UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA BIOLOGIE ŞI PEDOLOGIE

DEPARTAMENTUL BIOLOGIE ŞI ECOLOGIE

CURRICULUM
la disciplina

Sisteme și mecanisme de reglare și adaptare la plante

Ciclul I, Licență
Program Biologie, Biologie moleculară, Ecologie

AUTOR:
Purcic Veaceslav
conf. univ., dr. în biol.
Elenciuc Daniela,
conf. univ., dr. în biol.

APROBAT
la şedinţa Departamentului
din „ ____” __________ 2022
Şef Departament_____________________
CHIŞINĂU 2022

2
 PRELIMINARII
Cursul de lecţii Sisteme și mecanisme de reglare și adaptare la plante reprezintă disciplina
care generalizează şi însumează cunoştinţe din diverse domenii ale biologiei în aspectul
cunoaşterii mecanismelor ce stau la baza reglării proceselor fiziologice la plante şi animale şi
posibilităţii de dirijare a creşterii şi dezvoltării plantelor şi animalelor.
Cursul include informaţii referitor la reglarea proceselor fiziologice la plante şi animale.
Această direcţie de studiu constituie un aspect important în fiziologia plantelor şi animalelor,
deoarece viaţa plantelor şi animalelor constă din autoreglarea proceselor metabolice şi fiziologice în
ontogeneză sub acţiunea diferitor factori endo- şi exogeni. Autoreglarea se manifestă la toate
nivelurile de organizare şi integrare a materiei vii: intracelular, intercelular individual, populaţional,
biocenotic şi biosferic. Mecanismele şi sistemele ce determină reglarea sunt interdependente şi se
intercondiţionează, însă pot fi definite ca mecanisme specifice pentru fiecare nivel de organizare a
materiei vii.
Disciplina este predată în limba română. Pentru studierea disciplinei Sisteme și mecanisme de
reglare și adaptare la plante sunt repartizate 180 ore, dintre care 105 de ore reprezintă lucrul
individual al studenţilor şi 75 de ore – contact direct. Din numărul total de ore ce reprezintă
contactul direct cu studenţii – 45 ore sunt teoretice, iar 30 sunt practice. Cursul se finisează cu
examen.

I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Ore total
Responsabi
Denumirea
învățământ

disciplinei

disciplinei

Evaluarea
disciplină
Forma de

Semetrul

credite
Nr. de
Codul

inclusiv
l de

Total
C L LI

Sisteme și
mecanisme de
Purcic V.
cu frecvență S.05.A.043 reglare și V 180 45 30 105 examen 6
Elenciuc D.
adaptare la
plante

II. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr. Labo- Lucrul
Unităţi de conţinut Total Curs
crt. rator individual
Introducere. Integritatea organismului vegetal.
1 14 4 2 10
Homeostazia la plante. Plantele – organisme integre.
Mecanisme de autoreglare. Legăturile chimice şi rolul lor
2 în autoreglarea proceselor fiziologice. Rolul parametrilor 14 4 2 8
fizico-chimici în autoreglare.
Autoreglarea proceselor metabolice la nivel celular.
3 Sistemul genetic de autoreglare. Reglarea activităţii 18 4 4 10
enzimelor.
Sistemele intercelulare de reglare la plante. Procesele
4 14 4 2 8
electrofiziologice ca sistem de autoreglare la plante.
5 Mecanismele de autoreglare la nivelul organismului. 16 4 2 10
Polaritatea. Acţiunea centrelor dominante. Canalizarea
6 reacţiilor. Ritmurile fiziologice. Conturi reglatoare. 12 2 2 8
Excitabilitatea
7 Factorii de mediu şi strategii adaptive la animale. 16 4 2 6
Modele de adaptare a organismului la diferite condiţii.
Caile comportamentului adaptiv si mecanismele adaptive
8 18 4 4 10
la animale si om. Etapele, tipurile si mecanizmele
adaptive. Criteriile de adaptare la animale şi om.

3
 Reactivitatea. Tipuri de reactii adaptive nespecifice.
Efectele sistemului adrenalin şi mecanismele adaptive la
9 16 4 2 8
om. Tipurile, etapele stresului. Ritmul biologic.
Desincronizarea.
Stresul şi mecanismele adaptive la om. Tipurile, etapele.
10 Acţiunea factorilor de stress. Stresul şi maladiile. 18 4 4 10
Profilaxia stresului.
Hipoxia. Particularităţile fiziologice. Mecanisme adaptive
11 10 4 2 8
la om. Profilaxia hipoxiei.
Imponderabilitatea. Mecanismele de actiune şi adaptările
12 12 3 2 9
la om şi animale.
TOTAL 180 45 30 105

III. COMPETENŢE PROFESIONALE ŞI FINALITĂŢI DE STUDIU

Competenţele profesionale Finalitățile de studiu

 conştientizarea
necesității cunoaşterii
mecanismelor de reglare la
plante şi animale.
 aprecierea locului şi
rolului cunoaşterii
mecanismelor şi sistemelor
de reglare la plante şi
animale în complexul
proceselor biologice
caracteristice plantelor şi
animalelor.
 utilizarea criteriilor
morfo-anatomice,
fiziologice, biochimice şi
genetice în argumentarea
specificului mecanismelor
de reglare la plante şi
animale.
 promovarea şi
valorificarea cunoştinţelor în
procesul de instruire şi în
cercetarea biologică.
 evidenţierea
specificului mecanismelor
de reglare la plante şi
animale prin prisma
menţinerii homeostaziei.
 La nivel de cunoaştere:
 să conştientizeze valoarea şi necesitatea cunoştinţelor privind
mecanismele de reglare a proceselor morfofiziologice, biochimice şi
genetice la plante şi animale.
 să înţeleagă particularităţile generale şi specifice de reglare la
diferite niveluri de organizare: celular, intercelular şi de organism;
 să cunoască factorii externi şi interni care contribuie la menţinerea
homeostaziei la plante şi animale;
 să formeze o viziune contemporană asupra sistemelor şi
mecanismelor de reglare la plante şi animale.
 La nivel de aplicare:
 să conştientizeze necesitatea cunoaşterii mecanismelor de reglare la
plante şi animale;
 să poată efectua analize comparative privind sistemele de reglare la
pante şi animale la diferite niveluri şi generaliza aceste date;
 să reuşească să evidenţieze specificul mecanismelor de reglare la
plante şi animale prin prisma menţinerii homeostaziei;
 să specifice particularităţile proceselor de reglare în vederea
posibilităţii dirijării creşterii, dezvoltării şi productivităţii plantelor de
cultură, animale şi om.
 La nivel de integrare:
 să aprecieze locul şi rolul cunoaşterii mecanismelor şi sistemelor de
reglare la plante şi animale în complexul proceselor biologice;
 să utilizeze criteriile morfo-anatomice, fiziologice, biochimice şi
genetice în argumentarea specificului mecanismelor de reglare la plante şi
animale;
 să promoveze şi valorifice cunoştinţele în procesul de instruire şi în
cercetarea biologică.

IV. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Subiectul 1. Mecanisme şi sisteme de reglare la plante locul lor în complexul de cercetare biologică.
Obiective Unităţi de conţinut
 să determine obiectul de studiu; - Noţiuni generale.
 să explice noţiunea de autoreglare şi homeostazie la - Necesitatea studiilor privind mecanismele şi
plante; sistemele de reglare la plante locul lor în
 să evidenţieze specificul integrităţii organismelor complexul de cercetare biologică.
- Istoria şi tendinţele actuale în dezvoltarea
4
 vegetale; cercetărilor.
 să identifice sistemele şi mecanismele de reglare la - Sarcinile şi direcţiile de cercetare.
plante; - Integritatea organismului vegetal.
 să redee principalel repere istorice și tendinţele - Homeostazia la plante.
actuale în dezvoltarea cercetărilor. - Plantele – organisme integre.
Cuvinte cheie: homeostazie, adaptabilitate,
organism integru
Subiectul 2. -Mecanisme de autoreglare.
Obiective Unităţi de conţinut
 să evidenţieze specificul de autoreglare la fiecare - Legăturile chimice şi rolul lor în autoreglarea
nivel de organizare şi interacţiunea sistemelor de proceselor fiziologice.
reglare; - Rolul parametrilor fizico-chimici în
 să descrie tipurile de conexiuni inverse și directe; autoreglare.
 să explice mecanismul autoreglării prin şuntare de - Potenţialul redox.
concurenţă, şuntul sinergetic; - pH-ul ca parametru de autoreglare.
 să argumenteze rolul legăturilor chimice în Cuvinte cheie: tipuri de legături chimice,
autoreglarea proceselor fiziologice la plante. potential red-ox, pH
Subiectul 3. Autoreglarea proceselor metabolice la nivel celular.
Obiective Unităţi de conţinut
 să descrie mecanismele genetice de menținere a - Sistemul genetic de autoreglare.
homeostaziei la plante; - Reglarea activităţii enzimelor.
 să explice rolul acizilor nucleici ca elemente - Membranele biologice şi rolul lor în
funcţionale ale reglării biologice; autoreglare.
 să descrie modul de reglare a activității enzimelor; Cuvinte cheie: autoreglare, genă, reglaj genetic,
 să argumenteze necesitatea autoreglării activităţii membrabe biologice, transport activ și pasiv.
enzimatice la nivelul membranelor.
Subiectul 4. Sistemele intercelulare de reglare la plante.
Obiective Unităţi de conţinut
 să explice mecanismele de autoreglare prin - Reglarea hormonală a proceselor fiziologice.
intermediul fitohormonilor; - Mecanisme de autoreglare prin intermediul
 să descrie schema de semnalizare prin intermediul hormonilor.
fitohormonilor; - Mecanismele de acţiune a hormonilor la
 să determine modul de reglare fitohormonală a nivel molecular, celular şi de organism.
expresiei genelor - Mecanismele interdependente de acţiune a
 să argumenteze rolul biologic şi aplicativ al hormonilor.
reglatorilor de creştere în reglarea proceselor Cuvinte cheie: fitohormon, auxina, giberila,
biologice; citokinina, etilena, acid abscisic.
Subiectul 5. Procesele electrofiziologice ca sistem de autoreglare la plante.
 să explice mecanismul de apariție a potenţialelor - Procesele electrofiziologice ca sistem de
membranar şi rolul lor în activitatea funcţională a autoreglare la plante.
celulelor; - Mecanismele de autoreglare la nivelul
 să argumenteze rolul potenţialelor de acţiune în organismului.
procesul de autoreglare la plante. Cuvinte cheie: potential electric, potential de
acțiune și de repaus.
Subiectul 6. Polaritatea
 să explice rorul polarității; - Polaritatea.
 să redee acţiunea centrelor dominante; - Acţiunea centrelor dominante.
 să argmenteze rolul ritmurilor fiziologice - Canalizarea reacţiilor.
- Ritmurile fiziologice.
- Conturi reglatoare.
- Excitabilitatea
Cuvinte cheie: polaritate, centre de dominanță,
excitabilitate, ritm fiziologic.
5
 Subiectul 7. Factorii de mediu şi strategii adaptive la animale.
 să determine factorii de mediu biotici şi abiotici. - Factorii de mediu (biotici si abiotici).
 să însuşească influenta factorilor biotici şi abiotici - Factorii de mediu şi influenta acestora asupra
asupra proceselor fiziologice la organisme si om. proceselor fiziologice la organisme si om.
 să stabilească categoriile de organisme in - Adaptarile organismelor la factorii de mediu.
dependenta de adaptari - Categoriile euri- şi stenobionte la animale
Cuvinte cheie: factori biotici și abiotici, tipuri de
adaptăro, stenobionte.
Subiectul 8. Modele de adaptare a organismului la diferite condiţii. Caile comportamentului
adaptiv si mecanismele adaptive la animale si om. Etapele, tipurile si mecanizmele adaptive.
Criteriile de adaptare la animale şi om.
 să determine tipurile adaptărilor. - Tipurile adaptive la om şi animale.
 să stabilească criteriile de adaptare. - Mecanismele adaptive la organismul uman.
 să descrie etapele de adaptare la om si animale. - Criteriile de adaptare la om şi animale.
 să sistematizeze etapele, tipurile şi mecanismele - Etapele de adaptare.
adaptive. Cuvinte cheie: etape de adaptare, comportament
adaptative, mecanisme adaptative.
Subiectul 9. Reactivitatea. Tipuri de reactii adaptive nespecifice. Efectele sistemului adrenalin şi
mecanismele adaptive la om. Tipurile, etapele stresului. Ritmul biologic. Desincronizarea.
 să determine tipurile de reacţii adaptive - Reactivitatea
 să definească reactivitatea şi nivelurile de reactivitate. - Nivelurile de reactivitate..
 să stabilească influenţa stresului asupra reacţiilor - Tipurile de reacţii adaptive la om.
adaptive la om. - Desincronizarea
 să explice fenomenul de desincronizare şi factorii care Cuvinte cheie: reactivitate, desincronizare, ritm
provoacă biologic, stress.
Subiectul 10. Stresul şi mecanismele adaptive la om. Tipurile, etapele. Acţiunea factorilor de stress.
Stresul şi maladiile. Profilaxia stresului.
 să definească homeostazia - Homeostaza. Sistemele şi mecanismele de
 să determine sistemele de control şi menţinere a control.
homeostaziei la om. - Heterostazia.
 să stabilească principiile şi caracteristicile generale ale - Sindromul local şi general de adaptare la stres.
stresului - Tipurile de stres.
Cuvinte cheie: homeostaza, stress, mecanism
adaptative, profilaxia stresului.
Subiectul 11. Hipoxia. Particularităţile fiziologice. Mecanisme adaptive la om. Profilaxia hipoxiei.
 să descrie parametrii hipoxiei. - Parametrii hipoxiei.
 să însuşească mecanismul şi etiologia hipoxiei la - Particularităţile fiziologice ale hipoxiei.
om. - Mecanismele adaptive la om în caz de
 să stabilească particularităţile neuro-fiziologice ale hipoxie.
raspunsului la stres. - Profilaxia hipoxiei.
 să descrie tipurile şi mecanismele de influenţare a Cuvinte cheie: hipoxia, adaptare, homeostazie
hipoxiei la om.
 să descrie simptomatica şi profilaxia, tratamentul în
caz de hipoxie la om.
Subiectul 12. Imponderabilitatea. Mecanismele de acţiune asupra omului şi animalelor.
Mecanismele de adaptare. Profilaxia acţiunii imponderabiltăţii.
 Să stabilească mecanismele de acţiune a - Imponderabilitatea
imponderabilităţii asupra sistemelor de organe la om - Vârsta biologică şi imponderabilitatea
şi animale - Rezistenţa şi regenerarea organismului
 Să determine organelle cele mai afectate de efectul
imponderabilităţii Cuvinte cheie: imponderabilitate, vârsta
 Să explice mecanismele şi strategiile de adaptare la biologică, rezistență, regenerare.
om şi animale.
6
 V. LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENTULUI

Produsul preconizat Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

realizare
 Surse relevante pentru
disciplină
 Publicaţii recente
 Conţinutul să corespundă
 Lecturarea rigorilor
 Analiza, reflecţii
Recenzarea unui studiu /  ştiinţifice Săptămâna a
critice
monografii  lingvistice treia de studii
 Elaborarea
 etice
recenziei
 de tehnoredactare
 Caracter analitic
 Integrarea cunoştinţelor
anterioare
Referat pe temele:  Studiu bibliografic  Profunzimea studiului Cu cel puţin
 Energetica  Diversitatea surselor o săptămînă
reacţiilor biochimice. Substanţe  Analiza critică a rezultatelor înainte de
micro- şi macroergice. Legile prezentate examen
termodinamicii.  Volumul 5-10 pg.
 Funcţiile biologice  Identificarea posibilităţilor de
ale substanţelor organice. Funcţiile aplicare a rezultatelor
biologice al organitelor celulare.
 Structura şi
funcţiile acizilor nucleici. Reglarea
transcripţiei şi translaţiei la plante.
 Enzimele: structura
şi funcţiile biologice. Cofactorii
enzimatici şi rolul acestora în
activitatea enzimelor.
 Compartimentarea
şi rolul acesteia în autoreglarea la
nivel de membrane.
 Tipurile de
fitohormoni. Mecanismele de
acţiune a auxinelor, citochininelor,
giberelinelor, acidului abscisic şi a
etilenei. Utilizarea analogilor
sintetici în agricultură şi fitotehnie.
 Mecanismele de
acţiune a strigolactonelor,
brasinosteroidelor, jasmonaţilor şi
salicilaţilor. Utilizarea analogilor
sintetici în agricultură şi fitotehnie.
 Metode de
determinare a rezistenţei electrice
a ţesuturilor.
 Funcţiile elementelor în plante,
etc.
 Stresul şi mecanismele de
adptare la animale şi om.
 Ritmul biologic şi mecanismele
de adptare.
7
  Sistemul stres limitativ.
Profilaxia stresului.
 Recţii adaptive nespecifice.
 Hipoxia. Particularităţile şi
mecanismele de acţiune.
 Adaptarea şi mecanismele de
adaptare la hipoxie.
 Imponderabilitatea şi adaptarea
la om şi animale
Proiect de cercetare  Proiectarea  Actualitatea temei de Conform
etapelor cercetare graficului
 Documentarea  Metode/tehnici adecvate stabilit
 Realizarea  Formularea corectă a
investigaţiei aparatului categorial
 Prezentarea  Analiza/prelucrarea datelor
rezultatelor  Originalitatea formei de
prezentare
 Corectitudinea utilizării
termenilor
 Relevanţa concluziilor

VI. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

La orele de curs va fi utilizată ca metodă de bază prelegerea-dezbatere, în care după

prezentarea sintetică și sistematică a materialului de către profesor se va realiza dezbaterea
subiectului studiat cu argumente valabile. În cadrul acestei lecții se vor aplica și așa metode ca:
metoda conversației euristice, medoda demonstrației didactice cu mijloace tehnice audio-vizuale,
algoritmizarea și problematizarea în rezolvarea unor situații-problemă etc. Metodele aplicate vor fi
aplicate în corespundere cu sarcinile și conținutul temei. La eficientizarea activității va contribui
utilizarea calculatorului și videoproiectorului, cu ajutorul cărora profesorul va prezentat tema,
obiectivele, conținutul, întrebările de autoevaluare și bibliografia recomandată în PowerPoint. De
asemenea se va utiliza tabla în realizarea unor calcule matematice, scheme etc.
Conținutul subiectelor dezbătute la seminar vor fi pe baza studierii prealabile de către
studenți a materialului predat la curs și a materialului studiat individual. Formele aplicate în
realizarea seminarelor vor fi: frontală și în grupe. Metodele de instruire utilizate vor fi: conversația
de consolidare, problematizarea, studiu de caz, brainwriting etc.
Evaluarea rezultatelor academice se va realiza în conformitate cu cerinţele existente,
privind: tipurile de evaluare (curentă, finală); formele şi modalităţile de evaluare (în scris, oral,
mixtă); instrumente de evaluare (metode şi tehnici de evaluare); testele şi activităţile de evaluare.
În conformitate cu CNC-ul aprobat, procesul de evaluare a rezultatelor academice cuprinde
3 componente obligatorii: evaluarea iniţială – diagnostică; evaluarea curentă – formativă (se
realizează prin seminare, autoevaluare şi evaluarea lucrului individual) şi evaluarea finală –
sumativă, orientată spre evaluarea rezultatelor învăţării exprimate în termeni de competenţe. Nota
finală acordată este constituită din nota semestrială şi nota de la examen.
Evaluarea rezultatelor academice, atât cea curentă (formativă), cât şi cea finală (sumativă),
este realizată în scris prin utilizarea testelor docimologice, elaborate conform standardelor în
domeniu.
În scopul evaluării competenţelor specifice este utilizată elaborarea proiectelor individuale
(proiecte de cercetare, referate ş.a.), ca instrument de evaluare, dar şi de învăţare. Proiectul se
elaborează în cadrul cursului predat, prin stabilirea de comun acord (student şi profesor) a unui
subiect de cercetare din conţinutul cursului, realizarea lui (individuală sau în grup academic), iar
nota obţinută la proiectul individual are pondere în formarea notei semestriale.

8
 BIBILIOGRAFIE RECOMANDATĂ

1. Acatrinei Gh. Reglarea proceselor ecofiziologice la plante. Iaşi, 1991.-280 p,

2. Duca Maria. Fiziologie vegetală. Chişinău: Î.E.P. Ştiinţa, 2006.-288p.
3. Duca Maria. Sisteme şi mecanisme de reglare la plante. Chişinău: U.S.M., 1997.-
199p.
4. Elena Delian. Fiziologia plantelor. Ediţia:III, revizuita și adăugită. Editura
Universitară, 2013.
5. Hans Lambers, F. Stuart Chapin, Thijs L. Pons. Plant Physiological Ecology.
Edition statement 2nd Revised edition. New York, NY, United States 2009, 605 p.
6. Lincoln Taiz, Eduardo Zeiger. Plant Physiology : International Edition. Edition
statement 5th Revised edition. Sunderland, United States 2010, 782 p.
7. Полевой В.В. Внутриклеточные и межклеточные системы регуляции у
растений. Соросовский образовательный журнал, №9, 1997,с. 6-11.
8. Космическая биология и медицина. Изд. Наука, 2009
9. Зарипов А.А., Янович К.В., Потапов Р.В., Корнилова А.А. СОВРЕМЕННЫЕ
ПРЕДСТАВЛЕНИЯ О ДЕСИНХРОНОЗЕ // Современные проблемы науки и образования. –
2015. – № 3. ;URL: https://science-education.ru/ru/article/view?id=19744 (дата обращения:
18.09.2021).
10. Claude A. Piantadosi, High Altitude, 2015
11. Young AJ Homeostatic responses to prolonged cold exposure:human cold acclimatization. ,
Environmental physiology. Volume 1.Oxford University Press, New York, 1996.
12. Ткаченко В.И. Основы физиологии человека. Учебник для высших учебных заведений
под ред. Аkад. Санкт Петербург, 1994, I и II.
13. Pulbere P., Crivoi A. Biologie umană. Ştiinţa, Chişinău, 1997.
14. Ноздрачева Н. Общий курс физиологии человека и животных под ред. Москва,
Высшая школа, 2 тома, 1991.