INPPA BUCUREŞTI CENTRU TERITORIAL INPPA BUCUREŞTI

CAIET
DE LUCRĂRI PROFESIONALE

ANUL II STAGIU
ANUL DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ INIŢIALĂ 2018

DISCIPLINA :
Dreptul Uniunii Europene

Av. stagiar:

Av. îndrumător:

I. LUCRĂRI PROFESIONALE

1
 Speța nr. 1

Societatea Back to School¸ având naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, este
specializată în domeniul educației, oferind servicii de formare prin intermediul unei pagini pentru
fani găzduite de Facebook la adresa www.facebook.com/backtoschool.

Administratorul acestei pagini poate obține date statistice anonime privind vizitatorii paginii cu
ajutorul unei funcții intitulate Facebook Insight, puse în mod gratuit la dispoziția sa de Facebook,
potrivit condițiilor de utilizare care nu pot fi modificate. Aceste date sunt colectate cu ajutorul unor
fişiere-martori („cookies”) care conțin, fiecare, câte un cod de utilizator unic, active timp de doi ani
şi salvate de Facebook. Codul de utilizator, care poate stabili o legătură cu datele de conectare ale
utilizatorilor înregistrați pe Facebook, este colectat şi prelucrat în momentul deschiderii paginilor
pentru fani.

La data de 3 septembrie 2018, societatea Back to School a fost somată de către Autoritatea
regională independentă de protecție a datelor din statul membru al Uniunii Europene a cărui
naționalitate o are, să dezactiveze pagina sa pentru fani, pe motiv că nici Back to School, nici
Facebook nu a informat vizitatorii paginii pentru fani că Facebook colecta, cu ajutorul unor cookies,
informații cu caracter personal care îi vizau şi că acestea prelucrau apoi respectivele informații.

Back to School a introdus o acțiune împotriva acestei decizii la instanța administrativă

competentă, susținând că prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de Facebook nu poate
să îi fie imputată şi că nu ea a însărcinat Facebook să procedeze la prelucrarea unor date pe care le-
ar controla sau pe care le-ar putea influența. Back to School deducea din aceasta că Autoritatea ar fi
trebuit să se îndrepte direct împotriva Facebook şi nu împotriva sa.

Având în vedere aplicarea Regulamentului (UE) 2016/679 referitor la protecția persoanelor

fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulație a acestor date,
în special art. 1, 2, 17, 24 şi 28, precum şi jurisprudența recentă a CJUE întemeiată pe Directiva
95/46/CE, prezentați un raționament juridic referitor la următoarele aspecte::

1. Lucrarea profesională nr. 1

A. Conținut/Cerințe

Societatea Back to School poate fi trasă la răspundere, în calitatea sa de administrator al unei

pagini pentru fani găzduite pe o rețea socială, în cazul unei atingeri aduse normelor privitoare la

2
protecția datelor cu caracter personal, ca urmare a alegerii de a recurge la această rețea socială
pentru a difuza oferta sa de informații? Prezentați un raționament argumentat, pe baza
jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, a legislației UE și a doctrinei de specialitate.

3
 B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1

La nivelul CE, începând cu data de 25 mai 2018 a intrat în vigoare Regulamentul nr. 679 din 27
aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter
personal şi privind libera circulație a acestor date („GDPR”). Prin intrarea în vigoare a GDPR,
Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulație a acestor date a fost
abrogată.

Regulamentul are o aplicabilitate obligatorie sub toate aspectele sale, fiind asimilat, în ceea ce
priveşte forța juridică, cu legea din dreptul intern. Spre deosebire de regulament, directiva este
obligatorie numai cu privire la scopul final propus, lăsând la dispoziția statelor membre formele şi
mijloacele de aplicare prin intermediul cărora se poate ajunge la îndeplinirea sa. 1

Concluzionăm astfel că GDPR are forță juridică obligatorie pentru toate statele membre ale
Uniunii Europene, aplicarea incorectă sau incompletă fiind interzisă.

Conform art. 1 din GDPR:

„Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este
un drept fundamental. Articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene ("carta") și articolul 16 alineatul (1) dinTratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE) prevăd dreptul oricărei persoane la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.”

Dreptul fundamental la protecția datelor, consacrat la articolul 8 din Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene, se concretizează în Directiva privind protecția datelor, care a fost
apoi înlocuită prin Regulamentul general privind protecția datelor.

Prin includerea sa in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, protecția datelor cu

caracter personal a fost ridicat la rangul de fundamental care nu aparține doar cetățenilor europeni,
cu tuturor indivizilor care pot invoca protecția datelor personale atunci când se află pe teritoriul
Uniunii. Totodată, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), statuează prin art. 16 că
„orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.”

1
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ediția a V-a revăzută și adăugită după Tratatul de la Lisabona
(2007/2009), Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 139.
4
 Conform situației de fapt prezentate, societatea Back to School a colectat date cu caracter
personal prin intermediul paginii Facebook, active timp de doi ani şi salvate de Facebook. Aceasta
prelucrare s-a desfăşurat fără o informare prealabilă a utilizatorilor.

Potrivt art. 17 din GDPR:

„Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului se aplică prelucrării

de date cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii. Regulamentul
(CE) nr. 45/2001 și alte acte juridice ale Uniunii aplicabile unei asemenea prelucrări a datelor cu
caracter personal ar trebui adaptate la principiile și normele stabilite în prezentul regulament și
aplicate în conformitate cu prezentul regulament. În vederea asigurării unui cadru solid și coerent în
materie de protecție a datelor în Uniune, ar trebui ca după adoptarea prezentului regulament să se
aducă Regulamentului (CE) nr. 45/2001 adaptările necesare, astfel încât acestea să poată fi aplicate
odată cu prezentul regulament.”

Interpretând dispozițiile articolului sus-menționat, concluzionăm faptul că toate actele

normative al Comunității Europene trebuie să respecte principiile reglementate de GDPR, care
„urmărește să contribuie la realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție și a unei uniuni
economice, la progresul economic și social, la consolidarea și convergența economiilor în cadrul
pieței interne și la bunăstarea persoanelor fizice.”2 Astfel, prelucrarea datelor personale trebuie să se
realizeze în interesul cetățenilor, dreptul la protecție fiind unul complet, impunând crearea unui
cadrul complex şi solid care să permită persoanelor fizice deținerea unui control absolut asupra
datelor proprii.

Având în vedere faptul că nici Back to School şi nici Facebook nu au informat vizitatorii paginii
despre colectarea informațiilor cu caracter personal care îi vizau, informații care ulterior erau
prelucrate, concluzionăm faptul că normele impuse de GDPR nu au fost respectate, iar drepturile
utilizatorilor au fost lezate.

În sensul GDPR, societatea Facebook are calitatea de operator de date cu caracter personal ai
utilizatorilor paginilor de facebook şi ai persoanelor care au vizitat respectivele pagini. Astfel,
societatea Facebook, în temeiul art. 6 lit. b) din GDPR, avea obligația de a prelucra datele personale
cu respectarea tuturor garanțiilor de legalitate. În ceea ce priveşte răspunderea societății Back to
School, ca administrator al paginii, trebuie analizată calitatea acesteia prin raportare la dispozițiile
art. 22, respectiv 24 din GDPR.

2
Art. 2 din GDPR
5
 Conform art. 22 din GDPR „orice prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul
activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator din Uniune
ar trebui efectuată în conformitate cu regulamentul indiferent dacă procesul de prelucrare în sine
are loc sau nu în cadrul Uniunii (…).”

Trebuie specificat faptul că, pentru deschiderea unei pagini de facebook, administratorul acesteia
trebuie sa încheie cu societatea Facebook un contract specific în care sunt definite condițiile de
utilizare ale paginii, inclusiv politica de cookie. Apreciam astfel că societatea Back to School,
urmăreşte un public țintă, putând stoca date despre vârsta, sexul, naționalitatea, comportamentul
etc. persoanelor care utilizează pagina. Mai mult decât atât, simpla accesare a paginii societății Back
to School conduce la o stocare a datelor personale ale vizitatorilor.

Potrivit art. 24 din GDPR:

„Prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate care se află pe teritoriul
Uniunii de către un operator sau o persoană împuternicită de acesta care nu își are sediul în Uniune
ar trebui, de asemenea, să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care este legată de
monitorizarea comportamentului unor astfel de persoane vizate, în măsura în care acest
comportament se manifestă pe teritoriul Uniunii. Pentru a se determina dacă o activitate de
prelucrare poate fi considerată ca "monitorizare a comportamentului" persoanelor vizate, ar trebui
să se stabilească dacă persoanele fizice sunt urmărite pe internet, inclusiv posibila utilizare
ulterioară a unor tehnici de prelucrare a datelor cu caracter personal care constau în crearea unui
profil al unei persoane fizice, în special în scopul de a lua decizii cu privire la aceasta sau de a analiza
sau de a face previziuni referitoare la preferințele personale, comportamentele și atitudinile
acesteia.”

Concluzionăm astfel că societatea Back to School, în calitate de administrator al paginii Facebook,

este ținută să respecte obligațiile impuse de GDPR cu privire la protecția datelor cu caracter
personal, întrucât a fost direct implicat, în diferite stadii, în prelucrarea datelor cu caracter personal.
Dacă, în mod ipotetic, am admite ca doar societatea Facebook ar fi răspunzătoare cu protecția
datelor, scopul final al GDPR ar fi eludat, întrucât nu se poate face abstracție de faptul că
administratorul poate solicita si utiliza informații personale despre utilizatori. De asemenea,
administratorul unei pagini dedicate are acces la analize şi statistici care implică colectarea unei
cantități foarte mari de date cu caracter personal care necesită protecție sub imperiul GDPR.

6
Astfel, atât Back to School, cât şi Facebook poartă o responsabilitate comună în ceea ce priveşte
datele personale ale utilizatorilor paginii, iar pentru a se acorda eficiență dispozițiilor GDPR,
răspunderea pentru încălcarea drepturilor persoanelor fizice este comună. Cu toate acestea,
răspunderea comună nu poate conduce spre concluzia că Facebook şi Back to School vor răspunde
în mod egal, ci răspunderea ar trebui diferențiată în funcție de gradul de implicare al fiecăreia în
stocarea şi prelucrarea datelor personale.

Pe acelaşi raționament, soluția pronunțată în cauza C-210/16-ULD Schleswig-Holstein împotriva

Wirtschaftsakademie („C-210”) conduce la concluzia statuată anterior. Deşi hotărârea Curții de
Justiție a Uniunii Europene se întemeiază pe dispozițiile Directivei 95/46/CE, abrogată prin intrarea
în vigoare a GDPR, considerăm că argumentele statuate îşi găsesc aplicabilitate şi sub imperiul
GDPR.
Astfel, în C-201, CJUE a constata că un administrator al paginii de Facebook trebuie considerat ca
fiind operator, în cadrul Uniunii, împreună cu Facebook, în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu
caracter personal:
„(…) crearea unei pagini pentru fani pe Facebook implică din partea administratorului său o acțiune
de stabilire a unor parametri, în funcție, printre altele, de audiența sa țintă, precum și de obiective
de gestionare sau de promovare a activităților sale, care influențează prelucrarea datelor cu
caracter personal în vederea realizării statisticilor stabilite pe baza vizitelor paginii pentru fani. Acest
administrator poate, cu ajutorul unor filtre puse la dispoziția sa de către Facebook, să definească
criteriile pe baza cărora trebuie să fie întocmite aceste statistici și chiar să desemneze categoriile de
persoane care urmează să facă obiectul exploatării datelor lor cu caracter personal de către
Facebook. În consecință, administratorul unei pagini pentru fani găzduite pe Facebook contribuie la
prelucrarea datelor cu caracter personal ale vizitatorilor paginii sale. Astfel, faptul că un
administrator al unei pagini pentru fani utilizează platforma instituită de Facebook pentru a
beneficia de serviciile aferente acesteia nu îl poate exonera de respectarea obligațiilor sale în
materie de protecție a datelor cu caracter personal(…).” 3

Având în vedere dispozițiile art. 2, art. 17 şi 24 din GDPR, precum şi interpretarea CJUE sub imperiul
Directivei 95/46/CE, putem trage concluzia administratorului unei pagini de Facebook, prin prisma
activității sale, este răspunzător pentru încălcarea dreptului la protecția datelor personale ale
utilizatorilor paginii pe care o accesează.

3
Hotărârea Curții din 5 iunie 2018, în cauza C-210/16, Para. 39, 40.
7
VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

8
 2. Lucrare profesională nr. 2

A. Conținut/Cerințe

Există posibilitatea formulării unei acțiuni în interpretare în fața instanței de la Luxemburg?

Argumentați răspunsul.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 2

Potrivit art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene:
„Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire
la:
a)interpretarea tratatelor;
b)validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile
Uniunii;
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această
instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a
pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale
ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată
să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe
judecătorești naționale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea
hotărăște în cel mai scurt termen.”

Din interpretarea dispozițiilor sus-menționate, concluzionăm că, prin intermediul acțiunii în

interpretare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene realizează o activitate de interpretare, cu titlu
incidental, în afara unui litigiu propriu-zis dedus în fața instanței UE.

Condițiile pentru exercitarea acțiunii în interpretare sunt următoarele:

(i) Existența unui litigiu pendinte în fața unei jurisdicții naționale. Instanța națională poate
sesiza CJUE, cerând fie interpretarea tratatelor, fie interpretarea sau aprecierea validității
unui act juridic al UE. De menționate că CJUE nu poate fi întrebată cu privire la aplicarea şi
compatibilitatea actelor normative interne cu dreptul UE;
Procedura instituită la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte şi instanțele
naționale cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a
9
dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiului asupra căruia sunt chemate să
se pronunțe .

Numai instanțele naționale care sunt sesizate cu acțiunea principală şi care trebuie să îşi asume
responsabilitatea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată au competența să
aprecieze, luând în considerare particularitățile fiecărei cauze, atât necesitatea unei hotărâri
preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât şi pertinența întrebărilor pe care
le adresează Curții. În consecință, întrucât întrebările adresate au ca obiect interpretarea dreptului
comunitar, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe. 4

În sensul noțiunii de instanță națională, jurisprudența CJUE a statuat că, pentru ca un organism să
poată fi considerat curte sau tribunal, acesta trebuie să exercite o activitate judiciară. Un organism
administrativ nu poate intra sub incidența art. 234. Atunci când un organism are atât atribuții
administrative cât şi judiciare, el va putea solicita CJCE interpretarea reglementărilor comunitare
numai în ceea ce priveşte activitatea sa judiciară. 5

(ii) Întrebarea să fie relevantă și necesară pentru soluționarea litigiului dedus judecății;
În acest sens, jurisprudența CJUE statuează că respingerea de către Curte a unei cereri formulate de
o instanță națională este posibilă numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului
Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema
este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt şi de drept
necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate. 6

(iii) Să nu existe o hotărâre anterioara a CJUE/UE sau răspunsul să nu poate fi dedus dintr-o
hotărâre anterioară a CJUE/UE;
Atunci când a fost deja emisă o hotărâre imperativă pentru o problemă identică, instanțele
naționale trebuie să nu se mai adreseze CJCE pentru interpretare. In orice caz, nicio instanță internă
nu poate fi lipsită de posibilitatea de a solicita interpretarea unei dispoziții pentru care Curtea a dat
deja o soluție.7

(iv) Răspunsul solicitat să nu fie evident;

4
Hotărârea Curții din 12 februarie 2009, în Cauza C-466/07, Dietmar Klarenberg, para. 26;
5
Cauza Broekmeulen, C-246/80;
6
Hotărârea Curții din 16 octombrie 2015, în cauza C-354/14, Capoda Import-Export, para.25
7
Hotărârea Curții Cazul Da Cotanr.28 – 30/62, para 84.
10
„Aplicarea corectă a dreptului comunitar se poate impune în mod atât de evident încât să nu lase
loc niciunei îndoieli rezonabile privind modul de soluționare a întrebării adresate. Înainte de a
concluziona că este vorba de o astfel de situație, instanța națională trebuie să fie convinsă că acest
aspect se impune în mod la fel de evident şi instanțelor naționale ale celorlalte state membre şi
Curții de Justiție. Doar în cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, instanța națională se poate
abține să mai trimită această întrebare Curții de Justiție şi poate să o soluționeze pe propria
răspundere.”8
În ceea ce priveşte modul de sesizare al Curții, nu există nicio formulă sacramentală, acțiunea în
interpretare fiind privită ca un mod de cooperare între instanța de la Luxemburg şi instanțele
naționale, fără a exista raporturi ierarhice între cele două. 9
În speța 1, există posibilitatea pentru instanța națională să adreseze o intrebare prelimnară CJUE în
ceea ce priveşte aplicabilitatea GDPR în ceea ce priveşte

Având în vedere situația de fapt prezentată în Speța 1, prin raportare la prevederile art. 246 TFUE,
precum şi jurisprudența CJUE concluzionăm că instanța administrativă nu exercită o activitate de
judecată finalizată cu pronunțarea unei hotărâri judecătoreşti, prin urmare nu are calitatea
procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în interpretare.

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

8
Hotăârea Curții din, 6 octombrie 1982, C- 283/81 Cilfit, para16.
9
Hotărârea din 5 februarie 2004, Schneider; C-380/01, Rec., p. I-1389, punctul 20
11
 Speța nr. 2

Domnul K, cetățean croat şi al statului Bosnia-Herțegovina, se deplasează în Olanda

împreună cu soția şi fiul minor, în ianuarie 2001. În anul 2006, soția domnului K a dat naştere celui
de al doilea fiu al lor.
În februarie 2001, dl. K a solicitat autorității competente din Olanda eliberarea unui permis
de şedere temporară în calitate de solicitant de azil, cerere care i-a fost respinsă în mai 2003.
În iulie 2011, dl. K a introdus o nouă cerere de azil care, din nou, a fost respinsă în ianuarie
2013. Această decizie era, însă, însoțită de o interdicție de intrare pe teritoriul Olandei pentru o
durată de zece ani.
După aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană, dl. K a solicitat instanței
competente, în octombrie 2014, ridicarea interdicției de intrare pe teritoriul Olandei emise în
privința sa. În iulie 2015, cererea a fost admisă, dar autoritatea competentă l-a declarat pe dl. K
indezirabil pe teritoriul Olandei, în temeiul prevederilor din Legea olandeză privind regimul
străinilor. Reclamația formulată de dl. K împotriva acestei decizii a fost respinsă în decembrie 2015.
Motivele de respingere au fost:
- deciziile din mai 2003 şi din ianuarie 2013 de respingere a cererilor de azil introduse de dl.
K, prin care s-a constatat că acesta din urmă se făcea vinovat de conduite care intrau sub incidența
articolului 1 secțiunea F litera (a) din Convenția de la Geneva, prin aceea că a avut cunoştință de
crime de război şi de crime împotriva umanității comise de unitățile speciale ale armatei bosniace şi
că a participat personal la săvârşirea acestor infracțiuni;
- prezența lui dl. K pe teritoriul Olandei era de natură să aducă atingere relațiilor
internaționale ale acestui stat, astfel încât trebuia să se evite ca acest stat membru să devină gazdă
pentru persoane cu privire la care există motive serioase să se presupună că se făceau vinovate de
săvârşirea unor fapte grave;
- protecția ordinii publice şi a siguranței publice impunea să fie efectuate toate demersurile
necesare pentru a împiedica cetățenii olandezi să intre în contact cu persoane care, în statul lor de
origine, se făceau vinovate de conduite grave care intrau sub incidența articolului 1 secțiunea F
litera (a) din Convenția de la Geneva;
- era imperios necesar să se evite ca victime care au suferit ca urmare a unor acte imputate
lui dl. K sau membri ai familiilor acestora să se afle în prezența sa în Olanda.
Pe baza tuturor acestor elemente, autoritatea competentă a concluzionat, pe de o parte, că
dl. K reprezintă o amenințare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental

12
al vieții sociale în Olanda şi, pe de altă parte, că declararea ca indezirabil a dlui. K nu aduce atingere
dreptului respectarea vieții private şi de familie.
Domnul K. a introdus o acțiune împotriva deciziei din decembrie 2015 la instanța
competentă. Acesta a arătat că:
- motivele invocate de autoritatea competentă pentru a-şi justifica decizia erau insuficiente;
- relațiile internaționale ale unui stat membru nu intră sub incidența noțiunii de ordine
publică;
- la baza caracterului actual al amenințării pe care ar reprezenta-o dl. K, se află prezumția
privind conduita de care s-ar fi făcut vinovat în trecut;
- considerând că orice eventual contact în Olanda între dl. K şi o victimă determină în sine un
risc pentru ordinea publică, extinde în mod excesiv noțiunea de „ordine publică”;
- nu s-a demonstrat că eventualele victime ale lui dlui. K s-ar afla pe teritoriul olandez.
Mai mult, dl. K a adăugat că nu a fost niciodată urmărit penal şi nici condamnat pentru
faptele care îi erau imputate. Acesta a concluzionat că motivul invocat în decizia de respingere,
întemeiat pe faptul că reprezenta o amenințare pentru ordinea publică, este incompatibil cu dreptul
Uniunii.

1. Lucrare profesională nr. 3

A. Conținut/Cerințe
Având în vedere reperele legislative, jurisprudențiale și o comunicare a Comisiei Europene,
prezentate mai jos, redactați o opinie care să vină în sprijinul solicitării dlui. K.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 3

Conform art. 20 alin. 2) lit. a) din TFUE:
„Cetățenii Uniunii au drepturile și obligațiile prevăzute în tratate. Aceștia se bucură, printer
altele, de:
a) dreptul de cirulație și de ședere pe teritoriul statelor membre.”
Pentru a sublinia importanța acestuia, dreptul garantat de art. 20 din TFUE este ridicat la rangul de
drept fundamental de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care, în art. 45 stabileşte
următoarele:
„(1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor
membre.
(2) Libertatea de circulație și de ședere poate fi acordată, în conformitate cu tratatele,
resortisanților țărilor terțe stabiliți legal pe teritoriul unui stat membru.”
13
Conform articolelor sus-menționate, dreptul de şedere şi de circulație este un drept recunoscut
tuturor cetățenilor statelor membre şi nu poate fi restrâns decât în condiții strict determinate.

În speță, dl. K locuieştepe teritoriul Olandei împreună cu familia sa, încă din anul 2001. În această
perioadă, atât conduita dlui. K. cât şi conduita familiei sale nu au fost de natură să aducă atingere
valorilor sociale, economice sau politice ale statului gazdă.

Cu toate acestea, dl. K a fost declarat indezirabil pe teritoriul Olandei, în temeiul prevederilor din
Legea olandeză privind regimul străinilor.

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 stabilşte în art. 28
condițiile de extrădare ale unui cetățean European aflat pe teritoriul altui stat membru:
„ (1) Înainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul său din motive de ordine publică
sau siguranță publică, statul membru gazdă ia în considerare diverși factori precum durata
șederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația
sa familială și economică, integrarea sa socială și culturală în statul membru gazdă și
legăturile sale cu țara de origine.
(3) Nu se poate lua o decizie de expulzare împotriva cetățenilor Uniunii, indiferent de
cetățenia acestora, cu excepția cazului în care decizia se bazează pe motive imperative de
siguranță publică definite de statele membre, dacă aceștia:
(a) și-au avut reședința în statul membru gazdă în cei zece ani anteriori sau
(b) sunt minori, cu excepția cazului în care expulzarea este în interesul copilului, în
conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului,
încheiată la 20 noiembrie 1989.”

Interpretând dispozițiile directivei, concluzionăm că dreptul de şedere nu este unul necondiționat,

iar la expulzarea unei personei se ține cont de conduita acesteia, care „trebuie sa constituie o
amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății,
fără a putea fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de
considerații de prevenție generală.”10
În motivarea deciziei de respingere a reclamației, autoritatea nu a adus niciun argument solid legat
de conduita manifestată de dl. K pe perioada şederii în Olanda, ci au fost invocate motive ce țin de o
10
Art 27 alin. 2), Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004.
14
aşa zisă conduită anterioară. Astfel cum reiese din articolul 27 alineatul (2) primul paragraf din
Directiva 2004/38, pentru a fi justificate, măsurile de restrângere a dreptului de şedere al unui
cetățean al Uniunii sau al unui membru al familiei sale, în special cele de ordine publică, trebuie să
respecte principiul proporționalității şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. 11

De asemenea, desi dlui. K i-a fost imputat faptul că a avut cunoştință de crime de război şi de crime
împotriva umanității comise de unitățile speciale ale armatei bosniace şi că a participat personal la
săvârşirea acestor infracțiuni, nu a fost niciodată urmărit penal şi nici condamnat pentru aceste
fapte.

Dintr-o jurisprudență constantă a CJUE a rezultat că excepția privind ordinea publică reprezintă o
derogare de la dreptul de şedere al cetățenilor Uniunii sau al membrilor familiilor acestora care
trebuie interpretată strict şi a cărei întindere nu poate fi determinată în mod unilateral de statele
membre.12. . Dreptul Uniunii permite doar în împrejurări excepționale măsura expulzării, cu condiția
să fie fondată pe conduita persoanei care constituie o amenințare reală şi suficient de gravă şi să se
respecte principiul proporționalității.

În cadrul aplicării Directivei 2004/38, trebuie să se pună în balanță, pe de o parte, caracterul

excepțional al amenințării privind siguranța publică reprezentate de comportamentul personal al
persoanei în cauză, amenințare evaluată, dacă este cazul, la momentul la care va interveni decizia
de expulzare, în lumina, în special, a pedepselor ce pot fi aplicate şi a celor efectiv aplicate, de
gradul de implicare în activitatea infracțională, de amploarea prejudiciului şi, dacă este cazul, de
predispoziția pentru recidivă,13 şi, de pe altă parte, riscul de a compromite reinserția socială a
cetățeanului Uniunii în statul în care este în mod real integrat, reinserție care este nu numai în
interesul acestuia din urmă, ci şi în cel al Uniunii Europene în general. 14

De asemenea, conform Comunicării din 2 iulie 2009 a Comisiei către Parlamentul european şi
Consiliu privind orientări pentru o mai bună transpunere şi aplicare a Directivei 2004/38, cetățenii
UE pot fi expulzați numai ca urmare a unui comportament pedepsit de legislația statului membru
gazdă sau în legătură cu care s-au adoptat alte măsuri veritabile şi efective, menite să combată astfel
de comportamente.
11
Hotărârea din 13 septembrie 2016, Rendón Marín, C-165/14, EU:C:2016:675, punctul 59.
12
Hotărârea din 4 decembrie 1974, van Duyn, 41/74, EU:C:1974:133, punctul 18, Hotărârea din 27 octombrie 1977,
Bouchereau, 30/77, EU:C:1977:172, punctul 33.
13
Hotărârea din 27 octombrie 1977, Bouchereau, 30/77, Rec., p. 1999, punctul 29
14
Hotărțrea Curții din 23 noiembrie 2010, Tsakouridis (C 145/09).
15
O conduita delictuoasă gravă dlui. K ar reprezenta o amenințare clară pentru respectarea coeziunii
sociale şi a valorilor societății Olandei, ceea ce ar constitui un interes legitimLa momentul declarării
dl. K ca fiind indizerabil, respectiv ianuarie 2013, nu exista nicio amenințare a siguranței publice
determinate de comportamentul său, iar pentru aşa zisele infracțiuni din trecut, exista nicio
condamnare. În lipsa unei condamnări, dl. K nu se face vinovat de nicio faptă dintre cele care i-au
fost imputate.

În ceea ce priveşte posibilitatea ca relațțile internaționale ale Olandei să fie afectate, precum şi
ipoteza ca presupusele victim ale dlui. K să se regasească pe teritoriul țării acestea sunt simple
supoziții, fără un fundament real: conduita dlui. K de pe teritoriul Olandei nu a adus atingerii
valorilor țării gazdă, iar aşa-zisele infracțiuni din trecut nu sunt susținute de nicio condamnare sau
urmărire penală.
În susținerea celor de mai sus, Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29
aprilie 2004 prevede în mod expres faptul că măsura expulzării nu se poate întemeia pe considerații
legate de prevenție generală.

VIZĂ AVOCAT ÎNDRUMĂTOR

16
II. FIŞĂ DE OBSERVAŢII AVOCAT ÎNDRUMĂTOR (opțional)

(În situația în care avocatul stagiar a făcut uz de disp. a rt. 2 alin (2) din prezenta hotărâre, privind
depunerea unei lucrări profesionale întocmită în cadrul formei de exercitare a profesiei, în perioada
efectuării stagiului, în cadrul acestei secțiuni se vor face mențiuni de către avocatul îndrumător al
stagiarului cu privire la modalitatea în care avocatul stagiar s-a implicat în rezolvarea respectivei
cauze precum și cu privire la transpunerea și prezentarea acestei cauze în Caietul de lucrări
profesionale)

17
II. FIŞA EVALUARE FORMATOR

SEMNĂTURĂ FORMATOR
_____________________________________________________________________________

18
19