Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii și mai ales în caracterizarea eroilor, noi și noi

trăsături de o nemaiîntalnită profunzime psihologică. Anna, Vronski, Karenin, Levin,

Kitty, și numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepționale.
Neobișnuita amploare a preocupărilor, năzuința de a înțelege în întregime cele mai
complexe probleme ale progresului uman și neobosita căutare a adevărului, sunt
trăsăturile de bază ale drumului de creație străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe
cele mai înalte culmi ale culturii mondiale și a cărui operă a constituit un pas înainte în
dezvoltarea artistică a omenirii.

Romanul ,,Anna Karenina,, este un roman clasic; el dezvoltă nevoia de a adopta o

atitudine fermă pentru a te face înțeles și pentru ca toată lumea să îți perceapă adevărata
personalitate și nu doar exteriorul.

Anna Karenina își afimă personalitatea încă din incipit, însă, doar pe parcursul operei o
putem înțelege mai bine. Ea denotă o tărie de caracter impresionantă, pe care multe dintre
femei nu au putut-o dobândi niciodată, și care o va ajuta să depășească momentele grele
la care este supusă de societatea în care trăiește.

Deși îi sunt puse la îndoială onestitatea și principiile, Anna este singura care are curajul
să renunțe la tot pentru a fi împlinită în iubire. Pentru o fărâmă de dragoste, pe care, de
altfel, a așteptat-o și de la soțul ei de-a lungul anilor de căsătorie, va renunța la fiul ei, la
dragostea acestuia, și la poziția pe care o avea în societate.

Durerea de a vedea o femeie că se chinuie din cauza propriilor gânduri, sentimente și

emoții trăite, așa cum face Anna, care împlinită acum pe plan amoros, devine goală pe
dinăuntru, datorită fiului pierdut, care de altfel a fost până să-l întâlnească pe Vronski,
singura ei rațiune de a trăi, poate schimba drastic imaginea societății. Anna Arkadievna,
persoană sociabilă, prietenoasă cu cei ce o înconjoară, a știut mereu să își afirme
personalitatea, lucru dovedit de faptul că a învățat cum să își facă punctele de vedere
ascultate, dar mai ales, înțelese de toată lumea.

„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în
felul ei.” Astfel începe romanul, scris și editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care
autorul percepea dragostea și tragedia.

Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele
Vronski, și își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri
pasionale, dar sortite eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de
către înalta societate moscovită. Povestea tragică a Annei este întrețesută și contrastează
cu idila și căsătoria dintre Constantin Levin și Kitty Șcerbațkaia, foarte asemăntoare cu
cea dintre Tolstoi și soția sa. Cautând adevărul, Levin își exprimă opiniile despre
societatea contemporană, politică și religie, care sunt adesea considerate ca aparținând
autorului.
Anna Karenina Eroina principală a romanului, Anna Karenina, face parte din
înalta aristocraţie rusă. Ea este căsătorită cu un înalt funcţionar de stat, are
un băiat şi trăieşte viaţa obişnuită a societăţii din care face parte. Vizita
scurtă pe care o face la Moscova are ca scop salvarea căsniciei fratelui ei.
Balul la care participă îi schimbă definitiv viaţa. Ea face cunoştiinţă cu
contele Vronski care este copleşit de frumuseţea ei. Pasiunea care îi subjugă
pe cei doi devine de neînvins. Anna îşi părăseşte soţul şi copilul pentru a trăi
alături de Vronski. Gestul ei duce le excomunicarea ei din viaţa de societate.
Pasiunea ei egoistă şi oarbă o conduce la o gelozie sufocantă pentru
partenerul ei. Nici naşterea copilului lor nu-i aduce echilibrul. Aspiraţia ei la
o dragoste ideală, de posesie exclusivă asupra bărbatului iubit o împinge la
autodistrugere. Ca un echilibru pentru acestă poveste, scriitorul ne prezintă
cuplul Levin-Kitty, a căror dragoste se clădeşte pas cu pas pe temelii sincere.
Pe cât de distrugătoare este legătura dintre Anna şi Vronski, pe atât de
înviorătoare, plină de speranţă este dragostea reţinută dintre Levin şi Kitty.
Povestirea vieţii celor două cupluri dau ocazie autorului de a-şi expune
filozofia despre rolul hărăzit omului şi despre sensul vieţii.

” Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este
nefericită în felul ei”. Prima frază din romanul tolestoian “Anna Karenina” rezumă
întreaga poveste a cărţii. În familia Oblonski era nefericire mare deoarece soţia aflase că
soţul o înşeală cu guvernanta copiilor. Din cauza acestui conflict , Anna Karenina, soţia
bătrânului Karenin vine să rezolve problema. Doar că în gară la Sankt Petersburg în
întâlneşte pe contele Vronski şi acesta îi cade cu tronc. Îl revede la aniversare lui Kitty ,
eveniment care va “ajuta” înfiriparea unei legături. Iubirea adulterină dintre Anna şi
Vronski este antagonică iubirii dintre Levin şi Kitty.

Acţiunea romanului este plasată în jurul a două familii înstărite din societatea moscovită
scoţând în evidenţă valorile şi prejudecăţile societăţii secolului al XIX lea. Anna se
îndrăgosteşte de contele Vronski , îşi abandonează familia pentru o iubire trăită cu
ardoare nepăsându-i de familie, copil sau gura lumii. Iubirea dintre cei doi este judecată
de societate iar în finalul romanului Anna Karenina se sinucide aruncându-se sub roţile
unui tren.