Sunteți pe pagina 1din 11

MINISTERUL EDUCAIEI I CERCETRII TIINIFICE

UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS


FACULTATEA TRANSFRONTALIER DE TIINE UMANISTE
ECONOMICE I INGINERETI

REFERAT
Sindromul
metabolic

AUTOR: SAREV IRA


Masteranda, anul II.
CONDUCTOR TIINIFIC:
Morosanu Andreea
Lector univ.

CHIINU 2016
Cuprins
1. Date generale ale sindromului metaolic3-4
2. Incidena sindromului metabolic...3
3. Diagnostic..3-5
4. Sindrom metabolic: Cauze i factoriii de risc...6
5. Simptomele sindromului metabolic...6-7
6. Evolutie.7
7. Tratament sindromului metabolic.7 -9
8. Metode de profilaxie.9
9. Recomandari Medicale, Medicatie.......9
10.
Bibliografie10

1.Date generale ale sindromului metabolic.


Sindromul metabolic se defineste prin toleranta scazuta la glucoza,
dislipidemie, hipertensiune arteriala, obezitate si hiperinsulinemie. Prin toti
acesti

factori

sindromul

metabolic

favorizeaza

cresterea

riscului

cardiovascular, motiv pentru care trebuie depistat precoce.


Desi acesti factori din cadrul sindromului metabolic sunt cunoscuti de
ceva vreme, cel mai important este reprezentat de rezistenta la insulina.
Datorita rezistentei la insulina persoanele care au sindrom metabolic au un
risc crescut de mortalitate datorita bolii coronariene.
Sindromul

metabolic

este

denumit

si

sindromul

X,

sindromul

rezistentei la insulina, sindromul hipertensiunii sau sindromul excesului de


catecolamine.
Organizatia Mondial a Sntaii accept i definete aceast entitate
n 1998 i apoi n 1999.
Definiia n acest caz include ca i criteriu obligatoriu tolerana
alterat la glucoz, diabet i/sau rezistena la insulin, i dou dintre
urmtoarele criterii:

Obezitate abdominal definit ca BMI>30kg/m sau raport ntre


circumferina abdominal/circumferina la nivelul oldurilor (waistto-hip
ratio)>0,85 la femei, respectiv >0,90 la brbai.

Dislipidemie, care include trigliceride >150mg/dl sau HDL colesterol


<35mg/dl la brbai, respectiv 39mg/dl la femei.

Valori ale tensiunii arteriale mai mari sau egale cu 140/90mmHg

Microalbuminurie definit ca rat a excreiei urinare >20g/min sau


raport albumina creatinin >20mg/g
National Cholesterol Education Programme (NCEP) Adult Treatement
Expert Panel, definete n 2001, i apoi revizuiete criteriile n 2002.

Ultima definie a American Heart Association/National Heart, Lung


and Blood Institute(AHA/NHLBI), menine practic definia NCEP/ATP III
revizuit.
Astfel sindromul metabolic este definit prin

prezena a 3 din

urmtoarele 5 criterii:
1.

circumferina

abdominal

>102

cm.

brbai/>

88cm.

femei;

(msuratoarea se face ntr-un plan orizontal de-a lungul abdomenului la


nivelul crestelor iliace).
2.

trigliceride

serice>150mg/dl

(1,7mmol/L)

sau

tratament

pentru

trigliceride crescute; (fibraii i acidul nicotinic sunt cel mai fecvent utilizate).
3.

HDL colesterol <50mg/dl (1.3mmol/L) la femei sau utilizarea unui


tratament pentru reducerea HDL colesterolului; (fibraii i acidul nicotinic
sunt cele mai frecvent utilizate).

4.

valori crescute ale tensiunii arteriale :

tensiune arterial sistolic>130mmHg sau

tensiune arterial diastolic>85mmHg sau

tratament pentru hipertensiune

5.

glucoz seric >100mg/dl sau tratament pentru hiperglicemie


2. Incidena sindromului metabolic.
Incidenta sindromului metabolic in cadrul populatiei de varsta tanara
(intre 20-40 ani) este in continua crestere in tarile dezvoltate. Cauzele
principale

sunt

reprezentate

de

alimentatia

bogata

in

grasimi

saturate( bazata pe semipreparate si fastffood) si sedentarism. Sunt si cauze


( inca incomplete elucidate) cum sunt sindromul ovarelor polichistice la
femei, crizele de apnee in somn la barbati, statusul proinflamator al
organismului

cu

cresterea

proteinei

reactive

in

sange,

statusul

protrombotic cu cresterea fibrinogenului in sange, care alaturi de un stil de


viata nesanatos duc la aparitia sindromului metabolic.
3. Diagnostic
Pentru a diagnostica cu usurinta sindromul metabolic, in 2009 au fost
revizuite criterile de catre societatiile stiintifice internationale. Acestea sunt:
1.

cresterea glicemiei pe nemancate peste 100mg/dl (sau efectuarea de


tratament pentru diabet zaharat diagnosticat anterior)

2.

cresterea tensiunii arteriale sistolice peste 130mmHg si a celei


diastolice peste 85mmHg (sau efectuarea de tratament pentru hipertensiune
arteriala)

3.

cresterea trigliceridelor peste 150mg/dl (sau efectuarea de tratament


pentru trigiceride crescute)

4.

scaderea HDL-colesterolului (a grasimii bune)sub valoarea de 40


mg/dl la barbat si sub valoarea de 50 mg/dl la femei ( sau efectuarea de
tratament pentru HDL scazut)

5.

prezenta obezitatii abdominale


Sunt necesare trei criterii pentru stabilirea acestui sindrom, care
dubleaza riscul de boli cardiovasculare si care creste de 4-5 ori riscul de
aparitie a diabetului zaharat.
Obezitatea abdominala se stabileste prin masurarea circumferintei
abdominale: la femeile europene ea este considerata prezenta daca
circumferita abdominala a acestora depaseste 80 cm, iar la barbatii europeni
daca cicumferinta abdominala depaseste 94cm.
Pe langa criteriile de mai sus care ajuta la stabilirea sindromului
metabolic mai exista cateva criterii aditionale care sunt la fel de
importante prin complicatiile pe care le pot produce:

cresterea grasimii reledin sange , a LDL-colesterolului; mentinerea


crescuta a acestuia duce in timp (ani), la depunerea particulelor de LDL sub
primul strat de celule de pe fata interna a arterelor, initiind procesul de
ateroscleroza; formarea placutelor de ateroscleroza pe vasele care iriga
muschiul inimii vor duce in timp la aparitia durerilor cardiace (angina
pectorala) si a infarctului de miocard; cand acestea se formeaza pe vasele
din creier sau pe arterele care duc sange catre creier (carotide) pot
predispune la aparitia accidentelor vasculare cerebrale; prezenta lor in
arterele renale duce la cresterea necontrolata a hipertensiunii arteriale, iar
daca se formeaza pe arterele de la membrele inferioare la ingreunarea
circulatiei arteriale cu aparitia arteriopatiei obliterante;

cresterea protenei C reactive (test de inflamatie acuta) in sange, prin


statusul proinflamator ,sugeraza risc crescut de boala cardiovasculara ; de

asemeni cresterea in circulatie a fibrinogenului sugereaza risc crescut de


tromboze intravasculare;

din grasimea depozitata abdominal se elibereaza in circulatie citokine


cu rol tot proinflamator, cu risc crescut de boala cardiovasculara;
Pentru fiecare componenta care intra in alcatuirea sindromului
metabolic se pot lua masuri de tratament. Pacienti fumatori trebuiesc
identificati si introdusi intr-un profram de consiliere pentru abandonarea
fumatului, acesta crescad riscul cardiovascular.
Pentru cei cu glicemia crescuta se recomanda scaderea aportului
de glucide si activitate fizica 30 minute, zilnic. Cei care sunt diagnosticati
deja cu diabet trebuie sa respecte numarul de glucide din dieta recomandata
(astfel incat glicemia si hemoglobina glicozilata sa fie mentinute in limite
normale), tratamentul cu antidiabetice si binenteles sa efectueze activitate
fizica 30 minute zilnic(mers pe jos, mers pe bicicleta).
Hipertensivii au ca tinta atingera unei tensiuni arteriale mai mici de
140/90mmHg, iar daca acestia asociaza diabet mai mica de 130/80mmHg;
scopul se realizeaza prin respectarea unei diete sarace in sodium, fara
alcool, fara cafea, bogata in fructe , legume, lactate, saraca in grasimi
animale si binenteles asociata cu activitate fizica.
Pentru dislipidemici (cei cu colesterol , LDL si TG crescute si cu HDL
scazut) este necesara o combinatie de dieta (bazata pe aportul de grasimi
nesaturate preluate din vegetale si peste si pe consumul crescut de fibre din
legume si fructe) si medicatie impotriva grasimlor.
Pentru a scadea riscul de tromboze intravasculare se recomanda
administrarea de aspirina.
Pentru cei cu obezitate abdominala se recomanda scaderea in
greutate(aproximativ 10% din greutate in primele 6-12 luni) cu atingerea
intr-un final a greutatii corporale normale, cu ajutorul unei diete sarace in
calorii sub indrumarea nutritionistului si binenteles efectuerea de activitate
fizica zilnica.

4. Sindrom metabolic: Cauze i factorii de risc

Se considera ca factorul central responsabil pentru acest sindrom este


rezistenta la insulina (adica organismul nu mai raspunde adecvat la insulina
din sange).
Insulina este un hormon care este secretat de pancreas dupa mese si
a carui functie este scaderea glicemiei (zaharului din sange). Sub actiunea
insulinei, glucoza este introdusa din sange in muschi si ficat (sub forma de
glicogen) si in celulele adipoase (sub forma de grasime). Atunci cand exista
rezistenta la insulina, pancreasul trebuie sa produca o cantitate mai mare de
insulina pentru a mentine glicemia normala. Aceasta va duce la dislipidemie
(trigliceride marite, colesterol bun scazut), cresterea tensiunii arteriale si
obezitate.
Riscul de sindrom metabolic este mai mare la persoanele care
au:
- un diagnostic de boala cardiovasculara (infarct miocardic, accident
vascular) sau hipertensiune arteriala,
- sindrom de ovar polichistic,
- steatoza hepatica nonalcoolica (adica ficat gras care nu este cauzat
de consumul de alcool),
- diabet in timpul sarcinii sau intoleranta la glucoza,
- stil de viata sedentar,
- greutate mai mare (persoane supraponderale/obeze),
- rude apropiate care au avut diabet zaharat de tip 2, hipertensiune,
accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

5. Simptomele sindromului metabolic

Identificarea clinica a sindromului metabolic se bazeaza pe evaluarea


obezitatii abdominale, a dislipidemiei, a hipertensiunii arteriale si a
intolerantei la glucoza.
Dintre criteriile esentiale ale sindromului metabolic, conform OMS,
rezistenta la insulina si estimarea consumului de insulina sau a inlocuitorilor
sai au un rol important.
Programul National SUA de Educatie asupra Colesterolului propune o
definitie mai simplificata pentru practica clinica, dar care nu include
rezistenta la insulina.
Astfel ca, persoanele cu sindrom metabolic trebuie sa indeplineasca 3
din urmatoarele criterii:
- valori crescute ale tensiunii arteriale (>130/85 mmHg)
- valori plasmatice ridicate ale glicemiei a jeun (>6,1 mmol/l sau >
110mg/dl)
- obezitate abdominala (circumferinta abdominala >102 cm la barbati
si > 88cm la femei)
- concentratia serica scazuta a HDL-colesterolului (<1.04 mmol/l la
barbati si <1,29 mmol/l la femei)
- valori crescute ale nivelului seric al trigliceridelor (>1,69 mmol/l).
Federatia Internationala de Diabet propune un criteriu esential pentru
definirea sindromului metabolic, acesta fiind reprezentat de obezitatea
centrala, valorile circumferintei abdominale variind intre anumite limite in
functie de caracteristicile grupurilor etnice din care fac parte persoanele
evaluate.
Identificarea pacientiilor cu sindrom metabolic reprezinta o modalitate
practica si extrem de utila de depistare a pacientilor care au multiplii factori
de risc care ii predispun la diabet si la afectiuni cardiovasculare.
6. Evolutie
Sindromul metabolic are o evolutie gradata. Astfel ca, prezenta uneia
sau doua dintre criteriile sindromului se asociaza cu risc crescut de
mortalitate prin boala cardiaca ischemica sau o alta afectiune cardiaca.
S-a dovedit ca datorita cresterii activitatii simpatice se instaleaza
complicatiile ischemice la pacientii care au hipertensiune arteriala. Datorita

hiperreactivitatii sistemului nervos simpatic poate aparea rezistenta la


insulina precum si modificarea profilului lipidic (dislipidemie). De asemenea,
procesul se poate realiza si invers, prezenta valorii crescute de insulina
periferica determina la randul ei activitate nervoasa simpatica si in final
hipertensiune arteriala. Astfel ca, acesti factori contribuie la aparitia
afectiunilor cardiovasculare, cerebrale (accident vascular) precum si afectare
renala.
7. Tratament sindromului metabolic
Conduita terapeutica (tratament)
Nu exista un tratament specific sindromului metabolic, ci vor fi tratate
corespunzator fiecare dintre componentele sale.
Obezitatea: se recomanda scaderea in greutate prin dieta cu putine
calorii si cresterea activitatii fizice. Pot fi utilizate si medicamente pentru
slabit, avand in vedere riscurile crescute pe care le prezinta un pacient cu
sindrom metabolic.
Hipertensiunea: se recomanda un regim cu putina sare si medicatie
specifica pentru scaderea tensiunii arteriale. Tensiunea arteriala va fi
urmarita in mod regulat, pentru a ne asigura ca nu sunt depasite valorile
recomandate (tensiunea sistolica (cea mare)<130 mmHg si tensiunea
diastolica (cea mica) <85 mmHg).
Dislipidemia (valori anormale ale grasimilor din sange) include
hipertrigliceridemia (valori mari ale trigliceridelor) si hipercolesterolemia
(concentratii crescute de colesterol total si colesterol rau si scazute de
colesterol bun)
Atunci cand este descoperita pentru prima oara la analizele de sange
o dislipidemie, trebuie sa i se explice detaliat pacientului ce alimente duc la
cresterea respectivelor grasimi (de exemplu: trigliceridele provin din dulciuri,
fainoase, alcool; colesterolul se gaseste in carnea si lactatele grase, in
galbenusul de ou).
Aceasta

deoarece

pentru

tratarea

dislipidemiei

este

esentiala

adoptarea unei diete corespunzatoare si nu pentru o luna doua, ci pentru


toata viata. Daca dupa cateva luni, in care pacientul a incercat sa respecte
indicatiile de dieta, valorile colesterolului si trigliceridelor sunt in continuare

nemultumitoare, se va apela la tratament medicamentos. Acest tratament va


fi practic administrat toata viata, deoarece el nu vindeca dislipidemia,
intreruperea lui ducand la cresterea din nou a grasimilor.
Nu sunt necesare pauze in administrare, ci se va incerca folosirea
celei mai mici doze care controleaza corespunzator nivelul de grasimi. Multi
pacienti sunt speriati de efectele adverse ale acestor medicamente, dar
intotdeauna la administrarea unui medicament trebuie sa tinem cont de
raportul risc/beneficiu; la un pacient cu sindrom metabolic, riscurile unui
medicament pentru dislipidemie sunt mult mai mici comparativ cu beneficiile
(evitarea unui accident vascular sau a unui infarct miocardic).
Glicemia

crescuta:

in

acest

caz

este

necesara

reducerea

consumului de dulciuri. Trebuie respectat un orar regulat al meselor (3 mese


si 2 gustari, daca nu macar cele 3 mese principale). S-a vazut ca exercitiul
fizic regulat (30 de minute pe zi) duce la scaderea rezistentei la insulina,
chiar daca nu este asociata cu scadere in greutate.
La unii pacienti poate fi indicata medicatie specifica pentru scaderea
glicemiei, cel mai potrivit agent terapeutic la pacientii cu sindrom metabolic
fiind metforminul, care actioneaza prin scaderea rezistentei la insulina.
Avand in vedere riscul crescut de formare de cheaguri de sange, la
pacientii cu sindrom metabolic se poate administra zilnic aspirina in doza
mica.
Este foarte important controlul factorilor de risc. Se recomanda:
- controlul greutatii corporale mentinerea Indicelui de masa
corporala (IMC) < 25kg/m2
- scaderea trigliceridelor serice < 150 mg/dl
- controlul tensiunii arteriale (tensiunea arteriala sistolica <130
mmHg, tensiunea arteriala diastolica < 85 mmHg)
- mentinerea glicemiei a jeun < 100 mg/dl
- cresterea valorii colesterolului bun (HDL colesterol > 40 mg/dl si >
50 mg/dl la femei)
8. Profilaxie
Pentru prevenirea aparitiei sindromului metabolic este esentiala
adoptarea unui stil de viata sanatos. Acesta presupune:

- Mese regulate.
- Evitarea exceselor in alimentatie.
- Evitarea sedentarismului (mers pe jos, cu bicicleta, sport).
- Evitarea fumatului.
- Grija pentru mentinerea unei greutati normale.
- Periodic efectuarea unui control medical, cu masurarea tensiunii
arteriale si analize de sange uzuale.
9. Recomandari Medicale, Medicatie
Diagnosticul de sindrom metabolic poate fi stabilit de medicul
internist, cardiolog, diabetolog sau endocrinolog.
Medicatia utilizata in sindromul metabolic este reprezentata de:
- aspirina,
- medicatie antihipertensiva;
- statine (medicatie pentru scaderea colesterolului), fibrati (medicatie
pentru

scaderea

trigliceridelor);

- medicatie pentru slabit (orlistat, anfepramona);


- medicatie pentru diabet (metformin).
10.

Bibliografie

1. Mogo T. - Sindrom X Metabolic, Medic RO, nr.7, septembrie 2000


2. Brunzell J.D., Ayyobi A.F. - Dyslipidemia in the metabolic syndrome and
type 2 diabetes mellitus. Am J Med. 2003 Dec 8;115 Suppl 8A:24S-28S.
3. Hncu N. i colaboratorii - Obezitatea i dislipidemiile n practica
medical. Editura Infomedica, Bucureti, 1998;
4. Sindromul X metabolic enigm i speran, www.presspro-medic.ro
2004, Ref Type: Internet Communication
5. https://www.synevo.ro/profil-sindrom-x-metabolic/