Aurel Kober

Aurel Kober este patronul firmei care produce vopselele Kober. Bazele afacerii le-a pus in 1990, nu intr-un oras mare, ci in ceea ce se numeste "Romania profunda", la Girov, o comuna de langa Piatra Neamt. A pornit de la zero, iar in primii sapte ani, familia Kober a decis sa investeasca tot profitul adus de afacere in fabrici si echipamente. Eforturile - investitii de peste 35 milioane de euro - au fost totusi rasplatite pe masura: in 2004, cifra de afaceri din vopsele a depasit 40 de milioane de euro. Si valoarea firmei a crescut, topul capital estimand averea sotilor Kober la 40-45 milioane dolari. Solutia succesului: produse de calitate, dar si campanii publicitare pe masura. Potrivit "Ziarului Financiar", in 2004 au rulat la televizor mai multe reclame la vopselele Kober decat la oricare alte vopsele. Din 2004, intreprinzatorul din Neamt a inceput sa exploreze un nou domeniu de afaceri: centralele termice Motan. Cand era student, Aurel Kber (foto) muncea in vacante ca zugrav. Acum este unul dintre cei mai bogati oameni din Romania si are doua fabrici in care se produc anual 180.000 tone de vopsea. In 1994, intreprinzatorul a pus la punct un laborator de cercetare unde au fost angajati cei mai buni absolventi de chimie ai facultatii de profil din Iasi, pentru a scoate pe piata produse dupa retete proprii. Chiar daca e in topul celor mai bogati romani, Aurel Kber se poarta in viata de zi cu zi ca un om obisnuit isi face singur cumparaturile, are grija de orataniile din curtea sa si obisnuieste sa plece in escapade in Ceahlau, cu familia. Nu se duce la evenimente mondene. Prefera sa citeasca, printre altele, din colectia sa completa de "Magazin istoric". Asta daca are timp, pentru ca , de obicei, isi ia de la fabrica teme pentru acasa. Face schite ale unor viitoare instalatii. La sfarsit de saptamana, pleaca impreuna cu sotia si cei doi copii in escapade pe crestele Ceahlaului. Doar locuieste in Piatra Neamt. O zi normala incepe pentru el la ora 6.30, se duce la munca, sta acolo pana se intuneca afara, apoi din nou acasa. O mare problema e atunci cand intra pe strada lui, plina de gropi. si noroi, cand ploua. Isi face singur cumparaturile. stie o brutarie mai sus, spre munte, in orasul Bicaz. De acolo ia paine framantata dupa o reteta traditionala. Pana aici, am descris o persoana fara nimic iesit din comun. Desi se poate spune ca nu e deloc asa.

Interlocutorul nostru se afla in randul celor mai bogati oameni din Romania, dupa cum arata diverse topuri aparute in ultimii ani. Cu o avere personala estimata la peste 50 milioane de euro, Kber este considerat cel mai mare producator de vopseluri din tara noastra. Am ajuns in orasul de sub Pietricica, la una dintre fabricile sale. Asa l-am cunoscut pe cel care se recomanda, simplu, Aurel Kber. Are 46 de ani. A intrat in lumea afacerilor la 29 de ani. Pasionat de tehnica astea au fost primele lui cuvinte dupa ce am facut cunostinta...
1

"Profesorul"... Ne-a primit intr-un fel de sala de lucru, o incapere austera, in care unghiurile drepte se integreaza in "peisajul" industrial ce ne inconjoara. Din cand in cand, prin incapere, mai trec muncitori care trebuie sa ajunga dintr-o sectie in alta a fabricii. Oamenii isi saluta scurt seful, apoi isi vad de drumul lor. Gazda noastra aduce mai degraba a profesor, nu prea inalt, bine facut, cu un inceput de chelie si ochelari pe nas. E sobru, dar la o gluma buna stie sa rada cu pofta. I-am explicat ca nu vrem sa vorbim de afaceri, de bani, ci despre povestea omului care a creat un brand. Doar e cunoscut in toata tara pentru vopselurile care ii poarta numele. Din cate aflasem initial, e un tip destul de zgarcit cu timpul alocat intalnirilor de afaceri sau altor conversatii. Nici cu presa n-a mai vorbit pana acum. "Eu sunt mai retras, asa, de felul meu", ne-a explicat el. Dar cu noi a stat la taclale o ora intreaga. Am vorbit despre o sumedenie de lucruri, de la mititei pana la viitorul Romaniei. Vopsea "nemteasca" La un moment dat a cazut pe ganduri. Venise vorba de familia lui, de parinti, de cei mai buni prieteni. Au ramas in locul de unde se trag, in Drobeta Turnu Severin. Zice ca se intoarce des la "vatra". De acolo i-a venit si ideea unei afaceri al carei miez este culoarea. Ne spune cate ceva despre santierul Naval din Drobeta, infiintat in 1856. "Acolo au lucrat strabunicul, bunicul si tatal meu. Acolo am muncit si eu o perioada", isi aminteste cel care in 1991 s-a mutat in Piatra Neamt, dupa ce s-a insurat cu o nemtoiaca din Roman, colega de facultate. Kber e un nume cu ascendenta germana. "Tata a fost jumatate roman, jumatate german", ne explica originea numelui sau. Ii spun ca atunci cand am cautat pe la magazine vopsea lavabila, cu cativa ani in urma, vanzatorii imi recomandau Kber, "ca e nemteasca", fara sa stie ca, in realitate, e un produs romanesc.

Gazda rade cu pofta cand aude intamplarea. Are niste rude indepartate in Germania. Prin anii 80, l-a batut la un moment dat gandul sa fuga din tara. Dar pana la urma a ramas in Romania, unde a intrat la Liceul Militar, apoi a plecat la Galati, la Facultatea de Constructii de Nave. In timpul vacantelor se intorcea in orasul natal si muncea, impreuna cu un unchi de-al sau, la zugravit case. Asta s-a intamplat din 1978 pana in 1981, din cate isi aminteste barbatul. Tot "partenerul" sau de munca i-a zis prima oara sa se apuce de facut vopseluri, mai ales ca "junele" Aurel se pricepea sa lege fiarele intre ele, sa faca tot felul de agregate, numai bune de "imblanzit" pigmentii. Plus ca si comenzile pentru "imbracat" casele in haine noi, in culori frumoase, erau tot mai numeroase. Primul atelier Proaspat inginer naval, Aurel Kber s-a intors la fabrica de vapoare din Drobeta, unde a lucrat pana in 1990. Momentul acesta de dupa revolutie a insemnat o cotitura a vietii sale, pentru ca atunci a primit, la fel ca toti lucratorii de acolo, o cota din participatie, ca un fel de impartire a profitului santierului. Cert e ca omul nostru a incasat 20.000 de lei, bani pe care i-a investit intr-un atelier. Acolo si-a injghebat instalatia de producere a unor vopseluri pe baza de ulei. "Erau niste retete folosite in mod curent in orice tara, pe care a trebuit sa le cumpar", isi aminteste intreprinzatorul. Asa a putut sa-si vanda marfa pe plan local. Laborator de cercetari Vopseaua ii intrase deja in sange, incat n-a mai putut fi "diluata", mai tarziu, nici de insuratoare, nici de mutatul in celalalt capat al tarii, la Piatra Neamt, unde si-a construit nu numai o casa, ci si un nou atelier. Asa a pus temelia unei afaceri de familie, alaturi de
2

partenera sa de viata. Tot asa e si azi, cu numai doi actionari in firma lor sot si sotie. Lucrurile au evoluat repede, astfel ca in 1993 Kber a pus la punct o sectie pentru rasini alchidice, prima din tara, pe baza unui credit cu o dobanda ametitoare, de aproape 300%. "Am jucat pe o carte si am castigat. Am reusit sa rambursez banii in doi ani", spune patronul. Rasinile au stat, in buna masura, la temelia succesului de mai tarziu, pentru ca ele reprezinta practic fundamentul chimic al lacurilor si vopselurilor. Numai ca romanul n-a mai vrut sa faca produse dupa retete internationale, astfel ca in 1994 i-a angajat pe primii 12 absolventi ai Facultatii de Chimie din Iasi. Investitorul dorea sa scoata pe piata propriile formule de culoare, pe care le-a obtinut dupa cinci ani de cercetari in domeniu. Despre mititei Cat traieste, omul invata. Venise vorba, la un moment dat, de mititei la care Aurel Kber a fost curios sa afle de unde au aparut bucatile astea fripte de carne tocata. I-am spus povestea, asa cum o auzisem de la un celebru grataragiu din Bucuresti. Totul a pornit de la o "criza", dar nu ca aceea de azi, ci una a matului de porc. In lipsa lui, tocatura a fost pusa direct pe gratar. Simplu! Cert e ca avem de-a face cu o inventie romaneasca. Iar de aici sarim din nou la vopsea, apropo de originalitate si de formulele pe care specialistii romani, angajati de Kber, le-au descoperit. "O firma serioasa trebuie facuta pe baza unei productii proprii", ne explica seful, care adauga faptul ca Romania trebuie sa-si promoveze valorile, nu doar sa fie piata de desfacere pentru produsele din strainatate. Putea sa nu fie... Cand s-a lansat Aurel Kber in afacerea sa, in 1991, Romania avea deja producatori "grei" in domeniul culorilor. Numai ca el a venit cu ceva nou portionarea cantitatilor de vopsea in recipiente cu diverse volume, pentru multiple utilizari, dupa nevoia fiecaruia, de la case pana la vapoare. Asa isi explica succesul. si totusi, tot ce exista azi doua fabrici de vopseluri, cu o productie de 180.000 tone pe an, o fabrica de centrale termice, o retea proprie de desfacere a produselor, exporturi in Europa si Asia si o cifra de afaceri, in 2008, care se calculeaza la nivelul mai multor zeci de milioane de euro ar fi putut sa nu existe acum, daca Aurel ar fi plecat in tinerete in Germania. "Mie imi place stabilitatea unui loc de munca. Daca aveam atunci sansa sa lucrez intr-o mare firma, fie in strainatate, fie in tara, probabil ca nu mi-as mai fi facut propria firma", spune intreprinzatorul. Poate ca asa se explica si faptul ca, la randul sau, patronul Kber are si azi, printre cei 600 de angajati ai sai, oameni care au venit alaturi de el cu 17 ani in urma, chiar de la primii pasi ai afacerii culorilor din Piatra Neamt. Stabilitate, nu gluma... Fara garzi de corp Fiind un om cu o asemenea greutate in privinta banilor pe care ii controleaza, l-am intrebat daca are garzi de corp. Iar rade. "Nu am asa ceva", ne raspunde. Ce-i drept, a avut un paznic in fata casei lui, dar a renuntat la el cu doi ani in urma. La scurt timp dupa aceea, l-au "calcat" hotii. Dar nu i-au furat decat o butelie. Atat. Bine ca nu i-au luat si gainile. Are 20 de gaini in curtea lui. stie exact numarul. Normal, doar le da sa manance in fiecare dimineata, le face curat in cotete. "Nu e o rusine sa muncesti", ne completeaza tabloul sau casnic. Dar e multumit ca are mereu oua proaspete in farfurie. Cu atat mai mult cu cat se fereste de multe produse care zac prin galantarele din Romania. Putini tineri calificati Discutia se apropie de sfarsit. Mai ales ca in perioada asta e mult de munca. Sunt in stadiu de
3

finalizare alte patru sectii care vor mari productia de vopseluri. La care se adauga o noua tehnologie de ambalare a produselor. Mai avem timp pentru cateva impresii despre tineri si deficitul de forta de munca inalt calificata. "Pregatirea tehnica ar trebui sa fie de baza intr-o tara care si-a pierdut antreprenorii. Avem nevoie de antreprenori, nu putem ramane doar o tara de muncitori", considera patronul, care isi doreste ca Romania sa fie apreciata pe plan international. "Asta se va intampla atunci cand romanii se vor stima pe ei insisi, prin munca si seriozitate" sunt cuvintele unui om care a pornit "de la lingura"...

INTERVIU
Ce-a fost mai nti: ideea de a dezvolta o afacere, urmnd s vedei apoi ce v-ar avantaja, ce ar fi pe profilul Dvs. sau ai avut de la nceput produsul i n jurul lui ai dezvoltat o afacere durabil? n primul rnd a fost necesitatea gsirii unei activiti care s genereze o plus-valoare, care s se suprapun peste pregtirea pe care o aveam, de inginer constructor de nave. Am identificato ca fiind fabricaia de vopsele, deoarece n Romnia acelor ani (n.a. primii ani dup 1989) produsele ambalate la cutii lipseau destul de mult. Cele 4 fabrici mari produceau la butoaie, bidoane, n volume mari. Tot timpul pe mine m-a direcionat principiul c trebuie s fac ceea ce m pricep mai bine i am ncercat s investesc toate cunotinele pe care le aveam i cele tehnice, i cele manageriale, nvate la cursurile de Economie i Organizarea Produciei pe care le-ai fcut i voi Oricum, aa, un fir un conductor n activitatea mea de la nceput pn azi i pn m voi pensiona e c foarte important este s faci ceea ce te pricepi i s caui s aprofundezi. Kber a rmas o afacere de familie. A rmas i, probabil, va rmne o afacere de familie. Regretai? V-a fost mai uor? V-a fost mai greu? Unii, tii asta, au deschis firmele spre un asociat sau altul, n funcie de regim Nu, profilul meu, trsturile mele de caracter snt Mai ferme? Nu, eu-s mai singuratic, mi place s lucrez de unul singur. Nu c nu mi-ar plcea echipa mi place echipa, dar s o conduc, nu s fac parte din ea. Un asociat prezint din punctul meu de vedere, la afacerea pe care o am eu, mai multe dezavantaje dect avantaje. Exist o practic, afar cel puin, n ceea ce privete echipa de top-management, anume cedarea de aciuni pe durata contractului. Da, practicm i noi aceast metod. Este o metod destul de bun n Romnia pentru a nu pune n pericol funcionarea firmei transfernd aciuni pe care nu tii dac le mai poi recupera
4

vreodat. Snt nite drepturi cedate, de fapt, pe perioada ct se lucreaz n firm, pentru rezultatele obinute. Dar totul e cu o ierarhie foarte precis: acionarul, administratorul, care snt eu, stabilete liniile i activitile principale, iar ei trebuie s le execute n mod onest, cu mult implicare. Snt unii care spun i astzi c perioada cea mai bun pentru dezvoltarea afacerilor a fost, dup 1990, n timpul lui Petre Roman. i-atunci a fost, totui, un fel de criz. n vremuri de criz snt oportuniti multe. Detaliai, v rog! n orice situaie de criz, orice schimbare de sistem, de regim, exist un cost, se fac sacrificii. Dar, pentru echilibru, exist i oportuniti. Oportunitile care existau n Romnia n anii 90 erau pentru investitorul romn srac. Erau mult mai mari dect pentru potenialul investitor din anul 2010 sau 2011. Principalii productori, principalele entiti europene au deja filiale aici, piaa este reglat. O investiie, s spunem aa, ncepnd cu cel mai simplu domeniu activitatea comercial din punctul de vedere al capitalului investit, nu mai aduce ratele de profit pe care le aducea n anii 90, cnd principalii retaileri nu existau aici. Dar, oportuniti rmn n Romnia i acestea se mut de la activiti de tip comercial ctre activiti de tip producie i spre activiti de tip concepie. Putei concretiza mai clar? Nu auzi azi pe foarte muli industriai care s spun c se descurc. Da, eu pot spune treaba aceasta. M pot descurca bine pe vopsele i m pot descurca satisfctor pe centrale termice. Dac snt de 10 ani pe piaa centralelor termice, nseamn c se poate! nseamn c se poate n msura n care tratezi la modul foarte serios aceast problem: cum s implementezi, cum s montezi, cum s sdeti mai bine un produs fabricat n Romnia avnd n vedere c grdina asta e populat cu foarte muli copaci deja crescui. Cum s creti tu printre ei, la statura lor, n Romnia? Sigur, ne putem gndi la statura lor regional, dar ansele pentru un investitor din Romnia, cu capital romnesc i evolund n legislaia romneasc, snt att de mici nct face fantezist ideea aceasta (n.a. de afacere regional). Dar, pentru Romnia putem avea productorii notri. Care ar fi domeniile acelea? Ar putea fi orice domeniu, dac Guvernul ar nelege aceast chestiune i ar duce o politic nu de protecie, dar prin care s fie mult mai apropiat de industria romneasc. Nu e suficient s v lase n pace? De lsat, ne las n pace. Ne mai pune o piedic din cnd n cnd, dar nu asta deranjeaz att de mult. Deranjeaz foarte mult cabotinismul, deranjeaz faptul c nu au strategie, c nu au o viziune care s fie urmrit an de an, cel puin 20-30 de ani. Asta deranjeaz cel mai mult. Bani? Bani gsim. Pia? Pia este n Romnia, dar Guvernul ar trebuie s neleag c multe din produsele care se import n Romnia snt produse de dumping. Snt produse cu o calitate declarat bun, dar n realitate inferioar, care le permite concurenilor de afar s aib preuri mai mici dect productorii autohtoni. Guvernul ar trebui s aib o activitate de planificare, ar trebui s licenieze activiti.

Dac e s vorbim despre produse care ajung pe piaa noastr n condiii dubioase, ne putem uita i la contrabanda cu flori, fructe, legume. Dvs., cu ce producei, avei probleme cu contrabanda? Sau cu no-name-urile? E o practic i la vopsele, i la centrale. O entitate productiv din Germania sau din Italia, la centrale termice, de exemplu, poate s produc 1 milion de uniti la ea n ar i diferena de, s spunem, 100.000 de uniti, pe care o poate produce la preuri foarte mici pentru c e un capt de producie, s o verse n Romnia la preuri cu 20, cu 30 la sut mai mici dect o vinde n Germania sau n Italia. Eu n-am aici posibilitatea s apelez la un serviciu al statului romn, s i dau n judecat, s i acuz de dumping i s sper c voi ctiga. Eu n-am bani pentru aaceva, dar statul ar putea face nite reguli prin care s nspreasc accesul acestora pe piaa noastr. Patronatele? Patronatele nu exist! M-a opri asupra crizei actuale. Unii au nchis porile, dvs. ai continuat investiiile. Chiar le-am crescut. Am o obsesie i nu trece un an fr s fac nimic n termeni de investiii fie c-i vorba de software, de nite instalaii, de reparaii. Noi nu facem reparaii de mntuial. Lsm instalaia 3-4 ani, apoi cheltui 30.000 de euro cu ea. N-o vopsim doar, intrm i n interior. Investiiile snt cu o revenire foarte bun, i pentru costuri, i pentru moralul colectivului. n costuri e ceva paradoxal: n anul cnd ai fcut investiii, i merge mai bine. Nu pot s spun de ce, este o observaie personal. Suferii de singurtate n condiiile astea, cnd vedei c alii se plng? Nu, dar cnd i vd cum se plng i m uit ct au investit n firma lor n general, nu depete 20-25% din profit, restul i iau acas i se plng. N-au dreptul s se plng, nu snt oneti. Dup atia ani putem vorbi despre un sistem Kober? Cred ca da, avnd n vedere notorietatea mrcii n ar. i de un standard, dac ne gndim c un fost salariat poate folosi Kober drept o referin pentru viitoarea activitate? Din punctul acesta de vedere, oricine a lucrat la noi n firm, chiar fr recomandare de la mine sau de la un ef de serviciu, s-a angajat fr probleme i a dat rezultate foarte bune cam oriunde s-a angajat. M refer n special la personalul cu studii superioare. De unde luai oamenii calificai? Vntoarea de capete, cum i se spune, a ajuns o afacere bun n Romnia. Ai nceput s urmrii viitori specialiti din facultate? Am avut o politic foarte bine structurat ncepnd cu 1994, cnd am angajat primii 10 absolveni de la Facultatea de Chimie din Iai. Au rmas numai vreo 4, ceilali au plecat i n SUA, i n Japonia, i n Canada. Stau bine i fac ce au fcut la mine n firm. Dup aceea, sau i tras unii pe alii. Primii care au venit au vzut c era un colectiv bun, colectivul i-a
6

sfinit locul. Asta le-a plcut. Ce e demn de remarcat este c, din structura noastr de specialiti, cei care ocup funciile cele mai importante au terminat Liceul Petru Rare i facultatea la Iai. Sntem destul de bine ancorai n Moldova. Pentru mine este o mndrie chestiunea aceasta! Judeul Neam este un jude dezindustrializat. Nu mai spun de Piatra Neam i ce-a fost odinioar pe-aici mndria chimiei romneti. Nici n acest context, ca industria, nu suferii de singurtate? De-asta exist capacitatea de producie de la Vaduri (n.a. unde se realizeaz centralele termice Motan). Aici a fost atelierul de reparaii i autodotare pentru fabrica de la Turtureti. Cnd am vzut cum cresc costurile, pentru c eu am nevoie de reparaii numai 6 luni pe an, m-am gndit la modul foarte serios ce am putea face ca s asigurm o plut, ca oamenii acetia s aib o activitate productiv, cu vnzare, timp de 12 luni, iar dintre ei s extrag cnd am nevoie oameni care s fac lucrri specifice pentru fabrica de vopsele. n conceptul acesta se merge. Conceptul de externalizare l consider foarte perdant pentru cineva din Moldova. Poate fi utilizat pentru mici firme de prin Bucureti, n care accesul la servicii este facil i oferta lor este la un pre mic. n Piatra Neam, oriunde te-ai duce, snt preuri foarte mari pentru c n-au pia. Atunci eti obligat nu s-i externalizezi, ci s-i internalizezi ct mai mult o activitate. La Vaduri este internalizarea activitii electromecanice necesare pentru fabrica de la Turtureti i, acum, pentru fabrica de la Svineti. n urmtorii 5-10 ani ar mai putea aprea ceva nou pe piaa industriei n Neam? E i o caracteristic a zonei steia. Nu mi permit eu s o judec, c nu snt de aici nu-mi permit eu s i judec pe aceia din Turnu-Severin, unde snt nscut Dar nu prea snt antreprenori! Sau, dac snt, snt antreprenori de activiti n general comerciale. Antreprenori de activiti productive nu prea snt, din pcate. Ce-ar putea s fie n viitor? Cred c s-ar putea resdi activitile productive, dac conducerea judeului i, mai ales, a oraului ar schimba accentul de pe turism i distracie pe producie i munc. Cum munca ne face oameni Concret, cum ar putea schimba acest accent? Nu vreau un sfat, o recomandare. Avei o soluie? Mai nti s vorbeasc, s se exprime prin cuvinte. S declare deschis aceast opiune i s nceap s construiasc dup un plan. S pronune nti acele cuvinte n care ar trebui s cread. Nu are valoare dac le exprimi ca primar sau ca preedinte de consiliu judeean i nu crezi n ele. Dac tu nu crezi n ele, nu are valoare, nu se va ntmpla nimic, degeaba le pronuni. Dar dac tu crezi i i place, ca primar, ca din urbea ta s plece trenuri cu mrfuri, s plece servicii n exterior i s se ntoarc bani, se va ntmpla treaba aceasta. Trebuie s i plac nti (a consemnat Viorel COSMA)