Sunteți pe pagina 1din 8

Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela

Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

Finalitățile educaționale
- Obiective și competențe educaționale -

I. Introducere:
Noțiunea de finalitate reprezintă o componentă a procesului de învățământ care asigură
sensul, orientarea şi direcțiile acțiunii instructiv – educative.
Finalitățile trebuie să se adreseze unor oameni concreți, să potențeze maximal forțele
lor latente și să se adecveze unor realități bine circumscrise din punct de vedere istoric,
social, cultural. În același timp, ele trebuie să permită o perfectare a inserției individului
în social, dar și o creștere a răspunderii societății pentru destinele individuale.
Finalitățile se obiectivează în ideal, scopuri şi obiective educaționale.
În ceea ce privește acest aspect, intervine o mică confuzie. Cei mai mulți dintre oameni
consideră în primă instanță câ cele trei din urmă sunt sinonime. Nu este foarte departe
de adevăr, asta dacă luăm în calcul faptul că nu există sinonime perfecte. Idealul,
scopurile și obiectivele depind, în realitate, una de alta. Idealul cuprinde efectiv un număr
de scopuri, care la rândul lor cuprind un număr de obiective.

Finalitățile
educaționale

Ideal
educațional

Scop
educațional

Obiectiv
educațional
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

În primul rând, idealul surprinde mai mult o instanță valorică, motivul existenței umane
ori a unui cadru anume. De exemplu ”Idealul meu este să fiu un profesor excelent”. Se
creează astfel o ”potecă” a vieții, iar cum acesta este vag formulat, fiind de o generalitate
ridicată, este foarte posibil să se ajungă la situația în care să pară că idealul nu este atins
încă, îmbunătățind tot timpul aspecte ale personalității, ale stilului de predare ș.a. Practic,
funcția idealului este potențată de faptul că idealul nu este un model standard, impus o
dată pentru totdeauna, ci un model dinamic ce permite redimensionări în funcție de
câmpul de posibilități.
Idealul educațional (sau educativ) este la rândul său foarte vag, presupune modelul sau
tipul de personalitate solicitat de condițiile sociale ale unei etape istorice şi pe care
educația este chemată să-l formeze în procesul desfăşurării ei. Idealul educațional al
şcolii româneşti constă în „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualității
umane, în formarea personalității autonome şi creative”.

*Opțional Idealurile educaționale din trecut


- În Grecia Antică, Atena urmărea dezvoltarea armonioasă a personalității, în
plan estetic, moral, fizic, iar Sparta viza preponderent dezvoltarea fizică, prin
exerciții militare. (1175 î.Hr. – 395 d.Hr.)
- În Evul Mediu, idealul clerical presupunea însuşirea celor şapte arte
liberale (gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia şi
muzica) iar idealul cavaleresc, însuşirea celor şapte virtuți cavalereşti
(călăria, mânuirea spadei, vânătoarea, înotul, şahul, cântul şi recitarea de
versuri). (200 d.Hr. – 1500 d.Hr.)
- Renaşterea îşi propune formarea unei personalități cu o cultură
enciclopedică. (sec. XIV – XVI)
- Epoca modernă impune idealul personalității eficiente într-o activitate
productivă. (sec. XVIII)
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

Scopul realizează acordul între ideal și obiective. Am spus că vreau să ajung un profesor
excelent. Cum ajung acolo? În primul rând trebuie să ajung profesor, acesta ar fi un scop.
După aceea, ar trebui să ajung să fiu simpatizată de elevi și colegi profesori, acesta ar fi
alt scop, iar lista continuă. De dorit este ca, între ideal și scop, să se stabilească o relație
de continuitate și adecvare. Dar realitatea, uneori, contravine acestei exigențe.
Constantin Cucoș este de părere că unele scopuri contravin idealului, existând o
oarecare autonomie între cei doi termeni. ”Într-o societate normală, scopurile trebuie să
detalieze conținutul idealului educațional. Dar, cum normalitatea este discutabilă, e bine
să avem în vedere un evantai mai larg de posibilități.”
Concret, scopurile educaționale se referă la rezultatele ce urmează să se obțină în
cadrul unui șir de acțiuni educaționale. Exemple de scopuri educaționale ar fi dezvoltarea
inteligenței ori motivației elevilor, modelarea aptitudinilor acestora, formarea
personalității, pregătirea pentru o profesie ș.a.
Obiectivele se diferențiază de cei doi termeni discutați anterior (ideal și scop) prin faptul
că presupune acțiuni concrete. Am spus că vreau să devin un profesor excelent, iar
pentru asta ar trebui să fiu în primul rând profesor. Cum ajung să fiu profesor? Finalizând
cu succes modulul pedagogic din cadrul facultății, învățand, practicând, depunând un CV
către o școală etc. Obiectivele educaționale desemnează tipul de schimbări pe care
procesul de învățământ sau cel din alt sistem educativ îl așteaptă și/sau îl realizează.

II. Clasificarea obiectivelor educaționale:

A. În funcție de domeniul la care se referă:


- Obiective cognitive (Benjamin Bloom)
 se referă la transmiterea și asimilarea cunoștintelor;
 exemple: definirea interactiunii (acțiunea reciprocă dintre două corpuri),
rezumarea unui text, scrierea unei formule matematice etc.
- Obiective afective (David Krathwohl)
 vizează formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;
 exemple: analiza/discuția unui studiu de caz, argumentarea unui punct
de vedere ș.a.
- Obiective psihomotorii (E.J.Simpson)
 sunt centrate pe formarea unor conduite și operații manuale;
 exemple: mânuirea materialelor puse la dispoziție, executarea mișcărilor
sugerate de textul unui cântec ș.a.
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

a) Taxonomia (clasificarea) obiectivelor educaționale din domeniul cognitiv după


Benjamin Bloom:

1. Cunoaștere - asimilarea terminologiei, datelor factuale, definițiilor, teoriilor.


 exemple: reproducerea definiției unui termen/ a unei clasificări/ a unei
teorii. reamintirea unei liste de cuvinte, a unui an istoric, a denumirii unei
lucrări, a unui număr, a unui simbol etc.
 verbe specifice: a defini, a identifica, a numi etc.
2. Comprehensiune - reformulare, înțelegere, rezumarea unei comunicări,
interpretare.
 exemplu: reformularea unei definiții în cuvinte proprii
 verbe specifice: a explica, a ilustra etc.
3. Aplicarea - folosirea informației într-o noua situație
 exemplu: aplicarea unor formule matematice în rezolvarea unei
probleme.
 verbe specifice: a utiliza, a alege, a demonstra ș.a.
4. Analiza – divizarea unei informații în părțile ei componente.
 exemplu: stabilirea ideilor principale dintr-un text.
 verbe specifice: a stabili, a analiza, a compara etc.
5. Sinteza – conceperea a ceva nou prin integrarea mai multor informații.
 exemplu: redactarea unui comentariu literar.
 verbe specifice: a redacta, a imagina, a organiza etc.
6. Evaluarea - formularea unei judecați de valoare.
 exemplu: critica unei teorii.
 verbe specifice: a critica, a decide, a evalua ș.a.

b) Taxonomia obiectivelor educaționale din domeniul afectiv după David Krathwohl:

1. Receptarea – conștientizarea mesajului.


• exemple: ascultarea textului unui cântec.
• verbe specifice: a diferenția, a alege, a asculta etc.
2. Reacția/răspunsul – asentimentul, voința și satisfacția de a răspunde.
• exemplu: producerea unui sentiment de satisfacție în rândul elevilor în
urma ascultării melodiei.
• verbe specifice: a se conforma, a aproba, a respinge etc.
3. Valorizarea – preferința pentru o valoare.
• exemplu: argumentarea preferinței muzicale.
• verbe specifice: a renunța, a încuraja, a argumenta, a nega ș.a.
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

4. Organizarea – organizarea unui sistem de valori.


• exemplu: ierarhizarea preferințelor muzicale.
• verbe specifice: a discuta, a compara, a formula, a ierarhiza etc.
5. Caracterizarea – ordonarea generalizată
• exemplu: formarea unei concepții despre lume.
• verbe specifice: a revizui, a schimba, a completa,a evita etc.

c) Taxonomia obiectivelor educaționale din domeniul psihomotor după E.J.Simpson:

1. Perceperea - actul preparator pentru o deprindere motorie, bazat pe stimulare


senzorială.
 exemplu: expunerea către elevi a unui avion de hârtie.
2. Dispoziția - cunoaşterea ordinii operațiilor, a instrumentelor necesare etc.
 exemplu: exemplificarea pașilor pentru realizarea unui avion de hârtie.
3. Reacția dirijată – exersare.
 exemplu: exersarea pașilor în vederea realizării unui avion de hârtie.
4. Automatismul – deprinderea finalizată.
 exemplu: reușita elevului de a realiza cu succes un avion de hârtie.
5. Reacția complexă - aplicarea deprinderilor eficiente, în contexte diferite.
 exemplu: dezvoltarea abilității elevului de a putea explica la rândul său
cum se realizează un avion de hârtie.

B. În funcție de nivelul de generalitate/concretețe (la nivelul unei discipline)


- Obiective cadru
 au cel mai mare grad de generalitate (urmărite a fi îndeplinite pe
parcursul unui ciclu de învăţământ).
 exemplu: dezvoltarea abilității elevilor de a redacta un comentariu literar
(obiectiv al claselor liceale la disciplina Limba și Literatura română).
- Obiective de referință
 urmărite a fi îndeplinite pe parcursul unui an şcolar.
 exemplu: dezvoltarea abilității elevilor de a rezolva o problemă
matematică cu integrale (obiectiv al clasei a XI-a, disciplina Matematică)
- Obiective operaționale
 obiective exprimat în comportamente observabile şi măsurabile în
termen limitat (pe parcursul unei ore).
 exemplu: reușita elevului de a aplica o formulă matematică pentru
rezolvarea unei probleme date.

 De menţionat faptul că numai obiectivele operaţionale sunt formulate de către


profesor. Celelalte sunt preluate spre îndeplinire din programele didactice.
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

III. Operaționalizarea obiectivelor educaționale

 Exprimă finalitățile imediate ale unei activități didactice, sub forma


comportamentelor direct observabile şi măsurabile la elevi.

A. Procedura de operaționalizare: Robert F. Mager


- presupune trei etape:
1. Precizarea comportamentului final, care se aşteaptă de la elevi (prin verbe de
acțiune).
 exemplu: Elevii să localizeze
2. Precizarea condițiilor în care elevii demonstrează că au dobândit performanța
aşteptată.
 exemplu: pe hartă
3. Precizarea nivelului de reuşită.
 exemplu: cel puțin trei râuri.

B. Procedura de operaționalizare: Gilbert de Landsheere


- presupune cinci etape:
1. Cine va produce comportamentul dorit?
 exemplu: Elevii
2. Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins?
 exemplu: să construiască
3. Care va fi produsul acestui comportament (performanța)?
 exemplu: un aparat radio
4. În ce condiții trebuie să aibă loc comportamentul?
 exemplu: alegând piese după o schemă dată
5.Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător?
 exemplu; iar aparatul să recepționeze cel puțin cinci posturi.

 Trebuie facută observația că unele comportamente, dobândite în școală, sunt


dificil de surprins în obiective operaționalizate. De pildă, procesele afective nu pot
fi întotdeauna observate, cu atât mai puțin măsurate.
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

IV. Competențe educaționale

Termenul de competențe apare în calitate de nou sistem de referință pentru stabilirea


finalităților la nivelul ciclului liceal. Competențele reprezintă ansambluri structurate de
cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, cu ajutorul cărora elevii pot rezolva
diferite probleme dintr-un domeniu.
Competențele sunt de două feluri: competențe generale și competențe specifice.

Competențe
generale

Competențe
specifice

A. Competențele generale
 se definesc la nivelul unei discipline de studiu;
 se formează pe durata unui ciclu de învățământ;
 au un grad ridicat de generalitate și complexitate;
 au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale dobândite de elev prin
învățare;
 exemple: comunicarea în limba maternă, comunicarea într-o limbă străină,
competențe interpersonale, competențe digitale etc.
B. Competențe specifice
 se definesc pe obiect de studiu;
 se formează pe parcursul unui an școlar;
 sunt derivate din competențele generale, fiind etape în dobândirea acestora.
 exemple: receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute,
exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare, redactarea de
mesaje în diverse situaţii de comunicare (vis-à-vis de comunicarea în limba
maternă).

Prin centrarea demersului didactic pe competenţe se accentuează şi latura


pragmatică a aplicării curriculum-ului profesorul având posibilitatea de a face
legătura directă şi evidentă între ce se învaţă şi de ce se învaţă. Este facilitată şi
legătura directă şi imediată cu evaluarea,care devine mai transparentă şi mai
eficientă.
Este vorba despre a manifesta un comportament cognitiv specific unui domeniu şi
nu de a acumula insule de informaţii din cadrul domeniului.
Nume: Nicolae Lavinia-Gabriela
Grupa: MNG24 Număr matricol: 310440701RSL171130

Bibliografie
Cărți:
 Constantin Cucoș – ”Pedagogie” (2002)
Pagini WEB:
o www.scribd.com
o dppd.ulbsibiu.ro