GERONTOLOGIE

Gerontologia - ştiinţa despre procesul îmbătrînirii. Noţiuni generale. Factori îmbătrînirii

biologici(ereditari) şi de mediul ambiant.

2.Îmbătrînirea Generală

3.Îmbătrînirea fizică

4.Îmbătrînirea psihologică

5.Îmbătrînirea socială

6.Efectele îmbătrînirii asupra sistemului nervos

7.Îmbătrînirea cerebrală şi psihologică Şapte enunţuri referitoare la efectul îmbătrînirii asupra

activităţilor psihologice

8.Inteligenţa şi îmbătrînirea. Definire şi caracterizare. Măsurarea inteligenţei şi implicaţii

practice. Wechsler (1944) a fost unul dintre primii care au pus problema măsurării inteligenţei la
adult şi la vîrstnic. El este creatorul unei baterii de teste, care este foarte utilizată şi la ora actuală.
Wechsler a subliniat faptul esenţial că o măsurare globală a inteligenţei nu permite compararea
copiilor, tinerilor şi vîrstnicilor, pentru că îmbătrînirea este un fenomen disociativ. În această
privinţă, el vorbeşte de teste care „rezistă la îmbătrînire" şi teste care „nu rezistă la îmbătrînire".
În literatură sunt descrise două tipuri de abordare a inteligenţei şi a îmbă-trînirii sale: una
calificată drept cognitivă (Piaget, Schaie), centrată pe dimen¬siunea adaptativă a inteligenţei, iar
cealaltă, calificată drept psihometrică (Cattell, Horn), centrată pe legăturile şi pe modificările
odată cu vîrsta ale performanţelor la testele de inteligenţă. Aceste două abordări trebuie
consi¬derate ca fiind complementare, chiar dacă par uneori greu de conciliat. Abordarea
psihometrică a îmbătrînirii inteligenţei este integrată în istoria teoriei testelor. În timp ce
abordarea psihometrică este centrată pe performanţa individului şi nu tratează aspectele
structurale decît prin analize statistice, abordarea deve¬lopmentală se axează în principal pe
natura activităţii mentale în legătură cu o situaţie problematică,uj mai mult decît pe reuşita sau pe
eşecul subiectului. Modelul teoretic cel mai cunoscut este cel elaborat de marele psiholog şi
epistemolog elveţian Piaget. Este vorba de constructivism. Alături de acest model, de departe cel
mai dominant, îl vom prezenta şi pe cel al lui Schaie, un mare psiholog american. Cele două
modele au ca punct comun sprijinirea pe ideea că dezvoltarea individului se operează printr-o
succesiune de etape identificabile la toţi indivizii, numite stadii. În literatură apar două tipuri de
abordare a îmbătrînirii inteligenţei. O abordare psihometrică, parte integrantă a teoriei testelor, şi
o abordare developmentală, parte integrantă a teoriei stadiilor. Prima incită la conceperea
dezvoltării ca un fenomen continuu, chiar dacă unii cercetători au avansat ipoteza unei
dediferenţieri a activităţilor intelectuale la vîrstnici. Cea de-a doua concepe dezvoltarea ca un
fenomen discontinuu, ca o succesiune de stadii corespunzînd fiecare unei structuri mentale
specifice. Nu există opoziţie între cele două abordări, care trebuie considerate ca fiind
complementare. Factorii de îmbă-trînire evocaţi de diverşi autori sînt diferiţi. Abordarea
psihometrică, prin modelul bifactorial al lui Cattell, evidenţiază o disociere între o inteligenţă
cristalizată, legată de nivelul de instruire şi de cultura subiectului, şi o inteligenţă fluidă, legată
de îmbătrînirea biologică. Abordarea piagetiană insistă, prin conceptul de echilibrare, în special
asupra importanţei activităţii subiectului. În fine, abordarea lui Schaie pune accentul pe statutul
social, singurul susceptibil să dea un sens activităţilor intelectuale.

9.Îmbătrînirea reuşită. Influenţele mediului şi factorii de îmbătrînire. Condiţiile a unei bătrîneţi

reuşite. Îmbătrînirea este un fenomen disociativ ce demonstrează că unele domenii rezistă vîrstei,
în timp ce altele intră în declin. O bătrîneţe reuşită este legată de reunirea a trei categorii de
condiţii . Prima este slaba probabilitate de manifestare a bolilor, în special a celor care
antrenează pierderea autonomiei. A doua este menţinerea unui înalt nivel funcţional pe planurile
cognitiv şi fizic, ceea ce se numeşte uneori bătrîneţe optimă, A treia este păstrarea unui
angajament social şi a unei stări de bine subiective. Influenţele legate de grupa de vîrstă
reprezintă ansamblul determinanţilor biologici şi de mediu puternic corelaţi cu vîrsta
cronologică, predictibili şi comuni tuturor indivizilor. Influenţele legate de perioada istorică, pe
care le-am numit deja efect de cohortă, atestă că generaţiile trăiesc fapte istorice diferite.
influenţele nonnormative sînt legate de evenimente autobiogra¬fice. Unele se află sub controlul
individului şi reprezintă ceea ce filosofii numesc „liberul-arbitru". Putem evoca din această
categorie căsătoria, divorţul, construirea unei familii, alegerea unei meserii şi a unui loc de viaţă.
Altele sînt îndurate şi uneori dureroase. Se pot menţiona aici văduvia, şomajul, sin¬gurătatea.
Sănătatea, prima condiţie a unei bătrîneţi reuşite . Sănătatea, prima condiţie a unei bătrîneţi
reuşite:---Factorii intrinseci, deşi foarte importanţi, nu sînt dominanţi la persoanele de peste 65
de ani, şi factorii extrinseci şi stilul de viaţă joacă deci un rol prepon¬derent la vîrstnic;---după
vîrsta de 65 de ani contribuţia eredităţii scade în favoarea celei a mediului;---consecinţă a
primelor două aspecte, bătrîneţea obişnuită este extrem de modulabilă. Menţinerea unui stil de
viată foarte activ, condiţie a unei bătrîneţi reuşite.Predictorii unei batrineti optime: ICel mai bun
predictor al unei bătrîneţi optime în plan cognitiv se dovedeşte a fi nivelul studiilor; II
capacitatea de expiraţie pulmonară, care este corelată semnificativ cu menţinerea activi¬tăţilor
cognitive; IIIcreşterea activităţii fizice obositoare (fără exces) în casă şi în jurul ei; IV factorul de
personalitate: percepţia propriei eficacităţi sau încrederea în sine (self-efficacity). Menţinerea
angajamentului social, condiţie a unei bătrîneţi reuşite: Angajamentul social se defineşte prin
două componente. Prima este menţinerea relaţiilor sociale. A doua este practicarea unor activităţi
productive. De aceste două aspecte depind calitatea vieţii celui pensionat, starea de bine
subiectivă şi satisfacţia de a trăi . Angajamentul social se defineşte prin două componente. Prima
este menţinerea relaţiilor sociale. A doua este practicarea unor activităţi productive. De aceste
două aspecte depind calitatea vieţii celui pensionat, starea de bine subiectivă şi satisfacţia de a
trăi . Concluzie :Îmbătrânirea reuşită este conjugarea a trei categorii de condiţii: sănătatea,
menţinerea unui înalt nivel funcţional cognitiv şi fizic (bătrîneţe optimă) şi întreţinerea unui
angajament social.

10. Angajamentului social şi bătrîneţă reuşită. Relaţiile sociale şi activităţile productive.

Diferitele stiluri sau practici de pensionare şi pensionari. Modelul de optimizare selectivă prin
compensare. Angajamentul social se defineşte prin două componente. Prima este menţinerea
relaţiilor sociale. A doua este practicarea unor activităţi productive. De aceste două aspecte
depind calitatea vieţii celui pensionat, starea de bine subiectivă şi satisfacţia de a trăi (life
satisfaction). Relaţiile sociale şi activităţile productive.Cercetările realizate pe vîrstnici conduc la
concluzii :-comparabile izolarea este un factor de risc pentru sănătate ;-suporturile sociale de
natură emoţională sau instrumentală pot avea efecte pozitive asupra sănătăţii;-nu există suport
universal eficace pentru toţi indivizii, deoarece factorul esenţial este aproprierea de către individ
a suportului.