Basmul cult

Ion Creangă – “Povestea lui Harap-Alb”

Specie. Basmul este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni variabile,

cu o acţiune care prezintă lupta dintre bine şi rău, la care participă personaje
înzestrate cu puteri supranaturale, în final înregistrându-se trimful binelui.

Trăsături - repere spaţio-temporale vag precizate;

- formule specifice (iniţiale, mediane, finale);
- prezenţa cifrelor magice (3,7, 9, 12, 99-pozitive, 6-negativă);
- fantastic de tip miraculos;
- superioritatea mezinului;
- personaje arhetipale (cu valoare de model).

Subiectul operei (probele la care e supus Harap-Alb)

1. Proba curajului
2. Coborârea în fântână
3. Aducerea sălăţilor din grădina ursului
4. Aducerea nestematelor de pe pielea cerbului
5. Aducerea fetei împăratului Roş
6. Înnoptarea în casa de aramă
7. Proba ospăţului
8. Separarea nisipului de mac
9. Paza fetei
10. Recunoaşterea fetei de împărat
11. Aducerea smicelelor
12. Moartea şi reînvierea lui Harap-Alb
13. Căsătoria

Context. Basmul a apărut la 1 august 1877 în Convorbiri literare, fiind reprodus

în acelaşi an în Timpul. Basmul e apreciat pentru „ritmul trepidant al naraţiunii,
gigantescul viziunii, umor” (V. Streinu), e o sinteză de „realism şi fabulos” (G.
Călinescu).
Un prim argument ce ilustrează caracterul realist este descrierea impersonală:
mediul şi personajele sunt descrise impersonal (obiectiv): „Amu cică era odată
într-o țară un crai, care avea trei feciori. Și craiul acela mai avea un frate mai
mare, care era împărat într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele
craiului, se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai
fete. Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați mai avură prilej a se întâlni
amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse
niciodată de când erau ei.” Un al doilea argument pentru evidenţierea viziunii
realiste a basmului constă în caracterul tipic al personajelor, protagoniştii fiind
lipsiţi de puteri supranaturale, având trăsături reprezentative pentru unele
aspecte morale: Harap-Alb este eroul, Spânul este răufăcătorul, dar şi un „rău
necesar”, Sfânta Duminică este pedagogul bun.
Tema. Conform celei mai cunoscute definiţii, tema basmului este lupta dintre
bine şi rău, soldată cu triumful binelui. Eroul luptă pentru impunerea unor valori
morale, realitatea redimensionându-se la modul enorm.

Titlul. Este un oximoron, sugerând dubla personalitate a protagonistului: el are o

identitate reală (fiu de crai) şi una aparentă (ca slugă a Spânului).