Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 1
Cap 1
1. ELEMENTE GENERALE
Stator
Întrefier
Rotor
a)
q`
d`
b)
Axa care trece prin mijlocul polului se numeşte axa câmpului sau axa
longitudinală (se notează cu d-d’). Axa transversală sau cea neutră este bisectoarea
unghiului format de două axe longitudinale consecutive (notată cu q-q’).
Distanţa dintre două axe longitudinale (sau transversale) masurată pe periferia
indusului spre întrefier se numeşte pasul polar şi se notează cu τ.
Notând cu 2p numărul total de poli ai maşinii electrice se poate scrie relaţia:
2 p D (1.1)
unde D este diametrul rotorului.
Numărul de axe longitudinale sau transversale este egal cu numărul perechilor
de poli – p.
Pe distanţa unui pas polar, repartiţia câmpului magnetic (inducţia magnetică) are
o variaţie sinusoidală (figura 1.3) de forma:
x
B Bm sin (1.2)
Tensiunea electromotoare indusă de câmpul magnetic într-un conductor de
lungime l plasat în rotor care se roteşte cu turaţia n este:
uec Blv (1.3)
Alegând originea timpului când conductorul trece prin axa q, avem
x vt 2Rnt şi conform relaţiei (1.1) rezultă x 2 pnt .
Înlocuind în (1.3) obţinem uec Blv sin 2pnt sau:
uec Blv sin pt (1.4)
unde viteza unghiulară a rotorului este = 2n.
Luând pe uec de forma uec U ecm sin t , cu = 2f şi ţinând cont de (1.4),
rezultă:
f pn (1.5)
adică, frecvenţa tensiunii induse depinde de numărul perechilor de poli şi turaţia
rotorului.
axa neutră
conductor
Bm v
t=0
x
τ
(1.7)
În această formă dezvoltată a legii inducţiei electromagnetice primul termen
reprezintă t.e.m indusă prin mişcare, v fiind viteza relativă a câmpului magnetic în
raport cu conturul .
Pentru motoarele electrice sensurile pozitive alese pentru curenţi şi tensiuni
corespund circuitului receptor, iar la generatoare sensurile corespund pentru un circuit
sursă (figura 1.4).
i i
u u
ue ue
Г Г
a) Motor b) Generator
di
u Ri L ue (1.8)
dt
iar pentru regimul de generator rezultă:
di
u Ri L u e (1.9)
dt
Legea circuitului magnetic – integrala de linie a intensităţii câmpului magnetic
H de-a lungul unei curbe închise (tensiunea magnetomotoare) este egală cu suma
dintre intensitatea curentului electric de conducţie care străbate orice suprafaţă
deschisă S limitată de curba şi derivata în raport cu timpul a fluxului electric prin
aceeaşi suprafaţă:
d
H dl
S
J ds
dt D ds
S
(1.10)
H de k 1 N k ik
n
(1.11)
dl
sau folosind reluctanţa magnetică Rm C s
se obţine:
N i
k 1
k k Rm
(1.12)
unde reprezintă solenaţia.
De menţionat faptul că sensurile pozitive ale elementului de linie dl pe curba
şi de suprafaţă ds la suprafaţa S se asociază după regula burghiului drept, unul dintre
ele alegându-se arbitrar.
Interacţiunea dintre câmpul magnetic al unei maşini electrice şi curenţii electrici
din conductoare determină forţe ( J B ) a căror rezultantă produce un cuplu
electromagnetic.
În cazul mişcării de rotaţie, la maşinile electrice, relaţia ce exprimă cuplul
electromagnetic este:
Wm
M p( )i iλ (1.13)
unde energia magnetică Wm este scrisă în funcţie de variabila θ – unghiul electric dintre
uλ
axa înfăşurării statorice şi rotorice (figura 1.5).
iλ `
uλ`
12 ELEMENTE GENERALE-1
1 m 1 m`
Wm 2
2 1
i
`1
i ` ` (1.14)
Forma acestor crestături este prezentată în figura 1.6: figura 1.6,a reprezintă o
crestătură deschisă; figura 1.6,b reprezintă o crestătură semideschisă; figura 1.6,c
reprezintă o crestătură semiînchisă; figura 1.6,d reprezintă o crestătură închisă şi figura
1.6,e reprezintă o crestătură cu dublă colivie pentru înfăşurarea rotorică.
15
a) b) c) d) e)
1,7
α=60° 2,8
12,6
11,5 3,9
4,10
y y2
pol
lamelă
1 2 3
a)
y2
y1
b)
P1, P3 3,9
6,12
P2, P4
5,11
Pentru obţinerea t.e.m maxime este necesară plasarea periilor pe axa diametrală,
în caz contrar performanţele maşinii sunt înrăutăţite. Partea de înfăşurare cuprinsă între
două perii consecutive formează o cale de înfăşurare. Înfăşurarea de curent continuu se
caracterizează printr-un număr par de căi de înfăşurare –2a.
a) b)
Ii2 α
Ib1 Ii2
Ii1
Ib2
19
a) b)
Curentul barei 1 este legat de curenţii elementelor de inel adiacent prin relaţia
I i1 I b1 I i 2 şi potrivit figurii 1.12,b avem relaţia:
I b 2 I i sin (1.20)
2
În analiza proceselor din maşină, înfăşurarea în colivie se consideră echivalentă
cu o înfăşurare NC fazată în conexiunea stea, curenţii fazelor fiind curenţii barelor.
Dacă înfăşurarea are N spire, atunci numărul de spire pentru o cale de înfăşurare
N
este , iar tensiunea indusă într-o înfăşurare de curent continuu are expresia:
2a
N p
Ue U es 2 Nn . (1.22)
2a a
sau:
U e K e n (1.23)
20 ELEMENTE GENERALE-1
p
unde K e 2 N este o constantă pentru o maşină dată.
a
Pentru înfăşurarea de curent alternativ formată din N spire, se aplică legea
d
inducţiei electromagnetice: U e N cos t ( N sin t ) sau
dt
U e U em cos t şi deci valoarea efectivă a tensiunii induse este:
U em
Ue 2 fN . (1.24)
2
cu fluxul polar determinat de relaţia:
x 2
li B sin dx Bli (1.25)
0
Cum spirele sunt repartizate uniform pe întreaga periferie a inductorului sau a
indusului, este necesar ca ca t.e.m să se exprime cu ajutorul factorului de înfăşurare k b,
în felul următor:
U e 2 fNkb (1.26)
unde:
kb k y k c k q ;
y
k y sin - factor de scurtare;
2
c
sin
kC 2 - factor de înclinare;
c
2
c–fiind înclinarea crestăturii faţă de generatoare;
sin q
kq 2 - factor de zonă.
q sin
2
Pentru înfăşurarea într-un singur strat, numărul de spire pe fază este
N 2 pqsb , iar pentru înfăşurarea în două straturi N 2 pqsb , unde sb reprezintă
numărul de spire pe bobină.
Г
b1
Ф
σc
x
h1
Фσcd
h2
b2
h3
b3 h4
b4
22 ELEMENTE GENERALE-1
a)
Фσcb
b)
sb i b2 b4
H3 cu b3 b2 x (1.36)
b3 h3
sb i
H4
b4
(1.37)
Din relaţia (1.33), după calcule se obţine:
1
Wc 0li sb i c
2
2
(1.38)
unde permeanţa de calcul a crestăturii este:
h1 h2 h3 b h
c ln 2 4
3b1 b2 b2 b4 b4 b4
(1.39)
NC
Pentru o fază având 2 pq crestături, rezultă energia magnetică totală:
m
N2
Wcf 2 pqWc 0 li ci 2
pq
(1.40)
Energia magnetică scrisă în funcţie de inductivitatea de dispersie din crestătură
este:
1
Wcf Lci 2
2
(1.41)
Din echivalenţa energiilor magnetice rezultă expresia inductivităţii de dispersie
din crestătură sub forma:
N2
Lc 2 0 li c
pq
(1.42)
În mod analog [D1.p.107,108] se calculează inductivitatea de dispersie a capetele
de dinţi şi de bobină, obţinându-se permeanţele de calcul:
5
cd
5b4 4
(1.43)
cb 0,47 0,3
lcb
(1.44)
unde lcb reprezintă lungimea capetelor de bobină.
Inductivitatea de dispersie din capetele de dinţi este:
24 ELEMENTE GENERALE-1
N2
Lcd 2 0 li cd
pq
(1.45)
iar inductivitatea de dispersie al capetelor frontale de bobină se calculează cu relaţia:
N2
Lcb 2 0 lcb cb
p
(1.46)
deoarece câmpul de dispersie înlănţuie qsb spire.
Prin urmare, inductivitatea totală de dispersie a unei înfăşurări este suma
acestora:
L Lc Lcd Lcb
(1.47)
cu ajutorul căreia se calculează reactanţa de dispersie:
X L
(1.48)
Câmpul de dispersie al capetelor de dinţi Фσcd se mai numeşte şi dispersia
întrefierului, sau dispersia corespuzătoare armonicilor superioare.
Inductivitatea proprie a unei înfăşurări este formată din suma dintre
inductivitatea principală şi inductivitatea de dispersie , adică L Lh L .
Trebuie subliniat că la maşinile electrice puternic solicitate magnetic, la curenţi
ai înfăşurărilor de (1,5÷2) ori curentul nominal, inductivitatea de dispersie se reduce cu
(10÷15)%, iar la curenţi de scurtcirciut (la tensiune nominală) cu (20÷30)%.