Partea intunecata a Dubaiului: intre sclavagism si lux

Victor Arvunescu, Cosmin Gabriel Neagu,

Dubai era menit sa fie un Shangri-La al Orientului Mijlociu, un monument stralucitor in onoarea spiritului
antreprenorial al companiilor arabe si al capitalismului occidental. Dar odata cu venirea vremurilor dificile in
orasul care a rasarit din desert, publicatia britanica ,,The Independent" scrie despre povestea terifianta din
spatele succesului.

Imaginea zambitoare a seicului Mohammed, conducatorul absolut al Dubaiului, se reflecta asupra creatiei sale.
Imaginea sa se regaseste pe aproape fiecare cladire, printre cunoscutele reclamele ale lui Ronald McDonald si
ale Colonelului Sanders. Seicul a vandut lumii imaginea unui oras arab cu 1.001 de lumini, fiind un Shangri-La
al Orientului Mijlociu, izolat de furtunile de praf care matura regiunea.

Dar zambetul de pe zgarie-nori a disparut. Macaralele omniprezente s-au oprit, ramanand numeroase cladiri pe
jumatate construite, relateaza publicatia ,,The independent".

Un exemplu este hotelul Atlantis, amplasat pe propria insula artificiala, un castel-gigant de culoare roz construit
in 1.000 de zile cu suma de 1,5 miliarde de dolari. Hotelul este des inundat de ploi, apa scugandu-se prin
plafoane, in timp ce dalele cad de pe acoperis. Acesta este un oras construit din nimic in doar cateva decenii pe
credite, suprimare si sclavie. Neverland-ul a fost construit pe un ,,niciodata-niciodata", iar acum crapaturile au
inceput sa iasa la suprafata, orasul aratand din ce in ce mai asemanator cu Manhattanul.
Un Disneyland pentru adulti

Intr-una din parcarile unui hotel faimos din Dubai, reporterul publicatiei ,,The Independent" a gasit-o pe Karen
Andrews, o femeie slaba pe fata careia se citeste o expresie a unui om care a pierdut totul.

Andrews locuieste in masina sa de mai bine de cateva luni, in parcarea unui hotel si nu se gandea niciodata ca
va ajunge aici. Andrews a venit din Canada in Dubai, atunci cand sotul ei a primit o slujba la o faimoasa
companie multinationala.

,,Cand mi-a spus de Dubai, i-am spus direct ca nu o sa ma vada pe mine ca renunt la bautura si sa ma imbrac in
negru. Dar imi iubeam sotul si am hotarat sa incercam".

Cand a ajuns, in anul 2005, parca era intr-un Disneyland pentru adulti.

,,Viata era fantastica. Aveam apartamente imense cu o armata de servitori si nu plateam taxe aproape deloc.
Petreceam tot timpul".

Intr-o perioada infloritoare pentru cei doi, Daniel, sotul ei, a cumparat doua proprietati. Iar ca niciodata in viata
lor, acesta a inceput sa organizeze gresit veniturile.

,,Nu vorbim de sume mari, dar a inceput sa devina confuz. Nu ii statea in caracter si am ajuns sa avem cateva
datorii."

Dupa ceva timp, Daniel a descoperit ca are o tumoare pe creier, unii doctori spunand ca este benigna, iar altii
maligna, datoriile fiind si mai mari. Legea din Dubai nu se aseamana cu cea din Canada sau alte tari
democratice, descoperind ca cei care nu isi platesc datoriile ajung la inchisoare.

Daniel a fost arestat si judecat pentru neplata datoriilor, cu o sentinta de sase luni, in urma unui proces pe care
nu l-a inteles, fiind in limba araba. Karen acum sta ilegal in Dubai, fara bani, fiind nevoita sa astepte, intr-un fel
sau altul, noua luni, pana cand Daniel va iesi din inchisoare.

Asemenea lui Karen, in tot orasul, sunt oameni cu povesti asemanatoare care dorm ascunsi in dunele de nisip,
aeroporturi sau in masini.

,,Un lucru trebuie sa intelegi despre Dubai, nimic nu este ceea ce pare", a spus femeia.

Desertul de dinainte

In urma cu 30 de ani, in locul plin de zgarie-nori era un desert plin de cactusi si de scorpioni. Iar in centrul
orasului, mai exista inca urme ale orasului ingropat sub tonele de metal si sticla, existand in Muzeul din Dubai o
versiune sanitizata.

In secolul al XVIII-lea, un oras a fost construit aici, in partea de jos a Golfului Persic, unde oamenii se
scufundau in mare pentru a cauta perle. In scurt timp a inceput sa acumuleze o populatie cosmopolita provenind
din Persia, subcontinentul Indian si tarile arabe doritori sa-si faca o avere.

Orasul a fost denumit dupa o lacusta locala ,,Dada", care devora tot ce ii iesea in cale. Asezarea a fost ocupata
de navele de razboi ale Imperiului Britanic pana la sfarsitul anului 1971. Dupa plecarea britanicilor, Dubaiul a
decis sa se alieze cu cele sase state din jurul lor, formand Uniunea Emiratelor Arabe.

Britanici au parasit zona cu putin timp inainte sa se descopere petrolul, iar seici sau aflat in fata unei dileme.
Seicul de atunci, Maktoum, s-a decis sa construiasca cu ajutorul veniturilor din exploatarea petrolului ceva care
sa dureze, construind un oras care sa serveasca pentru turism si afaceri. Milioane de oameni au venit aici peste
populatia nativa, intr-un loc unde nu se plateau taxe. Populatia Dubaiului este formata din 5 % nativi, iar restul
sunt straini.

In doar trei decenii, intr-o singura generatie, parca un oras a cazut din cer.

In turul orasului la bordul Big Bus Tour, ghidul spune motto-ul Dubaiului: ,,Usi deschise, minti deschise". La
trecerea pe langa o constructie monumentala, ghidul evidentiaza ca ,,World Trade Center este construit de maria
sa...". Dar totul este o minciuna, seicul nu a construit acest oras, ci a fost contruit de sclavi care si acum il
construiesc.

Ascuns in plina vedere

Sunt trei feluri de oameni in Dubai, care se invart unul pe langa celelalte. Sunt aceia ca Andrews, apoi nativii, in
fruntea carora este seicul Mohammed si proletarii straini care au construit orasul, fiind prinsi aici fara scapare.

La finalul unei zi de lucru, sute de tineri care construiesc Dubaiul sunt urcati in autobuze si dusi in desert la
aproape o ora distanta. Dar in urma cu cativa ani, acestia erau transportati inainte si inapoi cu camioane de
bovine.

Sonapur este o bucata mare de sute de kilometri in care toate locuintele arata la fel. Aproape 300.000 de barbati
locuiesc aici. Ajuns aici, reporterul publicatiei ,,The Independent,, a fost imediat incercuit de barbati, fiind
nerabdatori sa-si spuna povestea.

Sahinal Monir este un tanar de 24 de ani din Bangladesh. In urma cu patru ani un angajator a venit in satul sau,
promitandu-le o oportunitate pe care nu o pot rata, in care sa castige aproape 500 de euro pe luna.

,,Pentru a te aduce aici iti spun ca Dubaiul este un rai, ca apoi sa realizezi ca de fapt este un iad", a spus Sahinal.
Pentru a pleca avea nevoie de 2.800 de euro sa isi plateasca viza, asa ca tanarul a vandut pamantul familiei si s-a
imprumutat de bani la creditorul local. Dar odata ajuns in Dubai, pasaportul i-a fost luat de catre firma
angajatoare, fiind nevoit sa lucreze 14 ore pe zi la o temperatura care ajunge pana la 55 de grade. Iar in locul
celor 500 de euro promisi, Monir lucra pe o suma mult mai mica de 100 euro. Acesta a fost cazat intr-o locuinta
unde statea cu 11 persoane, in paturi suprapuse, intr-o caldura insuportabila. Apa le era adusa in containere mari
de culoare alba, avand un gust sarat.

,,Ni se facea rau, dar nu aveam altceva sa bem".

Momentan Sahinal lucreaza la etajul 67 al unui turn, in caldura, fara a putea sa isi exprime nemultumirea.

,,Aici, nimeni nu poate sa-si arate supararea, nu poti. Poti fi trimis la inchisoare pentru o perioada lunga si apoi
deportat".

Ametit de malluri

De la taberele de muncitori, reporterul ajunge in frumoasele malluri care par sa fie pe fiecare strada din Dubai.
Caldura este coplesitoare, iar centrele comerciale cu aer conditionat sunt un refugiu, oamenii adunandu-se ca in
catedrale.

Timpul in aceste magazine pare sa nu treaca. In cele mai scumpe malluri nu sunt cumparatori, iar magazinele
sunt goale. Oficial, oamenii spun ca afacerile merg bine, dar neoficial acestia par panicati.
O tanara blonda in varsta de 17 ani, de origine olandeza se plimba prin mall.

,,Imi place aici", spune ea. ,,Caldura, mallurile, plajele!"

Intrebata de reporter daca este deranjata de societatea sclavagista, tanara lasa capul in jos, spunand ca incearca
sa nu vada.

,,Incerc sa nu bag de seama".

Pe langa straini si muncitori sunt si nativi. Femeile imbracate din cap pana in picioare in negru evita reporterul,
iar barbatii imbracati in robe albe, intrebati cum este in Dubai, raspund scurt ca este ,,bine".

Ahmed al-Atar este un tanar in varsta de 23 de ani, cu o barba ingrijita, imbracat cu o roba alba si cu ochelari la
ochi. Ahmed este un cunoscator al limbii engleze, care a calatorit mult prin Occident.

,,Acesta este cel mai bun loc din lume pentru a fi tanar! Guvernul plateste pentru educatie pana la doctorat.
Primesti gratis o casa atunci cand te casatoresti, asigurare medicala, iar daca acestea nu sunt de ajuns, statul iti
plateste pentru a pleca peste granite. Si nu trebuie sa platesti factura la telefon. Apoape toti avem o servitoare, o
dadaca si un sofer, neplatind niciodata impozite. Nu iti doresti sa fi de aicip", a spus al-Atar.

Dar toate acestea nu erau la fel ca in prezent, a adaugat tanarul. Bunicul sau era nevoit sa se trezeasca de
dimineata pentru a aduce apa acasa, era mereu infometat si ii era sete, cautand disperat o slujba.

Majoritatea tinerilor ca Ahmed lucreaza pentru guvern, fiind protejati de criza creditelor.

,,Nu am simtit nici un efect, nici eu nici prietenii mei."

Intrebat de jurnalist in receptia hotelului Emirates Tower pe tema societatii sclavagiste, sultanul al-Qassemi,
spune ca ,,oamenii ar trebui sa ne ofere mai mult credit. Suntem cei mai toleranti oameni din lume. Dubai este
singurul oras international din lume, iar cei care vin aici sunt tratati cu respect".

Iar subiectul taberelor de la Sunapur il irita si raspunde ,,stii, daca sunt 30, 40 de cazuri de abuzuri ale
muncitorilor pe an, suna cam mult avand in vedere de cati oameni sunt aici. Dar nu crezi ca si mexicanii sunt
tratati urat in New Yorkd"

Disidentii din Emirate

Exista insa si o alta fata a minoritatii din Emirate, reprezentata de o mana de disidenti care incearca sa fenteze
legile abuzive ale seicului. Inamicul public numarul unu al dictaturii de la Dubai este Mohammed al-Mansoori.
,,Cei din Occident vin aici pentru a vedea mallurile si cladirile inalte, ceea ce ii face sa creada ca suntem liberi.
Dar pentru cine sunt destinate aceste afaceri, aceste cladirii Asta e o dictatura. Familia regala crede ca detine
tara si ca oamenii sunt slujitorii lor. Nu exista nicio libertate aici."

In Dubai nu ai voie sa spui orice, altfel risti pedeapsa cu inchisoarea. Mohammed a fost invatat de tatal sau sa nu
urmeze niciodata turma, dar in continua expansiune a tarii, el a devenit avocat, ajungand pana in fruntea
Asociatiei Juristilor. Aceasta organizatie pune presiuni la nivelul legilor pentru a fi in concordanta cu legislatiile
internationale ale drepturilor omului. Astfel a intrat in atentia seicului. Oripilat de acest ,,sistem de sclavie" pe
care tara era cladita, s-a adresat organizatiei Human Rights Watch si trustului britanic BBC. ,,Politia secreta mi-
a spus sa tac, altfel o sa-mi pierd locul de munca, iar copiii mei nu vor fi angajati. Dar cu as putea sa taci"

I s-au retras licenta de avocat si pasaportul, devenind astfel o alta persoana ,,incarcerata" in propria tara. De ce
este statul atat de dornic sa isi apere sistemul de sclavieu ,,Majoritatea companiilor sunt detinute de catre
guvern, asa ca se opun legilor privind drepturile omului pentru ca li se reduc marjele de profit. Este in interesul
lor ca muncitorii sa fie sclavi", explica Mohammed.

A existat si o criza, o rabufnire a democratiei in Dubai, dar care a fost usor reprimata de catre fortele seicului. In
anii 1930, negustorii orasului s-au impotrivit seicului Said bun Maktum al-Maktum, insistand sa li se acorde
controlul asupra finantelor statului. Acest lucru a durat doar cativa ani: cu aportul Marii Britanii, seicul a
revenit. Astazi, seicul Mohammed a transformat Dubaiul intr-un ,,Creditopolis", un oras construit in totalitate
pe datorii. Dubai are datorii in valoare de 107% din PIB.

Islamismul este vazut drept principala amenintare la orizont. De aceea, guvernul incearca sa tina controlul. ,,Nu
avem inca islamisti aici, dar daca continui sa controlezi oamenii si nu le dai nicio modalitate de a-si exprima
furia, acestia s-ar putea ridica. Oamenii carora li se spune sa taca ar putea sa explodeze pur si simplu", spune
Mohammed.

Mandria Dubaiului

Exista, totusi, un grup in Dubai care se inscrie in retorica libertatii, dar este chiar acel grup pe care guvernul ar fi
vrut sa-l elibereze in ultima instanta. Este vorba despre comunitatea gay.

In subsolurile unuia dintre cele mai cunoscute hoteluri ale Dubaiului se reuneste singura comunitate gay din
peninsula Arabiei Saudite. ,,Dubaiul este cel mai bun loc pentru persoanele gay din lumea musulmana", se
destainuie un tanar de 25 de ani care isi are la brat partenerul de viata de 31 de ani. In Dubai este ilegal sa fii
gay, iar pedeapsa ajunge pana la 10 ani de inchisoare. Barbatilor nu le pasa de politie, pentru ca au alte lucruri
de facut, zic ei.
Saleh, soldat in armata Arabiei Saudite, spune ca Dubaiul este ,,nemaipomenit" cand vine vorba de gay. ,,In
Arabia Saudita este greu sa fii heterosexual cand esti tanar. Toti barbatii fac sex intre ei pentru ca femeilor nu li
se permite. Prefera insa doar baietii intre 15 si 21 de ani."

Stilul de viata al Dubaiului

Toate ghidurile descriu Dubaiul ca fiind ,,oala sub presiune", dar se poate vedea cu ochiul liber ca fiecare grup
traieste in propria enclava etnica. Stilul britanic isi face simtita prezenta prin baruri care au intrarea
asemanatoare cu o cabina telefonica rosie, pe pereti se gasesc semne de circulatie, iar fetele cad pe mese.

,,Ramai aici pentru acel stil de viata", spun doua femei in varsta de 60 de ani. Cu totii vorbesc despre acel stil de
viata, dar cand sunt intrebati ce anume este acel stil de viata, raspunsurile sunt vagi. ,,Aici, iesi in oras in fiecare
seara. Acasa nu faci asta niciodata. Vezi oameni tot timpul. E minunat! Ai destul timp liber. Ai timp sa
petreci!", spune una dintre ele.

Femeile traiesc in Dubai de 20 de ani, de aceea stiu ,,cum merg treburile". Exita o ierarhie. ,,In fruntea ierarhiei
sunt cei din Emirate, apoi, cred eu, sunt britanicii si alti occidentali. Apoi urmeaza filipinezii, pentru ca sunt
putin mai destepti decat indienii, care sunt pe ultimul loc", explica una din batrane.

Daca intrebi imigrantii britanici cum se simt a nu fi intr-o democratie, acestia au aceeasi reactie. In prima faza se
uita uimiti ca mai apoi sa se simta jigniti. ,,Asa e calea araba!", cred ei. Americanii sunt insa mult mai radicali.
O tanara din America care lucreaza in industria de cosmetice spune ca vrea sa plece cat mai departe de acesti
oameni.

,,Toti cei care nu au reusit sa faca ceva in tara lor ajung aici unde devin bogati si sunt promovati tot mai sus, in
ciuda abilitatilor pe care nu le au. Nu am intalnit atat de multe persoane incompetente in asa pozitii de
conducere nicaieri in lume", rabufneste tanara. ,,Este absolut rasist. Am avut fete din Filipine care lucrau la fel
ca cele din Europa si erau platit cu un sfer de salariu doar. Persoanele care fac adevarata munca sunt platite cu
aproape nimic, pe cand acei manageri incompenteti isi atribuie pana la 40.000 de lire sterline pe luna", mai
adauga ea.

Sclavagismul din Dubai se reflecta si asupra celor care vin aici sa-si castige existenta. Este si cazul tinerelor
filipinezie care vin sa lucreze ca menajere sau ca bone si ajung sa fie ,,furate" din sanul familiilor lor. Muncesc
pana la epuizare si sunt batute daca nu asculta ordinele familiei in care au ajuns. In final scapa si fug pe strazi,
dar consulatele nu au cum sa le ajute pentru ca toate actele lor le raman stapanilor.

Singura pensiune din Dubai pentru femei este plina pana la refuz de menajere ,,evadate". Mela Matari de 25 de
ani, din Etiopia, isi spune povestea. I s-a promis paradisul dintre dune de catre o agentie, astfel ca si-a lasat fetita
de patru ani acasa si a venit sa castige mai multi bani. ,,Dar ma plateau numai cu jumatate de salariu. Am stat la
o familie de australieni, cu patru copii, iar doamna casei ma obliga sa lucrez de la 6 dimineata la 1 noaptea in
fiecare zi, fara nicio zi libera. Eram epuizata, asa ca am cerut o pauza, dar mi s-a spus ca aici am venit sa
muncesc, nu sa dorm. Apoi, intr-o zi, nu am mai suportat si doamna m-a batut cu pumnii si cu picioarele. Inca
ma doare urechea. Spuneau ca ma vor plati la sfarsitul celor doi ani de contract. Ce puteam sa faco Nu stiam pe
nimeni aici. Eram ingrozita", povesteste ea.

Dupa inca o bataie, Mela a fugit pe strazi si a intrebat unde de consulatul etiopian. Dupa doua zile l-a gasit, dar i
s-a spus ca ii trebuie pasaportul care a ramas la doamna casei. A ajuns in pensiune, unde sta de sase luni de zile.
A vorbit cu fiica sa de doua ori. ,,Mi-am pierdut tara, mi-am pierdut fiica, am pierdut totul", spune resemnata.
Sfarsitul ,,Lumii"

,,Lumea" este goala. A fost abandonata, iar continentele sale au ramas neterminate. Aceasta insula stearpa
ramane scaldata doar de briza sarata a marii.

Pe coasta Dubaiului, dezvoltatorii au reconstruit lumea. Au construit insule artificiale in forma planetei noastre
pe care intentioneaza sa le vanda. Dar, oameii care lucreaza in apropierea coastei spun ca nu au mai vazut acolo
pe nimeni de mai bine de doua luni. ,,Proiectul ,,Lumea" s-a terminat", sugereaza un sud-african.

Peste tot in Dubai, proiectele nebunesti care erau in constructie sunt acum in colaps. Se planuia construirea unei
plaje cu aer conditionat, cu conducte de racire pe sub nisip, astfel incat bogatasii sa nu se arda la picioare in
drumul lor de la prosop la mare.

Proiectele care au fost terminate chiar inainte de criza economica mondiala arata jalnic. Hotelul Atlantis, care a
fost dat in folosinta in iarna anului trecut printr-o petrecere de milioane, mai exact 20 de milioane de dolari, a
avut parte de invitati precum Robert De Niro, Lindsay Lohan si Lily Allen. Asezat pe propria sa insula
artificiala, in forma unui palmier, desigur, hotelul are aspectul unui dinte imens dintr-o mandibula in
descompunere.

Hotelul ce aminteste de continentul pierdut al Atlantidei aduce cu sine ,,luxul cel mai mare din lume". In interior
exista rezervoare imense cu apa, in care rechinii inoata printre castele si submarine abandonate. Hotelul are mai
bine de 1.500 de camere, toate cu vedere spre mare. Daca te odihnesti in pat, rechinii te privesc prin geamul
rezervoarelor. In Dubai, poti sa dormi cu pestii si sa supravietuiesti.

Infruntand desertul

Dubaiul nu este numai un oras care traieste dincolo de posibilitatile sale financiare, ci si dincolo de posibilitatile
sale ecologice. Peste tot in jur vezi stropitori, turisti care inoata cu delfinii, ba mai mult a fost construita o partie
cu zapada artificiala. Si totusi acesta este desertul, Dubaiul este locul cel mai afectat de lipsa de apa din lume.
Cum se pot intampla toate aceste lucruri u

Insasi natura da o replica Dubaiului, atunci cand sufla nisipul peste oras incercand sa-l acopere. Noul ,,Tiger
Woods Gold Course" are nevoie de patru milioane de litri de apa pentru a fi mentinut, in caz contrar ar disparea
pur si simplu din cauza vantului. Orasul este in mod regulat ,,scaldat" de furtunile de nisip care obtureaza totul
in jur. Dupa ce trece o furtuna, caldura vine si completeaza tabloul. ,,Gateste" orice nu este tinut constant si
artificial umed.

Dr. Mohammed Raouf, directorul de mediu al Centrului de Cercetari din Golf, este destul de sceptic. ,,Aceasta
este o zona de desert, iar noi incercam sa sfidam mediul. Acest lucru nu este unul intelept. Daca vrei sa infrunti
desertul, pierzi."

Unele orase sunt construite in locuri fara acces la apa. Asa ca Dubaiul ,,bea" marea. Apa Emiratelor este
purificata de sare in instalatii de desalinizare intinse prin tot Golful, facand-o, astfel, cea mai scumpa apa
potabila din lume. Producerea ei costa mai mult decat producerea benzinei, iar uzinele ,,arunca" in atmosfera
cantitati enorme de dioxid de carbon. Acesta este principalul motiv pentru care Dubai are cele mai multe emisii
de dioxid de carbon pe cap de locuitor, dublu fata de americani.

Daca recesiunea s-ar adanci, doctorul Raouf crede ca Dubaiul ar putea ramane fara apa. ,,In acest moment, avem
rezerve financiare care sa acopere costurile de aducere a apei chiar si in mijlocul desertului. Dar daca lumea ar
trece la o alta sursa de energie in afara de petrol, o sa avem probleme mari. Apa este principala noastra sursa de
viata. Dubai are destula apa pentru o saptamana. Nu are rezerve."

In aceasta problema guvernul nu are interes, chiar daca un locuitor al Dubaiului are nevoie de trei ori mai multa
apa decat un om obisnuit. In acest secol al lipsei de apa si a tranzitiei de la combustibilii fosili, Dubaiul este
vulnerabil.
,,Au trecut luni de zile pana cand am realizat ca Dubaiul este un fals"

Dubaiul poate fi considerat o piata fundamentalista de globalizare. Acest lucru este reliefat si de muncitorii
veniti de la mii de kilometri distanta pentru a castiga bani si sfarsesc ca sclavi. ,,Este cel mai ingrozitor loc de pe
pamant! Il urasc! Au trecut luni de zile pana cand am realizat ca Dubaiul este un fals.Tot ceea ce vezi, copacii
sunt falsi, contractele de munca sunt false, insulele sunt false, zambetele sunt false, pana si apa e falsa!", se
destainuie o angajata a unui restaurant. Ea este prinsa aici din cauza datoriilor trebuie sa stea aici trei ani de zile.
,,Cred ca Dubaiul este ca o oaza. Totul este o iluzie, nimic nu este real. Crezi ca vezi apa in departare, dar cand
ajungi aproape te alegi cu o gura de nisip", conchide tanara angajata printr-o poveste.