PARTURIŢIA EUTOCICĂ

RAPORTURI FETO-MATERNALE

Parturiţia – proces fiziologic ce marchează

sfârşitul gestaţiei, fiind rezultatul sincronizării
funcţionale a factorilor materni, fetali şi
placentari
 Mecanismul parturiţiei: - există 3 teorii:

1.Teoria mecanică: cervixul se deschide sub

presiunea factorilor mecanici reprezentaţi de
creşterea dimensiunilor fetale

2.Teoria imunologică: fătul pe durata gestaţiei este

considerat homogrefă şi e protejat împotriva
rejectării de factorii trofoblastici. În parturiţie, aceşti
factori nu se mai secretă, fătul este recunoscut ca
heterogrefă/nonself şi este rejectat.
3. Teoria neuroendocrină: rolul principal în
declanşarea parturiţiei îl are sistemul neuro-
endocrin fetal: fătul este motorul propriei sale
expulzări.
- d.p.d.v. hormonal, gestaţia este dominată de P,
iar d.p.d.v. nervos de simpatic!!!
- În apropierea parturiţiei, raporturile endocrine se
modifică: scade P şi cresc E, fenomene
declanşate de sistemul neuro-endocrin fetal, ce se
maturează în apropierea parturiţiei. Astfel,
hipotalamusul fetal începe să producă ACTH-RH
şi ocitocină fetală.
- ACTH-RH acţionează asupra hipofizei fătului şi
determină sinteza de ACTH.

- ACTH acţionează pe corticosuprarenala fătului şi

determină sinteză de cortizol. Acesta traversează
placenta, fiind metabolizat în E sau catalizând sinteza
unor mici cantităţi de E din P.

- Se produce astfel creşterea estrogenemiei.

Estrogenii intensifică sinteza de PGF2α şi inhibă
distrugerea enzimatică acesteia – creşte PGF2α.
 Rolul PGF2α:
 luteoliză la rumegătoare, suine şi canide – scade
drastic progesteronul
 efect de tip ocitocic-like ce determină prima
contracţie uterină şi deschiderea cervixului.

Se realizează un arc reflex: cervix deschis –

cortex ce va determina secreţia şi eliberarea de
ocitocină.

Acţionează şi ocitocina fetală care intervine în

stadiul al doilea al parturiţiei şi determină
contracţiile miometrului, sensibilizat în prealabil de
estrogeni!!!
 Semnele prodromale

1. Modificările comportamentale
 tendinţa de izolare (la toate speciile), iar la suine,
carnivore,rozătoare - tendinţa de cuibărire
 nelinişte (în momentul declanşării parturiţiei),
ridicare şi culcare frecventă a femelei (iapă)
 autoascultaţie la rumegătoarele mari
 transpiraţie abundentă pe anconaţi şi flancuri la
iapă cu cca 4 ore înainte de parturiţie
 după declanşarea completă a contracţiilor -
modificările comportamentale devin paroxistice
(iapa îşi loveşte abdomenul cu picioarele,
urinează frecvent)
 2. Modificări ale bazinului
• imbibiţia gravidică - sub acţiunea estrogenilor şi
relaxinei - „ruptura de fătare”
Clinic:
• deplasarea coxalelor în raport cu coloana vertebrală
• înfundarea sacrumului
• adâncirea foselor paraanale
• musculatura gluteenă devine infiltrată, mai flască
• baza cozii mai ridicată
• edem perineal şi vulvar
 3. Modificări ale aparatului genital

 edem generalizat al căilor genitale, vizibil la

nivel vulvar - sub acţiunea estrogenilor şi
relaxinei
 ştergerea pliurilor vulvare la R, S, C
 congestie vulvară puternică la suine
 lichefierea glerei cervicale la RM
 lingerea frecventă a vulvei la căţea - nu se
pot observa scurgerile vulvare
 4. Modificări ale glandei mamare
 evidente la RM din luna IV - la primigeste şi cu
2-4 săptămâni înainte de fătare la multipare
 hipertrofia gl. mamare, edem mamar fiziologic -
rece, nedureros, simetric

 secreţie de precolostru - cu o săptămână înainte

la primigeste şi cu 2-3 zile înainte la multipare

 la iapă : hiperemie şi edem cu 4-6 săptămâni

antepartum, precolostru se secretă cu 2 zile
antepartum – “ceruirea mameloanelor”

5. Modificări de temperatură
 la iapă şi căţea cu 24-48 ore antepartum
temperatura scade cu 1-1,5°C
 Forţele care participă la parturiţie:
contracţia uterină, tonusul uterin, presa
abdominală
1. Contracţia uterină
 este produsă şi menţinută de PGF2α, apoi de
ocitocină prin arcul reflex
 Caracteristicile contracţiilor uterine:
 involuntare
 peristaltice
 ritmice şi progresive (apar la anumite intervale
de timp care se scurtează)
 La monotocice – încep la vârful cornului uterin,
avansând spre cervix
 La politocice – este segmentară (apare
înaintea primului produs de concepţie)
 2.Tonusul uterin
 menţine produsul de concepţie în poziţia câştigată în urma
contracţiei uterine
3. Presa abdominală
 amplifică forţa de contracţie uterină şi este dată de contracţia
diafragmei, a muşchilor spinali şi a musculaturii abdominale
ventrale
 acţionează prin intermediul viscerelor asupra uterului
 contracţia musculaturii abdominale este sincronă cu
contracţia uterină
 apar şi durerile de fătare datorită compresiunii filetelor
nervoase de la nivelul cavităţii abdominale şi pelvine
exercitate de viscere şi făt
 dacă presa abdominală şi contracţia uterină se declanşează
înaintea deschiderii cervixului – risc de ruptură uterină
 este singura forţa a parturiţiei controlabilă voluntar
 Stadiile parturiţiei
1. Iniţierea contracţiilor uterine şi deschiderea
cervixului
 este realizată de E şi PGF2α şi menţinută prin
arcul reflex cervix-hipofiză;
 deschiderea cervixului are loc sub acţiunea a doi
factori:
-contracţia fibrelor musculare longitudinale
uterine (cu inserţie la nivel cervical) si
-forţa de presiune exercitată de pungile fetale
asupra fătului (lichidele şi învelitorile fetale sunt
incompresibile şi de aceea cervixul se deschide
în punctul de minimă rezistenţă, acţionând ca o
pană hidraulică)
 în acest stadiu se produce acomodarea fetală,
reprezentată de rotaţia produsului de
concepţie în jurul propriului ax, a.i. diametrele
sale să se suprapună pe diametrele
deschiderii anterioare a bazinului.

la vacă: rotaţia se realizează cu 90 grade

la iapă: rotaţia se realizează cu 180 grade
 2. Angajarea şi expulzarea fătului

 angajarea: întinderea membrelor anterioare şi

aşezarea capului pe ele – se formează conul fetal
cu rolul de a favoriza pătrunderea produsului de
concepţie prin cervix şi de a-l dilata progresiv

 în cazul prezentării posterioare, conul fetal e

format doar din membrele posterioare în extensie

 durerea este maxima, eforturile de expulzare sunt

frecvente în momentul trecerii prin cervix a centurii
scapulare/ pelvine
-la trecerea produsului de concepţie prin cervix,
cutele cervicale sunt şterse complet – cervix şters
(dispare limita dintre cavitatea vaginală şi uterină)
 3. Eliminarea învelitorilor fetale
Se realizează pe seama a 3 mecanisme:
1. anemia: apare la nivelul învelitorilor fetale
consecutiv ruperii cordonului ombilical, astfel
încât vilozitatea corială nu mai este turgescentă
ca în timpul gestaţiei
2. involuţia uterină: după eliminarea produsului de
concepţie se reduce şi diametrul criptei uterine,
vilozitatea corială fiind scoasă din criptă
3. depolimerizarea mucopolizaharidelor (MPZ) ce
unesc vilozitatea corială cu cripta uterină
 Raporturile feto-maternale
1. Aşezarea obstetricală – raportul dintre axul
longitudinal fetal şi axul longitudinal matern (al
corpului uterin); există 2 aşezări:
•longitudinală – singura eutocică
•transversală (oblică) cu 2 variante (ambele
distocice): orizontală si verticală

2. Prezentarea obstetricală – raportul dintre anumite

regiuni ale corpului fetal şi deschiderea anterioară a
bazinului
• în aşezarea longitudinală există 2 prezentări:
anterioară (cefalică) si posterioară (pelvină) –
ambele eutocice, spre deosebire de m.u.

 în aşezarea transversală există 4 prezentări

(toate distocice): dorso-lombară, sterno-
abdominală, costo-abdominală stg./dr.

3. Poziţia obstetricală – raportul dintre anumite

puncte convenţionale de pe corpul fetal şi
anumite puncte de pe deschiderea anterioară a
bazinului sau din interiorul conductului pelvin
 Aşezarea longitudinală, prezentarea anterioară:
6 poziţii:

1. dorso-sacrală – eutocică
2. dorso-pubienă
3+4. dorso-iliacă dr./ stg.
5+6. dorso-suscotiloidienă dr./stg.
Aşezare longitudinală, prezentare posterioară:
6 poziţii:

1. lombo-sacrală – eutocică
2. lombo-pubienă
3+4. lombo-iliacă dr./stg.
5+6. lombo-suscotiloidienă dr./stg.
 Aşezare transversală:
 Varianta orizontală: poziţie cefalo-iliacă dr./stg
 Varianta verticală: poziţie cefalo-sacrală (câine
şezând) sau poziţie cefalo-pubienă

 cele mai frecvente sunt prezentarea dorso-lombară

şi sterno-abdominală cu poziţie cefalo-sacrală!!!!
 nu există poziţie cefalo-suscotiloidiene dr. şi stg. pt.
că în aşezarea transversală, fătul nu pătrunde în
conductul pelvin!!!
 AŞEZARE VARIANTA PREZENTARE POZIŢIE
LONGITUDINALĂ Anterioară/ Cefalică Dorso - Sacrală E
Dorso - Pubienă
Dorso - Iliacă Sg. / Dr.
Dorso - Suscotiloidienă Sg / Dr.
Posterioară/ Pelvină Lombo - Sacrală E
Lombo - Pubienă
Lombo - Iliacă Sg. / Dr.
Lombo - Suscotiloidienă Sg. / Dr.
TRANSVERSALĂ Orizontală Dorso-Lombară Cefalo- Iliacă Sg. / Dr.
Sterno-Abd. Cefalo- Iliacă Sg. / Dr.
Costo-Abd. Stg. Cefalo- Iliacă Sg. / Dr.
Costo-Abd. Dr. Cefalo- Iliacă Sg. / Dr.
Verticală Dorso-Lombară Cefalo- Sacrală
Cefalo- Pubienă
Sterno-Abd. Cefalo- Sacrală
Cefalo- Pubienă
Costo-Abd. Stg. Cefalo- Sacrală
Cefalo- Pubienă
Costo-Abd. Dr. Cefalo- Sacrală
Cefalo- Pubienă