Dislipidemia

Student Pilat Bogdan , anul II master KRMC

Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului grasimilor evidentiata

prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor.

Dislipidemie – clasificare:

- Genetica
- secundara altor afectiuni

Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele implicate in
hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul genelor implicate in
sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal dominante (este suficient ca
unul dintre parinti sa prezinte defectul genetic) sau autosomal recesive (trebuie ca ambii
parinti sa prezinte defectul genetic).

Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni :

- obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la insulina determina o

productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor de LDL si VLDL)
- diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor prin hiperglicemie
si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulin
- afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri crescute pentru
LDL-colesterol prin scaderea clearence-ului hepatic
- afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu hipercolesterolemie si
hipertrigliceridemie
- bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine prin scaderea
clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea capacitatii de biosinteza a
apoproteinelor
- sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina cresteri de VLDL,
LDL, tigliceride
- estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL
- consumul excesiv de alcool inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste nivelul de
triglyceride
- dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de patiserie, prajeli)
produc dislipidemii
- medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estrogenii,
betablocantele)
 - stresul, anxietatea, fumatul

Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe :

- examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare galbuie localizate la
nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la nivelul tendoanelor)
- examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului, HDL-colesterolului,
LDL-colesterolului, trigliceridelor
- excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare : glicemie,
hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina
- identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul, consumul de
alcool, sedentarismul

Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol sau
trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica a dislipidemiilor.

Dislipidemie – consecinte

- factor de risc pentru boala cardiovasculara

- ateroscleroza
- boala vasculara periferica
- pancreatita acuta (hipertrigliceridemia)

Un studiu publicat in revista Lancet (09.2010) a aratat ca scaderea LDL-colesterolului cu

1mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul
vascular cerebral, revascularizatia coronariana).

Tratamentul dislipidemiilor

Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol, LDL-colesterol,

trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel riscul de boala cardiovasculara.

Dislipidemie - principii de tratament

- terapia nutritionala
- scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din numarul total de calorii
- scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi)
- consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor
- suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea consumului de vegetale si
fructe pentru prevenirea aterosclerozei
- scadere ponderala (daca este necesar)
- scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul
- promovarea activitatii fizice
 - s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-coleterolului, fara a
influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului si trigliceridelor
- tratament farmacolgic (medicamentos)
- statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului endogen; cresc
activitatea receptorului pentru LDL-colestreol crescand catabolismul LDL-colesterolului;
au efect la nivelul placii de aterom prin diminuarea formarii trombusului; au reactii
adverse de tip : mialgii, artralgii, cresteri ale transaminazelor
- derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-colesterolul; pot determina
dispepsii, mialgii, cresteri ale transaminazelor
- inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului
- acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina manifestari dermatologice :
prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinala, boala ulceroasa, astmul bronsic
- acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc in concentratii mari in
peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se asociaza cu antioxidanti de tip vitamina C.
- tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii

Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea unor valori tinta
care se stabilesc in functie de factorii de risc individuali. Tratamentul medicamentos se initiaza
dupa o evaluare medicala pentru stabilirea riscului cardiovascular si a patologiei asociate si se
supravegheaza periodic.

Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu raspunde la medicatia

uzuala.

Dislipidemie – preventive

- alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si polinesaturate,

dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un continut caloric crescut, alcool in
exces, cafeaua in exces, fast food-uri
- evitarea fumatului
- mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale
- practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe
- educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita, la scoala)

In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice cat si dobandite
(stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) fiind un important factor de risc
pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia poate fi prevenita, se diagnosticheaza prin metodele
de screenig existente, iar tratamentul este individualizat si presupune : terapie nutritionala,
activitate fizica si tratament medicamentos daca este cazul.

(http://www.cdt-babes.ro/articole/dislipidemie.php - Dr.Marilena Constantin- Medic

specialist Diabet, Nutritie si Boli metabolice)
Influenţa stilului de viaţă asupra colesterolui total şi a LDL-C

Acizii graşi saturaţi (AGS) sunt factorii din dietă cu cel mai mare impact asupra nivelului
LDL-C (0,02-0,04 mmol/L sau 0,8-1,6 mg/dL al creşterii LDL-C pentru fi ecare 1% energie
adiţională provenită din grăsimile saturate). Acidul stearic, în contrast cu ceilalţi AGS (acid
lauric, acid miristic şi acidul palmitic) nu creşte nivelul colesterolului total. Acizii graşi
nesaturaţi pot fi găsiţi în cantităţi limitate (de obicei sub 5% din grăsimea totală) în lactate şi
carnea de la animale rumegătoare. Acizii graşi parţiali hidrogenaţi, de origine industrială,
reprezintă sursa majoră de acizi graşi nesaturaţi din alimentaţie; consumul mediu de acizi graşi
trans variază între 0,2% şi 6,5% din aportul energetic total la diferite populaţii. Cantitativ, acizii
graşi nesaturaţi alimentari au un efect de creştere al LDL-C similar AGS; totuşi, pe când AGS
creşte nivelul HDL-C, grăsimile trans îl scad. Dacă 1% din aportul energetic care este dat de
AGS este înlocuit cu acizi graşi polinesaturaţi n-6 (n-6 polyunsaturated fatty acids, PUFA),
LDL-C descreşte cu 0,051 mmol/L (2,0 mg/dL); dacă ar fi înlocuit de acizi graşi mononesaturaţi
(monounsaturated fatty acids, MUFA) descreşterea ar fi de 0,041 mmol/L (1,6 mg/ dL); iar dacă
ar fi înlocuiţi de carbohidraţi, descreşterea ar fi de 0,032 mmol/L (1,2 mg/dL). PUFA proveniţi
din seria n-3 nu au nici un efect hipocolesterolemic; pe de altă parte, atunci când sunt folosite în
doze înalte (peste 3g pe zi) efectul asupra LDL-C este fi e neutru, fi e se poate observa o slabă
creştere (în particular cu acidul docosahexanoic) concomitent cu o descreştere a trigliceridelor. O
relaţie benefi că există între colesterolul alimentar şi mortalicatea BCV, care este parţial
independentă de nivelul colesterolului total. Mai multe studii experimentale realizate la oameni,
au evaluat efectele colesterolului din dietă asupra absorbţiei colesterolului şi metabolismul
lipidelor şi au identifi cat variaţii importante individuale. Carbohidraţii din dietă sunt neutri din
punct de vedere al infl uenţei asupra LDL-C, astfel, mesele bogate în carbohidraţi reprezintă una
din variantele de înlocuire a grăsimilor saturate din alimentaţie.

Totuşi, marele dezavantaj al consumului excesiv este reprezentat de efectul dăunător asupra
trigliceridelor plasmatice şi asupra nivelurilor HDL-C. Fibrele din dită (în special de tip solubil)
care sunt prezente în legume, fructe şi cereale integrale (orz, ovăz) au un efect direct
hipocolesterolemic. Astfel, alimentaţia bogată în carbohidraţi şi fi bre, reprezintă un bun
substituent pentru grăsimile saturate, pentru a maximiza efectele dietei asupra nivelului LDL-C
şi pentru a minimiza efectele dăunătoare a carbohidraţilor asupra altor lipoproteine. Invers,
alimentele şi băuturile bogate în carbohidraţi rafi naţi nu ar trebui recomandate pentru a substitui
grăsimile saturate, deoarece ar contribui la creşterea nivelului TG şi la scăderea nivelului HDL-
C. Reducerea greutăţii corporale infl uenţează CT şi LDL-C, dar magnitudinea efectului este
slabă. În cazuri speciale, de obezitate, o descreştere a LDL-C în concentraţie de aproximativ 0,2
mmol/L (8 mg/dL) este observată cu fi ecare 10 kilograme slăbite. Reducerea LDL-C este mai
mare dacă scăderea în greutate a fost obţinută cu un regim slab în grăsimi. Chiar şi mai mică este
reducerea LDL-C-ului indusă de exerciţii fi zice regulate. Cu toate acestea, benefi ciile clinice a
scăderii în greutate şi a exerciţiilor fi zice regulate se extind dincolo de reducerea LDL-C şi
implică nu doar alte clase de lipoproteine, ci şi alţi factori de risc. În tabelul 13 modifi cările
stilului de viaţă cu scopul de a reduce CT şi LDL-C sunt sumarizate. Dată fi ind diversitatea
culturală a populaţiei Europene, acestea ar trebui translatate în deprinderi practice, luând în
considerare obiceiurile locale şi factorii socio-economici.

(Ghid de management al dislipidemiei 2016 - Romanian Journal of Cardiology Vol. 27, No.
1, 2017, p.72-73)

Controlul glicemic şi dislipidemia ca factori de risc ai neuropatiei diabetice

Dislipidemia

Distribuția observată pe eşantionul studiat ne indică faptul că din totalul persoanelor cu DZ un

procent de 67,4% (62,1%-72,3%), IC 95%, au fost diagnosticate cu dislipidemie. Valoarea medie
a colesterolului total în populația țintă a fost 204,40 mg/dl, cu IC 95% (199,41 – 209,38),
semnificativ crescută față de valoarea maximă considerată fără risc (185 mg/dl) (p < 0,0001).
Media concentrației colesterolului seric total la pacienŃii fără polineuropatie diabetică a fost
197,74 mg/dl IC95% (191,64-203,84), iar la pacienții diagnosticați cu polineuropatie 214,7
mg/dl (206,46-222,94), IC95%. Diferența între medii este de 16,96 mg/dl (6,663 27,257),
IC95%. Din analiza statistică a datelor (test Fisher), rezultă că, deşi există semnificație statistică
(p = 0,0190) şi RR=1,246, studiind IC 95% (1,046-1,485) putem afirma ca asocierea
hipercolesterolemie - polineuropatie este slab semnificativă ştiințific, valoarea RR fiind apropiată
de 1. Considerând recomandările IDF7 privind cuantificarea nivelurilor de risc ale pacienților cu
dislipidemie, am analizat la momentul screening-ului, câŃi pacienŃi (diagnosticați sau nu cu
dislipidemie) prezentau colesterolul seric total sub 185 mg/dl, deci erau eficient evaluați şi
tratați. Distribuția observată pe eşantionul studiat ne indică faptul că din totalul persoanelor cu
DZ, doar 55,0% (49,5%-60,4%), IC 95%, au un colesterol seric total sub 185 mg/dl. Valoarea
medie a LDL-colesterolului la lotul studiat a fost 123,05 mg/dl (118,32127,78) IC 95%, la p <
0,0001. Valoarea medie a HDL - colesterolului în populaŃia masculină Ńintă a fost 44,42 mg/dl
(43,71- 45,13) IC 95%, la p < 0,0001. Valoarea medie a HDL - colesterolului în populaŃia
feminină Ńintă a fost 44,88 mg/dl (43,79- 45,98) IC 95%, la p < 0,0001. Distribuția observată pe
eşantionul studiat ne indică faptul că, din totalul persoanelor cu DZ, un procent de 65,9% (60,6%
- 70,9%), IC 95%, au un HDL-colesterol sub 39 mg/dl, având un risc crescut pentru bolile
cardiovasculare, conform recomandărilor IDF. Analiza statistică (Test Chi pătrat) indică o
valoare p = 0,2364, asocierea fiind nesemnificativă statistic. Valoarea medie a trigliceridelor în
populația țintă a fost 185,08 mg/dl (170,97199,18), IC 95% la p < 0,0001. Am urmărit la
momentul screening-ului câți pacienți (diagnosticați sau nu cu dislipidemie) au trigliceride sub
150 mg/dl. Distribuția observată pe eşantionul studiat ne indică faptul că, din totalul persoanelor
cu DZ, doar 45,0% (39,7%-50,5%), IC 95%, au TG sub 150 mg/dl. Din analiza statistică a
datelor (Test Chi pătrat cu corecție Yates), rezultă că o valoare a trigliceridelor peste 150 mg/dl
reprezintă un factor de risc pentru polineuropatia diabetică la pacienții cu DZ: RR=1,3783, IC
95% (1,1543-1,6457), cu p = 0,000591. Media trigliceridelor la pacienții fără polineuropatie a
fost 197,74 mg/dl, IC95% (168,66-186,29), iar la pacienŃii diagnosticați cu polineuropatie
216,71 mg/dl IC95% (189,06244,37). Diferența între medii este de 39,241 mg/dl, IC95% (10,001
- 68,480). Din analiza statistică a datelor (Test Chi pătrat), putem afirma că asocierea
hipertrigliceridemie – polineuropatie este semnificativă statistic (p = 0,0027), cu un risc relativ
RR=1,351, IC95% (1,1051,651). Analiza globală prin aplicarea regresiei logistice, încadrând
factorii potențiali de risc (hemoglobina glicată, colesterolul seric total, trigliceridele), indică
faptul că valorile de risc ale hemoglobinei glicate se confirmă, colesterolul total şi trigliceridemia
fiind nesemnificativ asociate ca predictor pentru polineuropatia periferică.

Concluzii

Controlul glicemic deficitar este factor de risc pentru apariția polineuropatiei periferice la
persoanele diabetice: RR=4,1131 (3,14145,3852), IC95%. Dislipidemia, prin factorii urmăriți
(trigliceridemia şi colesterolemia), este de asemenea factor de risc pentru apariția
polineuropatiei. Valoarea RR foarte apropiată de 1, indică însă o asociere mai redusă.

(Controlul glicemic şi dislipidemia ca factori de risc ai neuropatiei diabetice - Anca

Bacârea, V. C. Bacârea, Ioana Carmen Crişan – Universitatea de medicină și farmacie
Târgu Mureș)

Influența exercițiilor fizice asupra dislipidemiei

Nivelul redus al exercițiilor fizice se asociază cu un nivel ridicat de îmbolnăvire, pe când un

nivel crescut al activităților fizice zilnice aduce beneficii evidente stării de sănătate, având o
contribuție semnificativă la reducerea riscurilor de îmbolnăvire.Mai mult, atingerea unui nivel
superior al condiției fizice reduce riscul de îmbolnăvire, crește capacitatea de muncă și induce o
stare de bunăstare fizică și psihică.Există dovezi solide că exercițiul fizic practicat regulat reduce
tensiunea arterială, scade nivelul de LDL colesterol și crește nivelul de HDL colesterol, de
asemenea scade nivelul trigliceridelor și reduce riscul de diabet zaharat. (IOAN TRIFA –
Activitatea fizică și starea de sănătate)

În mare parte din dovada ca benefciul exercitiului fizic vine din studii observationale pe termen
lung indicand faptul ca cei care fac exercitii in mod regulat au o rata mult mai mica de dezvoltare
a bolilor coronariene precum si un risc de stop cardiac primar mult mai redus . Atunci cand sunt
comparati cu indivizii cel mai putin activi, oamenii cei mai activi au avut un risc cu 30-40%,
procente mai mic de dezvoltare a unei boli cardiace sau coronariene .

Asocierea inversa intre cantitatea de exercitiu si riscul de boala cardiaca sau coronariana pare a fi
consistenta indiferent de varsta sex sau rasa.

Efectele exercițiului fizic asupra sănătații:

- Îmbunatatiri in proflul lipidelor. Exercitiul reduce trigliceridele seruce si creste

colesterolul HDL- lipoproteina serica cu densitate mare cu efecte diverse asupra
colesterolului total, colesterolului LDL- lipoproteina de densitate mica si colesterolului
VLDL lipoproteina cu densitate foarte mica.
- Reducerea tensiunii arteriale instituirea unui regim de exercitii fizice regulate cum ar fi
jogging:ul pe distanta a 1,5 km sau mersul pe bicicleta timp de 45 minute, poate in timp
de patru saptamani sa micsorese TA de la 5 la 15 mmHg la pacientii cu hipertensiune
arteriala esentiala.
- Tratamentul si posibila prevenire a diabetului zaharat de tip II > Programele de initiere in
exercitii fizice cresc activitatea enzimelor mitocondrice conducand la o energie
musculara imbunatatita rezistenta a insulinei scazuta si la o rata mai mica de progresie a
diabetului de tip II. In plus exercitiul fizic de exemplu mersul vioi are un efect
cardiovascular similar celui observat in preventia non: diabeticilor.
- Reducerea inflamatiei. Exista dovezi tot mai puternice ca inflamatiile asa cum se
manifesta in mare parte in cresterea proteina C:reactiva serica joca un rol important in
ateroscleroza. Practicarea exercitiilor fizice reduce activitatea aterogenica a celuleor
mononucleare cu o scadere a producerii de citofine aterogenice si o crestere a citofinelor
ateroprotectoare

(Exercitii si ftness în prevenirea bolilor cardiovasculare - Dr. Pamela S Douglas)

Dislipidemia la copii

Dislipidemia la copil rămâne o problemă importantă la vârsta pediatrică, deseori lăsată pe plan
secundar, dar ale cărei consecințe pe termen lung pot fi grave dacă nu este manageriată corect și
precoce.

Pe un interval de studiu de 12 luni, în Clinica II Pediatrie Iași s-au regăsit 89 de pacienți cu

dislipidemie; vârsta medie a fost 9,1 ani, cu creșterea numărului de cazuri la adolescență.
Dislipidemiile la vârstă mică au apărut prin greșeli alimentare, dislipidemie familială sau în
cadrul unor boli genetice.

Dislipidemia a fost asociată în cea mai mare parte excesului ponderal, obiceiurile alimentare
nesănătoase și obezitatea hiperfagică fiind principalele cauze.
Comorbiditățile dislipidemiilor sunt sistemice: steatoză/steatohepatită, tulburări respiratorii,
digestive, cardiopatii.

Riscul pentru sindrom metabolic trebuie apreciat precoce, complet și corect; 15% dintre pacienții
cu dislipidemie conturau deja sindrom metabolic la vârsta pediatrică (9-11 ani).

În absența terapiei medicamentoase aprobate și fără riscuri la copil, singurele posibilități

terapeutice sunt măsurile nutriționale și modificarea stilului de viață. În acest sens, sunt necesare
identificarea precoce și corectarea factorilor de risc.

(Intervenţii nutriţionale precoce în dislipidemii la vârsta pediatrică și riscul pentru

sindrom metabolic - Bogdan A. Stana, Giorgiana Bran, Dan Moraru, Alice Azoicăi)

Măsuri nefarmacologice de control al nivelului seric de colesterol

La indivizii cu risc scăzut sau mediu ținta de LDL-c < 3 mmol/L ar trebui obținută fără
tratament. Modificarea stilului de viață este eficientă în ceea ce privește profilul lipidic al
individului și, într-o manieră mai modestă, asupra scăderii generale a riscului CV (2, 24).
Efectul modest este o consecință a riscului mai mic asociat cu schimbări de dietă și a stilului de
viață. În plus, există efecte favorabile suplimentare ce contribuie la scăderea riscului CV,
precum: managementul greutății, inflamația sistemică și sensibilitatea periferică la insulină.
Modificările generale ale stilului de viață pot reduce LDL-c cu 6-10%

(Managementul dislipidemiei în asistența medicală primară - Judith R Brouwer, Anja J

Gerrits)

Strategiile terapeutice particulare- Vârstnici

De tratamentul hipolipemiant cu statine pot beneficia pacienţii vîrstnici (pînă la 80 de ani) în caz
de:

- BCV instalată (în regim de prevenţie secundară)

- risc cardiovascular înalt în lipsa de BCV ·
- La pacienţii vîrstnici s-a apreciat o tolerabilitate bună a tratamentului cu statine.
- · În cadrul prevenţiei primare la vîrstnici cu risc cardiovascular scăzut este recomandată
dieta.
- · Este necesară o atenţie particulară pentru eventuale forme secundare de hiperlipidemii:
hipotiroidism asimptomatic, insuficienţă renală incipientă, diabet zaharat, administrarea
diureticelor sau antiinflamatoarelor streroidiene.

(DISLIPIDEMIILE Protocol clinic institutional - IMSP Spitalul Clinic Republican)

Dieta Mediteraneană

În 1970 a fost publicat studiul „Celor Şapte State” (The Seven Countries Study), studiu care a
investigat tipul aportului alimentar şi mortalitatea a 16 cohorte populaţionale. Atenţia
investigatorilor a fost atrasă de cohorta populaţională din insula Creta, unde s-a notat un aport
crescut de grăsimi (35-40% din totalul caloric) şi, paradoxal, o mortalitate de natură cardio-
vasculară scăzută. Acest trial a evidenţiat faptul că valoarea totală a colesterolului plasmatic
prezice mortalitatea de natura cardiacă doar la anumite grupuri populaţionale (de exemplu,
aportul crescut de grăsimi saturate declarat de cohorta din Finlanda de Est, a fost în concordanţă
cu mortalitatea de natură cardio-vasculară mai mare) şi că, de fapt, modelul alimentar denumit
„dietă Mediteraneană” necesită o evaluare mai amănunţită.

Nu a fost standardizat până în prezent un model tip al „dietei Mediteraneene”, totuşi, este
cunoscut faptul că aceasta conţine alimente cheie care sunt consumate în cantităţi crescute:
alimente derivate din plante, precum fructele, legumele, cereale, cartofi, leguminoase uscate,
nuci; peşte şi pui; până la patru ouă/săptămână; alimentele sunt nerafinate, minim procesate;
derivate lactate consumate zilnic în cantităţi moderate/mari; vin roşu în cantitate mică/moderată
la mesele principale; uleiul de măsline este principala sursă de grăsimi; consumul rar/inconstant
de carne roşie; desertul compus doar din fructe proaspete. Efectul „dietei Mediteraneene” asupra
stării de sănătate, în numeroasele trialuri în care a fost folosit s-a dovedit a fi surprinzător de
benefic:

aderenţa la acest tip de tratament nutriţional a fost crescută (mai mare de 70%);

riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficienţă cardiacă, tromb-embolism

pulmonar a fost redus cu 42-72%;

valoarea colesterolul total, a LDL colesterolului şi a trigliceridelor a scăzut semnificativ, în

timp ce valoarea HDL colesterolului a crescut semnificativ;

valorile tensionale s-au normalizat;

greutatea corporală a scăzut comparativ cu cea observată în tratamentul cu alte tipuri de diete
(în ciuda aportului mai crescut de lipide).

Pe scurt, „dieta Mediteraneană” oferă subiecţilor cu factori de risc cardio-vasculari, obezitate,

dislipidemie, o alternativă mai savuroasă şi mai usor de urmat, comparativ cu variantele de
tratament nutriţional exigente (dieta cu conţinut scăzut în lipide) şi duce la reducerea
semnificativă a mortalităţii generale şi de cauză cardiacă, indiferent de ameliorarea valorii
plasmatice a fraţiunilor lipoproteice.

(TRATAMENTUL NUTRIŢIONAL ÎN DISLIPIDEMII ŞI OBEZITATE -Asist. dr. Luiza

RADU Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara)

Managementul dislipidemiilor in Romania

În primul rând, screeningul. Acesta se face pe baza LDLc, HDLc și a trigliceridelor. E foarte
important ca aceste analize să fie introduse în pachetul de bază, în așa fel încât orice medic din
România să le poată prescrie pacienților săi. Este esențial pentru prevenția primară, adică pentru
pacienții care încă nu au avut o patologie cardiovasculară. Pentru prevenția secundară, e foarte
important ca tratamentul dislipidemiei să se realizeze cu medicamentele cele mai eficiente: cu
statine, de obicei în doze mari. Fiindcă în momentul în care pacientul a avut un eveniment
cardiovascular, nu mai vorbim de doze mici sau medii, ci de doze mari de statine.

(Dr.Dragoș Vinereanu – Viața medicală)