formeazã astfel perechi de acizi ºi baze conjugate.
Acid Bazã + H +
Unui acid tare îi corespunde o bazã conjugatã slabã ºi unei baze tari îi corespunde un
acid conjugat slab.
Natura acido-bazicã a unui mediu de reacþie se apreciazã cu ajutorul scalei de pH:
pH = – lg[H 3O+]; [H3O+] = 10–pH; pOH = – lg[HO–]; [HO–] = 10–pOH.
Soluþiile cu pH < 7 sunt acide, cu pH > 7 sunt bazice, cu pH = 7 sunt neutre.
pH + pOH = 14.
Valoarea constantei de aciditate, Ka, indicã tãria unui acid; constanta de bazicitate, Kb,
indicã tãria unei baze.
Exponentul de aciditate al unei soluþii se exprimã prin pKa = – lgKa ºi exponentul de
bazicitate prin pKb = – lgKb.
Reacþia de neutralizare se foloseºte în practica de laborator pentru determinarea
concentraþiilor soluþiilor de acizi ºi baze prin titrare.
Sistemele tampon au capacitatea de a menþine constant (în anumite limite) pH-ul unei
soluþii. Acestea sunt formate dintr-un acid slab ºi baza sa conjugatã sau o bazã slabã ºi
acidul sãu conjugat.

?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre afirmaþiile urmãtoare:
1. În soluþie apoasã acidul cel mai tare este ... (H 3O +/H2SO 4).
2. Alanina prezintã caracter ... (acid/amfoter).
3. O soluþie 0,001M de hidroxid de potasiu se caracterizeazã prin pH ... (3/11).
4. În soluþie apoasã la disocierea a 0,1 moli de clorurã de calciu rezultã... (18,066 · 10 22 ioni/0,3 ioni).
II. Alege rãspunsul corect.
1. Soluþia apoasã de acid fluorhidric (Ka = 7 · 10–4) se caracterizeazã prin:
a) conþine numai ioni fluorurã ºi hidroniu;
b) soluþia de concentraþie 0,02M are exponentul de aciditate egal cu 2,4;
c) la neutralizarea cu soluþie de NaOH, pH-ul soluþiei obþinute creºte;
d) reacþioneazã cu clorura de sodiu.
2. O soluþie apoasã de amoniac de concentraþie 0,1M (Kb = 1,8 · 10–5) se caracterizeazã:
a) conþine trei particule;
b) acidul conjugat al amoniacului are pKa mai mare decât al apei;
c) prin pH = 11;
d) concentraþia procentualã (ρ = 1 g/cm3) este 1,7%.
III. Rezolvã.
1. Apa este un electrolit care ionizeazã conform reacþiei: 2H 2O H3O + + HO–

56
 Explicã modul în care este influenþat echilibrul de ionizare prin adãugarea substanþelor din coloana
A ºi asociazã influenþa acestora cu rãspunsul din coloana B.
A B
1. soluþie de NaOH de concentraþie 1M a. nu influenþeazã
2. soluþie de HCl de concentraþie 1M b. deplasare spre stânga
3. soluþie de NaCl de concentraþie 1M c. deplasare spre dreapta
4. soluþie de NH 4Cl de concentraþie 10 –7M
5. soluþie de CH 3COONa de concentraþie 1M
2. Reacþiile protolitice (schimb de protoni) se prezintã prin echilibrul general A 1 + B2 B 1 + A 2,
care reflectã raportul acid-bazã conjugatã. Exemplificã tipuri de reacþii protolitice în cazul când:
a) B1 este ionul hidroniu; d) A 1 este ionul bicarbonat ºi B 2 este ionul hidroxid;
b) A2 este ionul dimetilamoniu; e) B 2 este ionul carbonat ºi A 2 este ionul hidroniu;
c) B1 ºi A2 sunt molecule de apã; f) A 1 este acidul acetic ºi A 2 este fenolul.
3. Scrie ecuaþiile urmãtoarelor reacþii ºi completeazã un tabel de tipul celui de mai jos:
a) HNO3 + H 2O → ; b) CaC2 + H2O → ; c) Al(OH)3 + HCl → ; d) Al(OH)3 + NaOH → ;
e) HCl + C6H5—NH2 → .
Ecuaþia reacþiei Acidul (A1) Baza (B2) Tipul reacþiei Importanþa reacþiei

Problemã rezolvatã
Reacþioneazã 200 mL soluþie de acid clorhidric 0,1M cu 200 mL soluþie de hidroxid de sodiu 0,05M.
Calculeazã pH-ul soluþiilor iniþiale ºi finale ºi specificã indicatorii acido-bazici în fiecare caz.
Rezolvare:
Ecuaþiile reacþiilor: HCl + H2O → H3O+ + Cl –
+ H2O (l)
NaOH (s) ————→ Na+ (aq) + HO – (aq)
Pentru a calcula pH-ul se determinã concentraþia molarã.
• pH-ul soluþiei de HCl: [H 3O+] = 10–1 mol/L; pH = 1 (acid tare) → metiloranj (roºu)
• pH-ul soluþiei de NaOH: [HO –] = 5 · 10–2 mol/L; pOH = 2 – lg5 = 2 – 0,7 = 1,3;
pH = 14 – 1,3 = 12,7 bazic → fenolftaleinã (roºu).
• Pentru a calcula pH-ul soluþiei finale se identificã numãrul de moli de ioni în exces:
nHCl = 0,1 · 0,2 = 2 · 10 –2 moli; nNaOH = 0,05 · 0,2 = 1 · 10–2 moli.
În exces existã 1 · 10–2 moli H3O + ºi se raporteazã la 1 L soluþie pentru a determina concentraþia
molarã a soluþiei finale:
0, 4 10−2 10−2
= ; cM = = 2,5 · 10–2 mol/L;
1 cM 4 ⋅ 10−1
pHfinal = 2 – lg2,5 = 1,6 → pH acid.

Studiu de caz
Cecilia ºi Sofia, douã colege, se îndreaptã spre liceu. Cecilia mãnâncã un produs nou de patiserie,
lãudând calitãþile acestuia. Sofia spune:
– Cecilia (Orb) tu îþi meriþi numele pentru cã nu doreºti sã vezi un lucru esenþial; ai învãþat anul
trecut cã toate aluaturile comercializate conþin acid propionic (E281) ca inhibitor al formãrii mucegaiurilor
ºi bacteriilor.
– Sofia, dacã eºti înþeleaptã, lãmureºte-mi rolul antifungic al acidului propionic (Ka = 1,34 · 10–5) ºi mai ales
de ce este toxic pentru organismul uman.
Vreþi sã-i daþi voi rãspunsul Ceciliei?

57
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã, care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. HCl are o structurã (molecularã/ionicã) deosebindu-se de soluþia sa apoasã care are o structurã
(molecularã/ionicã).
2. În reacþia dintre HCl ºi NaOH, ionii Na + ºi Cl – (participã la reacþie/sunt ioni spectatori).
3. Apa poate forma (unul/douã) cupluri acid-bazã conjugatã.
4. Anionul unui acid tare are afinitate (mare/micã) pentru protoni.
5. Acizii diprotici ionizeazã în douã trepte de ionizare. În treapta a doua de ionizare un acid diprotic
este (mai tare/mai slab) decât în prima treaptã de ionizare.
5 × 0,2 p = 1 p
II.
1. Aranjeazã în ordinea creºterii tãriei lor urmãtoarele serii de acizi:
a) H2S, H2O, H3O +, HCN;
b) HNO 3, HSO 4–, HNO2, H3PO 4;
c) CH3COOH, HCOOH, C 6H5COOH, C6H5OH.
Specificã acizii poliprotici ºi acidul cel mai slab din fiecare serie (v. Anexa 3).
1 p
2. Aranjeazã în ordinea creºterii pKb urmãtoarele serii de baze ºi specificã în fiecare caz acizii
conjugaþi:
a) H2O, NaOH, Ca(OH) 2, Al(OH) 3;
b) HSO 3–, SO32–, HO –, H2O;
c) CH3—NH2, (CH3)2NH, C6H5—NH2.
1 p
III. Determinã caracterul chimic al soluþiei din coloana B în funcþie de concentraþia soluþiei din coloana A.
A B
1. [H3O +] = 0,05 M a. acid
2. [HO–] = 2 · 10–10 M b. bazic
3. [H3O +] = 5 · 10–8 M c. neutru
4. [HO–] = 10 –7 M
1 p
IV. Rezolvã.
1*. Calculeazã constanta de ionizare a unei soluþii de acid acetic (CH 3COOH) 0,1 M la 25°C, dacã în
aceste condiþii din acid ionizeazã 1,34%.
1 p
2. Ce volum de acid clorhidirc gazos trebuie sã se dizolve în 500 cm 3 apã distilatã pentru a obþine
o soluþie cu pH = 3?
1 p
3. Un volum de 10 mL soluþie acid clorhidric de concentraþie 0,365% ºi ρ = 1 g/mL se dilueazã cu
apã distilatã pânã la 200 mL.
a) Scrie ecuaþia reacþiei de ionizare a acidului.
b) Calculeazã pKa al soluþiei iniþiale ºi al soluþiei obþinute dupã diluare.
c) Determinã volumul soluþiei de NaOH 0,2 M necesar pentru a modifica pH-ul soluþiei dupã diluare
pânã la valoarea 9.
3 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p

58
4.2. Echilibre în sisteme redox
Procesul respiraþiei ºi al fotosintezei, procesele metabolice din
organismul uman, arderea lemnului, dezinfectarea apei cu clor sunt
câteva dintre fenomenele des întâlnite în viaþa de toate zilele. Toate
fenomenele amintite presupun reacþii de oxido-reducere, reacþii care
se desfãºoarã cu transfer de electroni.
Reacþiile redox ne menþin în viaþã. Ele fac parte din categoria
proceselor fundamentale care capteazã energia solarã în procesul
de fotosintezã ºi transmit aceastã energie omului.
Reacþiile redox stau la baza conversiei energiei chimice în energie
electricã ºi a acesteia în energie chimicã. n Acumulatorul cu Pb este
Legãtura dintre energia chimicã ºi cea electricã, precum ºi o sursã de curent continuu:
Pb + PbO2 + 4H + (aq) +
transformãrile lor reciproce reprezintã domeniul electrochimiei. descãrcare
2SO 42– 2PbSO4 + 2H2O
încãrcare

n Toate reacþiile care au loc cu transfer de electroni sunt reacþii

de oxido-reducere.
n Oxidarea se defineºte ca fenomenul în care o particulã cedeazã
electroni.
n Reducerea se defineºte ca fenomenul în care o particulã acceptã
electroni.
n Conversia energiei chimice în energie electricã se
flux de electroni
realizeazã în dispozitive numite elemente galvanice (pile Cu
electrice). Zn
n Elementul galvanic are în structura sa doi electrozi ºi o
punte de sare; fiecare electrod este alcãtuit dintr-un conduc-
tor electronic (metal) în contact cu soluþia sa de electrolit (con-
ductor ionic).
Elementul galvanic poate fi reprezentat astfel:
(–)Zn | Zn2+ || Cu2+ | Cu(+), unde linia simplã marcheazã
electrodul definit ca interfaþã metal-electrolit, iar linia dublã, puntea
de sare. Prin convenþie, în simbolizarea unei pile electrice, se
scrie mai întâi semicelula în care are loc oxidarea, apoi semicelula în n Pila Daniell.
care are loc reducerea.
La suprafaþa de contact dintre un conductor electronic (zinc sau
cupru) ºi electrolitul sãu se stabileºte o diferenþã de potenþial numitã
potenþial de electrod (ε0). n Electrodul este definit ca interfaþa
metal-electrolit.
Într-o pilã electricã la interfaþa conductor electronic/conductor ionic
n Totdeauna electrodul la nivelul
se stabileºte echilibrul: cãruia are loc oxidarea se numeºte
M (s) M n+ (aq) + ne – anod, iar electrodul la nivelul
cãruia are loc reducerea se numeºte
care se poate deplasa în funcþie de natura metalului (spre dreapta catod.
anod ºi spre stânga catod). Cele douã procese ale sistemului în n Ionii din puntea de sare migreazã
echilibru determinã separarea sarcinilor electrice ºi formarea unui în soluþiile semicelulelor, asigurând
strat dublu electric difuz în care potenþialul electric (potenþialul de neutralitatea lor electricã.
electrod εM/Mn+) are valori diferite.
59
 Zn2+ + 2e– → Zn Potenþialul de electrod are urmãtoarele caracteristici:
Echilibrul redox se stabileºte când vitezele proceselor
de oxidare ºi reducere sunt egale, iar potenþialele de oxidare
ºi reducere sunt egale ºi de semn contrar:
εox = – εred.
Semnul ºi valoarea potenþialului de electrod depind de
natura metalului, de concentraþia ionilor din soluþie ºi de
temperaturã. Experimental s-a constatat, cu ajutorul unui
voltmetru, cã în momentul în care circuitul este închis se
înregistreazã trecerea curentului electric de la electrodul cu
Zn – 2e → Zn
– 2+ potenþial mai ridicat la electrodul cu potenþial mai scãzut.
Diferenþa dintre potenþialele de electrod ale catodului (+) ºi
n Electrodul de zinc în
soluþia ce conþine ioni Zn2+.
anodului (–) se numeºte tensiune electromotoare (E).
La nivelul interfeþei electrod- Tensiunea electromotoare (t.e.m.) pentru pila
soluþie se stabileºte un
– Zn | Zn 2+ || Cu2+ | Cu +
echilibru:
– 2e – este:
Zn Zn 2+ E = ε0Cu2+/Cu – ε0Zn2+/Zn
+ 2e–
sau în general:
E = ε(+) – ε(–).
n Pilele electrice sunt surse de curent Prin cuplarea diferitelor semicelule redox douã câte douã se poate
continuu. obþine un numãr foarte mare de celule galvanice caracterizate de
anumite forþe electromotoare.
Pentru a stabili valoarea potenþialului standard al unei semicelule
este necesarã utilizarea unui electrod de referinþã al cãrui potenþial
standard este considerat zero (prin convenþie). În acest scop se
utilizeazã electrodul normal de hidrogen (εH0 = 0,00 V). Acesta constã
2
dintr-o plãcuþã de platinã platinatã introdusã într-o soluþie de acid
1M. În sistem este barbotat hidrogen la presiunea de 1 atm.
1/2 H 2 H + (aq) + e–

n Electrodul normal de Frecvent, în calcule, se utilizeazã potenþiale de reducere; astfel

hidrogen.
n O reacþie redox este spontanã, dacã
t.e.m. a elementului galvanic care
îl formeazã este mai mare ca zero,
deci favorabilã termodinamic.
60
potenþialul standard coincide ca mãrime ºi semn cu potenþialul elec-
tric al semicelulei cuplate cu electrodul normal de hidrogen. (IUPAC
recomandã utilizarea potenþialelor de reducere.)
Potenþialele standard de oxido-reducere pentru diferiþi ioni în soluþii
de concentraþie 1M, la temperatura de 25°C, sunt tabelate (anexa 3).
Considerãm celula galvanicã:
Zn | Zn2+ || Cu2+ | Cu
ºi reprezentãm printr-o diagramã potenþialele standard redox ale
celor douã cupluri. Se considerã cã diferenþa de potenþial este de
1,10 V, valoare gãsitã ºi experimental.
Deci, tensiunea electromotoare standard a unei celule galvanice
se poate calcula cu ajutorul relaþiei:
E = ε 0ox + εred
0
.
Dacã se folosesc potenþialele de reducere:
E = ε 0catod – εanod
0
.
Electroliza, proces redox
Reacþiile redox care se produc în elementele galvanice (pile)
sunt procese spontane. Pilele electrice sunt surse de curent continuu.
Dacã electrozii celulei galvanice se conecteazã la o sursã de
curent continuu, în celulã au loc procese redox provocate (impuse)
de prezenþa curentului electric.
Totalitatea proceselor care au loc la trecerea curentului elec-
tric prin soluþia sau topitura unui electrolit se numeºte electrolizã.
Fenomenul este complex ºi constã atât în migrarea ionilor pozitivi
cãtre catod (electrod negativ) ºi a ionilor negativi cãtre anod (electrod
pozitiv), cât ºi în neutralizarea acestora.
La electrozi au loc reacþii cu transfer de electroni – procese
redox.
Celulã de electrolizã Celulã galvanicã
(consumã energie electricã) (genereazã energie electricã)
n Michael Faraday
(1791 – 1867),
fizician ºi chimist englez. A
elaborat lucrãri importante
în electromagnetism ºi a
enunþat legile electrolizei
(1834).

Electroliza NaCl în topiturã

Anod Catod Anod Catod t °C
Semnul + – – +
NaCl ——→ Na+ + Cl–
(–) 2Na+ + 2e – → 2Na
Circuitul (reducere)
electronilor ies intrã ies intrã
(+) 2Cl– – 2e – → Cl2 (oxidare)
Procese
la electrod oxidare reducere oxidare reducere
electrolizã
2NaCl ———→
topiturã
2Na + Cl2↑
n Comparaþie între o celulã de electrolizã ºi o celulã galvanicã.

Dacã electrozii sunt cupru ºi zinc, au loc reacþiile:

+ energie
Cu 0 + Zn2+ ––––––→ Cu 2+ + Zn0 Zn0 + Cu2+ → Cu0 + Zn 2+
electricã
Primele cercetãri în domeniul electrochimiei dateazã de la începutul
secolului al XIX-lea. Cantitãþi mari de produse chimice importante,
cum sunt: hidrogenul, oxigenul, metalele, halogenii, hidroxizii alcalini,
peroxizii, oxiclorurile etc., se obþin industrial prin procedee
electrochimice. O altã aplicaþie a metodelor electrochimice o constituie
purificarea metalelor, de exemplu: cuprul, nichelul, argintul, aurul.
Procedeele electrochimice se folosesc cu succes în unele procese
de sintezã organicã ºi la reducerea nitroderivaþilor.
Pentru combaterea coroziunii se folosesc cu eficienþã acoperirile
metalice (cromare, nichelare, cositorire), care se efectueazã tot în
bãi de electrolizã.
61

n Reacþiile care se produc la electrozi
depind de:
– natura componenþilor soluþiei;
– natura electrozilor;
– tensiunea aplicatã;
– supratensiunea care caracterizeazã
polarizarea electrozilor.
n Electroliza apei acidu-
late sau alcalinizate.
n Dintre cele douã oxidãri posibile la
anod are loc oxidarea cuplului cu
potenþialul cel mai scãzut.
62
Electroliza, efect chimic al curentului electric
În soluþia unui electrolit existã mai mulþi componenþi rezultaþi prin
fenomenul de disociaþie electroliticã ºi prin fenomenul de ionizare a
solventului, de obicei, apa. La electroliza unei astfel de soluþii existenþa
mai multor componenþi care pot participa la acelaºi fel de reacþie
(reducere, oxidare) genereazã produºi de reacþie diferiþi.
În soluþii apoase intervin ionii H + (aq) ºi HO– (aq) în competiþie
cu ionii substanþei dizolvate.
Ordinea depunerii diferitelor specii prin oxidare sau reducere se
stabileºte în funcþie de potenþialele de oxido-reducere standard ale
acestora.
Electroliza apei
Descompunerile electrolitice care au loc cu formarea unor produºi
gazoºi se efectueazã frecvent în aparate numite voltametre Hoffman
cu electrozi de platinã sau de oþel inoxidabil.
Alcãtuieºte un montaj ca în figura alãturatã, în
cazul în care în laborator nu aveþi un voltametru
Hoffman.
Vei efectua electroliza apei acidulate cu acid
sulfuric diluat pe care o vei introduce în electrolizor.
Apa purã nu conduce curentul electric.
În timpul desfãºurãrii procesului de electrolizã gazele formate dezlocuiesc
apa din cele douã eprubete.
Dupã puþin timp vei constata degajare de gaze la cei doi electrozi:
oxigenul la nivelul anodului ºi hidrogenul la nivelul catodului (volumul ocupat
de hidrogen este de douã ori mai mare).
La anod are loc un proces de oxidare, iar la catod are loc reducerea.
Anod (+) 2H2O (l) → O 2 (g) + 4H+ (aq) + 4 e–
Catod (–) 4H+ (aq) + 4 e– → 2H2 (g)
Reacþia totalã 2H 2O (l) → 2H 2 (g) + O2 (g)
În soluþia supusã electrolizei existã urmãtoarele specii:
– molecule de apã, H 2O;
– ioni H 3O+ ºi SO42– proveniþi din ionizarea H 2SO4.
Reacþiile posibile la electrozi sunt:
la anod:
2H 2O (l) → 4H+ (aq) + O2 (g) + 4e– ε0O /H O = 1,23 V
2 2
2SO42– (aq) → S 2O2–
8
(aq) + 2e– ε0S 2– 2– = 2,01 V
2O 8 /SO 4
la catod:
2H 3O + (aq) + 2e– → 2H2O (l) + H2 (g) ε 0H + = 0,0 V
3 O /H2
Reducerea ionilor SO42– este un fenomen foarte lent ºi nu se
observã în acest tip de electrolizã.
Atât pe baza potenþialelor redox, cât ºi a observaþiilor experimentului
se constatã cã la electroliza apei acidulate, la anod se oxideazã
moleculele de apã ºi la catod se reduc ionii hidroniu.
Electroliza soluþiei de clorurã de sodiu
Într-un cristalizor (celulã de electrolizã) toarnã
soluþie de clorurã de sodiu. Introdu douã creuzete
cu masã filtrantã în care se aflã câte un electrod
de cãrbune. Deasupra fiecãrui electrod fixeazã o
eprubetã umplutã cu o soluþie de clorurã de sodiu. Toarnã în soluþie câteva
picãturi de fenolftaleinã ºi realizeazã legãtura la sursa de curent.
Dupã cinci minute de la închiderea circuitului în spaþiul catodic apare o
culoare roºie-violetã care indicã prezenþa mediului bazic. Dacã în spaþiul
anodic vei turna câteva picãturi de turnesol, vei constata prezenþa unui
mediu acid. NaCl (aq)
Speciile existente în soluþia supusã electrolizei sunt: n Electroliza soluþiei de
NaCl.
– molecule de apã;
– ioni Na+ ºi Cl–.
Reacþiile posibile la electrozi sunt:
la anod:
2Cl– (aq) → Cl2 (g) + 2e– εCl
0
/Cl–
= 1,358 V
2
2H 2O (l) → 4H + (aq) + O2 (g) + 4e– εO0 = 1,23 V n În cazul electrolizei soluþiilor
2/H2 O apoase care conþin ioni ai metalelor
la catod: alcaline ºi alcalino-pãmântoase, la
2H 2O (l) + 2e– → 2HO – (aq) + H2 (g) εH0 = – 0,828 V catod are loc reducerea apei cu
2O/H 2
Na + (aq) + e– → Na (s) εNa
0
+ /Na = – 2,713 V
formare de H2, deoarece ionii M+
ºi M2+ au potenþiale de depunere
Conform valorilor potenþialelor, la anod ar trebui sã se producã mult mai mici decât potenþialul
oxidarea apei. Experimental s-a constatat cã la anod se formeazã hidrogenului.
clorul, întrucât oxidarea apei necesitã practic un potenþial
de oxidare mai mare, de aproximativ 2,02 V. Aceastã
valoare se datoreazã:
– potenþialelor de oxido-reducere care în acest caz
nu au fost mãsurate în condiþii standard (concentraþia
1M);
– fenomenului de supratensiune, notat cu η, care
reprezintã diferenþa dintre tensiunea aplicatã la electrozi
pentru a se produce descompunerea electrolitului ºi
t.e.m. (E) a pilei corespunzãtoare reacþiei inverse electrolizei.
n La electroliza soluþiilor apoase
Reacþiile care au loc la electrozi sunt:
neutre de sãruri la catod se vor
(–) catod 2H2O + 2e– → H2 (g) + 2HO– depune metalele ale cãror ε0red este
(+) anod 2 Cl– (aq) → Cl2 (g) + 2 e – mai pozitiv decât – 0,413 V, ce
Reacþia totalã: reprezintã ε0H+/H , la pH = 7.
2
electrolizã
2NaCl + 2H2O –––––––→ H 2 (g) + Cl2 (g) + 2NaOH
Aceastã reacþie stã la baza industriei produselor clorosodice.
Mediul acid identificat în spaþiul anodic se datoreazã reacþiei clorului
cu apa:
Cl2 + 2H2O → HClO + Cl– + H3O +
acid hipocloros n Scrie reacþiile
În instalaþia utilizatã, spaþiul catodic a fost separat de spaþiul posibile între Cl 2 ºi
anodic prin intermediul maselor filtrante ale paharelor. Fãrã aceste NaOH, în funcþie de
precauþii, între produºii de electrolizã s-ar produce o serie de reacþii temperaturã.
nedorite.
63
 În industrie, spaþiul catodic este separat de spaþiul anodic printr-un perete poros denumit
diafragmã. Procedeul industrial folosit pentru obþinerea hidroxidului de sodiu în care sunt
utilizate celule de electrolizã cu diafragmã se numeºte procedeul cu diafragmã. Produsele
obþinute sunt: hidrogenul, clorul ºi leºia, formatã din soluþie de hidroxid de sodiu.
Pentru a evita reacþiile secundare, în industrie se foloseºte ºi procedeul cu catod de
mercur. În acest caz, pe catodul de mercur se depune sodiu care formeazã cu mercurul un
amalgam, Na xHg. Amalgamul rezultat este trecut, la sfârºitul procesului, într-o baie de
descompunere în care este tratat cu apã: NaxHg + xH2O → NaOH + 1/2xH2↑ + Hg
Rezultã astfel soluþie de hidroxid de sodiu ºi hidrogen.
Cele douã procedee continuã sã fie aplicate în prezent. Pe plan mondial, se observã
utilizarea cu prioritate a celulelor cu diafragmã, care evitã poluarea mediului înconjurãtor cu
mercur.
Produsele de bazã ale industriei clorosodice sunt: clorul, hidrogenul, hidroxidul de sodiu
ºi carbonatul de sodiu. Menþionãm câteva utilizãri ale acestora:
Clorul, gaz galben-verzui (otrãvitor); se Hidrogenul, gaz fãrã culoare, inflamabil;
utilizeazã pentru obþinerea: se utilizeazã pentru:
policlorurii de vinil (PVC); obþinerea fibrei nailon;
produselor farmaceutice; obþinerea amoniacului;
acidului clorhidric ºi a acidului hipocloros. obþinerea margarinei prin hidrogenare;
Hidroxidul de sodiu: combustibil.
fabricarea sãpunului; Carbonatul de sodiu:
obþinerea mãtãsii artificiale; industria sticlei;
rafinarea uleiurilor vegetale comestibile; industria textilã;
industria coloranþilor ºi a medicamentelor. industria detergenþilor.

Ordinea de descãrcare a ionilor

se descarcã mai uºor Prin electroliza
soluþiei de: Proces catodic: Proces anodic:
SO42– Bromurã de potasiu,
KBr (aq) 2H + (aq) + 2 e– → H2 2Br– → Br2 + 2 e–
NO 3–
Iodurã de sodiu,
HO – NaI (aq) 2H + (aq) + 2 e– → H2 2I– → I 2 + 2 e–
Cl – Sulfat de magneziu,
MgSO4 (aq) 4H + (aq) + 4 e– → 2H2 4HO– → 2H2O + O2 + 4 e–
I–
Azotat de plumb (II),
Pb(NO3)2 (aq) 2Pb2+ + 4 e– → 2Pb 4HO– → 2H2O + O2 + 4 e–
Clorurã de cupru,
CuCl2 (aq) Cu 2+ + 2 e– → 2Cu 2Cl– → Cl2 + 2 e–
n În soluþiile apoase ale sãrurilor Azotat de argint,
oxiacizilor se oxideazã ionii HO– cu AgNO 3 (aq) 4Ag+ + 4 e– → 4Ag 4HO– → 2H2O + O2 + 4 e–
degajare de oxigen ºi nu anionii
sãrii. Analizând exemplele de mai sus se constatã cã ionii metalelor
mai puþin active, cu potenþial de reducere mai mare, în sens algebric,
se reduc mai uºor.
Anionii se descarcã într-o anumitã ordine în funcþie de potenþialele
de oxidare, dar ºi de supratensiunea electrodului de oxigen.
64
Electroliza unei soluþii de sulfat de cupru
electrozi
Într-un tub de sticlã în formã de U introdu soluþie de
de sulfat de cupru 0,5 M. În fiecare braþ al tubului cãrbune

fixeazã câte un electrod de cãrbune conectat la o

sursã de curent electric. Închide circuitul cu ajutorul O2 Cu

întrerupãtorului ºi observã fenomenele care se petrec

la electrozi. Dupã un timp vei observa depunerea unui strat de cupru la
catod ºi degajarea unui gaz la anod.

Soluþia din vasul de electrolizã conþine ionii Cu 2+ ºi SO42– proveniþi

din ionizarea CuSO4 ºi ionii H + ºi HO– rezultaþi din ionizarea apei.
La trecerea curentului electric are loc migrarea ionilor ºi descãrcarea CuSO4 (aq)
lor la electrozi. La catod, ionii Cu 2+ (+ 0,34V) se reduc, deoarece au n Electroliza soluþiei
potenþialul de reducere mai mic decât al ionilor H 3O+ (zero), iar la de CuSO4.
anod se oxideazã molecula de apã cu potenþial de oxidare mai mic
decât al ionilor SO42– (2,01 V).
Reacþiile de la electrozi sunt:
catod (–) Cu2+ + 2e– → Cu
anod (+) 2H2O → O2 + 4H+ (aq) + 4 e–
Reacþia totalã care are loc la electroliza unei soluþii de sulfat de
cupru cu electrozi de grafit este:
n Rafinarea cuprului.
electrolizã
2CuSO4 + 2H 2O ————→ 2Cu + O2 + 2H 2SO4 n Rafinarea electroliticã este un
procedeu utilizat ºi pentru
La electroliza unei soluþii de sulfat de cupru într-o celulã de purificarea aurului, argintului ºi
electrolizã în care anodul este format dintr-o barã de cupru impur, iar plumbului.
catodul dintr-o foiþã de cupru foarte pur, în soluþie existã ioni Cu 2+, Construcþia celulelor se bazeazã pe
SO42– ºi molecule de H2O. acelaºi principiu; metalul brut
La anod pot avea loc procesele: constituie anodul, iar catodul este
format din bare de metal foarte
Cu (s) → Cu 2+ (aq) + 2e– εCu
0
2+/Cu = + 0,34 V
pur. Acest procedeu este utilizat
2 H 2O (l) → 4H + (aq) + O2 (g) + 4e– εO0 = + 1,23 V pentru obþinerea metalelor de
2/H2 O
înaltã puritate (puritate electro-
2SO 2–
4
(aq) → S 2O 2–
8
(aq) + 2e –
ε 0
S 2 O2– 2– = + 2,01 V chimicã).
8 /SO 4
Anodul de cupru se va „dizolva” ºi ionii formaþi se vor descãrca
la catod:
Cu 2+ (aq) + 2e– → Cu (s)
Reacþia totalã este: Cu 2+ + Cu → Cu + Cu2+
Aceastã reacþie indicã deplasarea cuprului de la anod
la catod ºi depunerea acestuia la catod. Concentraþia
soluþiei de sulfat de cupru nu se modificã.
Electroliza cu anozi activi (de sacrificiu) are largi aplicaþii la
purificarea metalelor (rafinare electrochimicã) ºi în combaterea
coroziunii.
n Pentru a arginta o lingurã se foloseºte
montajul din figura alãturatã. Indicã elementele
care stau la baza construcþiei celulei electrolitice
ºi substanþele utilizate. Scrie ecuaþiile semireacþiilor
ºi indicã polaritatea electrozilor. n Argintarea.

65
Electroliza, metodã de obþinere a metalelor ºi nemetalelor
Numeroase elemente ºi produse de bazã ale industriei chimice se obþin electrolitic.
Metalele din grupele 1, 2 ºi 3 se obþin industrial prin electroliza topiturilor. În tabelul
urmãtor sunt indicate substanþele prin a cãror electrolizã se obþin metale, natura electrozilor,
precum ºi procesele care au loc la electrolizã.

Metalul Electrolitul Electrozi: Produºi

utilizat catod (–) Reacþii la electrolizã obþinuþi Observaþii
anod (+)

Na NaOH – topit (+) fier 2Na+ + 2 e– → 2Na Na Apa formatã se evaporã

(–) cilindru 2HO – – 2 e– → 2OH → H 2O + ½O 2 O2 aproape în întregime.
de nichel
pur
NaCl + CaCl 2 (–) oþel 2Na+ + 2 e– → 2Na Na Se adaugã CaCl 2 pentru
topiturã a micºora temperatura
(+) grafit 2Cl– – 2 e– → Cl2 Cl 2 de topire a NaCl.
Mg MgCl2 + NaCl (–) fier Mg + 2 e → Mg
2+ –
Mg Industrial, magneziul se
(+) grafit 2Cl– – 2 e– → Cl2 Cl 2 obþine ºi prin reducerea
MgO cu diferiþi reducãtori.
Ca CaCl 2 anhidru (–) fier Ca 2+ + 2 e– → Ca Ca Calciul se mai poate
topiturã (+) grafit 2Cl– – 2 e– → Cl2 Cl 2 obþine prin electroliza
unor soluþii de sãruri
folosind un catod de
mercur.
Al Al2O 3 + (–) Al3+ + 3 e– → Al Al Procesele care au loc la
Na 3[AlF6] grafit electrozi ºi influenþa
criolit (+) cãrbune Se formeazã oxigen care reacþio- O2 anumitor compuºi asupra
amorf neazã cu carbonul din anod CO desfãºurãrii electrolizei
formându-se CO ºi CO2 CO2 sunt deosebit de
complexe.

Beriliul metalic se obþine prin electroliza unui amestec topit de

n Aluminiul, proprietãþi:
– metal albãstrui-argintiu, strãlucitor;
– are densitate micã, este un metal
uºor;
– este bun conducãtor de cãldurã ºi
electricitate;
– este maleabil ºi ductil;
– nu este toxic.
n Aluminiul, utilizãri:
– în industria electrotehnicã (con-
ductori electrici);
– la obþinerea unor metale (alumino-
termie);
– la obþinerea aliajelor:
– la obþinerea CD-urilor.
66
BeF2 ºi o fluorurã alcalinã, iar stronþiul se obþine similar cu calciul,
prin electroliza clorurii topite.
Cu toate cã prin aceste procedee electrochimice se consumã
cantitãþi însemnate de energie electricã, ele sunt utilizate pe scarã
largã întrucât permit obþinerea metalelor pure necesare în tehnicã,
laboratoare ºi industrie. Procedeele electrochimice sunt singurele
prin care se obþin metale cu potenþial de oxidare mare.
Sodiul ºi litiul sunt utilizate pentru obþinerea aliajelor, deoarece în
adaosuri mici îmbunãtãþesc mult calitãþile acestora.
Extracþia titanului, metal cu multiple utilizãri, se realizeazã cu
ajutorul sodiului, deoarece acesta este mai reactiv ºi se topeºte mai
uºor.
Sodiul metalic este utilizat în reactoarele nucleare ca agent de
rãcire, deoarece este un bun conductor termic; se topeºte la 98°C ºi
astfel metalul topit curge prin conducte.
Magneziul este utilizat în cantitãþi mari în industrie ºi tehnicã:
obþinerea de redresoare, în pirotehnie ºi în sinteze organice.
Obþinerea aluminiului este un proces tehnologic complex, care
cuprinde douã etape distincte: obþinerea aluminei (Al 2O3) din bauxitã
ºi electroliza oxidului de aluminiu.
Bauxita este un minereu de aluminiu cu o compoziþie complexã,
alcãtuit din oxid de aluminiu hidratat, oxizi de fier, titan, magneziu ºi
siliciu.
Metalele tranziþionale Sc, Y, Ti, Zr, Cr ºi Mo se obþin prin electroliza
unor halogenuri topite.
Nemetalul care se obþine numai pe cale electroliticã este fluorul. n Soluþia de KF în HF anhidru conþine
Pentru electrolizã se utilizeazã un amestec de fluorurã de potasiu ºi ionul [HF2]–.
acid fluorhidric. Temperatura la care se efectueazã electroliza se La electrolizã:
–
stabileºte în funcþie de compoziþia electrolitului. (+) anod: 2[HF2] → 2HF + F2 + 2e–
(–) catod 2H+ (aq) + 2e– → H2
Clorul se obþine industrial prin electroliza clorurilor în soluþie ºi în
Reacþia globalã:
topiturã. –
2 F + 2H+ (aq) → F2 + H2
Iodul se poate obþine prin electroliza soluþiilor de iodurã de potasiu Fluorul anhidru se pãstreazã ºi se
ºi acid iodhidric. transportã în cilindri de oþel.
Oxigenul ºi hidrogenul pot fi obþinute prin electroliza apei acidu-
late sau alcalinizate.
Hidrogenul se obþine industrial prin electroliza soluþiei de NaCl
alãturi de hidroxidul de sodiu ºi clor.
Oxigenul se poate obþine ºi prin electroliza soluþiilor sãrurilor
oxiacizilor (azotaþi, sulfaþi etc.).

Orice reacþie de oxido-reducere este formatã din douã semireacþii.

– Semireacþia de oxidare: electronii sunt transferaþi de la reducãtor spre specia chimicã
care se reduce.
– Semireacþia de reducere: electronii sunt transferaþi de la specia care este oxidatã spre
oxidant.
La interfaþa metal-soluþie care conþine ioni metalici (electrod) apare o diferenþã de
potenþial, numitã potenþial de electrod (ε0).
Într-o celulã galvanicã (pilã) are loc o reacþie chimicã spontanã în care electronii sunt
atraºi la catod, unde are loc reacþia de reducere, ºi sunt eliberaþi de anod, unde are loc
reacþia de oxidare.
Potenþialul standard de electrod reprezintã forþa electromotoare a unei pile în care cel
de-al doilea electrod este electrodul normal de hidrogen.
Metalele care au potenþiale standard negative au tendinþa de a reduce ioni H+ (aq) din
soluþie. Metalele care au potenþiale standard pozitive au tendinþa de a fi reduse de H 2.
La electrozii celulei galvanice ºi a celulei electrolitice au loc procese redox.
Electroliza este un proces ce determinã desfãºurarea unei reacþii care nu este spontanã
ºi se produce sub acþiunea curentului electric.
La electroliza unei soluþii de electrolit care conþine mai mulþi ioni de aceiaºi polaritate,
aceºtia se descarcã în ordinea potenþialelor de depunere.
Aplicaþiile electrolizei sunt numeroase. Ele sunt rezumate astfel:
Obþinere: aluminiu, crom, magneziu, sodiu, titan, zinc.
Purificare: aluminiu, cupru.
Acoperiri protectoare: argintare, cromare, nichelare, zincare.
Protecþie anticorozivã: eloxarea aluminiului (acoperire cu strat de Al2O3).
Obþinerea altor compuºi: hidrogen, oxigen, clor, hidroxid de sodiu, fluor.
67
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F (fals):
1. La electroliza saramurii, la catod se formeazã Cl 2 ºi la anod ionii hidroxid.
2. Metalele de tip s se obþin prin electroliza în topiturã a halogenurilor respective.
3. Reacþiile redox din pilele electrice sunt spontane, iar cele din celula de electrolizã sunt impuse.
4. Polaritatea electrozilor unei pile electrice ºi ai unei celule de electrolizã este identicã.
II. Alege rãspunsul corect.
1. Conductibilitatea electronicã (1) se deosebeºte de cea electroliticã (2) prin natura purtãtorilor de
sarcinã ºi a influenþei curentului electric asupra materialului, astfel:
a) (1) purtãtorii de sarcinã sunt electroni ºi materialul se modificã la trecerea curentului electric;
(2) purtãtorii de sarcinã sunt ioni ºi materialul nu se modificã;
b) (1) purtãtorii de sarcinã sunt electroni ºi materialul nu se modificã la trecerea curentului; (2) purtãtorii
de sacinã sunt ioni ºi materialul se modificã în urma reacþiilor redox de la electrozi;
c) (1) purtãtorii de sarcinã sunt ioni ºi materialul se modificã la trecerea curentului electric; (2) purtãtorii
de sacinã sunt electroni ºi materialul se modificã în urma reacþiilor de la electrozi.
2. La electroliza unei soluþii de AgNO 3 la care anodul este confecþionat dintr-un fir de argint:
a) masa anodului creºte;
b) concentraþia soluþiei de electrolit nu se modificã;
c) masa catodului creºte.
3. Se efectueazã electroliza unei soluþii de AgNO 3, folosind electrozi de grafit. În timpul procesului,
numãrul ionilor din soluþie:
a) creºte; b) scade; c) rãmâne acelaºi.
Problemã rezolvatã
Într-un voltmetru Hoffmann se introduce apã acidulatã cu acid sulfuric.
Ne propunem sã studiem dependenþa cantitãþii de gaze obþinute:
a) de timpul t, când intensitatea I este constantã;
b) de intensitatea curentului I, când se aleg intervale de timp la fel de mari.
S-au obþinut urmãtoarele date:
t(min) 0 6,30 11,3 13 15 17 19
VO (cm3) 0 2,50 04,6 5,4 6,2 6,8 7,8
2

mO · 10–3 (g) 3,25

2

VH (cm3) 0 5,40 09,7 11,0 12,6 14,1 15,7

2

mH · 10 –3 (g)
2

Pentru calculul maselor, volumele trebuie aduse la stare normalã. Mãsurãrile au fost fãcute la
t = 22°C ºi la p = 748 mm col Hg. Prin aceastã experienþã ai verificat prima lege a electrolizei
(M. Faraday, 1833).
Cantitatea de substanþã m separatã dintr-un electrolit este proporþionalã cu sarcina electricã Q
transportatã. Factorul de proporþionalitate k se numeºte echivalent electrochimic al substanþei
separate: k = m/Q.
Echivalentul electrochimic reprezintã masa de substanþã depusã la electrod atunci când prin soluþie
trece o sarcinã electricã egalã cu unitatea (1 Coulomb, C).
Experimental s-a stabilit cã pentru depunerea unui echivalent-gram din orice metal este necesarã
o cantitate de electricitate de 96 500 C. Aceastã sarcinã se numeºte Faraday (1F) ºi reprezintã
sarcina electricã a unui mol de electroni (1 F = N·e; 1 F = 6,023·10 23 · 1,6·10 –19 C). k = E(g)/F.
Echivalentul gram reprezintã masa atomicã raportatã la numãrul de electroni transferaþi în procesul
A
redox E(g) = A/n. În aceste condiþii, masa depusã la electrozi se poate exprima astfel: m = ⋅I ⋅t ,
nF
relaþie care exprimã legea generalã a electrolizei.
68
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. La electroliza unei soluþii de CuSO 4 cu electrozi de grafit, în timpul desfãºurãrii procesului, numãrul
ionilor din soluþie (scade/rãmâne acelaºi).
2. La electroliza unei soluþii de NiCl 2 la catod se depune (Ni/H 2).
3. Echivalentul electrochimic al oxigenului este (8,29 · 10 –5/16,58 · 10 –5 g).
4. Prin electroliza unei soluþii de CuSO 4, ionii de cupru sunt reduºi (la anod/la catod).
5. Numãrul de electroni necesar depunerii unui mol de ioni de fier (III) este (2NA/3NA).
5 × 0,2 p = 1 p
II. Alege rãspunsul corect
1. În procesul de electrolizã a soluþiei de clorurã de sodiu au loc reacþiile:
a) (–) Na+ + 1e– → Na c) (–) 2H 2O + 2e– → H2 (g) + 2HO–
(+) 2Cl (aq) → Cl2 (g) + 2e
– –
(+) 2Cl– (aq) → Cl2 (g) + 2e–
b) (–) Na + 1e → Na
+ –
d) (–) 2H 2O + 2e– → H2 + 2HO –
(+) 2H2O + 2e → H 2 (g) + 2HO
– –
(+) H2O → 2e– + O2 (g) + 2H + (aq)
2. Deosebirea esenþialã dintre o celulã galvanicã ºi o celulã de electrolizã este:
a) la electrozii celulei galvanice au loc reacþii redox, iar în procesul de electrolizã nu au loc astfel
de reacþii;
b) reacþia din pilã este spontanã ºi furnizeazã energie, iar cea din electrolizor nu este spontanã,
ea este susþinutã de energia furnizatã de sursã;
c) la anod au loc reacþii de oxidare, iar la catod reacþii de reducere.
3. Care dintre ecuaþiile reacþiilor totale care au loc în procesul de electrolizã nu este corectã:
a) CaI2 + 2H 2O → Ca(OH) 2 + I 2 + H2
b) CuSO4 + H2O → Cu + H2SO 4 + 1/2O 2
c) Mg(ClO4)2 + H2O → Mg + 2HClO 4 + 1/2O2
d) 2HCl + H2O → H2 + Cl2
4. La electroliza unei soluþii de AgNO 3 ionii de argint sunt:
a) reduºi la anod; b) reduºi la catod; c) oxidaþi la anod.
4 × 0,25 p = 1 p
III. Explicã fenomenele ºi scrie ecuaþiile reacþiilor respective.
1. Aluminiul nu reacþioneazã cu apa (vase de bucãtãrie) în condiþii obiºnuite, dar activat cu sare de
mercur reacþia are loc foarte uºor.
2. Se utilizeazã pe scarã largã baterii alcaline uscate cu litiu (Anexa 3).
3. Pentru argintarea unui obiect, acesta este catodul celulei electrolitice.
3 p
IV. Se supune electrolizei o tonã saramurã care conþine 50% clorurã de sodiu ºi la anod se culeg
44,8 m3 (c.n.) gaz de culoare verzuie.
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor de la electrolizã.
2 p
b) Determinã volumul de gaz (c.n.) cules la catod.
1 p
c) Calculeazã masa de sare rãmasã în baia de electrolizã.
1 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p

69
4.3. Reacþii cu formare de precipitate
n Reacþiile de precipitare sunt reacþii
cu schimb de ioni ºi au ca scop
izolarea unui ion sau a unui grup
de ioni sub o formã cât mai puþin
solubilã.
n Concentraþia dizolvatului într-o
soluþie saturatã se numeºte
solubilitate.
n Nu existã substanþe insolubile, ci
numai substanþe greu solubile.
n Pentru ca o precipitare sã fie cât
mai completã se foloseºte
întotdeauna exces de reactiv.
n Un reactiv specific pentru un ion
este reactivul care reacþioneazã
numai cu acel ion.
n Creºterea cochiliei unei
scoici rezultã dintr-o reacþie
de precipitare: organismul
secretã ioni Ca 2+ care
reacþioneazã cu ionii carbo-
nat din mediul înconjurãtor.
pp.alb pp.alb
70
Reacþiile cu formare de precipitate sau, simplu, reacþiile de
precipitare, sunt reacþiile în care iau naºtere ºi se depun combinaþii
greu solubile (precipitate).
Pe parcursul studierii chimiei aþi întâlnit multe reacþii cu formare
de precipitate:
– reacþii cu formare de baze insolubile: Al(OH)3, Fe(OH)2, Fe(OH)3,
AgOH, Zn(OH) 2, Pb(OH)2, Cr(OH)3 etc.;
– reacþii cu formare de halogenuri insolubile: AgCl, AgBr, AgI,
PbCl2, PbI2 etc.;
– reacþii cu formare de sulfuri insolubile: CuS, FeS, HgS, MnS,
NiS, SnS, ZnS etc.;
– reacþii cu formare de carbonaþi insolubili: BaCO3, CaCO3, FeCO3,
MgCO3, PbCO3 etc.;
– reacþii cu formare de sulfaþi insolubili: BaSO4, CaSO 4, PbSO4,
SrSO4 etc.
Reacþiile cu formare de precipitate sunt folosite în chimia analiticã
pentru identificarea ºi determinarea cantitativã a ionilor. În analiza
chimicã sunt alese reacþiile care formeazã combinaþii uºor de recunoscut
(precipitat, culoare). Reactivii utilizaþi sunt astfel aleºi încât sã
reacþioneze cu un numãr cât mai mic de ioni (sã fie specifici) ºi sã
permitã identificarea unor cantitãþi mici de substanþã analizatã (sã fie
sensibili).
Cantitatea minimã de substanþã care se poate identifica într-o
reacþie de precipitare se numeºte limitã de recunoaºtere.
Cationii (ionii pozitivi ai metalelor) ºi anionii (ionii negativi) sunt
împãrþiþi în grupe analitice în funcþie de reactivul specific lor cu ajutorul
cãrora se pot separa ºi identifica din amestecuri.
Identificarea cationilor
Ionii metalelor din grupa a doua a sistemului periodic: Ba 2+, Ca2+,
Sr2+ au ca reactiv carbonatul de amoniu cu care formeazã precipitate
albe.
M2+ + (NH4)2CO3 → MCO 3↓ + 2NH 4+
În douã eprubete introdu câte 2 mL din soluþiile
de CaCl2 ºi BaCl 2. Adaugã în fiecare din cele douã
eprubete câte 1 mL soluþie (NH4)2CO3. Vei observa
formarea unor precipitate albe, caracteristice. Scrie
ecuaþiile reacþiilor.
Toþi ionii metalelor din grupele 3–14 reacþioneazã cu hidroxizii
alcalini cu formare de hidroxizi greu solubili, uºor de recunoscut în
funcþie de culorile lor:
Fe2+ + 2NaOH → Fe(OH)2↓ + 2Na +
precipitat verde
 Fe 3+ + 3NaOH → Fe(OH)3↓ + 3Na +
precipitat roºu-cãrãmiziu
Zn 2+ + 2NaOH → Zn(OH)2↓ + 2Na +
precipitat alb, solubil în exces de reactiv
Pb2+ + 2NaOH → Pb(OH)2↓ + 2Na +
precipitat alb, solubil în exces de reactiv
Cu 2+ + 2NaOH → Cu(OH) 2↓ + 2Na +
precipitat albastru-deschis

n Obþine precipitatele conform reacþiilor de

mai sus ºi observã culorile acestora.
n Explicã de ce culoarea precipitatului de
Fe(OH) 2 se modificã în timp.
Ionii metalelor pot forma precipitate colorate ºi cu alþi reactivi
pe baza cãrora pot fi uºor identificaþi.
Pregãteºte patru eprubete în care introdu câte 2 mL de soluþie care
conþine cationii: Ba 2+, Pb2+, conform schemei
alãturate.
Adaugã în fiecare eprubetã câte 1 mL de
reactiv, conform schemei date. Scrie ecuaþiile
reacþiilor.
O reacþie de precipitare se considerã un sistem în echilibru
deplasat total în sensul formãrii substanþei insolubile.
În douã pahare Berzelius de 100 cm 3 introdu câte 5 cm3 azotat
de plumb ºi clorurã de bariu. Dilueazã fiecare dintre soluþiile res-
pective cu câte 50 cm3 apã distilatã. Cu ajutorul unei pipete picurã
în fiecare pahar câte 2–3 picãturi de acid sulfuric diluat. Vei constata
apariþia unei tulbureli. Dacã se continuã adãugarea de acid sulfu-
ric, precipitarea este din ce în ce mai abundentã astfel încât, la un
moment dat, la adãugare de H2SO4 nu se mai observã formarea de
precipitat.

n Apa cu un conþinut ridicat de sãruri

de calciu ºi magneziu se numeºte
apã durã. Apa durã nu face spumã
cu sãpunul, nu fierbe bine
alimentele ºi depune pe pereþii
cazanelor de aburi o crustã de
sãruri.
Dedurizarea apei se realizeazã prin
Observã reacþiile care au loc ºi scrie ecuaþiile chimice. adãugare de Na2CO3 ºi Ca(OH)2,
Pentru a explica formarea precipitatului, comparã valoarea energiei care formeazã precipitate greu
de reþea (pag. 28) ºi a energiei de hidratare a ionilor precipitatului. solubile (CaCO3, CaSO4, Mg(OH)2)
Fenomenul de precipitare este un fenomen deosebit de complex, cu sãrurile din apã.
care se desfãºoarã în mai multe etape:
– adãugarea unei cantitãþi mici de reactant conduce la formarea
unei cantitãþi mici de precipitat;
– la adãugarea suplimentarã de reactant, precipitarea continuã
pânã la formarea unei soluþii saturate ºi apoi suprasaturate.
71
 O precipitare este terminatã în stadiul în care numãrul ionilor
care se depun pe suprafaþa precipitatului este egal cu numãrul ionilor
care trec în soluþie în aceaºi unitate de timp. Acest lucru duce la
concluzia cã o precipitare nu este niciodatã practic totalã, ea con-
duce la stabilirea unui echilibru.
Introdu în trei eprubete câte 2–3 cm3
de clorurã de calciu ºi apoi adaugã câte
2 cm 3 din urmãtorii reactivi: în prima
eprubetã azotat de argint, AgNO 3, în a
doua cromat de potasiu, K 2CrO 4, ºi în
a treia eprubetã oxalat de amoniu, (NH 4)2C2O 4.
Scrie ecuaþiile reacþiilor care au loc; explicã fenomenele pe
care le observi.

Identificarea anionilor
Ionii halogenilor se identificã cu azotat de argint, cu formarea
halogenurilor de argint, într-o reacþie sensibilã ºi specificã:
X– + AgNO3 → AgX↓ + NO3–
În funcþie de culoare se pot identifica ionii halogenilor:

Precipitat Culoare

De ce se foloseºte AgF alb

BaSO 4 în radioscopia AgCl alb-brânzos (solubil în exces de NH 3)
stomacalã?
AgBr galben-deschis
AgI galben-închis

Ionul CO32– este anionul care este frecvent utilizat în analiza chimicã
pentru identificarea unor cationi (Ca 2+, Ba2+, Sr2+, Ag+).
Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie Na2CO3 peste care
adaugã câteva picãturi dintr-o soluþie de AgNO3. Vei observa
formarea unui precipitat alb, greu solubil. Pune eprubeta
în stativ ºi aºteaptã sã se depunã precipitatul. Decanteazã
soluþia ºi adaugã peste precipitatul de Ag 2CO3 o soluþie de
HCl. Observã ºi explicã fenomenele care au loc.
Ionul SO42– se identificã uºor prin formarea precipitatelor de BaSO4
ºi PbSO4.
Ionul S2– din soluþia apoasã de H2S reacþioneazã cu o serie de
cationi, obþinându-se sulfuri greu solubile Mn+ + H2S (aq) → M2Sn↓ +
2H+ la pH acid. Dintre acestea unele sunt solubile în mediu bazic
(As2S 3, SnS, Sb2S 3), altele sunt insolubile (CuS, PbS, HgS). Ionul S2–
din (NH 4)2S poate fi identificat prin formarea sulfurilor greu solubile
ºi colorate: MnS(roz), FeS (negru), NiS (negru), ZnS (alb).
Ionul NO2– se poate identifica cu o soluþie de CoCl 2 acidulatã cu
o soluþie de CH 3COOH 1M peste care se adaugã câteva picãturi de
KCl 1M. Se obþine un precipitat galben K3[Co(NO2)6], hexanitrocobaltiat
de potasiu ºi se degajã monoxid de azot.
72
Solubilitatea
Oricât de greu solubil ar fi un precipitat, o micã cantitate din
acesta este întotdeauna dizolvatã. În cazul unui precipitat de tip BA
în soluþia saturatã se stabileºte un echilibru între faza solidã ºi ionii
sãi: B+ ºi A–. n O soluþie saturatã conþine cantitatea
BA (s) BA (aq) B + (aq) + A– (aq) maximã de dizolvat la o tempera-
turã datã.
Aplicând legea acþiunii maselor la aceastã reacþie de echilibru,
rezultã:
[B +] [A–]
———— = K,
[BA]
unde: [BA] este o mãrime constantã ºi reprezintã concentraþia fazei
solide; se poate trece în valoarea lui K. În aceste condiþii:
[B+] [A–] = K[BA] = Ps BA. n În volumetria de precipitare se
determinã concentraþia ionilor X–1
Aceasta este expresia generalã a produsului de solubilitate a (Cl–, Br–, I–, CN–).
unui electrolit greu solubil, de forma BA. Titrantul este soluþia de AgNO3
Produsul de solubilitate este mãrimea care indicã posibilitatea 0,1 M.
Indicatorul este K2CrO4 (5%) care
unui ion de a trece într-o formã greu solubilã. Cunoaºterea acestei
formeazã la echivalenþã Ag2CrO4 de
mãrimi (Anexa 4) are o importanþã deosebitã în alegerea metodelor culoare cãrãmizie.
de analizã calitativã ºi cantitativã, precum ºi în separarea unor sãruri
în industria de îngrãºãminte, produse clorosodice etc. Din valoarea
produsului de solubilitate se poate calcula solubilitatea compusului,
notatã cu S.
În cazul în care în soluþie existã numai ionii participanþi la formarea
precipitatului, într-un raport stoechiometric de precipitare, între
concentraþiile ionilor existenþi în soluþie existã relaþia:
[B+] = [A–] = S,
unde S este solubilitatea molarã a precipitatului.
Relaþia între PS BA ºi S apare evidentã:
PS BA = [B+]2 = [A–] 2 = S2.
Se poate calcula concentraþia în ion-g/L pentru ionii electrolitului
de tip BA:
[B+] = [A–] = PS BA .
Solubilitatea este reprezentatã de concentraþia soluþiei saturate
respective ºi se exprimã în grame la litru sau moli la litru.
n Precipitarea clorurii de argint:
În funcþie de solubilitatea lor, substanþele se clasificã în trei grupe: Ag+ (aq) + Cl – (aq) → AgCl
1) substanþe greu solubile, cu S ≤ 10 –4 mol/L;
2) substanþe cu solubilitate medie, cu 10 –4 ≤ S ≤ 10–2 mol/L;
3) substanþe uºor solubile.
Se constatã cã nu se poate face o delimitare netã între substanþe
solubile ºi substanþe total insolubile.

73
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Mãrimea pe baza cãreia se pot compara toate precipitatele este (produsul de solubilitate (Ps)/solu-
bilitatea (S)).
2. Indiferent de compusul greu solubil, valoarea solubilitãþii molare a ionului de Ag + are (aceeaºi
valoare/valoare diferitã).
3. Precipitarea unei specii ionice este completã când concentraþia acesteia scade sub
(10–5 molar/10–3 molar).
4. Anionul sulfat poate fi titrat cantitativ cu ionul (Ba 2+/Ca2+).
5*. Un adult eliminã în urinã în 24 h, o cantitate de 200 mg Ca 2+. Volumul de acid oxalic 0,1 molar care
precipitã întreaga cantitate de calciu este (50 mL/20 mL).
II.La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F(fals):
1. Precipitarea ionilor din soluþie conduce la un echilibru dinamic eterogen.
2. Echilibrul dintre precipitat ºi soluþia saturatã în ionii acestuia depinde de cantitatea de substanþã
solidã care se aflã în contact cu soluþia saturatã.
3. Condiþia de formare a precipitatului este ca produsul concentraþiei ionilor sã fie mai mare ca
produsul de solubilitate.
4*. Dacã produsul de solubilitate al AgBr este 2,8 · 10 –13, solubilitatea AgBr este 10 –3 g/L.
5. Ionul sulfurã se poate identifica cu soluþie de sulfat de cupru în mediu acid.
III. Alege rãspunsul corect.
1. Anionul sulfat se poate identifica folosind cationii:
a) Cu2+; b) Fe2+; c) NH4+; d) Pb2+.
2. Nu este un precipitat galben:
a) BaCrO 4; b) PbSO 4; c) PbI2; d) AgI.
3. Oxalatul de calciu se caracterizeazã prin produsul de solubilitate, Ps = 5 · 10–9.
a) Formula sa este Ca 2C2O 4.
b) Un gram din aceastã sare se dizolvã în 186 L apã.
c) Solubilitatea are valoarea 2,23 · 10 –5 mol/L.
d) Dacã într-o soluþie de CaCl 2 se adaugã orice cantitate de acid oxalic se formeazã precipitat.
4. Cationul Fe 3+ se caracterizeazã prin:
a) conþine 26 electroni; c) formeazã cu acidul sulfuric la pH acid un precipitat negru;
b) are caracter reducãtor; d) formeazã cu sulfura de amoniu un precipitat negru.
5. Produsul de solubilitate:
a) depinde de concentraþia cationului; c) se modificã cu variaþia temperaturii;
b) depinde de concentraþia anionului; d) se determinã totdeauna din relaþia Ps = S2.
IV. În cinci eprubete se gãsesc substanþe solubile care conþin cationii: Ca 2+, Pb2+, Ba2+, Cu 2+, Na + ºi
anionii: NO 3–, SO 42–, S2–.
a) Specificã natura sãrii din fiecare eprubetã.
b) Indicã formulele precipitatelor din pãtratul corespunzãtor interacþiei dintre substanþele care au
reacþionat; în eprubeta 4 se formeazã un precipitat cu aceeaºi structurã ca a CaSO 4.
Natura sãrii 1 2 3 45
1 – – – ↓ alb –
2 – – – ↓ alb ↓ negru
3 – – – ↓ alb –
4 ↓ alb ↓ alb ↓ alb – ↓ negru
5 – ↓ negru – ↓ negru –

74
4.4. Reacþii cu formare de combinaþii complexe
O categorie importantã de reacþii cu largi aplicaþii în chimie sunt acelea cu formare de
compuºi coordinativi.
Combinaþiile complexe sunt acele substanþe care conþin unul sau mai mulþi ioni sau atomi
metalici, denumiþi ioni sau atomi centrali, înconjuraþi de unul sau mai mulþi liganzi: atomi, ioni
sau molecule care posedã unul sau mai multe dublete de electroni neparticipanþi pentru
formarea de legãturi covalent coordinative cu ionii sau atomii centrali.
Introdu alternativ în trei eprubete câte 2–3 cm3
din urmãtoarele soluþii: sulfat de cupru (CuSO 4),
azotat de argint (AgNO3) ºi clorurã de mercur II
(HgCl2). Adaugã în eprubete soluþii de reactivi, con-
form schemei alãturate, pânã la apariþia precipitatelor.
Ecuaþiile reacþiilor care au loc sunt:
1. CuSO 4 + 2NaOH → Cu(OH)2↓ + Na2SO 4
2. 2AgNO 3 + 2NaOH → Ag2O↓ + H2O + 2NaNO3
3. HgCl 2 + 2KI → HgI 2↓ + 2KCl
Introdu în eprubetele 1 ºi 2 soluþie de amoniac, iar în
eprubeta 3 exces de iodurã de potasiu pânã la dizolvarea
precipitatelor, când au loc urmãtoarele reacþii:
1. Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2
Precipitatul verde-albastru de Cu(OH) 2 din eprubeta 1
1 2 3
se dizolvã, iar soluþia capãtã culoarea albastru-intens –
reactiv Schweizer.
2. Ag 2O + 4NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]OH
Precipitatul negru-brun de Ag2O din eprubeta 2 se dizolvã ºi
soluþia devine incolor㠖 reactiv Tollens.
2+
3. HgI 2 + 2KI → K2[HgI4]
Precipitatul roºu-portocaliu de HgI 2 din eprubeta 3 se dizolvã în
exces de iodurã de potasiu ºi soluþia devine incolorã.
Combinaþiile finale rezultate în urma acestor reacþii sunt combinaþii
complexe, în care ionii Cu2+, Ag1+ ºi Hg2+ sunt ioni centrali, iar moleculele
de amoniac ºi ionii de I 1– sunt liganzi. Între ionul central ºi liganzi se n Ionul tetraaminocupric
formeazã legãturi covalent coordinative prin perechea de electroni este un ion stabil, solubil
în apã. Denumirea IUPAC
neparticipanþi ai ligandului ºi orbitalii vacanþi ai ionului central. În este ionul tetraammin
cazul ionului complex [Cu(NH3)4]2+, ionul Cu2+ are patru orbitali liberi cupru (II).
în care se dispun electronii neparticipanþi de la cele patru molecule
de amoniac.
Sarcina ionului complex se calculeazã pe baza sarcinii ionului
central ºi a sarcinilor liganzilor. Astfel, sarcina ionului [HgI4]2– este
egalã cu suma algebricã a sarcinii ionului central (Hg 2+) ºi a liganzilor
(4I–). În cazul în care liganzii sunt molecule neutre, sarcina ionului
complex este egalã cu sarcina ionului central.
Sarcina ionului complex este neutralizatã de ioni de semn contrar.
[Cu(NH 3)4]2+SO42– ; [Ag(NH3)2]1+HO 1–.
75

Liganzi frecvent întâlniþi în
combinaþiile complexe:
molecule neutre:
H 2O, NH3, NO, CO;
ioni negativi:
F–, Cl –, Br–, I–, HO–, CN–,
SCN–, NO–2.
n A. Werner, în anul 1893,
a introdus noþiunea de
numãr de coordinare.
n O combinaþie complexã este neutrã
din punct de vedere electric.
Numãrul de coordinare depinde de
structura ionului central ºi are
frecvent valorile 2, 4, 6.
76
Numãrul de molecule sau ioni (liganzi) care intrã în structura
unui ion complex se numeºte numãr de coordinare. Numerele de
coordinare cel mai des întâlnite sunt 2, 4, 6.
În combinaþiile complexe [Cu(NH3)2]Cl ºi [Ag(NH3)2]OH ionii metalici
au numãrul de coordinare 2. Numãrul de coordinare 4 se întâlneºte
în compuºi de tipul: [Cu(NH 3 ) 4 ](OH) 2 , Na[Al(OH) 4 ], K 2 [CoCl 4 ],
Na 2[Co(SCN) 4] etc.
În combinaþiile complexe de tipul K3[Fe(CN) 6], Na3[Co(NO2)6] ionii
centrali au numerele de coordinare 6.
Liganzii dintr-o combinaþie complexã pot aparþine aceleiaºi specii,
ioni sau molecule, ca în exemplele de mai sus, sau pot fi în amestec
[Pt(NH3)2Cl2], [CoCl(NH 3)5]Cl2 sau [CoCl2(NH 3)4]Cl.
Scrierea ºi nomenclatura combinaþiilor complexe s-au modificat
în timp, fapt pentru care în diferite cãrþi aceeaºi substanþã poate fi
întâlnitã sub diferite denumiri. Nomenclatura actualã a combinaþiilor
complexe s-a stabilit în urma recomandãrilor IUPAC, în anul 1990.
Ionul complex se scrie între paranteze drepte (sfera de coordinare
internã), iar în exterior se scriu ionii de semn contrar.
În interiorul ionului complex se scrie întâi atomul central, apoi
liganzii în ordinea alfabeticã.
În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva combinaþii complexe
ºi denumirile lor, conform regulilor IUPAC.
Combinaþii Denumire Denumire
complexe IUPAC uzualã
[Ag(NH 3)2]Cl diamminargint (I) clorurã clorurã diaminoargenticã
K 3[Fe(CN) 6] potasiu hexacianoferat (III) hexacianoferat (III) de potasiu
[Al(H 2O)6]Cl3 hexaaquaaluminiu (III) clorurã triclorurã de hexaaquaaluminiu (III)
[Cu(NH 3)4](OH)2 tetraammincupru (II) hidroxid hidroxid tetraaminocupric
Na[Al(OH)4] sodiu tetrahidroxoaluminat (III) tetrahidroxoaluminat de sodiu
[Cu(NH 3)2]Cl diammincupru (I) clorurã clorurã diamino Cu(I)
n Denumeºte urmãtoarele combinaþii complexe,
conform IUPAC, ºtiind cã: SCN– – tiocianato, CO –
carbonil:
[Fe(H2O) 6]Cl2; Na 3[AlF6]; [Co(NH 3)6]Cl3;
Na2[Sn(OH)6]; Na 2[Zn(OH) 4]; K4[Fe(SCN)6].
n Care sunt numerele de coordinare ºi numerele de oxidare ale
ionilor centrali din combinaþiile complexe:
[CoCl4(NH 3)2]–; [CoCl(NH3)5]Cl2; [Ni(CO)4]?
 Majoritatea combinaþiilor complexe sunt solubile în apã sau în solvenþi organici. Astfel, în
timp ce clorura de argint este o sare greu solubilã, combinaþia complexã [Ag(NH 3)2]Cl este
o combinaþie foarte solubilã, la fel ca ºi [Cu(NH 3)4](OH)2 sau K2[HgI4].
Foarte multe dintre aceste combinaþii se comportã ca electroliþi, iar în soluþie apoasã
disociazã:
K 4[Fe(CN) 6] 4K + + [Fe(CN)6]4– [Ag(NH3)2]Cl [Ag(NH3)2]+ + Cl–
Ionii complecºi suferã, la rândul lor, o disociere secundarã, însã într-o mãsurã foarte
micã:
[Fe(CN)6]4– Fe2+ + 6CN– [Ag(NH3)2]+ Ag+ + 2NH3
Soluþiile obþinute formeazã sisteme în echilibru ale cãror constante sunt:
[Fe 2+][CN–] 6 [Ag+][NH 3] 2
K = —————— = 1 · 10–37; K = ————— = 9 · 10–8.
[Fe(CN) 6]4– [Ag(NH3) 2] +
Constantele de disociere ale ionilor complecºi se numesc constante de instabilitate; ele
exprimã stabilitatea ionilor complecºi. În Anexa 5 sunt date constantele de instabilitate ale
unor combinaþii complexe.
n Din valorile constantelor de instabilitate date mai jos precizeazã
care dintre complecºii indicaþi au stabilitatea cea mai mare ºi cea mai
micã.
[Co 2+][NH 3] 6 [Fe 3+][CN –] 6
K = —————— = 8 · 10–6; K = —————– = 1 · 10–44;
[Co(NH 3)6] 2+
[Fe(CN) 6]3–
[Hg 2+][I –] 4 [Zn 2+][NH 3] 4
K = ————– = 5 · 10–31; K = —————– = 4 · 10–10;
[HgI 4] 2– [Zn(NH 3)4] 2+

[Cu 2+][NH 3] 4 [Ag+][CN –] 2

K = —————— = 5 · 10–14; K = ————— = 1 · 10–21.
[Cu(NH 3)4]2+ [Ag(CN)2] –
n Scrie expresia constantei de instabilitate pentru urmãtorii complecºi:
[Co(CN)4]2–, [Ni(CN)4]2–, [Fe(SCN)6]3–, [CdI4]3–, [Hg(SCN)4]2–, [Cr(NH3)6] 3+.
Culoarea combinaþiilor complexe ale unui metal depinde de natura
liganzilor ºi de numãrul de coordinare al acestora.
Introdu într-o eprubetã 2–3 cm3 soluþie concentratã
de azotat de cobalt, Co(NO 3)2, peste care adaugã
1–2 cm3 eter etilic ºi apoi 1 cm3 soluþie de KSCN.
Are loc urmãtoarea reacþie: a
Co(NO3)2 + 4KSCN → K2[Co(SCN)4] + 2KNO3
combinaþie complexã
albastru-intens
potasiu tetrasulfocianatocobalt (II) b

Dizolvã 1 g de cristalohidrat CoCl 2 · 6 H2O în 5 mL apã distilatã. Dupã

dizolvare adaugã 5 mL soluþie HCl 37%. Vei observa schimbarea culorii
soluþiei de la roz, culoarea ionului [Co(H 2O)6]2+, la albastru-intens, culoarea
ionului [CoCl 4]2–.
[Co(H2O)6]2+ (aq) + 4HCl (aq) → [CoCl 4] 2– (aq) + 4H+ (aq)
roz albastru
n Modelele ionilor com-
Adãugând apã soluþiei care conþine ionul [CoCl4]– (aq) vei observa refacerea
plecºi: a – [Co(H 2 O) 6 ] 2+ ;
ionului [Co(H 2O) 6] 2+ (aq), prin revenirea culorii roz. b – [CoCl 4] –.

77

n Modelul ionului complex
[Ni(NH 3)6]2+.
n Modelul ionului complex
[Ni(CN)4] 2– .
n Hidroxizii care în soluþie apoasã se
pot comporta fie ca acizi, fie ca
baze, în funcþie de concentraþia
ionilor de hidrogen, sunt substanþe
amfotere.
78
Dependenþa dintre culoarea combinaþiilor complexe ºi structura
acestora este ilustratã ºi de combinaþiile complexe ale ionului Ni 2+ cu
numãrul de coordinare 6: [Ni(H2O)6]2+ este verde, în timp ce [Ni(NH3)6]2+
este albastru-violet.
Prin reacþia ionului complex [Ni(NH 3)6]2+, cu cianurã de potasiu
se obþine ionul complex [Ni(CN) 4] 2–; reacþia are loc cu modificarea
culorii.
[Ni(NH3)6]2+ (aq) + 4CN– (aq) → [Ni(CN)4] 2– (aq) + 6NH3 (aq)
albastru-violet galben-portocaliu
Introdu într-o eprubetã 2–3 cm3 soluþie CuSO4 peste care adaugã câteva
picãturi de acid acetic ºi apoi 2 cm 3 soluþie de K4 [Fe(CN)6].
Are loc urmãtoarea reacþie:
2CuSO4 + K4[Fe(CN) 6] → Cu 2[Fe(CN)6] + 2K2SO4
cupru hexacianoferat (II)
brun-roºcat
Ionul CN– este o otravã foarte puternicã, deoarece odatã pãtruns
în organism se combinã cu uºurinþã cu ionii Fe 2+ din sânge cu care
formeazã combinaþia complexã [Fe(CN)6]4–, care blocheazã instantaneu
centrii nervoºi. Combinaþiile complexe ale ionului CN – nu sunt toxice.
Introdu într-o eprubetã 2–3 cm3 dintr-o soluþie diluatã de FeCl 3. Adaugã
câteva picãturi dintr-o soluþie apoasã de K 4[Fe(CN)6]. Vei observa apariþia
unui precipitat albastru-intens, insolubil în apã ºi în acid clorhidric, numit
albastru de Berlin.
Ecuaþia reacþiei chimice este:
4FeCl3 + 3K4[Fe(CN) 6] → Fe4[Fe(CN) 6]3 + 12 KCl
albastru de Berlin
Reacþia se caracterizeazã printr-o mare sensibilitate ºi se foloseºte
la identificarea urmelor de ioni Fe 3+.
n Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice care demonstreazã
caracterul amfoter al hidroxidului de aluminiu.
Pe baza experienþelor efectuate se pot deduce
unele proprietãþi ale combinaþiilor complexe:
stabilitate: combinaþiile complexe sunt stabile atât în stare solidã,
cât ºi în soluþie;
solubilitate: majoritatea combinaþiilor complexe sunt solubile atât
în apã, cât ºi în solvenþi organici;
culoare: pot fi incolore sau intens colorate;
conductibilitate electricã: combinaþiile complexe solubile în apã
se comportã ca electroliþi.
n Ai la dispoziþie urmãtoarele substanþe: Cu,
Al, Zn, H 2SO 4, Na (în petrol), H 2O, soluþie de
amoniac.
Cum poþi obþine combinaþii complexe ale
metalelor date? Scrie ecuaþiile reacþiilor respective ºi executã practic
obþinerea a cel puþin douã combinaþii complexe.
 O combinaþie complexã este formatã dintr-un ion complex a cãrui sarcinã este neutralizatã
de ioni de semn contrar [Ag(NH3)2]+HO –.
Ionul complex este format dintr-un ion (atom) central în jurul cãruia se gãsesc legaþi
prin legãturi covalent coordinative un anumit numãr de ioni sau molecule.
[H 3N→Ag←NH 3] +
Rolul de ioni centrali în combinaþiile complexe îl îndeplinesc în marea majoritate a
cazurilor metalele tranziþionale (dar ºi unele metale de tip p: Al, Sn, Pb).
Liganzii pot fi molecule neutre: NH 3, H 2O sau ioni: F–, Cl–, I –, SO2–
4
; CN–; SCN–.
Numãrul de coordinare al ionului central dintr-o combinaþie complexã determinã geometria
acestora.
Utilizãrile combinaþiilor complexe sunt determinate de proprietãþile acestora: stabilitate,
solubilitate, culoare, conductibilitate electricã.

?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Liganzii din structura compuºilor coordinativi (conþin/nu conþin) perechi de e– neparticipanþi.
2. Ligandul SCN –1 se denumeºte corect (tiocianat/tiocianato).
3. Compusul coordinativ K3[Fe(CN) 6] se denumeºte corect (hexacianoferat (III) de potasiu/potasiu
hexacianoferat (III)).
4. Cu cât constanta de instabilitate are valoare mai mare cu atât combinaþia complexã este mai
(stabilã/mai puþin stabilã).
II. Alege rãspunsul corect.
1. Este corectã afirmaþia referitoare la structura combinaþiei complexe:
a) sfera de coordinare internã (ionul complex) conþine numai atomul metalic ºi mai mulþi liganzi;
b) contraionul (sfera de coordinare externã) este numai un anion;
c) liganzii se scriu în ordinea lor alfabeticã;
d) numãrul de coordinare este totdeauna par.
2. Combinaþia complexã denumitã tetraamminzinc (II) clorurã se caracterizeazã prin:
a) procentul metalului este 35,88%;
b) prezintã culoarea albastru-deschis;
c) este stabil termodinamic în soluþie apoasã;
d) se dizolvã în exces de NH 3.
3. Nu reprezintã o etapã în procesul de obþinere a reactivului Tollens din azotat de argint:
a) tratarea soluþiei de azotat de argint cu soluþie de hidroxid de sodiu;
b) dizolvarea precipitatului negru cu soluþie acidã;
c) dizolvarea precipitatului cu soluþie de amoniac concentrat;
d) dizolvarea azotatului de argint în apã ºi formarea unei soluþii.
4. Nu este corectã afirmaþia referitoare la stabilitatea compuºilor coordinativi:
a) combinaþiile complexe în soluþie apoasã pot disocia în ioni;
b) constanta de stabilitate (Ks) reprezintã reacþia de formare a combinaþiei complexe;
c*) constanta de instabilitate a ionului complex din reactivul Schweizer are valoarea Kins = 5 · 10–14,
dacã Kstab = 10–13;
d*) stabilitatea halogenilor aceluiaºi cation descreºte în ordinea: I – > Br – > Cl–.
5. Pentru aprecierea gradului de umiditate a atmosferei se foloseºte un compus al cobaltului de
culoare roz, cu urmãtoarea compoziþie: 24,767% Co, 29,84% Cl ºi 45,39% H 2O. Este corectã
79
 afirmaþia:
a) combinaþia complexã se denumeºte corect clorurã de hexaacva Co (II);
b) prin încãlzire compusul devine albastru;
c) compusul albastru are formula [CoCl 2(NH3) 4];
d) soluþia combinaþiei complexe nu formeazã precipitat la tratarea cu soluþie de azotat de argint.
III. Rezolvã.
1. Scrie formulele urmãtoarelor combinaþii complexe ºi specificã sarcina electricã a ionului complex:
a) sodiu tetrahidroxizincat (II);
b) potasiu tetraisocianatocobalt (II);
c) cis–diammindicloroplatinã (II);
d) potasiu hexacianoferat (III);
e) hexaamminnichel (II) clorurã;
f) trans–tetraammindiclorocobalt (III) clorurã.
2. Pentru identificarea colorimetricã a ionului Cu 2+ (aq) se foloseºte ºi reactivul Schweizer. Scrie
urmãtorul ºir de transformãri pentru a obþine combinaþia complexã X:
Cu + a → b + d↑ + H 2O
b + NaOH → Na2SO4 + e↓
e + NH3 (conc.) → X
a) Identificã substanþele notate cu litere ºi scrie corect ecuaþiile reacþiilor chimice.
b) Indicã denumirea IUPAC a ionului complex.
c) Calculeazã numãrul de electroni al ionului metalic din combinaþia complexã.
d) Scrie expresia constantei de formare a ionului complex (Kstab) ºi explicã stabilitatea acestuia,
dacã constanta de instabilitate, Kinstab este 5 · 10–14.
e) Determinã numãrul de moli de ion metalic (Mx+) ºi numãrul de moli de ligand existenþi în 100 cm3
soluþie de combinaþie complexã de concentraþie 0,1M.
3. Diviziunea celulelor din tumori este inhibatã de complexul cis–diammindicloroplatinã (II). Indicã:
a) compoziþia masicã a combinaþiei complexe;
b) Scrie ecuaþiile reacþiilor pentru urmãtorul ºir de transformãri:
+ Cl NH conc.
Pt ————→
2
PtCl 4 ————→ PtCl2 ——————→
3
combinaþie complexã
200°C 350°C
4. Identificarea azotului în compuºii organici se poate realiza prin obþinerea compusului numit albastru
de Berlin, cu denumirea IUPAC fier(III)hexacianoferat (II).
a) Scrie formula combinaþiei complexe.
b) Indicã: – sfera de coordinare internã (ionul complex) ºi sarcina electricã;
– sfera de coordinare externã (contraionul);
– numãrul de coordinare;
– structura ligandului, identificând electronii neparticipanþi;
– stabilitatea termodinamicã, dacã Ks = 1037, pe baza numãrului de e– al atomului
central.
c) Specificã ºirul de transformãri chimice prin care se obþine albastru de Berlin (X) pentru identificarea
azotului din uree, (CO(NH 2) 2), folosind cei trei reactanþi:
+ Na + FeCl + FeCl
uree ————→ a ————→
2
b ————→
3
X
t° – NaCl – NaCl

5. Indicã ce culori au urmãtoarele combinaþii complexe:

a) potasiu tetraiodomercur (II);
b) hexaaqvacobalt (II);
c) potasiu tetraclorocobalt (II);
d) hexaammin Ni (II) clorurã.

80
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. În reactivul Schweizer ionul metalic are numãrul de oxidare (+2/+1).
2. Combinaþia complexã a cobaltului, de culoare roz, are formula [Co(H 2O)6]Cl2/[Co(H 2O) 2Cl2].
3. La creºterea temperaturii solubilitatea precipitatului (creºte/scade).
4. În analiza gravimetricã (cântãrirea precipitatelor) pentru spãlarea precipitatului se foloseºte un
exces de (precipitant/acid).
5. În radiografia stomacalã se foloseºte BaSO4 pentru cã este (insolubil/solubil) în acizi.
5×0,4 = 2 p
II. Alege rãspunsul corect.
1. Hidroxidul de zinc poate fi precipitat folosind soluþie de:
a) NaOH; b) NH3 (aq); c) NaCl; d) Na2CO3.
0,5 p
2. Un solid solubil în soluþie apoasã amoniacalã conþine ioni de:
a) Ag+; b) I –; c) Cl–; d) Cu2+.
0,5 p
3. Clorura de Fe (II) se identificã în reacþie cu soluþie de:
a) K4[Fe(CN)6]; b). K3[Fe(CN)6]; c) NH3 (aq); d) KSCN.
0,5 p
4. Referitor la reactivul Tollens:
a) se obþine din azotat de argint ºi hidroxid de sodiu;
b) procentul de hidrogen din ionul complex este 4,40%;
c) masa ligandului din 100 cm3 soluþie combinaþie complexã de concentraþie 0,1 M (Ks = 10 8) este
2 · 10–3 g;
d) un volum de 100 cm3 de concentraþie 0,1M reacþioneazã cu 0,9 g glucozã.
1,5 p
5. Solubilitatea sulfatului de plumb este 4,27 · 10 –2 g:
a) la descãrcarea acumulatorului cu plumb, masa precipitatului scade;
b) precipitatul are culoare neagrã;
c) produsul de solubilitate este 1,68 · 10–6;
d) concentraþia molarã a soluþiei saturate este 1,41 · 10 –4 mol/L.
1 p
III. În douã eprubete se gãsesc câte 10 cm 3 soluþie de sulfat de cupru (II) de concentraþie 0,1M ºi
clorurã de Fe (III). Fiecare se trateazã cu soluþie de NaOH ºi pe urmã cu soluþie de amoniac.
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor posibile ºi specificã produsul final al transformãrilor.
b) Calculeazã masele de produºi de reacþie finali.
c) Indicã culoarea produºilor finali ºi o aplicaþie practicã a acestora.
3 p
9p + 1 p din oficiu = 10 p

81
Aplicaþii ale principiilor chimiei
în tehnologia chimicã
Obiectul tehnologiei chimice îl constituie studiul proceselor industriale care permit
transformarea materiilor prime în produse chimice anorganice ºi organice. Prin intermediul
acestei ramuri, chimia se leagã de activitatea practicã ºi contribuie la soluþionarea unor
probleme majore ale economiei.
Principiile chimiei teoretice asigurã o bazã solidã pentru înþelegerea proceselor tehnologice.
Din aceste motive, numai cunoscând efectele energetice care însoþesc reacþiile chimice,
viteza acestora ºi factorii care o influenþeazã, ºi legile echilibrului chimic se pot stabili ºi dirija
fenomenele care se petrec în instalaþiile industriale.

I. Fabricarea acidului sulfuric

Materia primã des utilizatã pentru obþinerea acidului sulfuric este pirita, prin arderea
cãreia se obþine dioxidul de sulf, care apoi este oxidat catalitic la trioxid de sulf.
Obþinerea gazelor sulfuroase prin prãjirea piritei este un proces complex, format dintr-o
serie de reacþii. Dintre acestea menþionãm:
4FeS2 (s) → 4FeS (s) + 4S (s) ΔrH0 = + 207,33 kJ
4S (s) → 4S (g) ΔrH0 = + 260,83 kJ
4S (g) + 4O2 (g) → 4SO 2 (g) ΔrH 0 = – 1446,28 kJ
4FeS (s) + 7O2 (g) → 2Fe2O3 (s) + 4SO2 (g) ΔrH0 = – 2429,42 kJ
Reacþia globalã a procesului este:
4FeS2 (s) + 11O2 (g) → 2Fe 2O 3 (s) + 8SO2 (g) ΔrH0 = – 3407,54 kJ
Efectul termic al reacþiei, obþinut prin însumarea efectelor termice ale reacþiilor parþiale,
este – 3407,57 kJ, deci reacþia este puternic exotermã. Degajarea sulfului gazos favorizeazã
desfacerea granulelor de piritã, intensificând procesul de ardere. În aer insuficient, procesul
merge pânã la obþinerea Fe3O4:
3FeS2 (s) + 8O2 (g) → Fe3O4 (s) + 6SO2 (g) ΔrH0 = – 2432,72 kJ
FeS 2 (s) + 16Fe2O3 → 11 Fe3O4 (s) + 2SO2 (g) ΔrH0 = + 449,77 kJ
Procesul de ardere a sulfurilor metalice este o reacþie în sistem eterogen care decurge
la suprafaþa de contact solid-gaz. Creºterea temperaturii favorizeazã primele douã reacþii
endoterme, astfel temperatura la care este condus procesul este 700–800°C.
Cãldura degajatã în procesul arderii piritei este preluatã de apa care circulã prin serpentinele
de rãcire ºi este utilizatã apoi în procesul tehnologic.
Gazele sulfuroase rezultate din prãjirea piritei sunt purificate, întrucât conþin cantitãþi
apreciabile de praf ºi produºi de oxidare rezultaþi din impuritãþile materiei prime.
O reacþie de bazã în industria acidului sulfuric este conversia dioxidului de sulf la trioxid
de sulf:
2SO2 (g) + O2 (g) → 2SO3 (g) ΔrH0 = – 95,72 kJ
Oxidarea SO 2 are loc cu degajare de cãldurã ºi micºorare de volum, deci, conform
principiului Le Châtelier, formarea trioxidului de sulf va fi favorizatã de creºterea presiunii ºi
scãderea temperaturii.
Practic, în acest proces nu se aplicã o creºtere a presiunii, gazele sulfuroase conþinând
un procent foarte mare de azot (80%), energia electricã consumatã ar fi prea mare. Scãderea
&
temperaturii duce la micºorarea vitezei de reacþie. Pentru mãrirea acesteia, la temperaturi
scãzute, se folosec catalizatori.
La început s-a folosit drept catalizator platina. Acesta a fost înlocuitã ulterior cu pentaoxidul
de vanadiu, un catalizator mult mai ieftin ºi mai rezistent la acþiunea otrãvurilor. Activitatea
acestui catalizator a fost îmbunãtãþitã prin folosirea promotorilor. Drept promotori se folossc
sulfaþii metalelor alcaline, a cãror acþiune scade în ordinea: Li > Na > K > Rb > Cs. Activitatea
cataliticã ºi stabilitatea termicã, pânã la o anumitã temperaturã, este dependentã de raportul
metal din promotor/V2O 5. Ca suport pentru catalizator se foloseºte silicagelul, kieselgurul,
cuarþul.
Catalizatorul V 2O5 poate fi otrãvit de ceaþa de acid sulfuric, de compuºii cu fluor, de
trioxidul de arsen.
Oxidarea SO 2 la SO3 are loc într-un reactor de conversie. Gazele sulfuroase preîncãlzite
la 440°C strãbat stratul de catalizator, realizându-se oxidarea (conversia) dioxidului de sulf
la trioxid.
Gazele conþinând trioxidul de sulf se absorb în acid sulfuric 98–98,3%; nu se foloseºte
apa întrucât SO3 reacþioneazã cu apa, în fazã gazoasã, dând o ceaþã de acid sulfuric greu
de absorbit.
Acidul sulfuric obþinut este folosit apoi în industria chimicã: la obþinerea îngrãºãmintelor,
a detergenþilor, la fabricarea unor acizi minerali, a sulfaþilor, a dicromaþilor, la obþinerea unor
substanþe organice (coloranþi, explozivi, insecticide) etc. În celelalte industrii, acidul sulfuric
este utilizat la rafinarea petrolului, la fabricarea fibrelor artificiale, la decaparea oþelurilor etc.

II. Obþinerea acetilenei din metan

Acetilena (H—C≡
π
σ
C—H) este o hidrocarburã cu o mare reactivitate chimicã ºi de aceea
este un produs intermediar pentru obþinerea principalilor monomeri vinilici care conduc la
polimeri ca PVC, PNA, PAV, elastomeri (cauciuc policloroprenic), solvenþi, acizi organici,
aldehidã aceticã etc.
Obþinerea industrialã a acetilenei se bazeazã pe existenþa mai multor surse de materii
prime, ca hidrocarburi lichide, carbid ºi mai ales metan.
Principala metodã de fabricare a acetilenei din metan are la bazã reacþia:
2CH4 (g) C 2H 2 (g) + 3H2 (g) ΔrH0 = 376 kJ (1)
Procesul este puternic endoterm, deoarece CH4, un compus foarte stabil (Δ H = – 75 kJ · mol–1),
f 0

se transformã într-un compus endoterm (ΔfH0 = + 226 kJ · mol–1).

Conform legii deplasãrii echilibrului chimic, o reacþie endotermã este favorizatã de temperaturi
ridicate; factorul de activare a reacþiei este temperatura ºi nu se folosesc catalizatori pentru
a micºora energia de activare, E a.
1. Temperatura optimã de reacþie este t = 1500°C ºi aceasta poate fi realizatã prin mai
multe procedee tehnologice:
– procedeul de cracare cu arc electric, în care energia termicã a unui arc electric este
folosit pentru asigurarea cãldurii de reacþie;
– procedeul termooxidativ (autoterm), în care cãldura de reacþie se asigurã ºi prin combustia
unei pãrþi din hidrocarbura introdusã:
CH4 (g) + 3/2O2 (g) CO (g) + 2H2O (g) ΔrH0 = – 376,2 kJ · mol–1
CO (g) + H2O (g) CO2 (g) + H2 (g) ΔrH0 = – 41,8 kJ · mol–1
– procedeul plasmochimic, când cãldura de reacþie este asiguratã prin intermediul unui
gaz (N2) încãlzit la temperaturi înalte.
&!
 În toate procedeele existã posibilitatea producerii reacþiei secundare de descompunere a
acetilenei în elemente, un proces eterogen exoterm:
C 2H2 (g) 2C (s) + H2 (g) ΔrH 0 = – 226 kJ · mol–1 (2)
Pentru a evita parþial aceastã descompunere (reacþie favorizatã termodinamic) se recurge
la rãcirea rapidã a gazelor de reacþie la 80–100°C cu apã, când viteza reacþiei de descompunere
se micºoreazã mult comparativ cu viteza de obþinere a acetilenei.
Pentru ca reacþia (1) sã se producã în condiþii economice este necesar ca timpul de
staþionare în zona de reacþie sã fie de 10 –3 secunde, deºi chiar în aceste condiþii concentraþia
în acetilenã în amestecul final de gaze este 9–13% ºi 60% H 2.
Arcul electric de aproximativ 1 m lungime se formeazã cu ajutorul curentului electric
continuu de circa 7500 V ºi amperaj de 1100 A. Din energia electricã furnizatã arcului
(9–10 kWh/1 kg C2H 2) 50–60% se transformã în energie chimicã, iar restul se pierde sub
formã de cãldurã. Deoarece randamentul energetic este foarte important, astãzi se cautã
metode de obþinere a monomerilor vinilici din alchene.
2. Este un proces reversibil caracterizat printr-o constantã de echilibru foarte mare la temperatura
optimã, Kp = 4,4 · 103 atm2, ceea ce aratã cã echilibrul este puternic deplasat spre dreapta.
pC2H2 ⋅ pH32
Kp = 2 ; pC este presiune parþialã a C2H 2.
pCH4
2H2

Aceastã reacþie are loc cu creºterea numãrului de moli de gaz: Δν = + 2, deci nu necesitã
o presiune ridicatã.
c. Un aspect foarte important este stocarea acetilenei, þinând cont de valoarea ridicatã
a entalpiei de formare. Spre deosebire de celelalte gaze (H 2, N2, O 2 etc.) care se stocheazã
în cilindri de oþel fãrã comprimare, C2H2 se stocheazã în tuburi de material poros îmbibat cu
δ– δ–
acetonã, datoritã polaritãþii acetilenei ( δ+H— C ≡ C—H δ+), solubilitatea volumicã fiind de
300 L : 1 L acetonã. Este necesar ca piesele tubului care vin în contact cu acetilena sã nu fie
confecþionate din cupru sau aliaje de cupru care pot conduce la formarea acetilurii de cupru
explozive.
Toate aceste consideraþii teoretice au condus la elaborarea procesului tehnologic ºi la
construcþia reactorului pentru a mãri eficienþa economicã.
Activitãþi de evaluare
1. Referat. Alcãtuiþi un referat cu tema „Sinteza amoniacului”. Analizaþi sistemul în echilibru:
N 2 (g) + 3H2 (g) 2NH3 (g) + 92 kJ în concordanþã cu principiul Le Châtelier. Industrial,
se lucreazã la temperaturi cuprinse între 400 ºi 500°C, presiuni 100–1000 atm ºi catalizator.
Justificaþi alegerea acestor condiþii.
2. Activitate experimentalã. Având la masa de lucru din laborator un amestec format din
soluþii de BaCl 2 ºi ZnCl2, realizaþi separarea ºi identificarea ionilor Ba 2+ ºi Zn 2+ respectând
indicaþiile din urmãtoarea schemã:
ZnCl 2 (aq) BaCl2 (aq)
| |
NaOH 2M
Se filtreazã

↓ ↓
Na2[Zn(OH)4] (aq) Ba(OH)2 pp.
| | + HCl (aq) 1M
↓ + HCl (aq) 1M ↓
(NH4)2S K2Cr2O7
ZnS pp. ←——— Zn2+ (aq) Ba2+ ————→ BaCrO4 pp.
NH3 2M CH3COONa
Scrieþi ecuaþiile reacþiilor chimice.
&"
Rãspunsuri
Capitolul 1 Capitolul 2
I. 1. ardere; 2. fizic; 3. endotermã, var nestins; I. 1. mare; 2. mare; 3. mare; 4. mic.
4. izopentan, neopentan; 5. slabã, dezlocuire, sare; II. 1. b), d); 2. a), c), e).
6. reducãtor. III. 1. a, b, c, d, e; 2. a.
II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. F; 5. F; 6. A. IV. 2. a) ΔH0vaporizare = – 241,5 + 285,5 = + 44 kJ · mol–1
III. 1. a) fizic, dizolvare; b) chimic, precipitare; (endoterm);
c) complexare, fãrã modificarea N.O.; 2. b); 3. b); ΔHsublimare
0
= – 241,5 + 291,5 = + 50 kJ · mol–1
4. a), c), d). (endoterm)
IV. 1. HCl (C2H4, O2, Zn, NaOH, H2O); Zn (CuSO4, b) ΔHtopire
0
= + 6 kJ · mol–1 (la topire se scindeazã
NaOH, CH3COOH, H 2O); C2H4 (O2, H 2O); 15% din totalul legãturilor de hidrogen din gheaþã);
2. H 2SO 4 în exces; d) nH O vapori = 2 moli; ΔH = 100 kJ;
2
8KI + 9H 2SO4 → 4I2 + H2S + 8KHSO4 + 4H2O 100
1 mol KI → 1/8 moli H2S; V = 2,8 L. nH O = · 18 = 300 g gheaþã.
3. d) [Cu(NH 3) 4](OH)2; în reacþiile consecutive
2 6
se conservã numãrul atomilor de cupru; 3. a) H+ (aq) + HO – (aq) → H2O (l)
n Cu = 0,1 · 80/100 = 0,08 moli; nd = 0,08 moli. − 2,86
4. Se determinã numãrul de moli de acid ºi ΔrH10 = = – 57,2 kJ/mol de HCl;
0,05
bazã, nNaOH = 0,6 · 0,05 = 0,03; nHCl = 0,02 moli. − 3,436
Soluþia finalã conþine 0,01 moli NaOH (exces) ºi ΔrH02 = = – 57,26 kJ/mol KOH;
V = 1 L; conc. molarã a NaOH = 10–2 mol/L; pOH = 2; 0,06
pH = 12; se adaugã 0,01 moli HCl pentru b) 1 mol H 2SO4 → 2H3O+ + SO42–
neutralizare; VHCl adãugat = 1 L. ΔrH0 = – 57,27 · 2 = – 114,54 kJ.
V. 1. HCl + NaHCO 3 → NaCl + CO2 + H2O – 4. a) Determinarea relaþiilor:
reacþie de dezlocuire ionicã. 2. Evaporarea, proces 100 g cãrbune pC % (g) 1 mol C − 393,5
endoterm; vitezã micã de reacþie → proces fizic. 1000 g cãrbune = xg ; = Q1 ;
x / 12
Fe3+
3. H 2O 2 ——→ H2O (l) + 1/2O 2 (g) r. redox. 10 ⋅ pC % (g)
4. 3C2H5OH + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3CH3COOH Q1 = (– 393,5) = – 327,9 · pC% kJ/kg.
12
+ K2SO 4 + Cr2(SO4)3 + 7H 2O r. redox. Test
verde
I. 1. mai stabil; 2. 11,45 kJ; 3. mare; 4. mare;
5. CH3COOH + H2O CH3COO– + H3O+ ionul 5. CO2.
hidroniu este antiseptic; II. 1. b; 2. d; 3. b; 4. c.
t°C
6. NH4Cl — → NH3 + HCl m1 m2
2HCl + MO → MCl 2 + H2O r. de descompunere, III. 1. Q1 = Q2; (76) = (– 890), m1 = masa CH4
neutralizare. 16 16
Test 76 ⋅ m1 m1 + m2 m2
I. 1. fizic; 2. +6; 3. chimic; 4. substituþie; 5. hidroxid. din reacþia 1, m2 = ; = ;
890 100 p%
II. 1. b); 2. d); 3. c); 4. d); 5. d).
p% = 7,867%.
III. 1. c); 2. b); 3. a); 4. d); 5. e).
2. Acetilena este un compus termodinamic instabil
IV. 3. c) Se determinã kmoli de H2SO4 = 10 kmoli
ΔfH 0 = +226 kJ · mol –1 (legãturi π).
(η = 80%); 12,5 kmoli H 2 SO 4 (η = 100%) →
IV. b)
12,5 kmoli ZnS (se conservã S);
mZnS = 12,5 · 97 · 100/50 = 2425 kg ZnS impurã. ΔH10 + ΔH02 + 1/2Ediscociere Cl + ΔH 04 + U – ΔH50 = 0;
2
b) 1,2 reacþii redox, 3 reacþie de combinare. ΔH20 = ΔHionizare
0
= 5,145 · 96,4 = 496 kJ →
V. X: izobutan; Y: C 4H9Br; (CH 3) 3CBr; viteza de → U = – 786,8 kJ · mol–1;
bromurare la carbonul terþiar este de 1600 ori mai c) UKCl < UNaCl; I K < I Na; RK+ > RNa+ (raza); forþa
mare decât la carbonul primar – Y': bromurã de de atracþie dintre ioni este mai micã la KCl.
izobutil; Z: izobutenã.
8/5 KMnO 4/H + (aq)
Capitolul 3
CH 2=C(CH 3)CH 3 + 4[O] ——————→ I. 1. scade; 2. creºte; 3. micºoreazã; 4. rapidã;
→ CO2 + H 2O + CH3—CO—CH3 5. micã.
II. 1. a); 2. c); 3. c); 4. a).
1 mol 8/5 III. 1. a) C2H5Cl (g) → C2H 4 (g) + HCl (g)
0,1 moli = x ; x = 0,8/5 = 2 · VKMnO4 ⇒ b) v = k[C2H5Cl];
⇒ VKMnO = 0,08 L soluþie.
4
&#
 0,693
c) t1/2 = ≈ 4,64 h; dacã se transformã
4,15 ⋅ 10 −5
75% este nevoie de douã timpuri de înjumãtãþire,
deci 9,28 h.
2. v = k2[A]2;
v0 = 1,5 · 10–5(0,2)2 = 6 · 10–7 mol/L · s;
v = 9 · 10–4(0,2)2 = 3,6 · 10–5 mol/L · min.
3. a) E a1 > E a2; c) catalizatorul micºoreazã Ea;
d) ruperea covalenþelor necesitã Ea mai mari.
4. a) AlCl3 (izomerizare C4H10; reacþii Friedel-
Crafts); V 2O 5 (oxidãri naftalinã, benzen, SO 2 →
SO 3); Ni (hidrogenãri, gaz de sintezã din CH 4);
enzime (lipaze, amilaza, zaharomices cerevisiae).
Test
I. 1. constantelor; 2. mol · g–1 · s–1; 3. reacþie
rapidã; 4. participã, neschimbat; 5. oxigen.
II. 1. e); 2. d); 3. a); 4. g); 5. c).
III. 1.
– A; 2. F; 3. A, 4. F; 5. F.
IV. V H = 1,8 · 10–4 mol/min;
– 2
V H O+ = 3,6 · 10 –4 mol/min;
3 –
V. b) V H O = 0,45 mol · L–1 · s–1;
– 2
c) V NH = V NO = 0,3 mol · L–1 · s–1.
3
Capitolul 4
4.1.
I. 1. H3O+ (aq); 2. amfoter; 3. 11; 4. 18,066 · 1022
ioni.
II. 1. b); 2. b);
III. 1. 1., 2., 5.,b; 3. a); 4. c);
2. a). NH+4 + H 2O H3O + + NH3;
b). (CH3)2NH + H2O ; d). HCO–3 + HO–
e). CO 3 + H2O
2–
;
f). CH 3COOH + C 6H5O –Na + .
Test
I. 1. molecularã; ionicã; 2. sunt ioni spectatori;
3. douã; 4. micã; 5. mai slab.
II. 1. a) H2O, HCN, H2S, H 3O +; b) HNO2, H3PO4,
HSO4–, HNO3; c) C6H5OH, CH 3COOH, C 6H 5COOH,
HCOOH.
2. a) NaOH, Ca(OH)2, Al(OH)3, H2O; b) HO –, SO 32–,
HSO3–, ...; c) (CH3)2NH; CH3—NH2; C6H5—NH2.
III. 1 – a; 2 – a; 3 – a; 4 – c;
IV. 1. K = 1,8 · 10–5 mol/L; 2. V = 0,0112 L.
3. b) nHCl = 10–3 moli; cM = 0,1 moli; pH = 1;
c) dupã diluare cM = 5 · 10–3; pH = 2,3; dupã
2 5. insolubil.
neutralizare NaOH este în exces; pH = 9, pOH = 5;
[HO–] = 10–5 mol/L.
Vsol. final = 0,2 + Vsol. NaOH adãugat;
nNaOH = 0,2V – 10–3;
10 –3 moli NaOH se consumã la neutralizare;
0,2 V − 10−3
= 10–5; V = 5 · 10–3 L = 5 mL;
0,2 + V
&$
4.2. I. 1. F; 2. A; 3. A; 4. F. II. 1. b); 2. c); 3. b).
Test
I. 1. scade; 2. Ni; 3. 8,29 · 10–5; 4. la catod;
5. 3NA.
II. 1. c; 2. b; 3. c; 4. b).
III. 1. Se formeazã o micropilã Al | Al3+ || Hg2+ | Hg
care mãreºte viteza de reacþie:
Al + 3H2O → Al(OH)3 + 3/2H2↑
2. Litiul are potenþialul de electrod cel mai negativ
ºi pila formatã va genera o t.e.m. mare.
3. Ionul Ag+ din AgNO 3 se deplaseazã la catod
ºi se depune pe obiect.
Ag+ + 1e – → Ag0
IV. 2NaCl + 2H2O → 2NaOH + H2 + Cl2
b) V H = V Cl = 44,8 m3 (c.n.);
2 2
c) mNaCl t = 500 kg; nCl = 2 kmol →
2
mNaCl = 4 · 58,5 = 234 kg;
mNaCl rãmas = 500 – 234 = 266 kg.
4.3.
I. 1. Ps; 2. diferitã; 3. 10–5M; 4. Ba2+; 5. 20 mL.
II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. F; 5. A.
III. 1. – d; 2. – b; 3. – b; 4. – d; 5. – c.
IV. a) 1. Ca(NO3) 2; 2. Pb(NO3)2; 3. Ba(NO3)2;
4. CuSO4; 5. Na2S.
4.4.
I. 1. conþin; 2. tiocianato; 3. potasiu hexa-
cianoferat (III); 4. puþin stabilã; 5. 36 e–.
II. 1. c); 2. d); 3. b); 4. c); 5. b).
; III. 2. a – H 2SO4; b – CuSO4; d – SO2;
e – Cu(OH)2; [Cu(NH3)4](OH)2.
c) K i = 1/5 · 10 –14 = 2 · 10–15;
[Cu(NH3)4]2+ + 4HCl → [CuCl4]2– + 4NH4+
[Cu(NH3) 4]2+ Cu2+ (aq) + 4NH3
x ⋅ (4 x )4
5 · 10–14 = ;
0,1
[Cu2+] = 5 · 10–5 mol/100 cm 3;
[NH3] = 20 · 10–5 mol/100 cm3.
3. a) [Pt(NH3) 2Cl2]; M = 300 g · mol –1; 65% Pt;
2% H; 23,66% Cl.4. c) a – NaCN.
Test
I. 1. +2; 2. [Co(H2O)6]Cl2; 3. creºte; 4. precipitat;
II. 1. a); 2. a), c); 3. b); 4. d); 5. d).
III. Fe(OH)3 – nu se dizolvã în amoniac.
[Cu(NH3)4](OH)2 – soluþie albastrã.
nFe(OH) = 10 · 10 –3 · 10–1 moli; determinarea
3
gravimetricã sub formã de Fe 2O 3.
n[Cu(NH ) ](OH) = 10–3; dizolvã celuloza.
3 4 2
 Anexe
Anexa 1
Cãlduri de formare la p = 1 atm ºi T = 298 K
Substanþã ΔfH0298 Substanþã ΔfH0298 Substanþã ΔfH0298
(kJ · mol–1) (kJ · mol–1) (kJ · mol –1)
C (diamant) 1,897 Fe2O3 (s) – 821,3 C2H4 (g) + 52,3
Cl (g) 121,3 HCl (g) – 92,3 C2H6 (g) – 84,67
Cl (g)
–
– 233,6 HBr (g) – 35,98 nC4H10 (g) – 124,7
O3 (g) 142,3 FeS2 (s) – 177,4 izoC4H10 (g) – 131,6
Al2O 3 (s) – 1675 H2O (g) – 241,5 C6H6 (l) + 49
CO (g) – 110,5 H2O (l) – 285,5 C6H6 (g) + 82,93
CO2 (g) – 393,5 NO (g) + 90,4 C6H12O 6 (s) – 1273
CaO (s) – 635,1 SO2 (g) – 296,9 C12H22O 11 (s) – 2221
CaCO3 (s) – 1206 SO3 (g) – 395,2

Anexa 2
Constante de ionizare (aciditate), la 298 K

HSO1–
4
2 · 10–2 HCOOH 1,8 · 10–4 HS1– 3 · 10–13
H3PO4 7,5 · 10–3 C6H5COOH 6,5 · 10–5 HCN 6,2 · 10 –10
H2PO1–
4
6,2 · 10–8 CH3COOH 1,8 · 10–5 NH4+ 5,7 · 10–10
HPO2–
4
5 · 10–13 H2CO3 4,5 · 10–7 C6H5OH 1,2 · 10–10
HNO2 7,2 · 10–4 HCO–3 5,6 · 10 –11 Al(OH)3 4 · 10–12
HF 6,5 · 10–4 H2S 1 · 10–7 H2O 10–14

Anexa 3
Potenþiale standard de reducere, la 25°C
(mediu acid)

Reacþia de reducere ε0 (V) Reacþia de reducere ε0 (V)

Li+ + e – → Li (s) – 3,04 Mn2+ + 2e– → Mn (s) – 1,18
K + e → K (s)
+ –
– 2,92 Zn 2+
+ 2e → Zn (s)
–
– 0,76
Ba 2+
+ 2e → Ba (s)–
– 2,90 Cr 3+
+ 3e → Cr (s)
–
– 0,74
Ca2+ + 2e – → Ca (s) – 2,86 Fe2+ + 2e – → Fe (s) – 0,44
Na+ + e– → Na (s) – 2,71 Cd2+ + 2e – → Cd (s) – 0,40
Mg 2+
+ 2e → Mg (s)–
– 2,36 PbSO4 (s) + 2e → Pb (s) + SO
– 2–
4
– 0,36
[AlF 6] 3–
+ 3e → Al (s) + 6F
– –
– 2,07 Ni 2+
+ 2e → Ni (s)
–
– 0,25
Al 3+
+ 3e → Al (s)
–
– 1,66 Pb 2+
+ 2e → Pb (s)
–
– 0,126

&%
 Reacþia de reducere ε0 (V) Reacþia de reducere ε0 (V)
2H+ (aq) + 2e – → H 2 0 MnO2 (s) + 4H+ (aq) + 2e – → Mn2+ + 2H 2O 1,23
S 4O 2–
6
+ 2e → 2S 2O – 2–
3
0,08 Cr2O 2–
7
+ 14H (aq) + 6e → 2Cr
+ – 3+
+ 7H2O 1,33
Cu 2+
+ e → Cu – +
0,153 Cl2 (g) + 2e → 2Cl – –
1,36
AgCl (s) + e – → Ag (s) 0,22 PbO2 (s) + 4H+ (aq) + 2e – → Pb2+ + 2H2O 1,45
Cu2+ + 2e– → Cu (s) 0,34 ClO–3 + 6H+ + 5e– → Cl2 + 6H 2O 1,47
I2 (s) + 2e → 2I – –
0,53 Au 3+
+ 3e → Au (s)
–
1,5
MnO + e → MnO
–
4
– 2–
4
0,56 MnO + 8H (aq) + 5e → Mn
–
4
+ – 2+
+ 4H2O 1,51
Fe 3+
+ e → Fe
– 2+
0,77 MnO + 4H (aq) + 3e → MnO 2 (s) + 2H2O
–
4
+ –
1,65
Ag + e → Ag (s)
+ –
0,8 H 2O 2 (aq) + 2H (aq) + 2e → 2H 2O
+ –
1,776
NO3– + 4H+ (aq) + 3e– → NO (g) + 2H2O 0,96 S2O 82– + 2e – → 2SO2–
4
2,01
Br2 (aq) + 2e – → 2Br– 1,087 F2 (g) + 2e– → 2F– 2,87
NO + 3H (aq) + 2e → HNO2 (aq) + H2O
–
3
+ –
0,94 F2 (g) + 2H (aq) + 2e → 2HF (aq)
+ –
3,06
O2 (g) + 4H (aq) + 2e → 2H2O (l)
+ –
1,23

Potenþiale standard de reducere, la 25°C

(mediu alcalin)

Reacþia de reducere ε0 (V) Reacþia de reducere ε0 (V)

2H2O (l) + 2e– → H2 (g) + 2HO– – 0,83 O 2 (g) + 2H2O (l) + 4e – → 4HO– 0,4
Ni(OH)2 (s) + 2e – → Ni (s) + 2HO– – 0,72 MnO4– + 2H2O + 3e – → MnO2 (s) + 4HO– 0,6
NO + H2O (l) + 2e → NO + 2HO
–
3
– –
2
–
0,01

Anexa 4
Produse de solubilitate, la 298 K

cloruri: PbCl 2 1,6 · 10 –5 sulfuri: Ag2S 6 · 10–50

AgCl 1,8 · 10–10 PbS 2 · 10–27
Hg 2 Cl 2 1 · 10–18 CuS 2 · 10–36
ioduri: PbI2 8 · 10–9 ZnS 1,6 · 10–24
NiS 3 · 10–19
AgI 8 · 10–17
Hg 2I 2 4 · 10–29 FeS 5 · 10–18

sulfaþi: PbSO4 2 · 10–8 hidroxizi: Pb(OH)2 4 · 10–15

Cu(OH)2 1,6 · 10–19
BaSO4 1 · 10–10
CaSO 4 2 · 10–5 Fe(OH)2 1,8 · 10–15
Fe(OH)3 3 · 10–38
Al(OH)3 1 · 10–33
Cr(OH)3 6 · 10–31
Ca(OH)2 3 · 10 –5

Anexa 5
Constante de instabilitate ale unor combinaþii complexe

Ion complex K inst Ion complex K inst

[Ag(NH3)2]+ 9 · 10–8 [Fe(CN)6]4– 1 · 10–37
[Cu(NH3)4]2+ 5 · 10–14 [Ni(NH 3) 4] 2+ 1,8 · 10–9
[Co(NH3)6]2+ 8 · 10 –6 [Zn(NH3)4]2+ 4 · 10–10
[Fe(CN)6]3– 1 · 10–44 [Ni(NH 3) 6] 2+ 5 · 10–9

&&
MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

CHIMIE
Manual pentru clasa a 9-a
CHIMIE
Manual pentru clasa a 9-a
SANDA FÃTU / CORNELIA GRECESCU MARIUS ANDRUH / DANIELA BOGDAN
VERONICA DAVID

lice lice
bat
Apro 2004
MEC
9
bat
Apro 2004
MEC
9